Category Dezvoltare spirituala

Bună să vă fie ziua
și să aveți o de săptămână plin de voie bună și iubire!
Vă doresc să aveți parte de o zi plină de bucurii, în care să vă regăsiți liniștea inimii și pacea sufletească, pentru a experimenta fericirea – prin bucuria și frumosul adus în sufletele voastre și ale celor dragi, punând preț pe binele lor, și îmbrățișându-i cu atenția, toleranța și abundența iubirii voastre.

Ego-ul este sursa neliniștilor, înfrângerilor, a neîmplinirilor și a neîmpăcărilor noastre. El ne hrănește decepțiile, lăcomiile, grijile și insuficiențele – prin negativitate și frici. ȘI o face adesea, fără ca noi să putem conștientiza, înțelege și accepta că toate fricile ce ne induc negativitatea, sunt iluzii plămădite de mintea noastră.

Este în natura ego-ului nostru să divizeze, să separe, să cucerească și să domine. Acolo unde spiritul este treaz și se manifestă prin conștiința iubirii, ego-ul nu poate diviza. Astfel el nu poate nici cucerii și nici domina mentalul și atitudinea sau alegerile noastre, prin vinovății, neasumare și frici.

Fiecare gând sau emoție pe care o exprimăm, fie ne unește, fie ne separă. Fiecare gând izvorât din nevoile și neîmplinirile ego-ului, care separă oameni de oameni și ideile de idei – ne distorsionează percepțiile și înțelesurile, privind unitatea noastră cu Sinele și semenii noștri, obturându-ne în manifestarea libertății, unicității și autenticității noastre, ce pot fi manifestate doar prin Spirit și conștiință trează.

Doar acele gânduri care unesc prin energia iubirii, care conectează o persoană cu alta sau conectează idei și percepții între ele – pot releva unitatea.

Gândurile care exprimă: lăcomii, nemulțumiri, insuficiențe neîncredere, ne-iertare, negativitate, invidii, gelozii, nevoia de a impune, a controla sau de a poseda, ostilitate, fricile, etc – sunt doar emoții auto-induse, menite să separe, să dezbine și să de divizeze, hrănind în conștiința și credințele noastre subconștiente, sentimentul durerii, înstrăinării și al separării.

Atunci când ne exprimăm gândurile și emoțiile atașate lor, ne identificăm cu ele la fel cum ne identificăm și cu crezurile, convingerile sau dreptatea minții noastre, din care ele izvorăsc.

Atunci când nu găsim o cale de a accepta și prelua ideile, percepțiile, năzuințele și valorile celorlalți, chiar dacă nu suntem de acord cu ele, sau diferă de valorile, așteptările sau năzuințele noastre – blocăm comunicare și ne separăm de informațiile și darurile ce prin ele, ne sunt destinate.

Acceptând ideile și perspectivele celorlalți asupra lumii și vieții, înseamnă: – a lărgi cercul cunoașterii și înțelegerii propriei noastre lumi perceptuale, și – a ne extinde respectul, acceptarea, încrederea, toleranța și iubirea, asupra lor.

Pentru a conviețui în pace și armonie cu semenii noștri, va trebui să învățăm să vedem și să exprimăm doar acele gânduri și acțiuni, care ne unesc prin valori, și să evităm să susținem acele idei, sentimente și gânduri, care ne separă.

Dreptatea minții noastre, nu valorează nimic dacă dezbină, opune, controlează sau impune o convingere sau o credință ce devine antagonică cu Adevărul inimii, cu valorile pozitive ale emoțiilor cu care este asociată, și cu ceea ce exprimă interlocutorii noștri.

Fără a filtra informațiile și cunoașterea minții prin adevărul inimii și prin valorile noastre sufletești, vom da curs minții și iluziilor sale, să ne separe de propriile valori și de valorile celorlalți.

Doar privindu-i pe ceilalți, din perspectiva lucrurile, credințele, valorile și principiile care ne unesc, vom putea înțelege care sunt acele idei , convingeri, prejudecăți și principii care ne dezbină sau ne separă, pentru a le putea armonia intre ele, sau a le accepta și tolera pe cele divergente, respectând diferențele între noi.

Prin firea naturii noastre umane, construită pe principii, năzuințe și valori diferite, pe experiențe și nevoi ce diferă, pe capacități diferite de cunoaștere, exprimare și înțelegere – suntem diferiți. Și aceste diferențe sunt salutare, atâta timp cât ele sunt respectate, și nu permitem minții prin ele, să ne blocheze potențialul, exprimarea sau libertățile noastre, ca efect al antagonizării relațiilor noastre și a deschiderii sau apropierii față de semenii noștri.

Prin natura firii noastre Spirituale (divine), a Sinelui nostru energetic ce sălășluiește în trup – atunci când ne exprimăm unicitatea și uniunea noastră inseparabilă și inviolabilă în raport cu sinele nostru autentic și cu adevărul inimii – acceptăm diferențele față de cel de lângă noi, ca fiind firești din perspectiva nevoilor noastre programate prin educație sau asimilate din mediu prin învățare sau experiențele vie.ii.

Raportul mentalului cu adevărul inimii, respectiv proiecția fricilor și a nevoilor noastre ,mentale în afară în raport cu abundența pe care o putem manifesta exclusiv prin valorile noastre sufletești și iubirea inimii – definesc separarea de sinele nostru autentic, sau uniunea prin conștiință a ființei noastre cu sinele nostru spiritual.

Prin dobândirea conștiinței unicității noastre inseparabile de adevărul inimii, devenim în mod conștient parte a întregului ce ne definește și pe care-l formăm, dincolo de puterea noastră de înțelegere, sau de ceea ce mintea noastră dominată de ego- poate recunoaște, accepta, asuma și cuprinde.

Când vom lăsa diferențele noastre în raport cu ceilalți, să existe pur și simplu acceptându-le așa cum sunt – fără a încerca să schimbăm să judecăm sau să condamnăm alegerile și experiențele celorlalți în raport cu așteptările pe care le avem de la ei – vom renunța la a mai da prilej vanității minții ego, și orgoliilor sale să ne mai separe.

Când nu ne vom mai lăsa fricile și mentalul, să ne separe de valorile noastre sufletești – nu vom mai putea fi dezbinați prin lăcomii, interese, nevoi, nemulțumiri sau negativitate – nici de cei ce se împotrivesc experiențelor sau dreptului nostru de a ne alege calea.

Atunci când vom permite păcii sufletești să sălășluiască atât în inima noastră cât și în inima celor pe care alegem să-i iubim, ferindu-le sufletul de ostilitatea sau negativitatea noastră, manifestate în momentele de cădere..

Când suntem tentați să-i schimbăm pe ceilalți sau ”să-i ajutăm”, crezând că dacă nu împărtășesc principiile, experiențele, valorile sau trăirile noastre, au nevoie de ajutor, permitem doar minții ego, să ne abată atenția de la propriile noastre carențe și nevoi.

Când vom fi conștienți de senzația pe care o resimțim când alții trag de noi sau ne împing încercând să ne urnească în direcția în care ei vor, pom putea înțelege și senzația trăită de cei pe care noi încercăm să-i schimbăm fără acordul și acceptul lor. Această senzație este ceea a lumii dominată de ego, de nevoi, neliniști, lăcomii, insuficiențe, nemulțumiri, frici, ostilitate, suferințe ură și griji.

Ego-ul va încerca mereu să ia parte unuia sau altuia, pentru ași consolida puterea și dominanța. Atâta timp cât suntem incapabili să ne dizolvăm ego-ul, tumultul zgomotos al gândurilor noastre pline de nemulțumiri și griji va risipi doar energia noastră vitală, împiedicând Spiritul să fie hrănit cu energie, pentru a se trezi la conștiință și claritatea dată de înțelegere.

Când ne vom aduce ego-ul la tăcere și vom înțelege că ego-ul este partea din noi care nu cunoaște și nu înțelege iubirea, vom dobândi acel nivel de trezire și conștientizare, care ne va permite să dă prilej spiritului să manifeste iubirea și să ne vindece, trupul, mintea, inima și sufletul prin ea.

Când vom înțelege că întreaga noastră experiență pe Pământ, este un proces continuu de învățare, asimilare și înțelegere – pentru a ne da prilejul să avem încredere în noi înșine, în semenul nostru și în Dumnezeu – în clipa finală a trezirii noastre, când încrederea, credința și iubirea înfloresc pe deplin, aceste trei aspecte ale sinelui, se contopesc într-unul singur.

Atunci, când nevoile și grijile noastre se vor estompa, frica de moarte și trezire va dispărea, canalele noastre energetice se vor debloca, iar prin ele, energia luminii divine ne va cuprinde și îmbrățișa – inundându-ne fiecare por, fiecare celulă și fiecare simț, într-un unic și mirific spectacol de lumină, beatitudine, fericire, grație și splendoare.

Atunci vom sosi ”Acasă” și vom intra pe deplin, în comuniune cu Dumnezeu, contopindu-ne pe deplin cu și miracolul energiei luminii și iubirii sale. Acel moment unic de uniune totală cu Dumnezeu, nu poate fi descris în cuvinte ce pot fi înțelese de cei ce nu au trăit experiența Iluminării, căci din mintea lor lipsește reperul.

Cu certitudine, în moment trezirii și metamorfozei noastre Spirituale, atunci când prin puterea iubirii din inimile noastre, ne vom putea învinge frici, pentru a ne iertări și a ne elibera de povara traumelor suferințelor noastre din trecut – conștiința iubirii ne va permite să atragem în viețile noastre, frumusețea, oamenii frumoși sufletește, și experiențele consecințelor favorabile care ne vor reda bucuria de a fi și a trăi.

Momentul eliberării noastre sufletești, va veni în momentul în care vom fi pregătiți să primim iubirea, în mod autentic în viața noastră. Când vom înțelege că, atâta timp cât permitem fricii să ne domine simțurile și trăirile, ne condamnăm la ne iubire și nefericire – vom înțelege că, doar conștiința iubirii ne poate elibera de conștiința vinovăției și de trauma durerii.

După ce vom străbate calea toleranței și a iertării, și ne vom putea iubi suficient de mult pentru a ne vindeca de frici, dorințe, nevoi, lăcomii, insuficiențe, neliniști, neîncredere, ostilitate și negativitate.

Atunci când vom alege calea iubirii și a păcii sufletești – vom dobândi abundența iubirii prin credința binelui, a acceptării, a toleranței, a asumării, a responsabilității, a cumpătării, a armoniei, a abandonului propriei dreptăți și a asumării adevărului inimii.

Până nu ne vom asuma în mod fizic și asumat, trăirea experienței iubirii – trăirile, năzuințele, experiențele, percepțiile și sentimentele noastre, nu vor avea un înțeles deplin pentru noi, iar mintea ego- va continua să ne domine și să ne inducă gândurile negative și resentimentele, prin neîmpliniri, neîmpăcări și frici.

Când ne vom îngădui prin atitudinea iubirii și a sentimentelor pozitive manifestate față de noi și cei din jur, să acumulăm energie vitală și experiențe pozitive prin care să dobândim abundența inimii și a iubirii – vom deveni capabilă să ne dăruim în mod autentic și binelui celor din jur – prin experiențele reușitelor, ale vindecării și ale valorilor noastre sufletești.

Autor: Sandor Kasza
Facebook: https://www.facebook.com/kastimisoara

Recomandam urmatoarele articole:
– A DA SI A PRIMI
– IMPARTASIREA BOGATIEI
– Postul – trebuie înțeles deopotrivă și în planul psihic
– Iubirea – niște schimburi între suflete și spirite
– SERIOZITATE

Când fricile devin motiv pentru a renunța, a nu încerca, a nu asuma și a nu experimenta viața prin perspectiva dragostei inimii și a adevărului din ea – mintea ne scuză incapacitatea de a iubi, a accepta, a ne bucura, a crede, a prețui, a fi fericiți, a împlini, a dărui și a dobândi.

Autor: Sandor Kasza
Facebook: https://www.facebook.com/kastimisoara

Recomandam urmatoarele articole:
– Despre starea de ILUZIE
– IN SLUJBA IUBIRII
– CONCENTRAREA SPIRITUALA
– IMPARTASIREA BOGATIEI
– ADEVARATA PROSPERITATE

“Cunoașterea ce vă este oferită într-un Învăţământ Iniţiatic este atât de îndepărtată de aria voastră obişnuită de conştiinţă încât ea nu pătrunde imediat în creierul vostru. Din tot ce aţi auzit sau aţi citit, rămâne însă neapărat ceva în subconştientul vostru, şi într-o bună zi, atunci când capacităţile voastre de înţelegere se vor dezvolta, această cunoaștere vă va reveni în memorie.

Pentru a ajunge mai repede la înţelegerea unor adevăruri inițiatice, trebuie să vă antrenaţi creierul. El este cel mai bun dintre instrumente. El nu slăbeşte odată cu vârsta, la fel ca restul organelor, fiindcă ierarhiile divine au pus în el puterile lor…El nu slăbeşte, dar este nevoie să fie hrănit prin activitatea gândului. Dar ce este gândul? Gândul este un fel de scară ce am primit-o de la Inteligenţa Cosmică şi este esenţial să învăţăm să îl folosim pentru a ne înălţa.”

Autor: Omraam Mikhaël Aïvanhov

Gândul zilei de 5 iulie

Recomandam urmatoarele articole:
– DEZVOLTA-TI INTELIGENTA! Cum sa-ti antrenzei creierul pentru a avea performantele pe care ti le doresti
– Creierul- trebuie să îl menținem lucid pentru a putea primi adevărurile esențiale ale vieții
– Bashar despre Mintea Superioară , Creierul Fizic , Mintea Fizică
– Omraam Mikhael Aivanhov – 1970.09.19 – Raporturile dintre plexul solar si creier
– Chei și încuietori – înțelepciune, iubire, adevăr: trei chei care deschid intelectul, inima și voința

Cheia care deschide porțile sufletești, calea către destinul nostru favorabil și accesul la o viață împlinită, prosperă și abundentă în valori sufletești, umane și materiale – este iubirea.

Rețeta unei vieți împlinite și abundente în bucurie și valoare, stă:
– în recunoștința pentru darurilor pe care le primim,
– în prețuirea energiei și a valorilor pe care le dăruim și
– în capacitatea noastră de a ne iubi și a ne asuma iubirea, prin valorile energetice și sufletești pe care le sădim în conștiința și viața noastră, precum și în sufletele celor pe care alegem să-i iubim, ascultând glasul inimii.

Autor: Sandor Kasza
Facebook: https://www.facebook.com/kastimisoara

Recomandam urmatoarele articole:
– Sănătatea – să găsim mai întâi mijloacele de a întări viața din noi
– Timpul – în viața spirituală nu trebuie luat niciodată în considerare
– VIATA TA E O OPERA DE ARTA
– TREZIRE LA VIAȚĂ
– Apa – un sprijin pentru viața noastră spirituală

Bună dimineața!
și o duminică biecuvântată prin darurile iubirii
Vă doresc să aveți parte de o zi plină de daruri și de puterea prețuirii lor, pentru a le înțelege și dobândi valoarea și sensul, și a avea astfel, deschiderea, pentru a le dobândi abundența și a le împărtăși apoi la rândul vostru: – ca daruri sau, a le oferi – printr-un zâmbet sau, măcar – sub forma unui gând bun.

Când iubim cu mintea și cu sufletul darurile vieții, le îngăduim să înflorească în ograda noastră. Atunci însă, când le căutăm pricini împotriva lor sau ne exprimăm nemulțumirea față de ele, începem să le denaturăm valoarea, permițând în mod inconștient minții, să ne vlăguiască viața de prezența lor.

Dacă cei din jurul nostru, ar decide să nu ne mai împărtășească din darurile lor, valorile și experiența lor – noi toți am deveni săraci!

În aceeași măsură, atunci când mintea noastră ego, devine lacomă, judecă și critică valoarea, e invidioasă sau își manifestă fricile , insuficiențele, neajunsurile sau nepăsarea (ca scuză în a nu i empatic cu nevoile sau neajunsurile celor din jur), pentru a se ascunde de responsabilități și asumare și a nu dărui celorlalți propriile darurile – cei din jurul nostru vor suferi și din pricina egoismului nostru.

Toate lucrurile care ne înconjoară sunt daruri ale lui Dumnezeu primite prin oamenii (cu har, credință, vocație, pasiune, conștiință trează, entuziasm, iubire și dăruire), care au știut în mărinimia lor să le materializeze dintr-un vis, o idee, sau o inspirație divină, transformându-le prin energia iubirii lor, în lucruri palpabile care azi ne ușurează și ne înfrumusețează tuturor viața.

Pentru a realiza, cum se simt cei cărora le refuzăm propriile daruri, e suficient să ne imaginăm, cum ar fi viața noastră, fără muzică, poezie, o care, un film, un telefon mobil, un calculator, fără acces la informațiile din spațiul virtual, fără o casă, fără mijloace de transport, fără hrana sau bunurile de pe rafturile magazinelor, fără un zâmbet, un gând bun, fără iubire, fără compasiune și fără o vorbă bună…

Va trebui într-un final să înțelegem că darurile ce ne-au fost date în viață, nu ne aparțin și nu ne-au fost date pentru a le poseda în mod egoist sau a le acumula fără noimă în detrimentul celor cu bun simț sau incapabili să se opună, nepăsării sau lăcomiei fără margini a celor din jur. Ele ne-au fost dăruite pentru a ne ușura viața și a învăța să ne bucurăm de ele și, a ști prin ele, să oferim la rândul nostru, bucurie celor din jur.

A ști să oferim bucurie, nu e limitat la a face pe plac nevoilor sau intereselor celor din jur, hrănindu-le așteptările vanitoase ci – a fi capabili să dăruim prin autenticitate, acele daruri prin care noi excelăm (prin experiențe, pasiune și har), fără a ne induce insuficiența lor, sau a ne genera nemulțumirile ulterioare, prin a le condiționa sau a aștepta recunoștință sau ”recompense” la schimb, pentru ele.

De vom atașa de darurile noastre, orice formă a energiei negative a gândurilor, sentimentelor, condiționărilor sau așteptărilor noastre (exprimate prin vorbe, fapte sau dialog mental) – vom contamina cu negativitate și ”darurile” pe care le oferim. Ele vor fi doar niște ambalaje frumoase, ce ascund în conținut și nevoile, așteptările și interesele noastre mascate, ce vor anula prin condiționare valoarea energiei ce o oferim.

Chiar de reușim să-i păcălim prin daruri viciate și iubiri condiționate, pe cei cărora oferim , și în urma lor obținem beneficii energetice și materiale nejuste și nemeritate – soarta și conjuncturile vieții, ne vor sili invariabil, la plăți ulterioare, atunci când falsitatea va ieși la suprafață. De aceea, a fi etici, este singura cale în care darurile noastre și iubirea ce o oferim, pot rodi în sufletele celor ce le primesc.

Dacă darurile noastre nu sunt autentice și pline de iubire, vom crea iluzii și nouă deservicii, ce doar amăgesc și ne țin viața pe un fals drum, ce din nimic nu poate aduce nimănui, nici valoare și nici ceva bun. Atunci când încă nu suntem pregătiți să dăm daruri, nu suntem pregătiți nici să le primim.

Cât timp nu știm să primim și să prețuim, energia gândurilor, vorbelor, atitudinilor, alegerilor și faptelor noastre, va fi dominată doar de negativitate, gelozii, invidii și ostilitate.

Doar de vom putea conștientiza o astfel de atitudine ostilă a noastră față de cei din jur, și față de darurile și valorile lor – și de vom raționa la un nivel superior de conștientizare atitudinii noastre instinctuale și pornirilor de învinuire, dispreț, ne-prețuire, agresivitate și judecată – vom dobândi puterea sufletească prin conștiință trează, de a ne detașa de manifestarea negativității și a pornirilor noastre instinctuale.

Când vom ști să-i tratăm pe ceilalți cu respectul și iubirea pe care ne-o dorim vom da prilej inimii, de a ne vindeca mintea și sufletul, copleșite de griji, decepții, nemulțumiri, ne-iubire și traumele noastre emoționale de suprafață, sau adânc îngropate în inconștient.

Când vom ști să ne dărui în mod onest lumina, experiențele, darurile, și energiei iubirii sufletești ambalată în ele – vom dobândi înțelepciunea de a alege în mod conștient – să învingem întunericul din noi, renunțând la a mai plămădi și exprima prin gândurile, și fapte, emoții negative și atitudini dominate de frici, nemulțumiri, frustrări, decepții, respingere, ostilitate și negativitate.

Când toate astea le vom conștientiza, înțelege și asuma – vom dobândi înțelesul măsurii realității certe, a faptului că, ceea ce dobândim și primim în viață – reprezintă consecințele și rezultatele, alegerilor și atitudinilor noastre, față de ceilalți, față de noi, față de lume și față de propria viață. Atunci vom înțelege că ceea ce dăruim sau semănăm, va da măsura a ceea ce vom culege ca efect sau roade.

În consecință, gradul nostru de fericire și mulțumire, dobândit prin darurile și rezultatele alegerilor pe care le facem, va fi mereu strâns legat (prin legea cauzalității și a complementarității energiilor din Univers), de polaritatea energiei emoțiilor atașate de ceea ce răspândim și sădim energetic și emoțional în jur și în conștiința noastră.

Tot ceea ce exprimăm zi de zi prin percepțiile și prin atitudinea față de consecințele pe care prin alegerile noastre le atragem, ne vor oglindi convingerile, nevoile, sentimentele și stările sufletești predominante din acele momente. Ele ne vor arăta în fiecare clipă starea energetică a corpului nostru, prin abundența sau deficitul nostru de iubire.

Stările noastre sufletești se vor condiționa calitatea trăirilor, a oamenilor și a consecințelor pe care le atragem în viața noastră prin exprimarea și materializarea gândurilor și a emoțiilor noastre.

– Risipa noastră energetică, exprimată prin ostilitate , nemulțumiri, și negativitate se va răsfrânge asupra noastră ca DEFICIT energeic, suferințe, neîmpliniri și lipsă de iubiri, în timp ce – cumpătarea, altruismul, dăruirea, bunătatea, pozitivitate, recunoștiința și prețuirea, se vor manifesta în corpul noastru fizic și energetic, dar și în viața pe care alegem să o trăim, prin ABUNDENȚĂ de iubire, de bucurii, de împliniri și acumulări de valori materiale.

Autor: Sandor Kasza
Facebook: https://www.facebook.com/kastimisoara

Recomandam urmatoarele articole:
– A ne deschide – pentru a primi viaţa a tot ceea ce ne înconjoară
– Privirile – ce le primim de la ființele vizibile și invizibile
– Cuvântul nostru – este primit de întreaga natură
– Viața – o hrană ce o dăm și o primim
– Un Învățământ Spiritual – noi curenți ce trebuie să ne pregătim să îi primim

Când ne lipsește credința și curajul de a ne asuma iubirea și experiențele ei – ne risipim șansa de a-i desluși tainele pe care nicio rațiune nu o poate cuprinde – certificându-ne suferința și eșecurile vieții, prin regretul de a nu fi încercat măcar, să ne oferim șansa de a fi fericiți!

Autor: Sandor Kasza
Facebook: https://www.facebook.com/kastimisoara

Recomandam urmatoarele articole:
– REGRETE
– Condiții prielnice – să învățăm să le folosim pentru a nu regreta
– PREȚUL IUBIRII
– FRICA ASUMĂRII
– DARURILE VIEȚII

Bună dimineața
și un sfârșit de săptămână al abundenței iubirii din inimile voastre!
Vă doresc să aveți parte de o zi a abundenței și înțelepciunea de a trece dincolo de insuficiențe, poveri și neajunsuri, pentru a nu vă sacrifica viața și fericirea – preferând să vă hrăniți convingerea neputinței, fricile și suferința, în detrimentul bucuriei de a crede, a iubi, a sădi valoare, a asuma, a face și a prețui.

Adevăratele noastre bogății nu se află în exteriorul nostru. Lucrurile materiale vin și pleacă, însă ceea ce este în noi, în inima, spiritul și sufletul nostru, rămâne peren, chiar și atunci când ne sufocăm viața prin suferințe și poveri, renunțând la bucuria de a iubi.

Adevăratul miracol al vieții noastre, suntem noi, și ceea ce devenim prin ceea ce prețuim și iubim. Nevoile și lipsurile noastre materiale, prin care în agonia dezamăgirilor (izvorâte de neîmpliniri și insuficiențe) sau în goana lăcomiilor noastre – ne vindem adesea părți din sufletul nostru, ne oglindesc de fapt sărăcia.

Până ce nu vom fi împăcați sufletește cu ceea ce suntem, facem și avem, sărăcia izvorâtă din nemulțumirile, neliniștile și neîmpăcarea noastră – ne vor secătuii sufletul și inima de energie, iubire, credință și vlagă. Fără abundența noastră interioară, nu vom putea transpune în plan fizic, nici abundența materială. Vom hrăni doar iluzia ei efemeră!

Pentru a ne împlinii viața în plan fizic și material, este nevoie să cunoaștem legile fizice și energetice ale lumii materiale în care trăim. Tot ceea ce se întâmplă în planul lumi fizice și ni se întâmplă în planul vieții personale, este în concordanță directă cu aceste legile fizice ale naturii, aflate într-un raport direct de interconectare și interdependență cu legile spirituale (energetice) care guvernează universul, pe noi și tot ceea ce există și ne definește viața.

În concluzie, abundența noastră materială, nu poate fi nici împlinită cu desăvârșire și nici durabilă, fără a experimenta în prealabil abundența spirituală și pacea sufletească – manifestându-ne viața, gândurile, alegerilor și acțiunile, prin emoții pozitive, altruism, bucurie, prețuire, recunoștință, entuziasm, credință și iubire – pentru a ne regăsi armonia și bucuria vieții ascultând glasul inimii și, NU risipindu-ne iubirea, hrănind convingerile fricii, a neputinței și a ne iubirii.

Până ce nu vom dezvolta inteligența emoțională și nu vom stăpânii prin conștiința iubirii legile spirituale ale echilibrului și armoniei, cu noi înșine, cu semenii noștri și cu lumea din jur NU vom putea acționa în armonie cu legile lumii fizice, pentru a cunoaște și a dobândi împlinirea sufletească și bucuriile vieții – păstrându-ne prin prețuire, abundența inimii și valorile noastre sufletești.

Legile spirituale nu au nimic de-a face cu prosperitatea noastră materială sau financiară, ci doar cu modul în care percepem, interpretăm și înțelegem ”bogăția” sau ”sărăcia” noastră materială. Noi suntem cei ce judecăm, învinuim, exprimăm nemulțumiri sau interpretăm consecințele alegerilor pe care le facem sau experiențele trăite.

Deciziile pe care le luăm cu privire la înțelesurile pe care le dăm evenimentelor din viața noastră, sau atitudini persoanelor cu care interacționăm zi de zi – vor determina trăirile noastre psihologice legate evenimentul respectiv sau modul în care ne tratăm semenii.

Desigur aceasta interpretare este strict legată și condiționată de ”bogăția” sau ”sărăcia” inteligenței și maturității noastre emoționale și spirituale. Ele ne vor reflecta întotdeauna atât caracterul (prin lăcomia și sărăcia ego-ului sau, abundența și bogăția inimii), cât și nivelul abundenței noastre, privind mulțumirea și împăcarea sufletească.

O inimă neîmpăcată, va oglindi un suflet sărac, a unui om trist și neîmplinit – lipsit de beneficiile vindecătoare ale iubirii ce izvorăște doar din inimile curate.

Sărăcia inimii se va transpune de fiecare dată în mod fidel și firesc, în planul vieții nostru fizic, și va fi responsabilă de insuficiențele, nemulțumirile, de deficitul nostru material și financiar, de eșecuri în carieră și relații și desigur, de sărăcia noastră sufletească.

O inimă zdrobită și un suflet trist, neîmpăcat și rătăcit, lipsite de energie, credință și vlagă – nu pot hrănii cu energia entuziasmului, a iubirii, a credinței, a prețuirii și a pasiunii, un vis, o năzuință, o realitate palpabilă sau lucrurile și persoanele pe care ni le dorim alături în viață. Neiubite, și neprețuite, energia lor se stinge, iar noi le pierdem definitiv din viață.

Când Iisus s-a sacrificat din iubire pentru a ne trezi conștiința și a ne reda abundența iubiri, preluându-ne păcatele izvorâte din lăcomii, imoralitate, nemulțumiri, ură, insuficiențe, intoleranță și frici – El a dorit prin lumina divină a iubirii Sale, să ne curețe sufletul și să ne izbăvească de suferințe și durere.

În conștiința noastră divină, purtăm sâmburii purității noastre sufletești, însă, orbiți de lipsa iubirii și necredință, rătăcim esența vieții și autenticele valori ce le purtăm în inimi, adormiți în întuneric și în coșmarul plămădit de frici.

Înstrăinându-ne de adevăratele noastre valori și daruri, preferând să trăim copleșiți de griji și suferințe, nu vom face altceva decât să de agresăm, să rănim, și să slăvim prin ne-iubire, frica pe care o lăsăm mereu să învingă.

Pe măsură ce suferințele propriei ignoranțe și nepăsări, ne vom trezi la conștiință, pentru a ne debarasa de ură, nemulțumiri, neliniști, negativitate, intoleranță și agresivitate – realitatea percepției, gândurilor, sentimentelor și trăirilor noastre, nu va mai putea fi distorsionată de negativitate, invidii, gelozii, orgolii, vanități, prejudecăți sau ură.

Când sufletul ne va fi împăcat și căldura inimii ne va cuprinde spiritul, vom începe să vedem tot mai mult cum legile spirituale se întrepătrund prin energia iubirii și Lumina credinței, cu legile lumii fizice care guvernează realitatea noastră materială.

Prin înțelegerea legilor materiale și a celor spirituale (legile energetice care guvernează universul), vom putea crea în fiecare moment al vieții și în mod conștient, experiențele de care avem nevoie, pentru a ne materializa și în plan fizic abundența, în fiecare plan al vieții.

Când credința și capacitatea vizualizării și a creației mentale a valori, vor deveni din nou puternice, pentru a nu mai permite gândurilor răzlețe, neîncrederii, fricii, îndoielilor, neputințelor, vinovăției, nemulțumirilor și negativității, să ne risipească energia, valorile și darurile, sacrificându-i pe cei ce ne iubesc.

Când ne vom recâștiga curajul asumării, a iubirii și a prețuirii autenticelor noastre valori sufletești – mintea nu ne va mai putea abate de pe drumul destinului nostru favorabil, nici prin frici și ne asumare și nici prin convingerile negative, prin care ego-ul încearcă să ne risipească iuirea, valorile și credința.

Până când vom dobândi prin credință, prețuire, cumpătare și a asumare, curajul de a iubi, în mod autentic și necondiționat de interese egotice, prejudecăți și așteptări – vom trăi în copleșiți de suferințe, neputințe, neîmpliniri, supărări, insuficiențe, nefericire și de griji.

Cât timp, cei mai mulți dintre noi, decepționați de viață, neîmpăcați, neiubiți și incapabili să vedem și să simțim viața prin ochii sufletului și adevărul inimii, vor continua să ne răspândim ne iubirea și întunericul sufletesc sădit în inimile noastre prin conștiința vinovăției și a fricii – vom continua să ne agresăm ființa și să ne zdrobim sufletul și conștiința, contaminând cu ura, durerea, ne prețuirea, ne credința, neputința, neîmpăcarea, neasumarea și ne iubirea noastră – sufletele celor ce ne iubesc sau se încred în noi.

Singura vină a negativiștilor sau a răuvoitorilor din jurul nostru, este sărăcia lor sufletească incapabilă de a iubi suficient de puternic și autentic, pentru a-și recunoaște și disipa frica. Din lipsa curajului asumării și a insuficienței iubirii și a credinței lor cei ce aleg să sufere, în loc să aleagă calea iubirii și a credinței – o fac pentru că nu pot nici conștientiza și nici înțelege răul ce-l sădesc î, propriul suflet și în viața celor ce-i iubesc.

Cât timp vom hrăni dorința inconștientă a minții, de a ne agresa sufletele prin nemulțumiri, ură, supărare și frici – vom continua să ne risipim și să ne sacrificăm valorile, darurile, energia, resursele și iubirea, pentru a suferi și a-i vedea și pe cei ce ne iubesc sau vor să guste fericirea, că suferă la fel ca noi.

Prin alegerea de a ne complace în manifestarea convingerilor negative și în nevoia de a provoca și răspândi suferința în propria viață și în jur, luată în detrimentul binelui nostru și al dreptului nostru de a fi fericiți – ne vom împiedica vindecarea sufletească de povara traumelor și a suferințelor sădite în sufletul nostru prin frici.

Pentru a ne vindeca sufletul de durere și a ne elibera viața de poveri, de neajunsuri și de frici – este nevoie să învățăm să ne iubim și să asumăm iubirea, prețuindu-ne valorile și darul, prin bucuria de a fi, a crede și a trăi.
Prin alegerea experienței și atitudinii iubirii – ne vom diminua sărăcia sufletească, ne mai sporind prin convingerea neputinței și prin iluzia fricii experiențele suferinței, a înstrăinării, a separării, a rănilor lor sufletești , a acumulării păcatelor karmice, a ne-vindecării și a rătăcirii de realitate, prin slăvirea inconștientă a convingerilor negative și a falselor valori.

Pentru a cunoaște abundența sufletească și a iubirii, și pentru a le transpune în planul nostru fizic ca valori – este nevoie să ne asumăm experiența încercării și a erorii, pentru a învăța să le deslușim și să prețuim, renunțând la a mai slăvi prin atenția gândurilor și a emoțiilor noastre negative, convingerile păguboase ale minții, care ne aduc nefericirea.

Alegând atitudinea iubirii, pentru a ne disipa fricile și întunericul sufletesc, vom dobândi claritatea asupra cauzelor prin care ne inducem suferințele și ne iubirea și astfel – vom elimina defectele, neajunsurile și incertitudinilor sădite în mințile noastre prin frici, convingeri și programele virusate.

Pentru a ne vindeca sufletul, trupul, inima și mintea de frici, ostilitate și negativitate, este nevoie să ne trezim conștiința sau să o ridicăm la un nivel superior celui prin care ne-am auto-indus suferințele, nemulțumirile, poverile, frustrările, neîmplinirile și neîmpăcarea.

Când ne vom asuma viața prin spirit și prin manifestarea adevărului ce ne sălășluiește în inimi – vom înțelege că, doar prin asumarea experienței iubirii – vom deveni capabili să ne deschide conștiința sinelui, către evoluția și desăvârșirea noastră spirituală.

Când sufletul își va redobândi conștiința prin iubire – ne vom putea conștientiza și controla pornirile instinctuale, oprind manifestările noastre instinctuale, ostilitatea și ne iubirea, izvorâte din suferințe, ură și frici – înainte ca gândurile noastre negative să se transforme în emoții, în neasumare, în vinovăție sau în frici.

Prin atitudinea iubiri – vom evita de fiecaredată, reacțiile instinctuale necontrolate, alegerile făcute la mânie și acele acțiuni păguboase, ce-s menite doar să ne confirme convingerile negative, și să să permanentizeze în sufletele noastre suferința, agresivitatea, lăcomia, insuficiența, ne iubirea, ne credința și nefericirea.

Autor: Sandor Kasza
Facebook: https://www.facebook.com/kastimisoara

Recomandam urmatoarele articole:
– ABUNDENȚA IUBIRII
– ABUNDENȚA INIMII
– ABUNDENȚA VIEȚII
– ABUNDENTA
– DESPRE ÎMPLINIREA ȘI ABUNDENȚA VIEȚII

“Pentru a vă păstra şi ameliora sănătatea, începeți să vă concentraţi asupra a ce este viu în voi şi să îl întăriţi. Trebuie să înțelegeți că numai elementele vii se pot opune bolii.

Aveţi un abces sau o rană? Dacă entităţile vii din organismul vostru, capabile să închidă rana sau să elimine impurităţile din abces, sunt incapabile să reacţioneze eficace din cauza vieţii dezordonate ce o duceţi, abcesul, rana se vor infecta. Puteţi folosi toate substanţele dezinfectante, toate alifiile şi pansamentele posibile, dacă entităţile vii din voi nu găsesc condiţii de a-şi îndeplini în mod corespunzător lucrarea, remediile exterioare rămân neputincioase. În timp ce, dacă lucrătorii voştri interiori pot munci nestingheriţi, chiar dacă nu există nimic şi nimeni să intervină din exterior, ei vor remedia totul. Așadar, est limpede, trebuie să vă schimbaţi maniera de a considera sănătatea şi să căutaţi toate mijloacele de a intensifica viaţa în voi.”

Autor: Omraam Mikhaël Aïvanhov

Gândul zilei de 4 iulie

Recomandam urmatoarele articole:
– OSHO – Emoţiile şi sănătatea
– Emotiile & Sanatatea
– Valeriu Popa – Sfaturi pentru sănătate
– despre SANATATE si boala
– AUTENTICITATE SI ARMONIZARE CU CEILALTI

Îngăduința inimii și fericirea noastră, stau în capacitatea de a ne elibera iubirea inimii de condiționări și frici – pentru a ne bucura de ea, găsindu-ne mulțumirea, echilibrul și pacea sufletească, prin armonia dintre nevoile minții și abundența inimii.

Prin acceptare, asumare, cumpătare, iubire, credință, recunoștință și împăcarea – cu tot ceea ce este, suntem, experimentăm, trăim, simțim, avem, așteptăm, primim, dăruim și facem… inima noastră se va vindeca de vinovății și frici.

Când însă așteptările pe care le avem, devin prin neîmplinirea lor – surse ale neasumării, fricii, nemulțumirilor, neliniștilor, decepțiilor, neîmpăcărilor, negativității, ostilității, mâniilor sau a furiilor noastre – ne dezechilibrăm energetic și, prin distorsionarea percepției realității și a iubirii – devenim nefericiți.

Autor: Sandor Kasza
Facebook: https://www.facebook.com/kastimisoara

Recomandam urmatoarele articole:
– DESPRE ÎNGĂDUINȚA INIMII
– IN SLUJBA IUBIRII
– CONCENTRAREA SPIRITUALA
– Recompense spirituale
– AUTENTICITATE SI ARMONIZARE CU CEILALTI

Bună să vă fie ziua și inima!
Doresc ca ziua de azi să fie pentru fiecare dintre noi, o zi a detașării de suferințe, nemulțumiri, poveri, ostilități și griji – pentru a ne putea conecta la iubire și a ne putea bucura de ea, îngăduindu-ne vindecarea sufletească, prin eliberarea sufletului de suferințe.

Vibrația energetică a iubirii, manifestată prin pozitivitatea gândurilor, sentimentelor, atitudinilor și acțiunilor noastre, este singura energie vindecătoare și binefăcătoare, prin care putem atinge abundența în relațiile noastre, în plan profesional și în cel financiar. Fără entuziasmul și pasiunea izvorâtă din iubire, pentru ceea ce suntem, avem și facem – nu putem nici prețui, nici realiza și nici împlini năzuințele noastre.

Când vom înțelege că tot ceea ce ne înconjoară, fiecare vibrație a gândurilor noastre, fiecare experiență sau lucru materializat în viața noastră, este energie – vom putea înțelege și faptul că, energia pozitivă le materializează, în timp ce energia negativității și ostilității noastre, o destructurează.

Atunci când consumăm, risipim sau distrugem prin negativitate energia lucrurilor (situații, conjuncturi, valori, bunuri, persoane, etc), nu facem altceva, decât să slăbim și să distrugem în mod inconștient, energia vitală prin care le menține prezența în viața noastră.

În aceeași măsură, prin nemulțumirile, negativitate și neîmpăcarea noastră – disipăm energia vitală a propriei vieți, atrăgând în realitatea noastră ”palpabilă”, consecințe potrivnice care ne încarcă cu și mai multe nemulțumiri și negativitate (ca o consecință a propriului deficit energetic de polaritate pozitivă (specific vibrației energiei iubirii iubire), întărindu-ne convingerea că soarta ne e potrivnică.

În realitate, ceea ce ne este potrivnic, este lipsa prețuirii și a iubirii de sine. Ele duc de cele mai multe ori la incapacitatea de a ne detașa de probleme, negativitate, convingeri, nemulțumiri și poveri. Pentru a ne gestiona în mod corespunzător la nivel emoțional, problemele, poverile, carențele, nevoile, resentimentele, și resursele – până la urmă va trebui să conștientizăm, să înțelegem și să ne asumăm calea schimbării de atitudine față de viață, față de provocările ei, față de oameni și față de consecințele pe care le determinăm prin alegerile pe care le facem.

Fără a ști să ne dăruim iubirea nu vom ști să dezvoltăm în mod eficient ca rod al învățării și experimentării practice, acele abilități prin care să ne împlinim nevoile și să ne adaptăm în mod firesc schimbărilor din mediu, și provocărilor vieții.

Pentru a putea însă dărui iubirea, va trebui să învățăm ce este și cum arată, pentru a o putea prețui și a-i înțelege efectele prin modalitățile ei de manifestare.

Când vom înțelege efectele ei miraculoase și nu o vom lua în derâdere – vom înțelege că, doar prin a oferi altuia iubirea de care are nevoie, vom întări în noi acea iubire. Prin a i-o refuza, nu vom face altceva, decât, să ne diminuăm conștiința propriei iubiri, și să ne îndepărtăm de ea, refuzând beneficiile ei.

Desigur, cu toții știm că e ușor să-i iubim pe cei frumoși, situațiile benefice, lucrurile care ne atrag sau reușitele. Provocarea și lecția iubirii, stau tocmai în a iubi și a accepta în egală măsură (celor favorabile), și persoanele neplăcute sau situațiile ce ne sunt potrivnice.

Când o persoană se poartă cu noi în mod jignitor sau necorespunzător și ne solicită atenția, se întâmplă adesea ca ea să ne dezguste sau să ne provoace repulsie, determinându-ne să ne îndepărtăm de ea.

Desigur, la decizia înstrăinării de cei de lângă noi, contribuie în mare măsură justificările, poveștile, obiecțiile și scuzele cu care le motivăm și prin care le acoperim, pentru a nu avea mustrări de conștiință.

Adesea cea mai la îndemână scuză în a ne eschiva de la a le dărui atenția (și prin ea iubirea noastră), este aceea că ”nu-i putem mulțumii pe toți”. În realitate însă, în fața noastră e o alternativă de ”unu la unu” și nu una de ”unu la toți”. Așa că scuza minții este o alegere prin care îndepărtându-ne de a da o șansă celuilalt în a ne aprecia gestul de iubire, ne luăm și nouă șansa de a înțelege iubirea și de a ne-o împărtăși.

Până la urmă va trebui să înțelegem că ostilitatea celorlalți față de noi, nu stă într-o răutate nativă, ci în imaturitatea lor emoțională și în incapacitatea lor de a-și exprima nevoia de iubire pe care o așteaptă de la noi – așa cum au așteptat-o de-a lungul vieții, încă de când erau copii, de la toți cei care asemeni nouă, le-au refuzat-o.

Neștiind ce e iubirea, ei vor fi superficial prin ceea ce cer sau prin lucrurile pe care le doresc ca substitut al iubiri. Astfel, de cele mai multe ori, ei vor dorii lucruri materiale, bani, sex, etc. Iar faptul că noi vom refuza să le oferim aceste lucruri, ei vor considera că le refuzăm iubirea (chiar dacă noi prin atenția și empatia noastră, le oferim iubirea, la un nivel la care ei nu o înțeleg și nu o pot prețui).

Acest ”refuz” sau supărarea noastră că nu ne este prețuit la adevărata valoare, îi va ostiliza nu doar pe ei (determinându-le și mai mult negativitatea și înstrăinare), ci ne va afecta și pe noi, alegând să ne hrănim nemulțumirile, dezamăgirile și orgoliul.

Asta înseamnă că nici noi nu suntem încă în armonie cu iubirea necondiționată. În concluzie, va trebui să continuăm să dăruim iubirea, până reușim să purificăm din convingerile noastre, toate acele bariere mentale, prin care ne simțim nemulțumiți și neîmpăcați.

Indiferent ce ne nemulțumește în prezent, până la urmă, vom înțelege singuri faptul că, pentru a dărui în mod autentic iubirea, este nevoie ca noi înșine să devenim autentici, intrând în armonie la nivel energetic, cu șinele nostru, cu semenii noștri și cu lumea în care trăim.

Vom dobândi stare de armonie și de grație a iubirii, în momentul în care vom fi împăcați și mulțumiți, cu tot ceea ce suntem, avem, simțim, experimentăm și facem. Până atunci, ”ajutorul” pe care-l dăm, de va fi contaminat cu nemulțumirile. așteptările sau interesele noastre, față de cel căruia credem că ne dăruim iubirea – va fi unul ce arare-or îi va fi de folos sau benefic în timp.

Pentru ca aproapele nostru să se bucura de darurile noastre, cel care le primesc, trebuie să aibă activă componenta iubirii, chiar dacă ea este inferioară față de valoarea și intensitatea vibrației energetice a iubirii noastre.

De nu-i oferim persoanei iubite dragostea noastră, sub forma în care o poate recunoaște și prețui – riscăm să fim dezamăgiți crezând că celălalt nu vrea să prețuiască ceea ce-i oferim. În realitate, cel ce primește, nu înțelegem ce-i dăruim. Și asta pentru că mintea lui nu înțelege vibrație energetică a ceea ce-i dăruim, cum probabil adesea, nici noi.

Pentru a nu ne hrăni neîmpăcare și dezamăgirea – va trebui să avem răbdare în procesul de învățare a primirii și dăruirii iubirii. De aceea, de vrem să dăruim eficient la nivelul nevoilor celuilalt, va trebui să ne asumăm efortul exercițiului iubirii – și să înțelegem că celălalt are nevoie de lucrui palpabile, și nu energetice sau spirituale care să-l călăuzească și să-l învețe cum să acceseze singur abundența iubirii și a prosperității materiale.

Până ce noi sau cei de lângă noi nu ne maturizăm emoțional pentru a nu fi sursa negativității și nemulțumirilor proprii sau a celorlalți, nu vom înțelege că – nevoile sunt ale minții la fel cum și nemulțumirile pe care le exprimăm, și nici că – abundența și mulțumirea, sunt prerogative al inimii, exprimate ca iubire, prin sufletul și Sinele nostru Spiritual.

Când vom înțelege astfel sursa deficitului sau abundenței energetice a inimii și că prin ele suntem sau nu, mulțumiți de tot ceea ce suntem, facem, avem și dobândim în viață – vom înțelege și miezul învățăturii iubirii și sursei noastre de energie vitală, pentru a ști cum să ne conectăm la ea, ori de câte ori suntem dezechilibrați energetic sau copleșiți de poveri și probleme.

Autor: Sandor Kasza
Facebook: https://www.facebook.com/kastimisoara

Recomandam urmatoarele articole:
– CONCENTRAREA SPIRITUALA
– SCANTEIA LUMINII DIVINE
– NEVOIA DE EDUCATIE TRIBALA
– DANSUL SI DESTINATIA
– DESPRE CONSTRÂNGERILE MINȚII