Chiar vrei sa ai dreptate?

In sistemul, cultura si educatia de care am “beneficiat”, motorul care sta la baza comunicarii, alegerilor si experientelor noastre a ajuns sa fie sintagma “nu sunt destul de bun”. De aici pleaca un legamant ascuns pe care l-am facut candva, acela de a fi nefericiti. Astfel ajungem sa cream drame, sa judecam, sa ne aparam puctul de vedere, sa fim mereu in aparare, sa ne plangem, sa avem asteptari, sa ne luptam pentru a obtine controlul, sa iesim in evidenta, sa ravnim, sa ne infatuam, sa avem ambitii din ce in ce mai mari, etc. Totul pentru a demonstra ca suntem buni de-ajuns. De fapt, totul are scopul de a obtine atentie.

De teama ca din nou am putea sa ne simtim mici si neinsemnati, suntem mereu in aparare. Devenim din ce in ce mai destepti si astfel avem din ce in ce mai multe convingeri de aparat. Interpretam orice observatie ca si cand ar fi un atac, un afront, o invalidare. Ne temem sa nu fim din nou raniti, asa cum am fost candva, atunci cand am si hotarat ca nu suntem suficient de buni, de frumosi, de destepti, de demni de atentie.

Citeste articolul integral aici

Recomandam urmatoarele articole:
– Nevoia de a avea dreptate
– Dreptate şi nedreptate
– Orgoliul fin si foarte fin
– Prietenia
– Tacerea