DESPRE CALEA TREZIRII CONȘTIINȚEI SPIRITUALE (Partea a II-a)

Spiritualitatea, se manifestă și se bazează pe valorile noastre morale și emoționale pozitive, și mai ales prin dăruirea iubiri (necondiționată de interese, nevoi și așteptări). Iubirea prin spirit e diferită de atașamentele emoționale față lucruri sau față de alte persoane. Iubirea prin spirit, e diferită de ceea experimentată fizic, prin trup și minte. Ea nu este o formă de manifestare emoțională a nevoii (ca în cazul iubirii fizice) exprimate prin drăgosteală, atașament emoțional și trupesc, prin atracție fizică indusă hormonal (prin nevoia de plăceri trupești), sau genetic (prin programul de perpetuare a speciei).

Iubirea prin Spirit exprimă abundența energetică, și se manifestă ca energie masculină de ieșire, care pleacă dinspre noi spre ceilalți. Iubirea fizică, exprimă deficitul energetic și nevoia de energie masculină (de polaritate pozitivă), a trupului, pentru a se hrănii cu ea la nivel emoțional. Ea este o emoție ce exprimă energia feminină de intrare (ca polaritate negativă), orientată ca sens de curgere, dinspre exteriorul nostru, spre interior.

Schimbul energetic într-un cuplu, este definit ca un transfer de informații și o armonizare a energiei masculine cu ceea feminină, prin alternanța polarității energetice a celui care primește energia iubirii, cu polaritatea energetică a celui care o dăruiește. Un schimb alternative și continuu, face ca relația de cuplu să reziste în timp. Dacă însă, ambii parteneri vibrează pe polaritatea [-] a energiei feminine de intrare (a nemulțumirii manifestate prin nevoia de energie vitale [+], în cuplu se amplifică negativitatea, deoarece polii de același semn ([-] cu [-]) se resping.

Același lucru se întâmplă și în comunicare verbală. Pentru ca aceasta să fie eficientă, informația care iese de la ”emițător”, și este primită de ”receptor”, trebuie să alterneze. Adică ”emițătorul” să devină ”receptor”, pentru a-i permite și ”receptorului” să se transforme în ”emițător”, și astfel să se formeze dialogul și schimbul echilibrat de informații. Dacă două persoane care comunică, se află pe modul de ”emițător” (energie [+] masculină de ieșire), dialogul se va întrerupe, într-u cât în electromagnetism, polii opuși ([+] cu [+]) se resping. Asta este și motivul certurilor conjugale. La fel se întâmplă și atunci când ambele persoane se plâng sau ambele exprimă nevoi și nemulțumiri, adică energie feminină de intrare – ([-] cu [-]) duce la respingere și conflict…sau la ”consens” negativ, când energia negativă se acumulează.

Primul pas pentru a evita aceste stări de respingere, de conflict și de dezechilibru energetic (care în fond oglindește spre exterior,prin gândurile, atitudinile și emoțiile noastre negative, conflictul interior, dintre mentalul care exprimă deficitul energetic al trupului și Spiritul care poate accesa și dobândi abundența energetică [+]) – este acela de ”a ne deschidem inima”. De îndată ce inima ne este deschisă, simțim totă durerea, vinovățiile și rușinea, pe care le-am trăit intelectual, sau le-am reprimat, din frica subconștientă a amintirii experienței pedepsei și durerii (provenite din traumele constrângerilor și pedepselor din copilărie).

Din păcate, aceste suferințe care revin și sunt experimentate în diferite perioade ale vieții și diverse forme, de către fiecare dintre noi, sunt cauzate de rănile sufletești necicatrizate printr-o iertare totală și desăvârșită a celor pe care îi învinovățim pentru ele. Mai devreme sau mai târziu, atunci când gradul suferințelor ne vor copleși, ne vom trezi la conștiință, și ne vom începe evoluția în plan nostru spiritual. Atunci vom înțelege că noi suntem cauzele nemulțumirilor a experiențelor eșecului, a consecințelor potrivnice dar și perpetuării suferințelor, a rănilor și a durerilor cu care ne împovărăm sufletul și pe cei din jur.

Durerile, eșecurile, neîmplinirile, pierderile și lecțiile vieți pe care prin ele le , experimentăm – sunt procese firești ale evoluției, învățării și desăvârșirii. El nu trebuiesc tratate ca pedepse sasu ca și o corvoadă. Trebuie să le acceptăm și să renunțăm la a ne opune lor și experienței dobândite exclusiv prin asumare și acțiune.
Pentru dobândirea înțelegerii și a înțelepciunii, este nevoie să pășim pe care experienței spirituale. Ea vine doar prin suferință, urmată de detașare de ea, prin iertare. Fără iertare și conștientizarea utilității și esenței vindecării, nu există vindecare nici fizică și nici emoțională, și nici detașare de traume, vinovății, judcăți, negativ și răni sufletești. Astfel fără experiența suferinței, a pierderii sau a dezamăgirii, nu există nici prețuire și nici pace sufletească – necesare trezirii conștiinței și evoluției spirituale dobândită prin creșterea continuă a vibrației energetice și prin însănătoșire emoțională.

Este necesar să lăsăm durerea să vină spre noi, să ne acceptăm greșelile și să ne asumăm slăbiciunile, și odată cu ele, și experiența acțiunii, a încercării și a erorii. Fără ele nu putem înainta și nici învăța. Eschivele nu vor face altceva decat să ne copleșească cu nemulțumiri și poveri. Iar poverile și rănile neiertate, ne vor trage mereu înapoi. Trebuie să înțelegem și să acceptăm că, doar experiența încercării și a erorii, ne pot susține prin prețuirea a ceea ce suntem facem și avem – evoluția către înțelegere, încredere, stimă de sine și înțelepciune.
Cât timp vom continua să ne eschivăm de acțiune și ne vom eschiva de responsabilitatea propriilor consecințe, gânduri, alegeri, acțiuni și fapte, și cât timp vom respinge asumarea propriei autenticități, valori si lipsuri sau carențe -, opunându-ne experienței și acțiunii (doar din teama de a nu greși sau a nu fi respinși) – ne vom opune evoluției, abundenței, prosperității, frumuseții vieții și evoluției spirituale.

Lăsând durerea să iasă, ne va permite să ne curățăm sufletul și să ne purificăm inima. O astfel de atitudine, ne va scoate din experiența durerii a superficialității, a mediocrității și a suferinței poverii. Vindecare de durere, va împiedica fricile profunde și aparent copleșitoare să intre în psihicul și subconștientul nostru. Astfel eliberați de durere, frici și griji, vom putea trăi experiența Sinelui nostru autentic, și a relațiilor eliberate de prejudecăți, condiționări și griji.

Lăsând prin inima deschisă și prin asumare, ca, experiența durerii, a poverilor și consecințele negative – să vină spre noi, le vom simții prezența și efectul emoțional asupra noastră, și astfel vom începe să lucrăm asupra lor, pentru a le diminua puterea învăluindu-le cu iubirea noastră, și învăța din experiența lor, să nu le mai determinăm și să nu le mai repetăm.
Nu vom putea înceta de a mai ”juca rolul” de ”victimă”, de ”asupritor” sau de ”salvator” și, nici să înțelegem cauza pentru care simțim nevoia de a critica, învinui și judeca experiențele, defectele, greșelile și carențele celorlalți – până ce nu ne vom îngădui să atingem cauzele și motivele inițiale pentru care și prin care, am ajuns să fim victime, asupritori sau salvatori, și, să simțit nevoia de a experimenta, a simții și a retrăi acele stări.

Când vom înțele cauzele și motivele experiențelor noastre vom înțelege și faptul că nimeni nu ne poate trăda sau răni, fără acordul și complicitatea noastră. Prin a ne asuma rolul de victimă, și a dezvolta atașamente față de ea, și față de nevoia de a ne plânge și a căuta ajutorul celor dispuși să ne asculte bocetul fals – nu vom face altceva decât să ne eschivăm de la a trăii experiența întregii dureri a trădării de sine. Dacă nu vom lăsa durerea să iasă ea nu va pleca. Însă nu trebuie să considerăm durerile noastre o scuză de a ne plângem și un motiv de a-i împovăra pe ceilalți cu ele.

Universul ne învață că, ceea ce noi am stricat, tot noi trebuie să reparăm. Asta înseamnă că dacă ne împovărăm tot noi trebuie să găsim soluții să ne vindecăm și să scăpăm de poveri, fără însă a ne eschiva de responsabilitatea lor și fără a-i împovăra pe alții cu ele. Pe principiul ”ceea ce ție nu-ți place, altuia nu-i face” – dacă nouă nu ne place să ne împovărăm pe lângă poverile pe care le cărăm și cu problemele și poverile celorlalți – pe baza principiului reciprocității și eticii morale, nici celorlalți nu le place o astfel de formă de împovărare și agresiune energetică.

Este esențial că, indiferent de unde am cere sau am primii ajutor, acesta nu ne fa fi de folos. Noi înșine trebuie să realizăm vindecarea și găsirea căii iertării. Desigur, dacă avem nevoie de un antrenor, este esențial să alegem pe unul care a parcurs deja drumul. Însă tot noi va trebui să ne bazăm pe propria capacitate de a discerne falsitatea de autenticitate – ținând cont de faptul că valoarea deseori este ascunsă în formele mai puțin atrăgătoare sau sclipitoare.

Cei ce încă n-au integrat întunericul în ei, și încă-l aleargă, cei care ascund încă scuza propriei ne vindecări, în nevoia de a-i vindeca pe alții și de a le da poțiuni magice și formule de succes – s-ar putea să nu fie ceea ce căutăm – iar dacă alegem după ambalaj, ignorând forma , cu siguranță încă nu putem prețui și înțelege esența. Asta înseamna că, va mai trebui să trecem prin experiența suferinței și a dezamăgirii, până vom învăța să discernem în baza altor principii și valori, decât cele care ne conduc la repetarea experienței dezamăgirii și durerii.
Când ne alegem o ”călăuză” spirituală, este important să nu alegem o călăuză ce încă poarte în suflet răni, sau încă e mânat de nevoi materiale. Ea nu ne poate susține vindecare. Ea doar ne va contamina cu rănile și insuficiențele sale. Totuși, în urma unei experiențe neplăcute ce duc spre dezamăgire sau nu ne conduc spre vindecare – important este în astfel de situații, să nu-i învinuim pe ce ce ne servesc lecția erorii de alegere sau experiența durerii, căci ei de fapt – ne arată cum poate să se ascundă ”ispita”, sau cum se poate ”camufla” falsitatea în spatele unei imagini frumoase, sub un ambalaj sclipitor sau după un nume angelic.

Nimeni nu e expert. Sunt doar oameni care au făcut călătoria, sau cei care nu au făcut-o. Există oameni care pot fi prieteni dezinteresați și ne pot ajuta să ne orientăm sau să trecem ”puntea vieții”, cu un sfat (izvorât din călătoria lor) sau ținându-ne de mână – și există ”experți” care ne pot vinde ca persoane oportuniste și adaptabile, o informație (care adesea nu le aparține prin experiență și înțelegere), folosindu-se de abilități persuasive, de influențare sau de șarmul lor. Noi suntem cei care va trebui să învățăm să discernem, între un călător smerit care ne oferă mecanismul învățăturii și a înțelegeri dobândite în călători sa, într-un ambalaj adesea neîngrijit – și între expertul care ne poate vinde cunoașterea pe ne dorim, în ambalaje de lux.
Dincolo însă de ajutorul pe care-l putem dobândi din afară, este esențial să înțelegem că, rănile pe care ni le-am făcut singuri, noi trebuie să le desfacem. În concluzie, suferința noastră, trebuie să fie prilej de bucurie dacă ea n-a fost creată din-afară. Trebuie să fie motiv de sărbătoare – conștientizarea faptului că mântuirea e posibilă și că noi, fiecare, am primit prin liberul arbitru și libertatea de a alege, și dreptul a a ne decide vindeca și a desface, orice am dereglat, alegând greșit.

Important e să nu ne învinovățim, să nu ne pedepsim, dar nici să nu ne eschivăm de greșelile și consecințele care ne nemulțumesc. Dacă înțelegem că suntem creatorii propriilor consecințe prin gândurile, emoțiile cu care le hrănim și prin alegerile pe care le facem – vom înțelege și că alegerile eronate sunt cauzate deseori din lipsa experiențelor noastre pozitive și a lipsei înțelegerii efectelor pe care le vor produce în viața noastră și a celorlați.

Simplul fapt că ceea ce credem că am ales greșit, este o decizie subconștientă a minții în baza unui program mental ”virusat” sau a unei convingeri eronate, denotă că – că nu știm ce facem, căci dacă am ști, și consecințele alegerilor pe care le luăm, ar fi diferite de cele care ne nemulțumesc. Astfel, am renunța la acele alegeri care duc la consecințe neplăcute și erori.
Desigur, îngăduindu-ne experiența, și asumându-ne lecțiile lor, în timp vom dobândi și înțelegerea cauzei, înainte de a o manifesta prin acțiune și a o transforma în consecințe. Experiențele pozitive, acceptarea și asumarea – ne vor conduce în timp, la dobândirea conștiinței pure și responsabilitatea pentru alegerile și faptele noastre noastre, și vom transforma astfel, gândurile, emoțiile și alegerile noastre în aliați.

Atunci când vom renunța la reacțiile instinctuale și emoționale și vom înceta să tratăm viața ca o luptă și o corvoadă a împlinirii, dusă în fața experiențelor potrivnice, a provocărilor și a poverilor vieții – ne vom îngădui să învățăm să facem alegeri conștiente, bazate pe înțelegere și rațiune prin Spirit, și prin consecințele lor să ne modelăm lumea viața și destinul, precum vedem frumosul și dorim să îl trăim.

Autor: Sandor Kasza
Facebook: https://www.facebook.com/kastimisoara

Recomandam urmatoarele articole:
– Portal Spiritual – Instrumente ajutatoare in trezirea si evolutia spirituala
– Anthony De Mello – Despre trezire
– DESPRE CALEA TREZIRII CONȘTIINȚEI SPIRITUALE (Partea I-a)
– Provocarea schimbarii (The Callenge of Change) – film biografic – Jiddu Krishnamurti
– [E-Book] Edgar Cayce – Suflet si spirit