AUTENTICITATE SI ARMONIZARE CU CEILALTI

Bună seara!
Vă doresc sa aveți parte de o seara și o noapte liniștită plină de iubire în inimi și pace în suflete!

Vă doresc să aveți mereu puterea detașării de judecăți, vinovății și neîmpăcare, pentru a deveni prin gândurile și faptele voastre, exprimarea binelui, pentru voi și cei din jur, prin care să vă eliberați mințile și sufletele de vrajbe, frici și nemulțumiri, ca să vă puteți bucura de ceea ce vă este benefic și vă slujește mulțumirea, liniștea inimii, frumusețea lăuntrică și pacea sufletească.

Când acceptăm ceea ce este, ni se întâmplă și se întâmplă în jurul nostru, ca procese firești de transformare și transcedență a vechiului către forme, structuri și capacități noi de adaptare și manifestare – intrăm în starea noastră de grație și susținem în mod conștient și autentic, propria evoluție.

Ne susținem evoluția către conștientizare și dobândirea capacității de înțelegere a propriului sine, a mediului în care trăim, a esenței manifestării noastre ca ființe spirituale întrupate în corp material și a rolului nostru în cadrul marelui organism Planetar.

A fi în armonie cu Pământul care ne hrănește și ne susține viața – înseamnă a permitem energiilor sale, care vin spre noi și pleacă dinspre noi, să ne servească evoluția, integritatea și reîntregirea cu marea familie umană (renunțând la ostilități, nemulțumiri, negativitate și adversitate).

Intrând prin iubire, acceptare, împăcare, asumare, responsabilitate, prețuire și cumpătare în armonie cu cu noi înșine, cu semenii noștri, cu tot ceea ce există și cu Pământul care ne este sălaș și sursă de hrană – vom sluji bine, vindecarea și sănătatea sa, și prin ea, vindecarea, sănătatea și binele nostru.

A trăii în armonie, pace sufletească și conștientizare, ne ajută să înțelegem că: – așa cum Dumnezeu în grația și măreția Sa, ne onorează, ne îmbrățișează și ne încălzește sufletele și viața, cu energia luminii și a iubirii sale, – așa și noi ar trebui să învățăm să ne onorăm viața, îmbrățișându-ne semenii cu îngăduință, acceptare, iertare și toleranță.

Așa cum ne așteptăm să fim iubiți, acceptați și tolerați, atât pentru greșelile, nechibzuințele, suferințele și răul ce adesea îl comitem asupra Planetei, a ființelor pământului și a semenilor noștri – ar trebui și noi să învățăm toleranța și iubirea, pen tru a accepta alegerile și experiențele celorlalți, pe calea unică a trezirii sinelui lor și a desăvârșirii lor spirituale.

A -i judeca, a-i învinui și condamna pe ceilalți pentru greșelile și vulnerabilitățile lor sau pentru ceea ce sunt, gândesc, simt, cred, trăiesc, aleg să experimenteze și fac – înseamnă a-i constrânge să-și nege personalitatea, autenticitatea și dreptul de a-și alege calea propriei treziri. Și mai înseamnă a fi orbi și a-i condamna în baza propriilor carențe, defecte, lipsuri, eșecuri, erori, neîmpliniri și ne iubiri.

A nu-i lăsa pe cei din jur, să-și exprime liberi percepțiile, trăirile și nevoile mentale, fizice și sufletești, a-i supune la a ne servi nevoile, așteptările, interesele și atașamentele sau ai constrânge și condiționa să ne respecte principiile, dogmele, convingerile și sabloanele mentale, asimilate din experiențe diferite de ale lor, fără a ne păsa de nevoile pe care le au sau de lumea lor sufletească – înseamnă a-i agresa, a nu-i respecta și a-i răni.

Prin a ne învinovății și răni pentru ceea ce suntem, experimentăm și trăim sau a continua să respingem valorile iubirii și a toleranței prin neacceptarea căii celorlalți și neasumarea adevărului propriei inimi – înseamnă a continua să ne condamnăm la suferință, manifestându-ne fricile, lăcomiile, insuficiențele, negativitatea, ostilitățile, neîmpăcările, nemulțumirile, învinuirile și judecățile.

Continuțând să risipim energia vitală prin stări emoționale și sufletești negative și neînțelegând că singura cale de a acumula energia sunt emoțiile pozitive – nu vom face altceva decăt să ne limităm viața, să ne îmbolnăvi și să ne refuzăm dreptul de a fi fericiți.

A fi vii fiic, dar morți spiritual prin respingerea valorilor sufletești, a credinței binelui și a iubirii – înseamnă a nu înțelege că prin intoleranța, negativitate și ostilitate, nu facem altcev decât, să slăvim bezna rațiunii minții și întunericul sufletesc.

A trăi printr-o atitudine ostilă (fizic, mental și emoțional), față de semeni, față de lume, față de habitatul în care trăim și față de propria viață, înseamnă a trăi în dizarmonie sufletească și în afara adevărului inimii.

Până ce nu vom înțelege că menirea noastră în această dimensiune materială trăită aici pe Pământ, rostul nostru este acele de a învăța iertarea, recunoștiința, prețuirea, acceptarea, toleranța și asumarea manifestări noastre pri credința în divin și în valorile iubirii – doar ne vom vlăgui și risipi sufletul de frumusețe și dumnezerire, condamnându-ne la agonia suferințelor, a neîmpăcării, a nefericirii și a ne iubirii.

Pentru a reînvăța să ne iubim și să prețuim tot ceea ce suntem, facem, avem, experimentăm, trăim și există pentru noi și prin noi – e nevoie să luăm cât mai rapid decizia eliberatoare de negativitatea noastră (pentru a nu permite minții să dezvolte atașamente față de ele și față de tot ceea ce decurge din ele) – pentru a putea astfel să fim vii sufletește și să ne exprimăm și trăi viața liberi și autentic, eliberați de poveri, de constrângeri, de negativitate, de ipocrizii și de dureri.

Doar prin autenticitatea și asumarea noastră și a dragostei ce o purtăm în inimi, vom deveni: – toleranți și îngăduitori cu ceilalți (acceptându-le, alegerile, experiențele și credințele); – cumpătați prin ceea ce luăm pentru noi; – responsabili cu resursele energetice care ne stau la dispoziție; – conștienți de calea, abilitățile, valorile și rezultatele noastre; – agili în adaptare și comunicare cu semenii noștri și Dumnezeu – capabili de a ne asuma și manifesta viața în mod responsabil, față de binele și frumusețea noastră sufletească, față de binele celor din ju și față de dreptul nostru de a iubi și a fi iubiți, dincolo de dogme și constrângeri

A dărui și a ne da valoare prin iubire, a ne prețui frumusețea sufletească și a le oglindi în afară (fără așteptări de mulțumiri și recompense) – înseamnă a crede și a crea prin autenticitatea noastră, premizele mulțumirii, împăcării, liniștii inimii și păcii sufletești, necesare fericirii și stării noastre de bine.

Pentru a genera prin conștiința trează acel nivel de mulțumire și împăcare în fiecare plan al vieții, care să să susțină liniștea și bucuria inimii, și, ne îngăduie pacea sufletească – înseamnă a alege atitudinea iubirii, pentru a ne elibera de frici, nemulțumiri și nevoi, și implicit, de sursa neliniștilor, nemulțumirilor, nefericirii și negativității noastre.

Prin alegerea atitudinii pozitive și pro-active față de viață și față de semenii noștri – vom rămâne mereu conectați la adevărul inimii, acționând în mod constant, autentic și cu răbdare, plini de iubire, credință, pasiune și entuziasm: – pentru a trecem în mod abil peste poverile și vicisitudinile vieții, – pentru a ne pune în valoare darurile, abilitățile și experiențele, și – a pentru sluji prin ele valorile divine, interesele și binele comun.

Autor: Sandor Kasza
Facebook: https://www.facebook.com/kastimisoara

Recomandam urmatoarele articole:
– AUTENTICITATE SI ARMONIZARE CU CEILALTI
– AUTENTICITATE
– Iubirea – criterii ale autenticității ei
– ASUMAREA REALITĂȚII
– RECUNOSTINTA