Cum ma rog? Cer o schimbare in mintea mea, nu in lume

Cineva a intrebat de curand: “Cum ma rog?” I-am raspuns: “Eu nu ma rog pentru interventia divina in lumea din jur, ci pentru interventia divina in mintea mea, pentru ca in ea se afla radacina nemultumirii mele.

De obicei ne gandim la rugaciune ca un apel la Dumnezeu, sau o alta entitate spirituala, de a schimba lumea intr-un anumit fel. S-ar putea sa ne rugam pentru vindecarea cuiva, pentru a avea succes intr-o actiune riscanta, pentru o viata mai buna, sau pentru indrumare in unele aspecte provocatoare. In spatele unor asemenea rugaciuni se afla recunoasterea faptului ca nu avem puterea de a crea lumea in modul in care ne-am dori sa fie – daca am facut-o, pur si simplu, mergem mai departe cu treaba – asa ca am implora o putere si mai mare sa schimbe lucrurile pentru noi.

Schimbarea lumii intr-un fel sau altul ne ocupa majoritatea timpului si atentia. Ne dorim sa obtinem proprietati, oportunitati, sau experiente, care credem ca ne vor face fericiti – sau invers, ii evitam pe cei care ne fac sa suferim. Noi credem ca, daca lucrurile ar fi fost diferite, am fi fericiti.

Acesta este modul de gandire al ego-ului. Acesta se bazeaza pe convingerea ca, modul in care ne simtim in interior depinde de ceea ce se intampla in jurul nostru. Atunci cand lumea nu este cum credem noi ca ar trebui sa fie, devenim nemultumiti. Acest lucru poate lua multe forme – insatisfactie, nemultumire, frustrare, suparare, iritare, depresie, disperare, tristete, nervozitate, intoleranta, judecata, nemultumire, cartire. Cu toate acestea, indiferent de ce forma poate lua nemultumirea, aceasta este de fapt o creatie a mintii noastre. Ea provine de la felul in care vedem lucrurile, de la interpretarile pe care le-am pus cu privire la experienta noastra.

De exemplu, daca sunt blocat in trafic, fie pot sa-l vad ca pe ceva care ma va face sa sufar mai tarziu – intarziind la o intalnire, lipsindu-ma de o anumita experienta, sau nemultumind pe cineva – si astfel, incep sa ma simt anxios, frustrat, sau nerabdator. Fie pot sa-l vad ca pe o sansa de a ma relaxa, de a o lua usor, si a nu face nimic pentru cateva minute. Aceeasi situatie; doua reactii total diferite. Iar diferenta este pur in mintea mea.

Ego-ul considera ca are la inima interesele mele cele mai bune, si are punctul sau de vedere asupra a ceea ce am nevoie. Inchis intr-o perceptie fixa ca aceasta, este greu pentru mine sa vad ca sunt blocat. Eu cred ca greseala este in lumea de acolo, mai degraba, decat in convingerile mele despre cum ar trebui sa fie lucrurile. Asa imi spun o poveste cu ce ar trebui sa se schimbe, ca eu sa fiu fericit, si ma apuc sa incerc sa fac acest lucru sa se intample.

Citeste articolul integral aici

Recomandam urmatoarele articole:
– Progresul spiritual – necesită aprofundarea unui singur sistem filosofic
– Dușul complet de dimineață. Pentru Corp, Minte și Suflet
– Despre blesteme…cu drag!
– In umbra ta suntem noi! Ne vezi?
– Eu in lume!