Category Dezvoltare spirituala

Bună dimineața
și o săptămână senină și plină de viață, împliniri și bucurii!
Vă doresc să aveți puterea să pășiți dincolo de griji, de căutări, de neajunsuri, de stres, de nemulțumiri, de încrâncenări, de neîncredere în voi și de frici.

Vă doresc puterea seninătății sufletești și a asumării: – pentru a vă trăi clipa, – pentru a vă reîntoarce cu mintea în inimile și sufletele voastre, – pentru a vă dobândi liniștea și pacea lăuntrică și, – pentru a vă bucura de frumusețea lumii, a naturii și a celor din jur, neîngrădiți de frici.

Liniștea este esența inimii noastre. Nu putem fi prezenți în ea, de rămânem captivi în fricile minții, copleșiți de nemulțumiri, supărări, furii, neîmpliniri sau ne-iertare. A ne ierta pe noi înșine și a-i ierta pe cei ce ne-au greșit sau nu pot împlinii așteptările noastre – înseamnă a ne întoarce în adevărul inimii și a ne elibera de frici , de vinovății și de nevoia de a ne chinui sufletele și a ne răni.

Cât timp prin gândurile și emoțiile asociate lor, starea minții noastre își are rădăcinile în trecut sau în viitor, sau ne canalizăm energia cerebrala spre a ne concentra pe ce fac alții, pe ce defecte au, pe ce ne deranjează la ei, pe cum să facem să ne adaptăm acestora sau cum să ne ferim de faptele lor – ne risipim doar energia și ridicăm ziduri în jurul inimii și ne izolăm pe noi înșine și pe ceilalți, de frumusețea și energia iubirii sale.

Nu putem ierta și nu-i putem privi pe ceilalți cu compasiune, cât timp sufletele ne sunt neîmpăcate și vitregite de iubire, și mintea de golește inima de dragoste umplându-ne gândurile cu prejudecățile și fricile care ne iau curajul de a crede, a prețui, a ne bucura și a asuma.

Pentru a-i privi pe ceilalți cu toleranță, îngăduință, empatie și acceptare, și pentru a renunța la a-i mai judecăm pentru ceea ce sunt, trăiesc, aleg, simt, experimentează, gândesc și fac și pentru modul în care răspund așteptărilor sau intereselor noastre – este nevoie să ne întoarcem în inima noastră și să renunțăm la orgoliile și vanitățile minții ego, ce prin frici, nemulțumiri, negativitate, supărări, furii și ne iubire – ne distorsionează simțurile, gândurile, percepțiile, convingerile și realitatea.

Când ne întoarcem în inima noastră, revenim în starea noastră de grație și intrăm în liniștea din care izvorăsc toate sunetele în armonia frumuseții și a Luminii. Energia din noi și din jurul nostru unduiește în armonie cu bătaia inimii noastre.

Ca o barcă pe ocean, simțim valurile ce unduiesc pe dedesubtul nostru, conștienți că deși ne mișcăm împreună cu valul, nu suntem una cu ele și nici valul. Suntem doar atenți la ele, la ce se întâmplă în jur și, la noi. Deși gândurile vin și pleacă, știm că nu suntem gândul, ci cei ce îl crează.

Când suntem în liniștea inimii aflate în armonia păcii noastre sufletești, dedesubtul minții care gândește se află conștiința Sinelui nostru, care nu judecă, nu are pretenții, nu simte nevoi și se împotrivește. Doar simțind și observându-ne trăirile, emoțiile și gândurile, și lăsând energiile care vin și pleacă, intră și ies prin gândurile și sufletele noastre, pentru a-și urma menirea și cursul firesc – vom putea intra în armonie cu noi și cu sufletele noastră, și cu echilibrul Lumii.

Ființa în armonie cu Sinele său Spiritual, rămâne în cadrul fluxului și refluxului energiilor sale. Le simte contracția și expansiunea când intră și ies, prin gândurile sale. Simte neliniștea lor și le readuce prin grația iubirii, la pace.

De îndată ce descoperim această conștiință, intrăm în mod autentic și cu desăvârșire, în profunzimea ancestrală a inimii noastre prin scânteia divină ce sălășluiește în ea. Devenim una cu sursa ei, și cu abundența sa energetică, dătătoare de splendoare și viață.

Când devenim una cu Sursa divinului a Scânteii din noi și experimentăm la nivel energetic și în planul fizic al vieții noastre abundența Luminii sale – dispare nevoia de a judeca sau a respinge, și o dată cu ea – dispar și iluziile minții, care hrănesc și ne mențin fricile, nevoile, insuficiențele, geloziile, orgoliile, posesivitatea, negativitatea, lăcomiile, traumele și rănile sufletești.

Rănile și traumele provocate de ele se estompează și treptat încetează să mai existe. Atunci, a dărui și a primii devin lucruri firești și naturale, ce nu necesită din partea noastră, efort.

Putem ajunge la această realitate în mod firesc pe cale scurtă, pas cu pas, – prin atitudine pozitivă și iubire manifestate față de semeni, față de noi, față de lume și față de viață, fără așteptări sau interese ascunse.

Putem alege și calea lungă a risipei de energie, prin hrănirea fricilor, a insuficiențelor, a nemulțumirilor, a neîmplinirilor, a furiilor și a dezamăgirilor noastre, prin manifestarea atitudinii negativă și ostilă a minții sau prin revolta împotriva lumii și a lui Dumnezeu – însă nu ne vom putea ascunde de Adevăr.

Cu cât ne vom eschiva mai mult în fața asumării responsabile a realităților și consecințelor noastre (ce se dovedesc potrivnice în raport cu alegerile noastre bazate pe propriile convingeri , cu cât vom fi mai încrâncenați în a susține și opune dreptatea minții, realității noastre fizice, și cu cât ne vom slei inima mai mult în încrâncenarea de a reuși mintea ego ne va îndepărta de valorile inimi și de iubirea din ea.

Refuzul de a vedea că drumul pe care ne aflăm, duce inevitabil spre eșec – ne va îndepărta tot mai mult de de Adevărul inimii și de Sursa energetică a iubirii divine ce prin credință, sălășluiește în ea. Îndepărtându-ne de sursa luminii, durerile și bezna lăsată de frici și ne iubire în inimile și suflete noastre, ne va copleși.

Pentru a ne elibera, va trebui să ne debarasăm de de vinovății de neasumare și de tot ce e negativ în noi, pentru a ne trezi la viață, în lumina emoțiilor pozitive și a energiei iubirii.

Suferințele și eșecurile vieții, ne sunt date să învățăm din lecțiile lor, adevărul despre noi, și realitatea noastră sufletească, oglindită de cei pe care-i judecăm sau îi învinuim pentru neîmplinirile noastre.

Mai devreme sau mai târziu, când durerile ne vor copleși sau de vom avea înțelepciunea de a renunța la a mai ignora mesajele și semnificația consecințelor noastre și a mesajelor primite de cei de lângă noi, vom dobândi claritatea prin conștiința pura.

Atunci când ochii sufletului ni se vor deschide dobândind înțelegerea și claritatea și, ne vom da răgazul să vedem frumosul nostru și al lumii – liniștea inimii și pacea sufletului înflorite prin conștiință pură – ne vor susține fericirea și bucuria pentru viață, prețuind și manifestând mulțumirea pentru ceea ce DEJA SUNTEM.

Atunci când ne vom înțelege calea, direcția, darurile, resursele și menirea, și ne vom găsi împlinirea prin ceea ce suntem facem și avem – vom fi pregătiți să ne dăruim iubirea și să slujim binele celorlalți, prin binele, și valorile și darurile noastre, dobândite prin experimentare și asumarea consecințelor ei.

Atunci când vom trăi, vom gândi, vom simți și vom privi viața conectați la sursa divină a dragostei din noi – vom dobândi abundența iubirii și pacea cu noi. Atunci, îi vom putea susține pe cei ce ne cer ajutorul sau rătăcesc de drum, dăruindu-ne lor prin energia noastră, prin încurajare, și printr-un sfat și o vorbă bună – oferite în măsura în care ne-o cer și pot prețui darurile nostre, și atunci când poate, nu susțin în mod direct așteptările lor.

Pentru a nu ne lăsa copleșiți, nemulțumiți și dezamăgiri, atunci când ne dăruim prin iubire, și cei ce ne primesc ajutorul și darurile – devin nemulțumiți de ceea ce le dăruim – va trebui să ne înarmăm cu toleranță și răbdare.

Pentru a nu ne hrăni resentimentele și nemulțumirile când constatăm că darurile noastre sunt risipite și ne prețuite – trebuie să înțelegem și să acceptăm faptul că, adesea, cei copleșiți de nemulțumiri, traume neiertate, poveri, frici și griji – nu pot recunoaște încă iubirea și valoarea unui gest sau a unei mâini întinse.

Suferințele, separările, fricile, neasumarea, înstrăinarea și lipsa recunoștinței noastre și a celor din jur, pentru darurile pe care le primim – izvorăsc tocmai din lipsa iubirii și a valorilor pe care le-au pierdut, și ne-au creat golul sufletesc și suferințele – tocmai prin ne-prețuire și ne iubire.

Indiferent de care parte a ”baricadei vieții” ne-am situa sau ne-am afla vremelnic în experiențele vieții, prin virtutea încercărilor prin care trecem și prin consecințele alegerilor pe care le facem, va trebui să nu înțelegem că – pentru a ne dobândi fericirea nu primim de la nimeni o hartă.

Pentru noi (fie experimentăm abundența fie trăim în nevoi), nu există ”o hartă vieții”, o ”instrucțiune de folosire” sau vreo ”soluție miraculoasă” venită din afară, prin care să putem substituii nevoia noastră de a învăța, pentru a ne adapta lumii și nevoilor noastre, și a evolua.

E nevoie să trecem prin procesul de asumare, experimentare și învățare, pentru a găsi calea spre vindecare și iubire eliberându-ne singuri, prin iertare, de traume, neîmpăcări, neajunsuri și frici. Pentru asta este necesar să înțelegem că, doar prin asumarea experiențelor și prin învățare continuu, ne vom putea adapta schimbării lumii și ne vom putea împlini nevoile și așteptările, schimbându-ne valorile sufletești, în armonie cu ea și cu echilibrul ei.

Nici o experiență, nici-o înțelepciune și nici o înțelegere, dobândită de alții (în baza încercărilor, cunoașterii și trăirii lor) – nu va putea suplini și înlocui propriile convingeri, credințe, cunoașteri, gânduri, sentimente, alegeri, fapte, trăiri și vieți (nici când suntem de acord cu ele și nici când ne opunem lor).

Mai devreme sau mai târziu, durerile ce ne copleșesc trupul, inima, sufletul și viața – ne vor trezi, de vom ști să intrăm în lumină, prin iertare, credință, rugăciune, acceptare, asumare și iubire.

Pentru a ne elibera de povara suferințelor, a neajunsurilor, a vinovățiilor și a fricilor noastre – va trebui să găsim propria cale a iertării și a iubirii, ghidându-ne doar de experiențele pozitive și valorile celorlalți, acolo unde ele se întrepătrund cu nevoile, acceptul și valorile noastre, și le putem prețui și iubi.

Cu sau fără ”hartă”, ceea ce primim sau dăruim – va fi util și de folos nouă și celorlalți, doar în măsura în care le vom prețui ca daruri valoroase.

A da și a primii, a fi ucenici sau învățători, nu ne face nici să fim mai prejos, și nici mai presus decât seamănul, fratele, sora noastră, sau orice viețuiește pe acest Pământ.

Legea spirituală a Iubirii și a Egalității, este una și aceeași pentru toți, indiferent de gradul de evoluție, instinctualitate, exprimare, înțelegere, cunoaștere, credință, conștientizare, moralitate și conștiință, pe care l-am avea și le manifestăm.

Dintre toate trăirile, sentimentele și vibrațiile pe care mintea le poate cunoaste și spiritul le poate manifesta, iubirea este singura vibrație care ne vindecă inima, trupul și viața, redandu-ne libertatea de a fi.

Autor: Sandor Kasza
Facebook: https://www.facebook.com/kastimisoara

Recomandam urmatoarele articole:
– Omraam Mikhael Aivanhov – Izvorul
– Libertatea – Curajul de a fi tu insuti
– ȘTIRILE DĂUNEAZĂ GRAV SĂNĂTĂȚII
– Dr. David R. Hawkins – Transcenderea nivelurilor constiintei – Scara spre Iluminare
– Dr. David R. Hawkins – Putere versus Forta

De nu ești pregătit să primești și să-ți dăruiești iubirea și, nu ești încă suficient de matur emoțional pentru a nu-ți risipi darurile, valorile și energia – evită să critici nonvalorile atunci când le întâlnești, sau să cauți dragostea, acolo unde domnește încă frica și ipocrizia.

Vei putea recunoaște, dobândi și dărui valorile și abundența iubirii, doar când vei înțelege și accepta că ea sălășluiește deja în inima ta, dincolo de fricile și suferințele prin care mintea te opune adevărului și dragostei din ea.

Iubește doar și oglindește-ți frumusețea în lumea ta și în propriul tău suflet – prin curajul de a-ți asuma și prețui dragostea, învingându-ți temerile, pentru a te vindeca prin iertare, de vinovății, de răni, de traume, de neajunsuri și de de nevoia de a suferi și agresa.

Autor: Sandor Kasza
Facebook: https://www.facebook.com/kastimisoara

Recomandam urmatoarele articole:
– ADEVARATA DARUIRE
– DĂRUIRE
– FORTA SI FLEXIBILITATE
– CAND CONDITIILE SUNT PRIELNICE
– STAREA DE GRATIE

Ceea ce ești, ai, primești, culegi, păstrezi, trăiești, auzi și resimți în inima și viața ta, prin alegerile, consecințele și convingerile tale – este ecoul, oglindirea și rezonanța a ceea ce sădești și exprimi, prin gândurile, cuvintele, sentimentele și faptele tale.

Autor: Sandor Kasza
Facebook: https://www.facebook.com/kastimisoara

Recomandam urmatoarele articole:
– Candva si acum
– Singurătatea – un remediu: deschideți-vă încă de dimineață întregii lumi
– G.I. Gurdjieff – Iubirea conştientă
– Bashar – Uneltele manifestarii
– Omraam Mikhael Aivanhov – Astrologia Initiatică – Planetele si zodiacul

Bună dimineața
și o duminică binecuvântată, plină de Lumină și prețuire a purități voastre sufletești!

Vă doresc ca zi și în fiecare zi să aveți putere ași harul de a vă manifesta viața prin puritatea inimii și a valorilor voastre sufletești, dincolo de orice frică, constrângere sau împotrivire a minții.

Prin acceptarea și asumarea propriilor experiențe, trăiri, bucurii și poveri, vă veți dobândi lecțiile de viață. Ele vă vor călăuzi prin grația iubirii divine, pe calea frumuseții, a prosperității și a împlinirii, descoperind în inimile și sufletele voastre, adevăratul izvor al bunătății, bunăstării și fericirii.

Asumarea trecutului și a lecțiilor sale – este cale divină a destinului, care ne călăuzește spre izvor. Ele ne învață să trăim în prezent, și să rupem toate atașamentele mentale față de durerile și poverile trecute pentru a nu le transcede în prezent și a nu repeta experiența durerii. Adesea însă, continuăm să ne inducem la nivel emoțional, suferințele și traumele izvorâte din atașamentele și nevoia minții de a repeta experiența durerii.

Prin indispoziția noastră de a ne elibera de grijile și experiențele traumelor dureroase din trecut, nu facem altceva, decât să – continuăm prin gândurile și emoțiile noastre negative, să hrănind amintirile dureroase și să dezvoltăm atașamente față de repetarea lor.

Fără să înțelegem că prin perpetuarea nemulțumirilor și a durerilor neiertate din trecut, continuăm inconștienți să ignorăm prezentul, trăind de fapt tot în trecut, nu vom înțelege: – nici confuzia percepțiilor eronate ale minții prin care ne distorsionează realitatea prezentă – nici faptul că durerile noastre transced prin fricile și iluziile minții în viitor

Hrănindu-ne sufletele cu energia negativă a nemulțumirilor și ne-iertărilor noastre sau prin eschiva asumării responsabilității propriilor sentimente, daruri și consecințe ajungem să pierderea lecției erorilor alegerilor noastre și, în mod invariabil, ne condamnăm la repetarea traumelor și a durerilor neiertate ale trecutului nostru.

Fără a ne iubi și a ne detașa de nevoia de a suferi și a răni – nu vom înțelege că – noi suntem sursa propriei nefericiri și singurii responsabilii pentru viața pe care alegem să o trăim.

Pentru a trăii în prezent (eliberați de grijile și erorile experiențelor trecute), va trebui să învățăm lecțiile greșelilor noastre pentru a nu le repeta și retrăi consecința, apoi să lăsăm trecutul, istoriei, pentru a face loc experiențelor noi, pline de de frumusețea oglindită din sufletele și inimile noastre, prin lumina iubirii.

Dându-ne prilejul să punem în practică lecțiile învățate – vom înțelege cum să materializăm în armonie cu iubirea și adevărul inimii – rezultate favorabile și experiențe tot mai beneficie convingerilor noastre pozitive și unei vieți pline de frumusețe, iubire, grație și valoare.

Când vom putea trăii ”fără regrete legate de trecut” și ”fără așteptări legate de viitor, ne vom da prilejul gândurilor pe care le exprimăm, și prin ele nouă, să fim ancorați în prezent, pentru a ne canaliza toată energia vitală iubirii frumuseții a ceea ce suntem, ne este benefic și merită să fie lăsat să facă parte din viitorul nostru, ca parte inseparabilă a ființei noastre.

A trăii în prezent, ne dă prilejul de a ne asuma experiențelor pe care le trăim și să ne exprimăm încrederea prin alegerile pe care le facem, că viitorul se desfășoară conform voinței lui Dumnezeu ca efect energetica al cauzalității pe care prin credințe și alegeri le determinăm. Astfel, treptat, vom putea înlocui nevoia noastră subconștientă de a controla lucrurile – cu încrederea și asumarea a ceea ce este și vine în plan energetic și fizic, către noi.

Reîntoarcerea în uniune, prin acceptare și asumare a ceea ce este, fără a mai încerca să deținem controlul sau să luptăm cu încrâncenare pentru a dobândi ceea ce nu ne este dat sau nu suntem încă pregătiți să prețuim, să dobândim sau să avem (prin ceea ce suntem, gândim, alegem, simțim, experimentăm și facem) – ne va permite să vindecăm inima trupul și sufletul.

Evitând prin atitudinea prețuire, iubire, acceptare, asumare, împăcare și recunoștință, risipirea și pierderea darurilor, resurselor și a valorilor noastre – ne vom susține în regăsirea părților pierdute din sufletele noastre (prin negativitate, imoralitate, agresivitate și prin pacte necurate angajate pentru dobândirea unor avantaje materiale și privilegii frivole de moment.

Când umbra întunecată a sufletului va dispărea în lumina inimii – pentru a da prilej vindecării, și a nu mai fi o bariera artificială a separării noastre de conștiință, sau o ruptură a Sinelui adultului spiritual, de ființa temătoare a copilul rănit din noi – proiecțiile minții nu vor mai avea putere asupra destinului nostru și nu ne va mai putea separa în cadrul conștiinței.

Atunci când toate formele de negare, teamă, nemulțumire, refuz, neasumare și rezistență la schimbare, se dizolvă – dușmăniile din noi dispar, iar ”poverile” și provocările vieții, vor fi asemeni valurilor care vremelnic se ridică și apoi dispar, înghițite în profunzimea ”oceanului conștiinței” ce-și duce cu demnitate firescul valurilor, în etern.

Când prin spirit, conștiința noastră devine împăcată, vom înțelege că valurile vin și pleacă în timp ce oceanul rămâne neclintit în profunzimea sa, fluviul vieții își urmează matca, apa trece și pietrele rămân, lăsându-se modelate, și în voia destinului lor.

”Valurile vremii”, nu se împotrivesc naturii lor și nici sorții sau timpului ce trece peste ele – acceptă ceea ce este prin firea naturii lor, mișcându-se în armonie cu întregul ansamblului ce le definește, le formează și le modelează destinul prin legea Cerului și a Pământului.

A trăi în pace sufletească, în asumare și acceptare, dă măsura trezirii noastre prin conștiință și a înțelegerii armoniei cu ceea ce este. Împotrivirea față de destin și consecințele alegerilor ce le facem sau, abandonul prin crez, voinței divine și călăuzirii Sale ne dă măsura armoniei și a rezultatelor din planurile vieții pe care o trăim.

A asculta glasul divin și a-L accepta pe Dumnezeu în propria viață, prin a căuta să-i înțelegem voia și a ne supune ei prin armonia cu ceea ce suntem prin sufletul și menirea noastră – înseamnă a înțelege sensul și rostul legilor sale energetice. Prin ele, ne vom înțelege calea, rostul și darurile ce ne-au fost lăsate prin destin, pentru a ști să trăim prin prețuire, și a ne bucura de viață. în armonie cu iubirea ce ne sălășluiește în inimi și ne este izvor de fericire și bucurii.

Când devenim mulțumiți și auto-realizați – prin acceptarea a ceea ce este, suntem și avem – începem să trăim spontan în fluxul realității, pe măsură ce ea se desfășoară.

Lumina inimii pătrunde prin energia iubirii sale părțile întunecate ale sufletului, umbrele și fricile noastre se estompează, iar piedicile, obstacolele, durerile, traumele, fricile, ne-iertările, încrâncenările sau rezistența la schimbare – sunt rând pe rând abandonate. În locul lor se instaurează domnia păcii sufletești și a clarității, când totul pare firesc și devine ceea ce este.

Tot ceea ce înainte părea ostil, devine prietenos, ceea ce părea urât devine frumos, încrâncenarea și supărările se transformă în veselie și bucurie, frica și ura devin curaj și iubire, iar traumele și durerile se vindecă, redându-ne frumusețea și bucuria pentru viață.

Treptat, renunțăm la a ne mai întreba dacă oamenii sunt ”buni” sau ”răi”, sunt sau nu ”vrednici” sau ”nevrednic” de prețuirea noastră. Îi vom privi pe toți cu îngăduință și toleranță, învățând să ne privim prin ei, pe noi, prin prisma propriei frumuseți, bunătăți sufletești, și vrednicii.

Atunci când trăim în armonia minții și a sufletului nostru și, soarta și alegerile pe care le facem, ne confruntă cu cei care se tem, suferă sau sunt ostili față de ei sau față de noi – unicul răspuns posibil și benefic atât nouă cât și lor, este compasiunea și iubirea necondiționată, înlocuind critica cu binecuvântarea.

A trăii în conștiința unității înseamnă: – a alege calea armoniei, a cumpătării, acceptării, toleranței, iertării, iubirii, credinței și asumării, și – a trăi în coștiența evidenței faptului că, – totul este bun, toate se întâmplă cu un motiv și că, oricine este trebuie acceptat pentru cine sau ceea ce este, prin experiențele, poverile, alegerile, trăirile, sentimentele și provocările vieții la care trebuie să răspundă în propriul său proces de învățare.

A înțelege că – nimic din ceea ce este, experimentăm și trăim (atât noi cât și ceilalți) nu trebuie schimbat, ajustat, modelat, îndreptat, salvat, schimbat sau mântuit, de altcineva sau de către noi – înseamnă a ne prețui viața, a ne asuma lecțiile, consecințele alegerilor și experiențele, în egală măsură cu deschiderea prin care învățăm să prețui, să respectăm și să acceptăm destinul, poverile, și experiența celorlalți (cu ”bune” și ”rele”), pe calea desăvârșirii lor.

Prețuirea și respectarea vieții, experiențelor și alegerilor celorlalți – înseamnă a renunța la a le judeca experiențele sau la a ne simții îndreptățiți ”să ajutăm” sau să intervenim asupra lor în vreun fel, mai ales atunci când nu ni se cere expres asta.

Lipsa experiențelor de succes, lipsa balanței energetice pozitive în planul nostru emoțional, lipsa abundenței energiei iubirii din inimile noastre și lipsa rezultatelor favorabile în planurile vieții – ar trebui să ne dea de înțeles că nu suntem încă suficient de ancorați în adevărul inimii, pentru a ne ”califica” prin experiența propriilor reușite, pentru a-i susține, a-i îndruma, sau a-i ajuta pe cei ce credem că au nevoie de ajutorul nostru.

În realitate, așa cum cei pe care-i învinuim pentru defectele, erorile și carențele noastre fără a înțelege că ceea ce vedem este oglindirea propriilor carențe, defecte, erori, neîmpăcări, nemulțumirile, neîmplinirile și ne iubiri – nu vom putea înțelege că, atunci când avem tendința de a-i ajuta pe cei din jur, fără măcar a ni se cere, cei ce au nevoie de ajutor suntem de fapt, chiar noi.

De nu putem renunța la a interveni în destinul celorlalți, înseamnă doar, că oglindim în afară, neîmpăcarea cu propriul destin. Împăcarea, reflectă în afară iubirea necondiționată și calea către izvorul ei.

Aceia dintre noi care trăiesc deja în iubire, îndestulare, pace sufletească și acceptare și – au ales să renunțe la a mai menține în viața lor probleme, poveri, griji, nevoi, insuficiențe, neajunsuri, nemulțumiri, ne-împăcări, ne-iertări, negativitate, ostilitate, lăcomii, orgolii, mânii și frici – pentru a oglindi în afară abundența sufletului lor – cu certitudine își dăruiesc darurile în mod necondiționat.

Cei ce nu simt nevoia să ne învinuiască, să ne judece sau să se înverșuneze împotriva noastră, atunci când nu recunoaștem izvorul darurilor lor sau când nu ne aplecăm asupra ei ca să ne adăpăm -sunt cei ce au dobândit deja harul iubirii. Ei dețin lumina, prin care și noi ne putem vedea calea, atunci când prin scânteia divină din noi, rezonăm cu valorile lor și alegem să-i urmăm.

Până când ne vom trezi prin conștiință pentru a a vedea și pășii singuri (fără nevoia de a fi aprobați, a primi confirmări sau a avea certitudini ale rezultatelor alegerilor pe care le facem), chiar și când zăbovim în întuneric, sau pornim pe calea clarității Luminii inimii, pentru a descoperii propriul izvor al împăcării, abundenței, fericirii și iubirii.

Atunci când vom descoperii izvorul propriei iubiri și purități, și vom alege să hrăni scânteia divină și frumusețea din noi (renunțând la a mai da curs gândurilor și emoțiilor dominate de neajunsuri, insuficiențe, nemulțumiri și frici) – vom înțelege că pentru fiecare dintre noi există îndestulare și abundență, chiar aici și chiar acum.

Până la urmă, pentru a deveni ”floarea albă” – va trebui să învățăm să nu ne luăm pe noi sau pe ceilalți, prea în serios și – să ne trăim viața cu voioșie, lejeritate, flexibilitate și adaptabilitate, pentru a ne păstra veselia, optimismul și bucuria. Astfel, prin claritatea conștiinței și a luminii noastre sufletești – vom descoperi esența și sensul vieții.

Alegând să trăim în armonie cu adevărul din inimile noastre – vom evita dualitatea, inflexibilitatea și încrâncenarea împotriva vieții și a consecințele pe care prin alegerile și atitudinea noastră le atragem.

Prin a ști să râdem cu ușurință de slăbiciunile noastre, de absurditatea unor provocări sau de interpretările ”strâmbe” sau stupide, date de mintea noastră – vom ști de fiecare dată, atunci când suntem triști, supărați sau nemulțumiți – să dublăm percepțiile limitative a le prejudecăților și convingerilor potrivnice ale minții ego, – ascultând de adevărul inimii, pentru a dispune de perspectiva dată de abundența ei de iubre.

Autor: Sandor Kasza
Facebook: https://www.facebook.com/kastimisoara

Recomandam urmatoarele articole:
– Vara – floarea dă naștere fructului
– IN ASTEPTAREA FRUCTULUI
– Sensibilitatea – să căutăm să îi ameliorăm manifestările
– Un talisman – un obiect care, prin felul nostru de a-l considera, ne dă o putere
– Anotimpurile – și reînnoirea unor forțe în natură

Ca să-ți poți asuma și împlini iubirea prin valorile divine ce le porți în suflet – lasă-ți dragostea să înflorească pentru a-ți dărui roadele abundenței și frumuseții sale – eliberându-ți inima de balastul poverii fricilor, a suferinței și a vinovăției, prin care mintea își scuză neputința iubirii și te agresează, în detrimentul fericirii și a înaintării tale în viață.

Autor: Sandor Kasza
Facebook: https://www.facebook.com/kastimisoara

Recomandam urmatoarele articole:
– RECUNOSTINTA
– RECUNOȘTINȚĂ
– Recunoștința – să o preferăm pe cea a Cerului în locul celei a oamenilor
– Omraam Mikhael Aivanhov – Recunostinta si multumirea
– A LASA FOCUL SA SE STINGA DE LA SINE

Ca să scăpăm de povara pierderilor, a traumelor, a neîmplinirilor și a durerii – este esențial să alegem să ne exprimați gândurile, sentimentele, alegerile, acțiunile, trăirile și viața, în lumina conștiinței iubirii și a emoțiilor noastre pozitive, eliberându-ne de nevoi, așteptări, resentimente, ostilitate, neîmpăcări și frici.

Autor: Sandor Kasza
Facebook: https://www.facebook.com/kastimisoara

Recomandam urmatoarele articole:
– Viața spirituală – practica ei nu ne scutește de toate problemele
– Sănătatea – să găsim mai întâi mijloacele de a întări viața din noi
– Timpul – în viața spirituală nu trebuie luat niciodată în considerare
– VIATA TA E O OPERA DE ARTA
– TREZIRE LA VIAȚĂ

Bună dimineața
și o zi plină de armonie și pace sufletească!
Vă doresc ca începând de azi să vă redobândiți definitiv seninătatea și pacea inimii, pentru a alunga de pe cerul sufletului vostru prin puterea energiei iubirii izvorâte din ea, norii întunecați, care vă copleșesc și vă înăspresc viața, prin poveri, dezamăgiri, nemulțumiri, nevoi, neajunsuri și griji – la fel cum și forța vântului, alungă norii negri de pe cer – și o înseninează.

Norii noștri sufletești care prin negativitate, nemulțumiri, frici și neajunsuri, ne înstrăinează adesea de credință, de adevărul inimii și valorile iubirii – doar ne îmbolnăvesc prin crezuri lipsite de valoare induse prin orgoliile și vanitățile minții ego, împiedicându-ne să vedem Lumina iubirii Cerului și să ne reîncărcăm inima cu ea.

Vindecarea inimii, a trupului, a minții și a sufletului nostru, stă în puterea conștiinței noastre și a iubirii divine din noi, de a rupe conexiunile mentale de umbrele trecutului, pentru a nu mai lăsa traumele amintirilor lor dureroase să ne bântuie viața și să ne distorsioneze gândurile, sentimentele și atitudinea față de noi semenii noștri. Fericirea este efectul împăcării și vindecării noastre sufletești.

Măsură vindecării noastre sufletești (pentru nechibzuințele alegerilor, judecăților și atitudinilor noastre), și redobândirea armoniei cu noi înșine și cei din jur – este dată de capacitatea noastră de a ne ierta și a-i ierta pe cei ce ne-au greșit (fără vreo urmă de resentiment).

Prin plată karmică izvorâtă din dăruirea necondiționată a iubirii noastre, oferită în schimbul libertății spirituale, a păcii noastre sufletești, și celorlalți – libertatea de a fi, a face, a avea, a simții, a învăța, a trăii a experimenta propria viață. Prin acest dar al iubirii, primit și dăruit, vom trăii armonia uniunii noastre cu tot ceea ce există și ființează în interiorul și exteriorul nostru pentru a ne susține viața.

Pe măsura ieșirii din conștiința dualității și separării noastre mentale de Sinele nostru Spiritual, și vom păși pe calea unitatea ființei noastre materiale cu Sinele nostru Spiritual – temerile, nevoile, grijile și neliniștile noastre se vor estompa.

În măsura în care, prin trezirea conștiinței noastre superioare, vom păși pe calea iubirii și a unității ființării noastre pământești (manifestată prin minte și trupul material) cu ceea a Sinelui nostru Spiritual (manifestată la nivel energetic, prin puterea Creației divine, ce prin dumnezeirea noastră ne leagă prin conștiință de Cer) – vom trăi tot mai mult în momentul prezent.

Unitatea și măreția Sinelui nostru, ce prin Spirit dobândește conștiința trează – ne va induce simțirea prezentului și extinderea sa în asemenea măsură, încât ea să poată include trecutul și viitorul, fără a ne mai diviza emoțional, și fără a ne separa de sursa energiei divine din prezentul nostru de AICI și de ACUM.

Conștiința trează a Sinelui nostru Spiritual, înțelege raportul energetic între cauză și efect, și astfel, nu-i va mai permite minții ego să formeze legături și conexiuni mentale, ce prin fricile și negativitatea gândurilor pe care ni le indice la nivel emoțional, ne risipește energia vitală, către traume din trecut și ceva ce a fost, sau către iluzia a ceea ce nu este, dar prin ceea ce hrănim prin convingerile noastre, va fi să vie.

A trăi în prezent și a fi flexibil cu noi și cu cei din jur, înseamnă a fi în permanență cu iubirea ce o purtăm în inimi și, în armonie cu abundența energiei divină din noi. A ne manifesta prin tot ceea ce suntem, simțim, gândim, exprimăm, dăruim și facem, în lumina grației iubirii și în armonie cu sufletul nostru ne vom susține în procesul de învățare și înțelegere a vieții.

Acceptând ca daruri sau lecții de viață, tot ceea ceea ce este și vine spre noi pin evenimente, consecințe, informații și oameni, filtrându-le prin prisma propriilor experiențe și trăiri, și manifestându-ne față de ele prin prisma prețuirii, (și nu a resentimentelor, a judecății, scuzelor sau eschivei responsabilității lor) -ne vom îmbogăți sufletul și caracterul cu valori ale iubirii, prin trăirile frumoase pe care ni le îngăduim, și cu lecțiile de viață aduse de ele.

Alegând să trăim și să vedem viața, pe noi și pe semenii noștri din perspectiva adevărului inimii, a emoțiilor pozitive, a îngăduinței și a valorilor noastre sufletești – vom deveni non invazivi față de sufletele celorlalți, non-agresivi cu noi și cu ceilalți și, tot odată, cumpătați în raport cu ceea ce luăm de la Mama Pământ pentru nevoile noastre și-i dăruim înapoi din abundența darurilor, harurilor și valorilor noastre primim de la Cer.

A dobândi atitudine prețuirii față de noi, față viața pe care alegem să o trăim și față de semenii noștri, înseamnă a învăța să ne iubim și să ne dăruim iubirea, prin valorile, experiențele și darul nostru. Înseamnă a începe să vedem și să acționăm dincolo de fricile, convingerile negative, neputințele programate, experiențele trecute și de limitările minții noastre ego.

Când prin prisma percepțiilor și înțelegeri noastre dobândite prin conștiință trează, vedem că totul este cuprins în prezentul extins, vom conștientiza că – tot ceea ce a exista vreodată și tot ceea ce va putea exista cândva pentru noi, este pe deplin prezent în viața noastră, chiar acum.

A avea regrete în legătură cu trecutul, cu neasumările noastre sau a manifesta iluzia frici plămădite mental, în raport cu viitorul nostru – înseamnă a nu trăii în prezent și a nu înțelege că deja suntem și avem maximul potențialului nostru, și toate valorile de care avem nevoie pentru a ne dezvolta și desăvârși abilitățile necesare împlinirii vieții, a nevoilor noastre sau a așteptărilor pe care le avem la ceilalți. .

De suntem încă nemulțumiți de ceea ce trăim, de comportamentul și experiențele pe care aleg ceilalți să le trăiască sau, de modul în care ei ne satisfac sau ne împlinesc nevoile și așteptările – va trebui să ne extindem conștiința, până ce trecutul și viitorul vor deveni una cu prezentul nostru.

Atunci, când nu ne vom mai condiționa fericirea și pozitivitatea de ceea ce primim de la ceilalți sau de consecințele vieții – vom înțelege că rostul și sensul esenței vieții noastre pe Pământ, este acela de a învăța să ne reconectăm prin conștiință, iubire și credință, la propriile valori pentru a ne împlini și a susțin efortul celor ce ne susțin și ne încurajează trezirea, prin iubirea lor

Prin dărâmarea zidurilor ridicate de mentalul nostru prin frici, nemulțumiri, nevoi, lipsuri, neîmpăcări, negativitate, neliniști, ostilitate, etc, și abundența valorilo noastre sufletești vom redescoperii esența unității cu cu Sinele nostru și apartenența prin iubirea, conștiința și spiritul nostru, la Cer.

Când în lumina iubirii și a asumării ei, vom înțelege cine suntem și care ne este rostul și menirea pe acest Pământ – vom ști să alegem în mod firesc și fără vreo frică, vreun regret, resentiment, așteptare sau nemulțumire izvorâtă din ostilitatea sau împotrivirea minții – să trăim AICI și ACUM, în lumina și abundența inimi și în pace cu sufletul nostru – prin asumarea, acceptarea, prețuirea, încrederea, armonia, cumpătarea și iubirea, a tot ceea ce sutem, trăim, simțim, exprimăm, dăruim și primim ca daruri.

Autor: Sandor Kasza
Facebook: https://www.facebook.com/kastimisoara

Recomandam urmatoarele articole:
– NU PUTEM FORTA INIMA SA SE DESCHIDA
– A le da forta celorlalti
– Forța sexuală – să nu o obstrucționați, ci să o orientați
– Dr. David R. Hawkins – Putere versus Forta
– METAMORFOZA INIMII

Tot ceea ce suntem, trăim și primim în viață – este consecința gândurilor noastre și a emoțiilor cu care ne hrănim.

De nu vrem să trecem prin experiența traumei, a suferinței și a pierderilor cauzate de risipa noastră de resurse și valori sufletești – este esențial să rămânem responsabili și recunoscători pentru darurile divine pe care le primim – evitând să cerem ceea ce nu putem sau nu vrem să ducem, sau ceea ce nu suntem încă pregătiți să prețuim, să acceptăm, să asumăm și să iubim.

Autor: Sandor Kasza
Facebook: https://www.facebook.com/kastimisoara

Recomandam urmatoarele articole:
– Creierul – ierarhiile divine și-au depus în el puterile lor
– SCANTEIA LUMINII DIVINE
– Experiența mistică – o tentativă de a captura spiritul divin
– Izvorul Divin – să restabilim legătura cu El
– Iertarea – legea divină o acordă numai celui care și-a îndreptat greșelile

Bună dimineața
și o zi minunată dobândită prin asumarea responsabilității propriei fericiri, eliberându-vă de tensiuni, resentimente, frici și griji!

Vă doresc ca azi să devină pentru voi o zi a conștientizării și a dobândirii păcii sufletești, prin detașarea de tot ceea ce este ostil în voi, în inimile, sufletele, mintea și în viețile voastre. A vă detașa de nevoia de victimizare în cazul suferințelor sau traumelor sufletești, și a va permite vindecarea, prin adoptarea atitudinii toleranței, iertării și iubirii.

A continua să ne plângem celor din jur (despre propriile neajunsuri, dureri și poveri), nu doar că duce la agresarea și contaminarea celorlalți cu durerile, poverile și emoțiile noastre negative, ci, ne și împovărează sufletul, mintea și conștiința, cu și mai multe poveri, consecințe potrivnice și dureri sufletești.

A neglija tendința noastră de a ne răni și a răni, înseamnă a ne ”angaja” inconștient la alte plăți karmice, echivalente suferințelor pe care inducându-ni-le și transferându-le inconștient celorlalți continuăm să perpetuăm în viețile noastre durerea, renunțând la dreptul nostru de a ne ierta pentru a fi fericiți și a ne putea bucura de viață sau involuntar celorlalți.

Pe de altă parte, a ne menține mentalul și emoționalul, conectate prin gândurile și stările noastre ostile bucuriei, credinței în binele nostru, iubirii și fericirii – înseamnă a continua să le hrănim la nivel energetic, realitatea.

Prin a ne agresa și a ne hrăni durerea perpetuând peste generații programele karmice ce ne sunt nefaste, și a nu întrerupe șirul lor cauzal prin iertare – nu facem altceva decât să ne risipim energia prin nerecunoștința și ne prețuirea darurilor noastre divine, ce prin iubire sălășluiesc în noi.

A continua să retrăim iar și iar aceleași traume și poveri, prin incapacitatea noastră de a ne desprinde la nivel mental și emoțional, gândurile de la ele, va genera la nivelul nostru mental subconștient, dezvoltarea și cronicizarea unor atașamente, obiceiuri și convingeri, prin care vom simți nevoia să repetăm la nesfârșit experiența negativității, a ostilității, a victimizării, a suferinței și a durerii.

Stările potrivnice experiențelor pozitive ale vieții, manifestate prin percepții distorsionate, convingeri limitative, lipsă de conștiința, sentimente negative, gânduri temătoare, îngrijorări, atașamentele și obiceiuri dăunătoare, negativitate, pesimism, neîncredere și atitudini ostile nouă și celorlalți – crează premizele perpetuării poverilor pe care le cărăm cu noi inconștiențo.

Prin a continua să retrăim traume vechi și a rămâne mental captivi în trecut – nu facem altceva decât să materializăm energetic prin emoții negative, realitatea lor, și iar, printr-un șir neîntrerupt de consecințe potrivnice fericirii și împăcării noastre sufletești. Repetarea lor, are doar menirea să ne întărească convingerea neputințelor noastre sădindu-ne în suflet, fatidicul și inefabilul, răului inevitabilul.

Când prin experiența suferinței și prin cronicizarea lor în traume ce ne copleșesc mental, fizic, emoțional și sufletește – ajungem să ne trezim la conștiență – Spiritul treaz, ne va putea călăuzii către înțelegerea cauzelor fricilor, neîmplinirilor și traumelor noastre (induse prin repetarea experienței durerii).

A conștientiza, a înțelege și a accepta că, tote problemele cu care ne confruntăm și toate soluțiile necesare pentru a le înlătura, se află în noi și nu în afară – înseamnă a raționa la un nivel superior de conștientizare.

A da curs unei alte realități decât ceea care ne nemulțumește – prin modificarea credințelor, sentimentelor, gândurilor, valorilor sufletești, alegerilor și atitudinilor pe care le avem față de noi, față de semeni, față de lume și față de viață (diferite de cele prin care ne-am hrănit irealitatea iluziilor, fricile, îndoielile, nemulțumirile, prejudecățile, falsele convingeri, rezistența la schimbare și ostilitatea minții) – înseamnă a ne elibera Spiritul și viața de fricile și constrângerile minții.

Eliberându-ne prin credință, iubire și iertare, de frici, îndoieli, neîncredere și ne voia de a mai suferi – vom da un curs favorabil destinului nostru și un sens benefic, experiențelor și trăirilor vieții. Alegând să exprimăm și să trăim iubirea și fericirea, prin hrănirea și manifestarea propriei frumuseți sufletești – înseamnă a nu ne mai hrăni prin vinovății, neasumare și emoții negative, ego-ul, orgoliile, fricile și părțile întunecate ale minții și a sufletului nostru.

Fără transformarea conștiinței noastre (prin asumarea schimbării gândurilor, credințelor, emoțiilor și a atitudinilor care au dus la nemulțumirile noastre și la experiența suferinței și durerii) – vom continua să trăim experiențele opuse stării de fericire, împăcare, mulțumire, bucurie, abundență și împlinire.

Fără a avea curajul asumării responsabile a propriei autenticități și implicit a vieții – vom continua să purtăm măștile ipocriziei și a neputinței de a crede, a asuma, a prețui și a iubi – ”slăvind” în mod inconștient falsitatea și convingerea propriei dreptăți și neputințe de crede că merităm și avem în lăuntrul nostru puterea de a renunța la durere pentru a decide să fim fericiți.

Fără a înțelege cum și de ce mintea ego ne întoarce împotriva inimii și a asumări experienței și bucuriei de a iubi – ne va fi imposibil să ne iertăm de suferințe, pentru a ne trezi din ”somnul rațiunii” născătoare de ”monștri”.

Fără a ierta și a ne ierta din convingere, și fără a iubi și a ne trezi în lumina conștiinței iubirii – ne va fi luat și dreptul de a ne înțelege lecțiile de viață, și a evolua prin ele, în plan spiritual, ca efect al învățării și asumarea experiențelor vieții, care dincolo de a căuta sensul vieții, ne învață să trăim vii.

A ne asuma iubirea și a trece cu ajutorul vibrației pe care ni-l transpune în corpul fizic și energetic, la un nivel superior de conștientizare (celei la care am generat problemele , consecințele și poverile cu care ne confruntăm) – vom reuși să demarăm propriul proces de auto-vindecare, necesar treziri conștiinței sinelui nostru divin, pentru a înțelegerea rostului experiențelor vieții și a lecțiilor lor.

Prin conștiință trează și prin alegerea manifestării noastre prin atitudine pozitive față de viață și semeni noștri – vom dobândi un nivel superior de conștientizare, celei prin care am trăit experiențele durerii – prin care vom obține, claritatea și înțelegerea în lumina adevărului inimii, dincolo de limitările minții, și de perspectiva convingerilor și ale reperelor trăirilor noastre negative anterioare.

Claritatea dobândită prin spirit în vibrația energiei credinței și a iubirii – ne va arăta calea de ieșire și de eliberare din labirintul întunecat și întortocheat al propriilor frici, îndoieli, neputințe, necredințe, ne iertări și ne iubiri – susținându-ne în a ne încrede și a vedea calea liniștii și păcii sufletești, atunci când ne lăsăm inspirați și călăuziți de Dumnezeu, prin acceptare, asumare și recunoștință spre Lumină.

Autor: Sandor Kasza
Facebook: https://www.facebook.com/kastimisoara

Recomandam urmatoarele articole:
– Corpul omenesc – un text compus din literele date de cele patru elemente
– ABUNDENTA
– IMPARTASIREA BOGATIEI
– Luna – astru al magiei, domnește asupra apelor
– ADEVARATA IUBIRE

Atunci când prin spiritul tău și prin darul divin al iubirii, vei fi în armonie cu mintea, inima și sufletul tău – te vei simți liberi și viu prin cuget, conștiință și simțire, pentru a fi și a iubi.

Pentru a-ți trăi frumusețea prin armonie și împăcare cu valorile tale sufletești – alege atitudinea toleranței, a recunoștinței și a prețuirii, pentru a-ți manifesta esența divină, prin tot ceea ce ești, simți, gândești, exprimi, alegi, faci, experimentezi și trăiești.

Evita să hrănești prin gândurile și emoțiile tale negative – neîncrederea, intoleranța, resentimentele și frica tale. Ele, duc inevitabil prin experiența traumei și durerii, la nefericire și neîmpăcare.

Crede în măreția ta și în darul divin al iubirii și, alege să exprimi doar ceea ce poți iubi, și să faci tot ceea ce îți stă în putere – pentru a slăvi, a prețui și a păstra, prin recunoștința, credința și încrederea ta – valorile clădite pe dragostea ce o porți în inima ta.

Autor: Sandor Kasza
Facebook: https://www.facebook.com/kastimisoara

Recomandam urmatoarele articole:
– Orchestră și corală – imagini ale armoniei ce ar trebui să existe între oameni
– AUTENTICITATE SI ARMONIZARE CU CEILALTI
– CAND CONDITIILE SUNT PRIELNICE
– STAREA DE GRATIE
– ACORDAT LA IUBIRE