DESPRE ESENȚE

Esența lucrurilor stă în miezul lor..
Esența ființei umane, stă în caracterul și capacitatea sa de a raționa conștient, pentru a discerne adevărul și valoarea, de falsitate și iluzia valorii – prin detașarea Sinelui său conștient: de ego, de nevoi, de negativitate și de ”dreptatea” minții (bazate pe convingeri, prejudecăți, experiențe, trăiri și pe cunoaștere programată, indusă sau asimilată din mediu, sub formă de informații), pentru a dobândi astfel claritate și înțelegere, privind rostului vieți și sensul sensul propriei existențialități.

Pentru a ne vedea esența, a dobândi claritatea și a înțelege sensul întâmplării lucrurilor și rostul propriei noastre ființări și existențialități (raportate la mediu și la cei din jur) – este nevoie să privim lumea, lucrurile, evenimentele, oamenii, consecințele alegerilor pe care le face și propria viață, prin prisma consecințelor, rezultatelor, caracterului și a manifestărilor noastre instinctuale, raționale și emoționale.

Pentru a ajunge în miezul problemelor și a descoperii esența lucrurilor, trăirilor, experiențelor, consecințelor și a valorii, și pentru a dobândi sensul, înțelesul și rostul întâmplării lor – este nevoie să înțelegem atât detaliile cât și mecanismele energetice, emoționale și funcționale a minți. Pentru toate astea, e nevoie să ne dezvoltăm inteligența emoțională, să ne înfrânăm negativitatea și manifestarea nemulțumirilor, pentru a ne crește vibrația energetică prin iubire și valori pozitive – permițând Spiritului și Sinelui nostru energetic să dobândească niveluri superioare de conștientizare, prin trezire și evoluție.

Atunci când vom înțelege că esența vieții noastre stă în a trăi aici și acum, vom deveni capabili să discernem realul și adevărul de iluziile și „dreptatea” minții – pentru a accepta faptul că, orice altceva experimentat în afara lui ACUM și AICI este doar un vis. Vom înțelege că, toate imaginile și emoțiile legate de trecut sau de viitor, pe care le plămădim prin gândurile prin care ne risipim energia, sunt doar irelevante și absurde proiecții mentale, ce adesea ne induc panică și frici.
Când vom înțelege aceste afirmații, și miezul lor, în mod firesc – adevărul va înlocui falsitatea percepțiilor noastre (bazate pe convingerile, ”certitudinile” și dovezile ”palpabile” furnizate de mintea noastră). Atunci neliniștile, incertitudinile și fricile, vor fi înlocuite prin liniștea dată de pacea sufletească și acceptarea a ceea ce este, redobândind curajul de a iubi și certitudinea de a fi.

Fricile noastre se vor estompa, pe măsură ce vom redobândi capacitatea de a iubi și a prețui, înțelegând că totul e perfect așa cum este, și că, nu există probleme, greșeli, nereguli sau neajunsuri, în afara minții noastre, a gândurilor și a emoțiilor auto-induse sau a proiecțiilor noastre mentale subconștiente – căci totul există atemporal dincolo de ceea ce putem crede, vedea sau înțelege prin ochii minții sau prin simțurile noastre materiale.

Pe măsură ce iubirea în noi crește, energia materială, atomică și sub-atomică crete în intensitate, iar vibrația și viteza lor de mișcare crește, intrând treptat în armonie cu frecvența și vibrația luminii. Atunci când atingem starea de plenitudine a acceptării și iubirii, când vizibilul se stinge în invizibile, văzutele în nevăzute, prezența în omniprezență, când sufletul nostru cunoaște împăcarea (prin iertare și detașarea deplină de judecăți, nemulțumiri și negativitate),vom experimenta fenomenul de iluminare și beatitudinea metamorfozării noastre spirituale.
Când transcedem prin Spirit limitările vieții fizice și a minții și înțelegem irelevanța faptului că cineva trăiește sau moare – frica de moarte dispare, iar noi, ca ființe energetice ce sălășluim temporar trupul nostru material, ne contopim cu Sinele Etern, reîntorcându-ne ”acasă”. Cu cât înțelegem mai repede că Sinele nostru Spiritual este una cu Sinele Etern și că acesta nu se naște și nu poate murii, cu atât lepădăm mai repede toate crezurile, convingerile și iluziile care ne separă unul de altul sau de Dumnezeu.
Atunci când ne întoarcem în Uniune și Adevăr și ne întregim sinele divizat recuperându-ne părțile pierdute din suflet (amanetate pentru diverse privilegii și avantaje materiale), și vom renunța neputinței noastre induse de credința într-un sine separat de frica și vina asociate cu această credință – ne vom trezi din vis la conștientizare. Atunci vom înțelege că atunci când suntem prezenți în AICI și în ACUM – vizibilul se stinge în invizibil, văzutele în nevăzute, iar prezența, în omniprezență. Cele materiale se întorc în non-materie, forma – la lipsa de formă, particularul – la universal, partea – la întregul complet și indivizibil.

Când intrăm în armonie cu Sinele nostru Spiritual, înțelegem că AICI: – este unicul timp ce e etern prin ACUM, atât pentru trup, cât și pentru Spiritul prin care-l transcedem, și – unicul loc care este infinit. AICI, ceea ce pare static, în realitate se mișcă cu viteza luminii, iar ceea ce pare să se miște moare în acea mișcare în centrul roții care se învârte, contopindu-se în miezul și esența ei, atunci când: – sfârșitul se contopește cu începutul, – periferia, în centru, -ceva, în nimic. AICI, sunetul se stinge în liniște prin armonie cu orice vibrație, precum tăcerea apare în centrul unui uragan.

Când înțelegem că ceea ce e palpabil și nu putem vedea și a-tot-cuprinde cu mintea noastră, deși există pretutindeni: – prin ochii celor ce le văd și le pot cuprinde prin prezența lor în timpul în care pentru ei se reliefează, sau – prin esența lor ce prin intuiție devine prezență vie; – înțelegem că, ETERNUL nu poate fi deslușit (deși e mereu prezent), dat fiind faptul că nimeni nu-l vede cum apare și dispare.

Așa cum omul separat de Sinele său divin, nu poate fi prezent simultan în infinitul etern sau în infinitatea spațiu-timp, așa nici Dumnezeu nu poate fi exprimat în cuvintele sale. Deși adesea îi intuim și-i acceptăm prezența și esența, nu-L putem cuprinde prin ochii noștri fizici sau prin mintea noastră organică ce sălășluiește în trupul nostru material (căci credem doar ceea ce suntem programați să credem, sau ceea ce cunoaștem și acceptăm din ceea ce ni se spune) – căci Spiritul nostru cât timp va fi încorsetat în trup, limitările minții, nu ne vor permite fizic, să fie simultan prezenți, decât aici și acum…sau doar în visele și iluziile minții.

Dincolo de acest adevăr și de faptul că micimea unei particule care-L cuprinde pe Dumnezeu, sau de mărimea infinită a universului manifestat pe care-L cuprinde și-L definește prin energia sa – prin care micimea sau mărimea Lui sunt infinite – nu mai există cuvinte ori concepte, ci doar experiențe inefabile… și iluzii izvorâte din proiecțiile și plămădelile minții noastre.

Autor: Sandor Kasza
Facebook: https://www.facebook.com/kastimisoara

Recomandam urmatoarele articole:
– Alain si Jody Herriott – Atingerea cuantica – transformarea esentei
– Pietrele prețioase – chintesențe ale pământului
– Pământul – un intermediar între soare și creaturi
– DESPRE CONSTRÂNGERILE MINȚII
– DESPRE CALEA TREZIRII CONȘTIINȚEI SPIRITUALE (Partea a II-a)