Category Dezvoltare spirituala

Bună dimineața
și un sfârșit de săptămână plin de bucurii și satisfacții personale!
Vă doresc să aveți parte azi, de o zi a clarității, a integrității și a încrederii în voi și în adevărul inimii voastre, dincolo de orice constrângere sau circumstanțe nefavorabile, și de orice vanitate sau nemulțumire a minți, izvorâte din nevoia de a impune, a controla sau de a avea dreptate.

A deveni un creator integru al propriei realități și vieți, presupune a renunța să trăim doar după regulile miții și iluziile falsului său pragmatism.

A fi, a simții și a trăi în afara adevărului inimii, a iubirii și a blândeții sale, înseamnă a o nega și a ne osândi la o viață plină de durere, nemulțumiri, neîmpliniri, decepții și negativitate. E ca și cum am sili o plantă să se dezvolte în întuneric, apoi am fi nemulțumiți că-și pierde vlaga și se ofilește.

A nu conștientiza realitatea propriei cauzalități și vini, atunci când devenim copleșiți ne neliniști, neîmpliniri, insuficiențe, griji, frici și mânii sau când totul în viața noastră se năruie, sau – a ne complace în a trăii în infernul dureros al negativității și întunericului nostru sufletesc – înseamnă a permite minții să se eschiveze de asumarea propriilor carențe, erori și realități, ce prin alegerile noastre au dus la eșec.

A ne preface că nu ne vedem defectele și erorile, sau a nu conștientiza propria vină (cel puțin din prisma alegerilor și acțiunilor prin care am ajuns la experiența consecințelor neprielnice) – înseamnă a permite minții să născocească scuze pentru noi și cauze a căror vini să o arunce în cârcă altora.

Crezându-ne victime ale circumstanțelor exterioare, și permițând minții să ne distorsiona percepțiile, gândurile, sentimentele,crezurile și realitate – vom rata lecțiile vieți și nu vom putea vedea și înțelege când suntem în derivă sau când în detrimentul adevăratelor valori din viața noastră risipim energia pe pseudo-valori din afară după care mintea tânjește pentru ași hrăni atașamentele sau dependența.

Pentru că, adesea nu înțelegem că, însingurarea, înstrăinarea de valori, de oameni cu caracter și de adevăr crezul neputinței, al vinovăției, al resemnării, al neîncrederii în noi și al victimizarea – devin efectul lipsei de conștiință trează ce ne obturează luciditatea și claritate claritatea de a discerne valorile de non-valori și a înțelege care emoții ne servesc în mod real fericirea pe termen lung.

Lipsa curajului de a ne împotrivi opoziției minții la schimbare sau ostilității sale față de adevărul inimii și valorilor noastre sufletești autentice – duce într-un final la pierderea valorilor și a darurilor pe care nu le prețuim. Astfel, prin pierderea valorilor și a darurilor noastre pierdem și binecuvântările divine pe care ele le aduc integrității noastre, risipind părți semnificative din sufletul nostru.

Pentru a ne descoperi integritatea și a ne reîntregi sufletul, e nevoie să ne sădim iubire în inimă și să ne trăim viața în adevărul ei: – prin manifestarea valorilor ei pozitive (dominate de iubire, iertare, acceptare, asumare cumpătare, toleranță și bunătate), și – prin renunțarea la a mai pretinde că suntem victime și avem nevoie să primim soluții și ajutor din afară, sau să vină mereu alții ca să rezolve în locul nostru, problemele pe care le-am provocat cât timp eram lipsiți de integritate.

A pretinde că nu avem instrumente necesare sau a crede că ne lipsesc resursele, sau că mediul și conjuncturile ne sunt nefavorabile – înseamnă a crede că lucrurile se schimbă de la sine. A aștepta ca lutul să se modeleze de la sine, în produsul finit, înseamnă a trăii într-o cumplită eroare.

Asa cum olarul învață să modeleze lutul, până la urmă și noi va trebui să învățăm să ne modelăm viața, renunțând la a mai privi lumea și oamenii prin prisma așteptărilor noastre și a modului în care ei ni le împlinesc. A învăța să ne cinstim pe noi înșine înseamnă a renunța la a mai crede că altcineva greșește față de noi.

A face ceea ce e bine pentru noi, înseamnă a ne ocupa mintea cu lucrurile, trăirile, emoțiile, acțiunile și gândurile pe care le putem iubii și accepta, și înseamnă a fi integri moral, în lumina dragostei ce o purtăm în inimi, pentru a acționa prin atitudinea adevărului inimii și a valorilor noastre sufletești – hrănind și susținându-ne prin ele realitatea, cu entuziasm, pasiune și energia emoțiilor pozitive.

A renunța la a mai fi în conflict emoțional cu noi înșine, cu ceilalți sau cu lumea și viața pe care o trăim, înseamna: – a renunța să ne mai plângem de milă; – a renunța la a ne mai opune dreptatea minții, cu dreptatea celor care aleg să perceapă, să creadă, să trăiască, să simtă, să experimenteze și să vadă viața, în mod diferit, și – ști să renunțăm la a ne mai preocupa mintea cu ceea ce ne este potrivnic, nefolositor sau ostil.

Doar astfel vom putea stopa risipa noastră de energie vitală și vlăguirea vieții de ea ca efect al negării sinelui și a adevărului inimii, a negativității și lăcomiilor noastre și a conflictelor generate cu noi înșine, cu ceilalți, cu propria viață și cu lumea din jur.

Prezentul este aici și începe acum. A-l trăi prin prisma nemulțumirilor din trecut sau prin a-l proiecta în viitor, înseamnă a permite gândurilor noastre să ne distorsioneze realitatea și a hrăni iluzii ale minții ce ne împiedică să vedem prezentul cu claritate pentru a-i trăi frumusețea în integritate. Pentru a reveni în prezent și a ne trăi viața AICI și ACUM, nu e nevoie să binecuvântăm trecutul. Dacă experiențele trecute ne nemulțumesc și nu avem ce binecuvânta, suntem liberi să-l părăsim pentru a ne desprinde de ele și a nu le retrăi iar și iar, în prezent.

A intra pe deplin în propria viață, înseamnă: – a face ceea ce e bine pentru noi, – a nu considera că alții greșesc când suntem tentați să ne hrănim nemulțumirile, – a ne exprima recunoștința față de ceilalți și pentru experiența pe care o dobândim, – a ne lua rămas bun, pentru a nu-i părăsi pe ceilalți în grabă sau cu furie, atunci când dispar valorile care să ne leagă sau când nu mai găsim elemente comune prin care să fim dispuși să construim împreună, și – a binecuvânta persoana cu care ne-am împărțit viața și locul unde am trăit.

Doar prin atitudinea iubirii, asumării, recunoștinței și prețuirii, cumpătării și toleranței vom deveni capabili să vedem lumea și viața cu claritate, pentru a le binecuvânta: – prin a fi puternici în raport cu convingerile pe care le avem și blânzi cu ceilalți.

Având acces la lecțiile vieții și la înțelegerea erorilor firești pe care le comitem în procesul de învățare și alegerea experiențelor vieții – vom fi capabili să ne împăcăm inima și mintea cu adevărul ei, pentru a ne regăsi pacea sufletească.

Când vom înțelege că pacea lăuntrică este unica premiză valabilă pentru trezirii conștiinței de Sine și singura cale prin care putem trăi aci și acum în lumina conștiințe iubirii, o viață plină de bucurii bazată pe sentimentele și energia iubirii, a fericirii și a integritatea valorilor noastre sufletești – vom fi pregătiți să începem în mod autentic și conștient, călătoria eroică a vieții și evoluția Spirituală.

Autor: Sandor Kasza
Facebook: https://www.facebook.com/kastimisoara

Recomandam urmatoarele articole:
– DANSUL ENERGIEI
– A-TI FACE UN DAR
– CEEA CE IUBESTI, PROSPERA
– A PUNE CAPAT UNEI INVOIELI
– ESENȚE

“Timpul a luat pentru oameni o importanță lipsită de măsură. Ascultați-i cum vorbesc și veți auzi aceleași fraze: „Eu nu am timp…Cât timp îmi va lua?…Eu vreau să câștig timp…” Ei bine, în viața spirituală nu trebuie să ne preocupăm de timp. Dacă vă fixați niște termene pentru a vă învinge vreunul dintre defectele voastre, să obțineți o anumită putere psihică sau o anumită revelație interioară, nu veți reuși decât să vă crispați și nu vă veți dezvolta armonios.

Trebuie să lucrați să vă perfecționați fără să vă fixați vreun termen. Aveți veșnicia în fața voastră! Cu siguranță, veți reuși într-o bună zi să atingeți această perfecțiune la care aspirați. Opriți-vă numai asupra frumuseții lucrării ce ați înfăptuit-o și spuneți: „Fiindcă este atât de frumoasă, nu-mi pasă dacă îmi trebuie veacuri sau mii de ani ca să reușesc: eu lucrez, atâta tot.””

Autor: Omraam Mikhaël Aïvanhov

Gândul zilei de 28 iunie

Recomandam urmatoarele articole:
– Anotimpurile – și reînnoirea unor forțe în natură
– A CAPATA PUTERE, PASTRANDU-TI IN ACELASI TIMP SMERENIA
– Meditația – o pauză în curgerea grăbită a timpului
– Lipsa de timp – nu poate constitui niciodată o scuză pentru a neglija exercițiile spirituale
– Ce se intampla in timp ce dormim? O perspectiva spirituala

“Introduceți zilnic, în mod automat, cu neatenție, niște chei în încuietoarea ușii fără să vă dați seama că repetați, în mod simbolic, lucrarea spiritului (cheia) în materie (încuietoarea ușii). Studiați ce reprezintă o cheie și o încuietoare, și veți avea niște chei pentru a deschide încuietori la care nu v-ați gândit încă niciodată. Da, urechile, gura, nările, ochii, iată încuietorile; chiar și creierul este o încuietoare de ușă. Când veți înțelege aceasta, veți intra în posesia cheilor care deschid ușile naturii, dar și pe cele din voi înșivă.

Ce sunt intelectul, inima și voința? Niște uși prin care circulă gândurile, sentimenteele, energiile noastre. Iar cheile pentru a deschide aceste porți sunt înțelepciunea, iubirea și adevărul. Înțelepciunea deschide intelectul, iubirea deschide inima, iar adevărul deschide voința. De fiecare dată cțnd aveți o problemă nouă de rezolvat, încercați aceste chei. Nu reușiți cu prima? Încercați-o pe a doua. Nici a doua nu se deschide? Încercați-o pe a treia. Dacă știți cum să procedați, este imposibil ca una dintre aceste trei chei să nu vă rezolve problema.”

Autor: Omraam Mikhaël Aïvanhov

Gândul zilei de 27 iunie

Recomandam urmatoarele articole:
– Legea afinității – o cheie a împlinirii spirituale
– Omraam Mikhael Aivanhov – Respiraţia, cheie a ritmurilor din Univers
– INCEPUTURI, SFARSITURI SI INCHEIERI
– CHEIA CATRE IMPARATIE
– ATRACȚIE ȘI DESTIN

“Învățați să vă mobilizați gândurile, dorințele, și chiar toate tendințele naturii voastre inferioare, pentru realizarea unui ideal sublim. Soarele vă poate deopotrivă ajuta să realizați această lucrare de unificare, de armonizare. Privindu-l dimineața cum răsare, gândiți-vă cum conștiința voastră se apropie de propiul vostru soare, de spiritul vostru, de Eul vostru Superior, pentru a fuziona cu el. Când veți reuși să împăcați și să uniți toate forțele contrare ce vă solicită, orientându-le într-o singură direcție luminoasă, divină, veți deveni o vatră de lumină atât de puternică încât veți fi capabili să luminați în toate direcțiile, ca soarele.

O ființă care a reușit să-și rezolve propriile probleme este liberă, ea se poate gândi la ceilalți. Datorită libertății dobândite, ea își lărgește câmpul conștiinței asupra întregului regn uman, și asemenea soarelui, ea trimite surplusul de lumină și de iubire ce se revarsă din ea… Înainte însă de a putea străluci, ea trebuie să învețe să-și concentreze toate puterilor ființei și să le orienteze într-o singură direcție.”

Autor: Omraam Mikhaël Aïvanhov

Gândul zilei de 25 iunie

Recomandam urmatoarele articole:
– Razele soarelui – pot să ne străbată, așa cum străbat pământul
– Spiritul lui Hristos – se manifestă și ne vorbește prin intermediul soarelui
– Sacrificiul – imprimă în noi pecetea soarelui
– Soarele – simbol al centrului, sau al vârfului, unde trebuie să stăm pentru a ne asuma responsabilitățile
– Răsăritul soarelui – să învățăm să îl privim pentru ca ziua să apară și în conștiința noastră

Pentru a trăi o viață plină de frumusețe, măreție, abundență, prosperitate și culoare – este nevoie să iubim viața și prin ea, să ne iubim pe noi.
– Doar astfel ne vom putea elibera de frici, supărări, griji, neliniști, suferințe, vinovății, neasumare, ostilitate și ne iertări – pentru a ne bucura de ea, a o prețuii și a o celebra.

Autor: Sandor Kasza
Facebook: https://www.facebook.com/kastimisoara

Recomandam urmatoarele articole:
– VIATA TA E O OPERA DE ARTA
– TREZIRE LA VIAȚĂ
– Apa – un sprijin pentru viața noastră spirituală
– DESPRE VIAȚĂ
– Viața afectivă – este în mare parte făcută din schimburi subtile

Bună dimineața!
Vă doresc o zi a abundenței binelui și iubirii în viața voastră și puterea vindecătoare a sufletului, dobândită prin capacitatea de a dărui și a vă dărui. Dăruirea prin iubire, iertare, sprijinire și slujire, este singura cale care dărâmă în conștiința noastră, barierele separării, și învinge frica, slăbind vanitatea ego-ului minții.

Dăruirea, permite celorlalți să știe și să afle cine suntem noi cu adevărat. Ostilitatea sufletească, negativitatea și nemulțumirea, sunt bariere sufletești ce ne împiedică și pe noi, să vedem frumusețea din sufletele celor din jur sau să îmbrățișăm prin darurile noastre, sufletele celor rătăciți, dar care știu să prețuiască o mână întinsă, fără să abuzeze sau să profite de ea.

Așa cum și darurile noastre ne-au fost dăruite de Dumnezeu, prin situații și conjuncturi energetice favorabile (pentru că am știut să iubim mai întâi imaginea mentală a lucrului dorit), va trebui să înțelegem că abundența lor nu o dobândim prin a le poseda și acumula în mod egoist, ținându-le doar pentru noi – ci în a le dăruii, înțelege că ele aparțin tuturor.

A ridica în jurul nostru ziduri menite să îngrădească energia darurilor noastre, pentru a nu rămâne fără ele – le va transforma doar în energie moartă, Foc lor se va stinge în momentul în care nu vor mai fi dispui să le hrănim cu atenția, prețuirea și energia iubirii noastre, sau a celor ce le pot primi ca daruri și ”semințe ale abundenței”, și le pot prețui.

Când vom înțelege că lucrurile pe care le pierdem, că relațiile care ni se destramă, neajunsurile vieții, lipsurile și insuficiențele materiale, etc – își au rădăcinile în fricile noastre și în dorința de a controla și poseda lucruri și persoane – vom deveni conștienți cu privire la faptul că, doar reînvățând lecția iubirii, iertării, acceptării, asumării toleranței, empatiei și prețuirii vom putea dobândi abundența, pentru a recunoaște și pune preț pe darurile noastre și pe cele pe care le dăruim, pentru a nu le pierde și a nu le risipi.

În viață există diverse moduri de a ne împărtăși bogăția. Ceea ce însă trebuie să înțelegem este faptul că, pentru a ne putea împărtăși abundența, este nevoie să o dobândim la nivel perceptual și spiritual.

Atâta timp cât la nivel fizic, mental, emoțional și perceptual experimentăm insuficiența și teama – ego-ul ne va împiedica să dăruim sau să ne dăruim sufletește servirii binelui celuilalt.

Atâta timp cât noi înșine suntem nemulțumiți și așteptăm de la ceilalți, să primim, să fim ajutați și sprijiniți, ”darurile” noastre vor fi energii otrăvite de așteptări, de condiționări și de negativitatea, neliniștile, suferințele și ostilitatea și supărările din sufletul nostru.

Chiar dacă în percepția minții noastre, noi dăruim cu inima deschisă, și nu conștientizăm că de darurile noastre atașăm și stările noastre de neîmpăcare sufletească, ele vor deveni prilej pentru nemulțumirile noastre viitoare, în raport cu așteptările pe care le avem și cu neîmplinirea lor, din partea celor cărora ne dăruim ”bogățiile”.

Dăruirea autentică este un act de iubire necondiționată. Cât timp însă noi înșine – suntem neîmpăcați și nemulțumiți cu viața pe care o ducem, cu relațiile noastre, cu statutul social sau cu situația financiară sau cu ceea ce suntem, avem, experimentăm, trăim și facem – impulsul dorinței nostru de a ajuta, va fi doar o iluzie a minții, menită să ne abată atenția de la nevoia noastră de ajutor și de iubire.

Dacă dorim să dăruim, să ne dăruim, să ajutăm, să fim de folos, să sprijinim, să îndrumăm sau să ne servim semenii în mod autentic, va trebui să înțelegem că ”sărăcia” sau ”bogăția” noastră, nu stau în situația noastră materială, locativă sau financiară, ci în valorile noastre sufletească și în abundența energetică a inimii.

Când sufletul nostru este împăcat, și la nivel material și energetic, înțelegem echilibrul energetic al lucrurilor, prin cumpătare. Darurile noastre vor dobândi valoare în viața celor ce le știu recunoaște, înțelege și prețui.

Fără prețuirea propriilor daruri și fără a ne manifesta recunoștința față de ele, darurile noastre vor fi risipite și își vor pierde valoarea și în mâna celor cărora le dăruim.

Adesea, când darurile noastre sunt condiționate de așteptări (de cele mai multe ori, neverbalizate), sau cei cărora ne dăruim bogățiile (sub formă de experiențe, cunoaștere, bogății materială sau Spirituale), își manifestă lipsa de recunoștință și prețuire pentru ceea ce primesc și față de noi – vom da doar prilej minții să ne hrănească, nemulțumirile, dezamăgirile și decepțiile.

Dominați de frici și convingeri negative – vom lăsa inconștient frica, vinovățiile, supărările, neîncrederea, neasumarea și ostilitatea , ă se cuibărească în inima noastră, golindu-ne de energie și erodându-ne sufletul de iubire și frumusețe.

Pentru a ne proteja sufletul de negativitate, decepții și dezamăgiri, este esențial și important să înțelegem că, atunci când noi sau darurile nu sunt prețuite, cel ce le primește, este încă nepregătit sufletește să le dobândească.

A continua de dragul de ”a ajuta” – să ne dăruim darurile celor ce nu ni le cer sau celor ce le risipesc, în condițiile în care asta înseamnă pentru noi prilej de nemulțumire, decepție și dezamăgire – este un act de imaturitate emoțională și de ne-prețuire manifestate față de propriile daruri, și față de energia, timpul, și viața noastră.

Când vom înțelege că toate darurile sunt exprimări creatoare ale Sinelui nostru Spiritual – vom fi pregătiți: – să lăsăm la o parte așteptările pe care le au alții față de noi; – să lăsăm la o parte ”ar trebui” și ”s-ar cuveni”, să nu ne mai sădim în suflet vinovățiile și teama de asumare.

Când ne vom elibera de frici, de resentimente și ne iertări, pentru a ne iubi – vom ști să ne bazăm gândurile, alegerile, atitudinea și viața, doar pe acele pentru a lua în considerare doar acele acțiuni care ne aduc în suflet bucurie și împăcare.

Când nu vom mai simți nevoia să judecăm, să criticăm, să corectăm, să ajustăm sau să condamnăm experiențele și alegerile celorlalți – vom fi pregătiți să lăsăm energia să curgă prin noi fără a o mai bloca prin nevoi, neliniști, insuficiențe, frici, ostilități sau nemulțumiri, pentru a trăi dinăuntru în afară și din afară în lăuntru.

Atunci când vom înțelege că nu înseamnă egoism a căuta bucuria, și a ne iubii, ci doar a ne elibera de nevoia inconștientă de a ne pricinui durere prin manifestarea emoțiilor și a sentimentelor negative – vom înțelege că dăruirea energiei din abundența noastră, este iubire și ceea mai binevoitoare acțiune față de noi și semenii noștri.

Iubirea este o acțiune în plan energetic ce necesită a fi exersată ca obicei, pentru a deveni o deprindere și o măsură de caracter. Când vom înțelege iubirea și la nivel energetic de manifestare, o vom recunoaște când o primim, indiferent de modul în care se manifestă sau de forma pe care o îmbracă.

exersa bucuria – prin a reînvăța dăruirea ei prin semănarea ei la rândul nostru, în sufletul celorlalți (prin iubire, dăruire, prețuire, bunătate, toleranță acceptare și iertare), n-o vom

Pentru a recunoaște darurile iubirii și valorile sufletești și pentru a nu le risipii prin ne recunoștință și ne prețuire este necesar să exersăm bucuria dăruirii și a primirii.

Este nevoie să reînvățăm prețuirea iubirii pe care o primim sau o dăruim, pentru ca atunci când o sădim în sufletele celorlalți (ca daruri, valori, energie, atenție, toleranță, acceptare, eliberare, sfaturi, experiențe sau lucruri materiale) să ne putem bucura, fără a aștepta recompense sau prețuire din partea lor.

Singurul aspect la care trebuie să fim atenți când ne oferim iubirea sub formă de ajutor, energie, sentiment sau daruri – să limităm posibilitatea celor ce o primesc, să o risipească, susținându-i în a învăța să o prețuiască și să învețe apoi să o dobândească singuri, pentru a o dărui la rândul lor ca valori personale… și nu să le susținem atașamentul de a o consume, a o aștepta sau a o pretinde.

Pentru a dărui eficient și pentru ca darurile și semințele iubirii noastre să rodească, este esențial ca ogorul sufletesc și conștiința celor către care dăruim energia, să fie curățate și ei, să fie capabili să se elibereze de întunericul sufletesc și de ”buruienile” negativității, a vinovăției, a neîmpăcării, a ostilității, a supărării, a ne iertărilor și a sărăciei spirituale. emoționale. Doar astfel
valorile și darurile noastre le vor aduce bucurie sufletescă.

Autor: Sandor Kasza
Facebook: https://www.facebook.com/kastimisoara

Recomandam urmatoarele articole:
– Adevărul – calitățile manifestate de cel care îl posedă
– Copiii cei Noi au sosit. Tu ai un copil de Cristal?
– Iti traiesti viata in acord cu valorile tale?
– Solitudinea
– Materia – obiectul lucrării noastre în exteriorul nostru și în sinea noastră

Când sădești iubirea în inima ta și când și sufletul tău cunoaște pacea prin mulțumirea, prețuirea, bucuria și recunoștința pentru tot ceea ce ești, simți, gândești, exprimi, dobândești, dăruiești și faci – te afli în grația iubirii autentice.

Autor: Sandor Kasza
Facebook: https://www.facebook.com/kastimisoara

Recomandam urmatoarele articole:
– A RETINE IUBIREA
– IUBIRE NECONDIȚIONATĂ
– DESPRE IUBIRE
– Sacrificii – pe care le facem din iubire fraternă: singurele ce plac Domnului
– LEGAMANTUL DE IUBIRE PENTRU TINE INSUTI

Bună dimineața!
Vă doresc o zi plină de liniște, împăcare și pace sufletească, pentru a vă putea bucura de darurile voastre și recompensele spirituale ale unei vieți trăite în integritate, moralitate, bunătate și îngăduință, față de voi și față de cei din jur.

Când ne vom dobândi liniștea inimii, și vom înceta să ne mai trădăm inima, sufletul și Sinele Spiritual, atunci, vom înceta să mai hrănim vinovății și false așteptări și interese ale minții ego.

Atunci când ne vom iubi suficient de mult încât să nu ne mai rănim prin supărări, nemulțumiri, suferințe, agresivitate, neîmpăcări și tristețe – vom deveni morali și etici față de nevoile noastre sufletești.

Când vom renunța la a eluda nevoile noastre sufletești și la a ne trăda dragostea ce ne sălășluiește în inimi – vom redeveni autentici spiritual și pregătiți în a percepe și vedea viața în lumina adevărului inimii, manifestându-ne prin energia iubirii și prin emoțiile noastre pozitive.

Renunțând la nevoia de a ne susține convingerile, prejudecățile, orgoliile și dreptatea minții – ne vom da prilej să gustăm din abundența de roade a inimii.

Când vom înțelege cauzele minciunilor prin care ne păcălim sufletul, refuzându-ne dragostea, bucuriile vieții, autenticitatea, măreția, valorile și adevărul ce ne sălășluiește în inimi – vom da prilej sinelui nostru spiritual să preia controlul asupra vieții pe care alegem să o trăim.

Pentru a înceta să mai dăm curs nemulțumirilor, negativității și ostilității noastre – va trebui să încetăm să ne clădim viața doar pe a fi plăcuți de ceilalți și a le împlini nevoile și așteptările.

Când vom înțelege sensul și rostul existenței noastre în această dimensiune Celestă – vom cunoaște abundența și valorile noastre sufletești. Prin ele, ne vom putea desăvârși sufletul și vom înțelege cum să aduce bucurie, abundență, lumină și dragostea în trupul, sufletul și viața noastră.

Când vom renunța să mai dezvoltăm atașamente față de persoane, obiceiuri și atitudini care duc la pierderea capacității noastre a ne mai simții și controla sentimentele – vom înceta să ne mințim și să purtăm false măști ale ipocriziei, personale sau sociale.

Atunci când vom înțelege că ceea ce așteptăm din afară pentru a ne împlinii nevoile, interesele și așteptările – nu poate nici dura, nici oferi soluții trainice și de durată pentru problemele și poverile cu care ne confruntăm și nu va umple nici golurile noastre sufletești – vom înțelege că suntem singurii de care depinde siguranța, prosperitatea, abundența, iubirea și fericirea noastră

Pentru a umple golul lăsat de abandonul de sine, va trebui să ne trezim conștiința și să înțelegem că noi suntem atât cauza problemelor, neajunsurilor, nemulțumirilor și suferințelor cu care ne confruntăm, cât și soluția rezolvări și dispariției lor.

Pentru a vedea soluțiile, va trebui să ne privim viața, semenii și consecințele, nu doar din perspectiva minții, a nevoilor și a ”rațiunii” sale, ci și din perspectiva abundenței energetice a inimii și a inteligenței noastre spirituale, capabilă să discearnă și să înțeleagă la un nivel superior de conștientizare, decât cea instinctuală și irațională a minții.

Când vom asculta de adevărul inimii și nu vom mai simții nevoia de a ne sacrifica binele sufletesc pentru a hrăni cu energie și valoare, neputințele, lenea, dezinteresul, nepăsarea, neimplicarea, neasumarea, atașamentele sau nevoile celor din jur – nu vom da prilej minții de a fi neîmpăcată și nemulțumită, atunci când suferă pentru că ce-i din jur, nu-i pot prețui iubirea, valorile, darurile și atenția pe care le-a acordat-o.

Când vom renunța la a ne mai impunem interesele și dreptatea minții și, vom înceta în a ne mai victimiza în fața neajunsurilor vieții și a neputinței noastre de a ne schimba alegerile eronate și atitudinea negativă în fața unor consecințe neprielnice generate tot de noi – vom înceta și să generăm convingeri și consecințe ce ne sunt neprielnice.

Amplificându-ne negativitate, problemele și neîmplinirile prin a le da atenție și a continua să le hrănim cu emoții negative – nu facem altceva decât să perpetuăm în viața noastră și a celor din jur, aceleași consecințe și stări emoționale, prin care am generat propriile probleme și poveri.

Pentru a îngădui vindecarea inimii, a trupului, a vieții și a sufletului nostru de iluzia abandonului, a vinovăției și a fricii – este nevoie să renunțăm la a ne mai ocupa mintea cu a emite judecăți, a căuta vinovați pentru neîmplinirile noastre, și a-i agresa pe cei ce nu ne susțin interesele, nevoile, atașamentele și așteptările.

Când vom înceta să învinovății lumea în care trăim și oamenii asupra cărora ne oglindim propriile negativități, defecte, erori, vinovății și carențe (izvorâte din teamă, falsitate și incapacitatea de a ne adapta la o lume a cărei conștiință este distorsionată tot de sentimentul vinovăției, a neîmplinirii și a fricii) – vom reîncepe să ne iubim și să prețuim ceea ce suntem, avem, trăim, alegem, simțim și facem, renunțând la nevoia de a-i judeca și agresa pe cei din jur, pentru alegerile și experiențele lor.

Atunci când întunericul din din sufletul nostru, alături de toate resentimentele, iluziile, falsitatea, atașamentele, vinovățiile, durerile, prejudecățile, nemulțumirile, negativitatea, neliniștile, ostilitatea, orgoliile și convingerile noastre, dăunătoare unei vieți pline de grație și frumusețe – vor fi disipate de abundența Luminii iubirii renăscută din scânteia divinului din noi, și – vom înțelege cine suntem și încotro ne îndreptăm. Atunci vom putea renunța la măștile pe care le purtăm, pentru a redeveni autentici.

Când vom ști să răspundem cu sinceritate la întrebări, precum: – ” Cât de onești suntem sau vrem să fim față de noi și față de ceilalți? – ”Vrem să ne spunem convingerilor negative și dreptății minții sau alegem să fim conștienți de sentimentele noastre, în lumina adevărului inimii?” – ”Vrem oare să trăim pe deplin fericiți, sau alegem eschiva asumării responsabilității pentru poverile și viața pe care o ducem?” – vom înțelege cine suntem și încotro ne îndreptăm.

Pin a nu asculta de adevărul inimii, a nega valorile noastre sufletești și, a refuza nevoia de iubire a sufletului, înseamnă abandon, ne prețuire, ne iubire și trădare de sine, indiferent de justificările și scuzele pe care mintea ego ni le va servi.

Teama de a nu greși, a nu fi respinși, neplăcuți, pedepsiți, abandonați sau descoperiți atunci când ne hrănim interesele nevoile și și dorința de a obține lucruri, beneficii, avantaje și privilegii ”pe scurtătură”, de către propriul ego – vor fi doar prilej pentru minte, de a-și scuza lipsa de responsabilitate, iubire și curaj, pentru a acționa în mod autentic pentru abundența și binele nostru sufletesc.

A nu aduce iubire, abundență și pace în sufletele noastre, înseamnă a nu putea servi în mod autentici, nici binele, nici nevoile și nici interesele celorlalți. Când ne lăsăm sufletul copleșit de singurătate, durere, vinovății, regrete și frici, nu facem altceva decât să ne stingem lumina sufletului și a sinelui nostru spiritual, abandonându-ne viața incertitudinii și dominației programelor și a convingerilor minții.

De îndată ce avem ceva de ascuns inimii, psihicul, mentalul și emoționalul nostru va acționa înșelător, distorsionându-ne gândurile, sentimentele, percepțiile și atitudinea corectă față de viață. Astfel, sentimentele noastre negative, devin repere clare ale separării de sine și a falsității noastre în relația cu noi înșine, cu cei din jur, și cu propria viață.

Rezultatele și consecințele nesatisfăcătoare, nemulțumitoare sau potrivnice unei vieți prospere și pline de iubire, sunt măsuri clare ale rătăcirii noastre de adevăr și valoare, ale înstrăinării noastre prin frici și vinovății de propriile valori și de propria autenticitate. În acest caz, nemulțumirile și neîmpăcările noastre – ne vor semnaliza carențele emoționale și lipsa acută de energie pozitivă, accesibilă doar pe frecvența luminii și a iubirii.

Consecințele și rezultatele vieții noastre, privite din perspectiva raportului și a stărilor nostru emoțional față de ele, ne reflectă în fiecare clipă: – adevărul și abundența de energie a inimii sau – falsitatea convingerilor minții și deficitul ei de energie și iubire.

Când suntem în adevărul inimii, experimentăm stări de bucurie, de mulțumire, împăcare și pace sufletească. Când trăim irealitatea minții și ascultăm de convingerile și dreptatea sa, experimentăm toată gama stărilor noastre emoționale negative.

Are prea puțină importanță atunci când descoperim și conștientizăm înșelătorii minții ego și trădarea de Sine, dacă ele sunt produse de sinele fals sau de falsa noastră capitulare prin abandon, în fața neajunsurilor vieții. Important este să înțelegem că, orice resentiment, orice prejudecată, orice sentiment sau emoție negativă, orice neliniște sau frică, orice îndoială și orice nevoie de a judeca sau învinovăți – ne arată că lipsește o parte din noi și că ne vlăguim sufletul de energie și iubire

Când înțelegem că suferințele, neîmpăcările, nefericirea și neîmplinirile noastre se datorează lipsei de iubire și ne manifestării valorilor noastre sufletești – vom înțelege că sufletul nostru, ca instrument de măsură al suficienței, cumpătării, prețuirii și iubirii, este decalibrat sau lipsesc părți din ele.

Când vom înțelege că, undeva pe drum, am pierdut părți din sufletul nostru, prin trădarea de sine, prin autoamăgire și prin căutarea egotică a binelui propriu, neclădit pe valori sădite în propria conștiința sau în sufletele celorlalți – vom înțelege că, pentru a ne reîntregi sufletul va trebui să ne manifestăm viața și trăirile prin valori precum: altruismul, empatia, sinceritate, onestitate, moralitate, compasiune, iertare, prețuire, dăruire, acceptare, asumare și iubire.

Pentru a înțelege: , ”Unde ne aflăm?”, ”Încotro ne îndreptăm?”, ”Unde am rătăcit părți din sufletul nostru?” și ”Cine suntem fără ele?”, – e nevoie să ne smulgem toate măștile, pentru a nu mai trăi în confuzie, și a nu genera în percepția celor din jur confuzie, molipsindu-i cu durerile și negativitatea noastră.

Dacă vrem să stăm față în față cu noi înșine și unul cu celălalt cu onestitate și verticalitate – va trebui mereu să ne aducem aminte că, în fața lui Dumnezeu, nu putem ascunde adevărul despre noi, prin falsitate și trădare de sine, și nu ne putem nici eschiva prin minciunile, nemulțumirile și negativitatea prin care ne exprimăm trăirile și emoțiile.

Ne putem înșela pe noi și pe semenii noștri dispuși să ne creadă poveștile noastre, și să ne sară în ajutor când ”țipăm mai tare”, însă adevărul din spatele măștii, va ieși mereu la suprafață, așa cum și uleiul se ridică deasupra apei. Până la urmă, soarta ne va constrânge să revenim în adevăr, însă prețul plătit va fi mereu mai mare, și suferințele înstrăinării și trădării de sine, vor fi tot mai dureroase.

Din momentul în care ne asumăm adevărul și ne deschidem inima spre iubire, asumare, acceptare, compasiune și iertare, îngăduim păcii sufletești să ne elibereze spiritul din captivitatea minții. Atunci și noi, ne trezim din nou la viață, trezindu-ne ochii conștiinței pentru a vedea și a simții bunăstarea, frumusețea și beneficiile unei vieți împlinite prin frumusețe sufletească.

Atunci când ne vom îngădui să vedea darurile vieți și vom ști să le prețuim și să ne bucurăm de ele, vom ști și cum să le transformăm în roade, în fiecare plan al vieții – lăsându-le apoi abundența să se reverse pe preaplinul inimii și a sufletului nostru.

Îmbogățindu-ne fricile, vulnerabilitatea, sufletele și viața cu energia iubirii și manifestându-ne prin emoții pozitive – vom aduce abundența și prosperitatea în viețile noastre.

Când bucuria, fericirea, mulțumirile și valorile noastre, se vor revărsa ca roade pe preaplinul nostru sufletesc, îmbogățind viața și sufletele celor ce se lasă atinși de frumusețea și lumina energiei iubirii, semințele noastre vor putea rodi și în conștiința celor ce vor ști să le aducă plus valoare pentru a rodi în viața lor, și vor ști să le sădească abundența în sufletele celor din jur.
Autor: Sandor Kasza
Facebook: https://www.facebook.com/kastimisoara

Recomandam urmatoarele articole:
– Vămile – există și în lumea spirituală
– Apa – un sprijin pentru viața noastră spirituală
– Corpurile spirituale – să le hrănim prin niște elemente captate în regiunile superioare
– Exercițiile spirituale – condițiile eficacității lor
– A ne spăla – poate deveni un exercițiu spiritual

În viață nu contează ce fac sau nu alții, pentru binele tău…, Contează doar ceea ce faci tu pentru binele lor, prin valorile și roadele tale – sădind dragostea și abundența iubirii, în inima, sufletul, cugetul, conștiința, caracterul și viața ta.

Autor: Sandor Kasza
Facebook: https://www.facebook.com/kastimisoara

Recomandam urmatoarele articole:
– NU PUTEM FORTA INIMA SA SE DESCHIDA
– Sentimentele sunt uşa către inimă
– Inima – o imensitate ce numai Dumnezeu o poate umple
– Fericiţi cei curaţi cu inima
– DESCHIDE-ȚI INIMA

“Atunci când simţiţi o mare bucurie, să nu vă lăsaţi în voia ei. Dimpotrivă, fiţi vigilenţi, şi aşteptaţi-vă chiar să suferiţi în curând câteva neplăceri din cauza unor evenimente sau a unor persoane din anturajului vostru. Dacă sunteţi nepăsători, neglijenţi, veţi fi luaţi pe nepregătite.

Există o lege: totul fiind legat, atunci când se produce o mişcare într-o anumită regiune, o mişcare inversă se declanşează automat în alta. De exemplu, atunci când aflaţi o veste bună, sau obţineţi un succes, fiţi imediat în alertă, fiindcă un curent negativ se pregăteşte imediat să vă atace şi pregătiţi-vă să vă apăraţi. Să vă lăsați surprinşi, altminteri veţi risca să pierdeţi tot ceea ce acest moment favorabil v-a dăruit bun.”

Autor: Omraam Mikhaël Aïvanhov

Gândul zilei de 24 iunie

Recomandam urmatoarele articole:
– CEEA CE IUBESTI, PROSPERA
– Somnul – călătorie sfântă ce o facem în cealaltă lume
– VIATA TA E O OPERA DE ARTA
– A PUNE CAPAT UNEI INVOIELI
– PREȚUL FERICIRII