Când simţiţi că materia şi condiţiile exterioare sunt apăsătoare şi vă îngrădesc, atunci conştiinţa voastră a coborât foarte jos, presiunea exterioară a crescut. Dacă vă simţiţi însă veseli, liberi, plini de forţă, înseamnă dimpotrivă că aţi urcat foarte sus pe munte. Cel care crede în puterea spiritului va vedea din ce în ce mai mult cum se ameliorează condiţiile sale de viaţă, în timp ce acela care crede că materia trebuie fatalmente să distrugă spiritul, va fi prima victimă a opiniei sale, fiindcă se situează el însuşi în cele mai rele condiţii. În realitate,
cele două filozofii sunt exacte şi adevărate. În funcţie de punctul de vedere adoptat, se alege realizarea uneia sau alteia.
Să studiem puţin natura cunoştinţelor ce le primim în fiecare zi. Foarte des aceste cunoştinţe rămân pe un plan teoretic… În Bulgaria, se povesteşte istoria unui episcop care vorbea minunat despre milostenie. El nu înceta să repete cuvintele: “cel care are două cămăşi nu trebuie să ezite să dea fratelui său mai sărac decât el”, pe un ton atât de patetic şi cu un astfel de tremurat în voce încât toţi auditorii vărsau lacrimi. Într-o zi, soţia acestui episcop a asistat la predica soţului său şi a fost emoţionată profund de cuvintele lui. Or, episcopul avea două cămăşi. Revenind acasă, soţia sa deschise imediat dulapul, luă cea de-a doua cămaşă şi o dădu unui sărac care trecea pe acolo. Soţul se întoarse de la biserică şi a dorit să se schimbe; a deschis dulapul şi, negăsindu-şi cea de-a doua cămaşă, o chemă pe soţia lui care îi mărturisi că a dat-o. Episcopul deveni furios. “Cu toate acestea, îi spuse soţia lui, tu însuţi ai spus că cel care are două cămaşi nu trebuie să ezite să dăruiască una. – Femeie proastă, răspunse soţul, am spus asta pentru ceilalţi, nu pentru noi”. […]
Citeste sau descarca restul conferintei Maestrului Aivanhov