Despre teamă

Fricile sunt consecințe ale îndepărtării noastre inconștiente de credință și iubire, prin carențe de educație, de valori morale, etice și de caracter, ce izvoresc din inimă și spirit. Teama își are rădăcinile în îndoială și neîncredere. Ea este insuflată prin false credințe și convingeri limitative, izvorâte din programele mentale pe care le-am asumat și le rulăm (deseori în mod inconștient). Procedăm astfel, doar pentru a ne hrăni exclusiv interesele, lăcomiile materiale și nevoile trupești, în speranța că prin ele vom scăpa de teamă, de insuficiențe și de insecuritate fizică și materială. Din păcate ignorăm să conștientizăm faptul că toate aceste ”interese” sunt hrănite prin vanitatea ego-ului, în detrimentul conștiinței și a Spiritului.

Amăgindu-ne astfel inima, prin iluzii deșarte și amanetându-ne sufletul pentru ”scopuri care scuză mijloacele”, în interesul unor acțiuni prin care ”interesul poartă fesul” sau pentru ”a ne face prieteni cu necuratul până trecem puntea”, ne hrănim doar iluzia binelui propriu, perpetuând situații care ne nemulțumesc, risipindu-ne energia vitală prin tema de insecuritate și insuficiențe fizice și materiale,

Atunci când omul are ca scop exclusiv, nevoia de ”a acționa în propriul interes…”, singurul lucru pe care-l face, este acela de a-și hrăni ego-ul în detrimentul spiritului său. Un om cu Spiritul adormit, va fi incapabil să înțeleagă și să discearnă cauzele propriilor temeri și neîmpliniri, pentru a-și schimba gândurile, percepțiile, convingerile și atitudinea… pentru a obține prin acțiuni diferite, rezultate benefice ca efect vizat, al binelui celorlalți.

Pentru a scăpa de temeri, este esențial să învățăm să ne privim stările negative ale minții (prin care ne declanșăm fricile), pentru a le putea înțelege cauza. Fiecare persoană are datoria față de propriul sine, să vadă modul în care își crează suferința personală, prin faptul că adoptă o atitudine negativă față de evenimentele și împrejurările vieții. Aceia dintre noi, care nu-și dau seama de modul în care-și generează suferințele, o vor face în continuare în mod inconștient, rămânând incapabili să înțeleagă, de ce teama le copleșește sufletele și de ce percep că viața este grea.

Cu o astfel de atitudine, în loc să producem schimbarea pe care o dorim în viața noastră printr-o atitudine diferită, doar vom continua să învinovățim terțe persoane, conjuncturile vieții, lumea în care trăim, și poate chiar pe Dumnezeu… continuând să ne resemnăm cu propria neputință și frică, fără ca măcar să-i înțelegem mecanismele și cauzele care ne fac atât de rezistenți la schimbarea propriilor gânduri, percepții și atitudini.

Din păcate prin inconștiență, ignoranță și nepăsarea noastră, vom continua să ne eschivăm de la plata lecțiilor de viață și de la asumarea propriilor cauze și consecințe, rămânând incapabili să ne asume responsabilitatea, nu numai pentru ceea ce facem, ci și pentru ceea ce gândesc. În fond, stările noastre mentale și emoțiile negative pe care le manifestăm prin gânduri, sunt cele care crează suferința în fiecare dintre noi.

A observa cum negativitatea noastră se transformă în profeții care se împlinesc în mod automat, este doar o simplă alegere ce poate genera acțiuni de conștientizare și de înțelegere a cauzelor generate de propria atitudine de viață. Prin neglijarea înțelegerii lor, experiențele din planurile vieții (personale, relaționale, profesionale, financiare, spirituale, etc), vor converge către consecințele ce ne nemulțumesc, inducându-ne teama de insecuritate și insuficiență, generând în final prin gânduri negative, frici și nemulțumiri, propriul eșec în viață.

În concluzie, izvorul iubirii sau al frici se află în propria noastră inimă și în propriul suflet. De aceea, atunci când teama, neîncrederea sau îndoiala ni se cuibăresc în suflet, alegerea de a le întreține sau nu, ne aparține!

Autor: Sandor Kasza

Recomandam urmatoarele articole:
– DESPRE TEAMA DE IMBATRANIRE
– DESPRE FRICA – Deepak Chopra
– FUNCTIILE CHAKRELOR
– Paradoxul e că trebuie să fie ok că eşti furioasă
– DESPRE CONSECINȚELE VIEȚII