Category Maestri si invatatori spirituali

Admirația – dă savoarea existenței, dar sunt necesare niște criterii

“Să admiri pe cineva sau ceva este o necesitate pe care o manifestă toate ființele umane, pentru că admirația, încântarea sunt niște senzații ce dau culoare, gust, existenței lor: este ca și cum ar fi purtate, hrănite, întărite. Ele trebuie să învețe să cultive îndeosebi și discernământul. Cum? Fiind încântate mai întâi de lumină, de înțelepciune și de iubirea divine, fiindcă ele vor fi atunci încântate și de creturile umane, cu atât mai mult că ele exprimă și revelă Divinitatea.
Iată criteriile de care aveți toți nevoie. Fără aceste criterii, vă expuneți la mari pericole. Vă atașați de persoane care au știut să vă cucerească, dar care vă vor aduce necazuri și supărare; și de îndată ce veți fi distruși, vă vor părăsi, pentru a-și căuta noi victinme. Din nefericire, așa se petrec lucrurile în lume, când oamenii nu știu ce trebuie apreciat și admirat la ființe pentru a fi mereu încântați și bucuroși.”

Omraam Mikhaël Aïvanhov

Nutriția – dobândirea unei cunoașteri vii

“Ca și animalul, ființa umană trebuie să se hrănească pentru a supraviețui. Spre deosebire de animal, ea poate însă prin conștiință să găsească în actul nutriției un mijloc de a crește fizic, spiritual. Hrana reprezintă o manifestare a Divinității, trebuie deci studiată sub toate aspectele: de unde vine, ce conține, care sunt calitățile ce îi corespund, ce entități se ocupă de ea… Toată această materie însuflețită care contribuie la modelarea și întreținerea corpului nostru este făcut din energii, din particule ce nu vin doar din pământ, ci din întreg universul.
Plantele, fructele sunt la originea unor entități spirituale. Pentru a întreține viața în noi, aceste entități trebuie să se conformeze legilor materiei, adică să se încarneze într-un corp fizic. De aceea, încercând să devenim conștienți de bogăția și valoarea hranei, reușim să primim și să descifrăm mesajele pe care ea le transportă: ea ne spune cum toate particulele ce o compun au străbătut universul, ce entități au lucrat pentru a face vegetația să crească și a-i infuza una sau alta dintre proprietăți. Cunoașterea pe care o primim astfel, hrănindu-ne, este o cunoaștere vie, fiindcă ea ne impregnează întreaga substanță a ființei.”

Omraam Mikhaël Aïvanhov

Hotărâri – trei condiții pentru a le lua pe cele mai bune

“Neliniștea, agitația, tulburarea creează cele mai defavorabile condiții pentru activitatea gândului. De aceea, dacă aveți o problemă de rezolvat, o hotărâre importantă de luat, începeți prin a vă liniști. Faceți liniște în voi și încercați să vă proiectați cât mai mult posibil în voi înșivă, fiindcă în înalt veți găsi lumina. Când veți simți că ați atins un fel de înălțime, gândiți-vă la problema ce vă preocupă și așteptați… Răspunsul va începe să apară mai mult sau mai puțin clar; va fi poate doar o impresie vagă, greu de interpretat, dar va fi deja un indiciu. Nu renunțați. Reluați de câte ori este necesar, repuneți întrebarea: curând veți simți o clarificare, o certitudine, și în acel moment nu veți mai avea îndoieli; veți ști cum trebuie să acționați.
Lumina în intelect, căldura în inimă și o voință liberă: dacă îndepliniți cele trei condiții, veți găsi mereu cele mai bune răspunsuri la întrebările ce vi le puneți și veți lua hotărâri bune.”

Omraam Mikhaël Aïvanhov

A umili o ființă umană – înseamnă a-l jigni pe Domnul

“A respinge o ființă umană, a o disprețui, a o umili, înseamnă a declara că ea nu este o creatură a lui Dumnezeu, și nimeni nu are dreptul să declare sau chiar să gândească unu asemenea lucru; nimeni nu are dreptul să se interpună între această cretură și Tatăl ei Ceresc. Dacă prin propria voință, cineva dorește să se retragă din iubirea divină, este liber desigur să o facă; dar nimeni altcineva nu are dreptul de a-l exclude.
Chiar și ființele mai puțin evoluate, chiar și cele mai vinovate sunt fii și fiice ale lui Dumnezeu. El a pus în ei acea scânteie, acel spirit care este o emenație a Lui, și prezența acelei scântei îi determină să facă parte din natura divină. Când ei fac greșeli, ei merită, bineânțeles, să fie mustrați, sancționați. Chiar dacă suntem obligați să îi tratăm cu severitate și să îi ținem un timp la distanță, nu trebuie uitat că există undeva în ei, cufundat în profunzime, un germen divin, iar acest germene divin trebuie respectat și cultivat. Supunându-i la umilințe pe copiii săi, îl jignim pe Dumnezeu Însuși.”

Omraam Mikhaël Aïvanhov

Spiritele naturii – să le invităm să participe la mântuirea omenirii

“Când mergeți în natură, încercați să conștientizați prezența tutoror spiritelor care o populează, și care existau cu mult timp înainte de apariția omului pe pământ. Vorbiți-le, încântați-vă de lucrarea ce o înfăptuiesc în lacuri, râuri, păduri, munți, nori etc. Cereți-le deopotrivă să ajute toate ființele umane care lucrează pentru ca iubirea, lumina și pacea să domnească în sfârșit pe pământ.
Prin acțiunea lor politică, economică, socială, oamenii își închipuie că sunt singurii care pot interveni în evoluția lumii. Nu, în acest organism viu și conștient care este natura și de care aparținem, o mulțime de entități sunt pregătite să contribuie la evoluția omenirii. Cele patru elemente, pământul, apa, aerul și focul au jurat în fața Domnului să îi ajute pe cei care lucrează să devină niște creaturi de pace, armonie, frumusețe. Oriunde v-ați duce, gândiți-vă să vă adresați tuturor acestor spirite care populează natura, până la soare și stele, și cereți-le să participe la venirea unei noi ere.”

Omraam Mikhaël Aïvanhov

O metodă nouă – de găsit pentru fiecare problemă nouă

“Viața se caracterizează prin mișcare, ea nu este niciodată aceeași: ea curge, circulă și se transfoormă, deplasând ființele și obiectele și de fiecare dată trebuie să ne adaptăm. Astăzi aveți de rezolvat o problemă și ați reușit folosind o anumită metodă. Iată însă că a doua zi vă confruntați cu un alt eveniment, și dacă încercați să folosiți aceeași metodă, nu este sigur că veți reuși: trebuie să țineți cont de ceea ce apare nou sau chiar neașteptat în această situație.
Spuneți-vă că nu vă veți afla niciodată într-un repaus, fiindcă viața prezintă fără încetare niște probleme de rezolvat, iar fiecare cere o anumiită soluție. De exemplu, soluțția pentru ziua de ieri era un gest de bunătate, de generozitate. Astăzi aveți însă o altă chestiune de rezolvat, iar raționamentul, fermitatea sau perseverența vă vor ajuta. Altă dată va fi indiferența sau uitarea…Încercați să vă adaptați zilnic împrejurărilor. Aceasta necesită atenție și judecată.”

Omraam Mikhaël Aïvanhov

• Care este esenţa a ceea ce sunt eu? Este oare vorba de carnea şi oasele corpului meu? Este memoria mea, gândurile şi emoţiile mele, sau rolurile mele sociale? Ceea ce simt că sunt EU în esenţă, nu este nimic din toate acestea! Ceea ce unii i-ar spune individualitate sau identitatea mea, simt că este ceva foarte preţios! Dar ce este de fapt ea? Este sentimentul ascuns a ceea ce sunt eu cu adevărat – este conştiinţa însăşi – singurul lucru pe care nu-l pot pierde. Aşa că putem spune că poţi pierde totul, în afară de tine însuţi!

• Tu spui:,,fiecare vrea să fie un individ”. Eu spun doar: fiecare vrea să fie! Conştiinţa de a fi este auto-realizarea! Conştiinţa că eşti este adevărata fericire!

• Dacă te predai şi accepţi ceea ce este şi nu mai hrăneşti simţirea cu gândurile şi poveştile tale,… atunci întristarea se v-a duce şi odată cu ea şi egoul – şi ţi se v-a arata o altă fată a lucrurilor care este pace sau chiar bucurie! Bucuria este aspectul dinamic al păcii! Dar nu te aştepta să obţii ceva prin predarea de sine. Tu spui:,,până şi aceasta abandonare pare să nu ajute”. Atâta timp cât prin predare tu cauţi să obţii un rezultat (ceva anume, un ajutor, alinare) aceasta nu este o predare completă. Este o aşteptare. În adevărata predare de sine, nu ceri nimic şi nu aştepţi nimic! Ci simplu, doar îmbrăţişezi ceea ce este!

• În trecut limitarea era faptul că învăţătura ajungea la un număr restrâns de oameni. Acum ajunge la milioane, iar eu nu sunt capabil să interacţionez cu oamenii personal. Asta ar fi chiar frustrant, dacă n-aş şti şi n-aş accepta că fiecare situaţie cu care te întâlneşti îţi aduce o limitare proprie. Pentru orice câştigi, este ceva ce vei pierde. Pentru orice pierzi, v-a fi ceva ce vei câştiga. Acesta este modul de manifestare a lumii formei.

• Ce să mâncăm? Eu recomand să ne ascultăm corpul. Când te uiţi la un fel de mâncare, fii liniştit şi totuşi vigilent. Atunci vei simţi corpul deschizându-se şi spunând ,,da” sau vei simţi o slabă contracţie, care înseamnă că atunci spune ,,nu”. Corpul tău ştie mai multe despre hrana decât mintea ta ar putea vreodată cunoaşte!

• Pentru majoritatea oamenilor, transformarea nu este un eveniment izolat, ci un proces prin care ei trec. Este o dez-identificare graduala de gândurile şi emoţiile lor, apărând astfel conştientizarea. Mulţi oameni venind în contact cu învăţătura, trec acum prin acest proces, iar unii sunt chiar liberi!

• Noul Testament conţine un adevăr spiritual adânc dar şi neclarităţi. Acele distorsiuni sunt de două feluri: unele sunt datorate neînţelegerii învăţăturii lui Iisus, altele au apărut pentru faptul că oamenii au o aşteptare (ei vor să-l înghesuie pe Iisus în ideiile lor preconcepute, aşteptând apoi să se întâmple transformări). Dintr-un punct de vedere, aş scrie o carte despre aceste lucruri în mod mult mai detaliat. Dar puteţi găsi toate acestea în voi înşivă. Când sunteţi prezenţi, voi accesaţi înţelepciunea interioară şi veţi simţi ce este adevărat şi ceea ce a fost adăugat sau distorsionat.

• Atâta timp cât vei vrea ceva de la celălalt, cum ar fi de exemplu sexul, eşti tu oare prezent? Sau cauţi să obţii ceva în viitor care să îţi permită să te simţi împlinit? Dar în felul acesta faci din momentul prezent ca şi din cealaltă persoană, ceva de obţinut.

• Toate dorinţele implică faptul că viitorul este mai imortant decât prezentul. Este inevitabil că atracţia fizică pentru o altă persoană să apară uneori. Aceasta nu este altceva decât o parte a naturii.. dar când te identifici cu impulsul, el devine ,,tu” şi se transformă în dorinţa. Atunci cealalalta persoana devine un lucru de obţinut. Iar sexul – a obţine un obiect al dorinţei tale. Când eşti prezent, poţi observa atracţia sau sentimentele sexuale apărând în tine – recunoaşte-le ca fiind naturale, acceptă-le chiar bucură-te de ele, dar nu e nevoie să te identifici cu ele. În cele din urmă v-a fi nefiresc să te mai identifici. Când te recunoşti pe tine ca spaţiu al conştiinţei vaste în care impulsurile apar, nu mai vei vrea să devii impulsul, şi nu mai poţi să te pierzi pe tine în el. Şi asta pentru că prezentul este spaţiu, mai mult decât orice altceva din ceea ce se întâmplă.

• Compasiunea este conştiinţa unei legături adânci între tine şi toate creaturile!

• Salvarea adevărată este eliberarea de negativitate, şi mai presus de toate, de trecut şi viitor că nevoie psihologică!

• Este suferinţa cu adevărat necesară? Da şi nu. Dacă nu a-ţi fi suferit aşa cum a-ţi suferit, nu ar fi fost nici-o înţelegere în voi, nici acceptare şi nici compasiune.

• Eliberarea înseamnă să alegi să trăieşti în starea de prezenţa mai mult decât în timp. Înseamnă să spui DA la ceea ce este!

• Mergând prin viaţă, nu acordaţi 100% atenţia voastră lumii externe şi minţii voastre. Rămâneţi şi în interiororul vostru. De fapt sunteţi fiinţă interioară chiar şi atunci când sunteţi angajaţi în activităţi zilnice, şi în special atunci când relaţionaţi cu natura. Simţiţi liniştea adâncă din interiorul ei. Ţineţi astfel poarta deschisă!

• Conceptele şi explicaţiile despre ceea ce este viaţa sau realitatea, sunt un lucru, dar adevărata aliniere la viaţa este altceva. Totul este un mare şi cosmic film! Nimic nu are fiinţă în realitate aici! Conceptele sau explicaţiile întotdeauna te induc în eroare dacă le foloseşti spre a-ţi ghida acţiunea – sau non-actiunea, după cum e cazul. Ele vă pot ajuta că indicatoare spre adevăr – care oricum este aici şi acum, şi inseparabil de ceea ce eşti tu de fapt – dar devin un obstacol dacă sunt luate drept adevărul însuşi. În cele din urmă, toate sunt numai gânduri plutind în jurul minţii. Fiecare gând implica o perspectivă limitată. Tot ce este adevăr – este paradoxal! Nici-un gând şi nici-o explicaţie a realităţii, nu poate să-l cuprindă!

• Vrei să treci de la credinţa în conceptul de sine la a trăi în sine? Dacă asta vrei, atunci trebuie să arunci mai întâi conceptul de sine. De fapt este vorba doar de ceva ce ai citit într-o carte, nu-i aşa? A fost un semn de direcţionare, dar l-ai confundat cu adevărul. De fapt trebuie să abandonaţi încrederea în gânduri şi să lăsaţi să se ducă credinţa pe care o aveţi că aceasta ar fi realitatea!

• Trebuie doar să îmbrăţişaţi starea de “a nu şti”. Aceasta vine uşor dacă trăiţi într-un mod nedirecţionat, de predare de sine în fata momentului prezent, aşa cum este el acum! Acesta este singurul fel de a trăi echilibrat!

• Când îmbrăţişezi “a nu şti” deveniţi alert şi în pace, conştient şi fără gânduri. Deveniţi prezent! Apoi prezentul care sunteţi răspunde la nevoile din momentul acela. Acţiunile voastre nu mai sunt dictate de credinţe sau concepte – gânduri, ci apar din adâncul fiinţei. Această stare este a trăi în sine!

Schimburi – sunt indispensabile vieții

“Ce îi îndeamnă pe oameni să iasă din casă pentru a-și vizita familia, prietenii, să facă niște cumpărături în magazine sau să se plimbe în natură? Pur și simplu, nevoia de a face niște schimburi. Fiindcă schimburile sunt absolut indispensabile vieții. Putem chiar defini viața ca rezultatul schiburilor ce le facem cu întreg universul și creaturile care îl populează. Viața noastră este făcută numai din schimburi. Manifestările cele mai evidente sunt respirația și nutriția, iar dacă aceste schimburi nu se fac corect, se instalează slăbirea, boala și moartea.
Schimburile ce trebuie să le facem pentru a trăi nu se limitează însă la respirație și la nutriție. Sau, mai exact, ele constau în a respira și a ne hrăni și în diferitele regiuni ale universului pentru a ne însufleți corpurile subtile: corpurile eteric, astral, mental, cauzal, budic, atmic. Toți cei care au învățat cum să respire și să se hrănească cu ajutorul corpurilor lor subtile își simt viața ca o imensă simfonie.”

Omraam Mikhaël Aïvanhov

• Nu este nimic rău în a face lucruri noi, a iniţia activităţi, a explora trăiri noi, să întâlniţi oameni, să obţineţi cunoaştere şi experienţă, să vă dezvoltaţi abilităţile voastre fizice şi mentale, şi să creeati, orice sunteţi chemaţi să imaginaţi în această lume. Este minunat să creeati şi este loc întotdeauna de mai mult, decât puteţi face voi! Acum întrebarea este: Vă căutaţi pe voi înşivă, în ceea ce faceţi? Încercaţi să adăugaţi mai mult la ceea ce credeţi că sunteţi? Vă străduiţi compulsiv, să ajungeţi la următorul moment,… şi apoi la următorul,… şi iarăşi la următorul, sperând să vă găsiţi sentimentul de completitudine şi împlinire?

• Preţul Fiinţării este cu adevărat important pentru voi! Ceea ce caută de fapt, şinele egotic, la nivelul poveştii personale – acel vreau să fiu special – ascunde faptul că voi nu puteţi fi mai speciali decât sunteţi acum! Nu e vorba de speciali pentru că sunteţi mai mult sau mai puţin afectaţi decât oricine altcineva, ci pentru că puteţi da un sens şi apreciere frumuseţii, şi vieţii din voi!

• Când sunteţi prezenţi în acest moment, voi întrerupeţi continuitatea poveştii voastre – trecutul şi viitorul. Atunci apare inteligenţă adevărată şi bineînţeles iubirea! Singurul mod prin care iubirea poate veni în viaţa voastră nu este prin forma, ci prin spaţiul interior fără margini care este Prezentul. Iubirea nu are formă!

• Folosiţi-vă mereu de aceste lucruri: Fiţi acolo unde sunteţi. Priviţi în jurul vostru – doar priviţi, nu interpretaţi! Priviţi lumină,… formele,…culorile,…texturile. Fiţi conştient de prezenţa liniştită a fiecărui lucru.

• Este o interconexiune între toate fenomenele universului. Budiştii au ştiut asta dintotdeauna, iar fizicienii o confirmă acum. Nimic din ceea ce se întâmplă nu este un eveniment izolat! Cu cât mai mult etichetam ceva, cu atât mai mult îl izolam! Întreaga viaţă devine fragmentata prin gândirea noastră!

• Fii sigur că nu mai ai nici-o rezistenţa în interiorul tău, şi nici-un pic de ură, nici-o negativitate: ,,iubiţi-vă duşmanii”, a spus Iisus, care desigur înseamnă ,,să nu mai aveţi duşmani”! Nu mai judecaţi!

• Faceţi-vă un obicei: monitorizaţi-vă stările voastre mentale, şi emoţiile, prin auto-observare. Sunt în pace în acest moment? Este o întrebare bună pe care puteţi să v-o puneţi frecvent! Sau puteţi să vă întrebaţi: ce se întâmplă în mine ,în această clipă?

• Să atingi adevăratul scop al vieţii!

• Cuvintele sunt doar indicatoare. Ceea ce este comunicat se afla în spatele cuvintelor, dar le putem folosi în direcţia pe care o semnifica, şi asta e folositor.

• Majoritatea oamenilor tratează clipa aceasta ca şi când ar fi un obstacol pe care trebuie să-l înfrângă. Dar pentru că momentul prezent este viaţa însăşi, este o nebunie să trăieşti astfel,… viaţa!

• În starea de conştientă, a face ceva, este o aliniere internă completă la momentul prezent – orice a-ţi face acum. A face,… nu mai este atunci ceva primordial care se deplasează spre o finalitate, ci devine o deschidere care invită conştiinţa fără limite să pătrundă în această lume. A te alinia pe tine însuţi la clipa aceasta de acum, este a te alinia la singurul scop universal – scopul întregului! Care este ţelul lui? Naşterea şi înflorirea conştiinţei fără limite. Atunci întregul te v-a ghida în orice gândeşti şi faci!

• A face lucrurile din starea de conştientă nelimitată, are trei modalităţi, depinzând de circumstanţe şi de natura activităţii. Ele sunt: acceptarea, bucuria şi entuziasmul. Dacă nu este nici acceptare, nici bucurie, sau entuziasm în tot ceea ce faci, eşti în afară alinierii cu scopul universal. Atunci vei creea nefericire, şi suferinţa, într-o formă sau alta. Un mod de a defini egoul este şi acesta: o relaţie nepotrivită cu momentul prezent. Scopul formelor exterioare create de un mod de a face conştient este acela de a permite şi a lăsa conştiinţa fără limite să apară în orice se face!

• Dacă umanitatea este gata pentru o transformare? Da. Am văzut semne care deja se întâmplă. Pentru prima dată sunt mai mulţi oameni treziţi pe planeta noastră. De ce acum? Pentru că dacă nu ar fi o schimbare în conştiinţa umană, acum, ne-am distruge pe noi înşine şi poate şi planeta. Nebunia minţii egotice colective, amplificată de ştiinţă şi tehnologie, aduce repede specia noastră pe marginea prăpastiei. Te transformi sau mori: aceasta este singura noastră şansă, în momentul acesta.

• Transformarea conştiinţei se întâmplă cu adevărat chiar dacă lucrul acesta nu este spus la ştirile de astă seară. Dacă se întâmplă destul de repede? Sunt optimist în legătură cu viitorul omenirii, mult mai mult acum decât atunci când am scris Puterea Prezentului. De fapt din cauza aceasta am şi scris cartea. Atunci nu prea credeam că umanitatea mai poate supravieţui. Acum lucrurile sunt diferite. Văd mult mai multe motive de a fi încrezători.

• Totuşi, aşa cum cred că ştiţi, toate întrebările şi la fel toate răspunsurile sunt făcute din gânduri, dar adevărul a cea ce eşti tu cu adevărat NU este realizat prin gânduri. În cel mai bun caz, gândul poate fi de ajutor pentru cei care încă au nevoie de direcţionare, dar numai prin ABANDONAREA GÂNDIRII se poate revela adevărul pe sine!

• Folosim des fraze că ,,a te alinia cu adevărat vieţii” şi ,,să te aliniezi interior la ceea ce este”. Cum ajungem să fim nealiniaţi cu ceea ce este? – Probabil prin rezistenţă, nepredare de sine în fata momentului prezent!

• Atâta timp cât acel adevăr nu este recunoscut, atunci, apare suferinţă ( care desigur că e o parte a ceea ce este). Cu cât mai repede este recunscut, cu atât mai repede apare o nouă dimensiune: conştientă – prezenţă. Aceasta este trezirea, transformarea, trancederea suferinţei. Aşa că atunci când zic să te aliniezi la viaţa ,vreau să spun alinierea conştientă.

• Nepredarea în fata momentului prezent este în cele din urmă numai ne-recunoasterea că tu eşti deja una cu ceea ce este! Aceasta este iluzia separării (care desigur şi ea îşi are locul adevărat înăuntrul totalităţii). Aşa că noi toţi suntem pe drumul de la inconştienta spre alinierea conştientă la viaţă!

Libertatea – se găsește numai la vârf, în Dumnezeu

“Libertatea poate fi înțeleasă numai dacă este asociată ideii de ierarhie. Ce libertate poate avea cel situat în cea mai defavorabilă poziție? Oare pietrele sunt libere? Dar plantele?…Și animalele?…Nici chiar oamenii, cei mai mulți nu sunt liberi: ei se află, mai mult sau mai puțin, sub dominația altor ființe umane sau entități ale lumii invizibile, fiindcă în interior, din punct de vedere psihic, ei se situează foarte jos pe scara ierarhică, și nu ei decid.
Cel care vrea să scape de orice obstacol trebuie să se străduiască să urce din ce în ce mai sus. El se eliberează apropiindu-se din ce în ce mai mult de vârf, de Domnul. Fiindcă numai Domnul este cu adevărat liber. Toate celelalte creaturi trăiesc într-o formă de dependență, chiar și Arhanghelii: cufundați în sufletul Domnului, ei depind de El, Ei sunt liberi din libertatea Domnului, dar ei nu sunt liberi în raport cu Domnul. Numai Domnul este liber, și în măsura în care se apropie de El, creaturile sunt libere din libertatea sa, nu altfel.”

Omraam Mikhaël Aïvanhov