Category Dezvoltare spirituala

Bună dimineața
și o zi a clarității, abundentă în înțelegere și învățare!

Vă doresc să dobândiți prin învățare și experimentare, puterea conștiinței Christice a Sinelui vostru Spiritual (prin acceptare, asumare, iubire, iertare, toleranță, etc) – pentru a vă păzi sufletul curat (ferindu-l de efectele lăcomiilor, negativității, nemulțumirilor, supărărilor, urii, furiilor, ranchiunii, geloziilor, invidiei, stresului, etc).

Ferindu-vă sufletele de supărări, nemulțumiri și negativitate – veți evita să risipiți părți ale sale (generând iluzia binelui propriu în detrimentul vostru și al celor din jur).

Generând binele în mod ecologic – veți dobândi capacitatea clarității și a înțelegerii vieții (prin prisma propriilor trăiri, experiențe, gânduri, emoții, suficiențe, valori, căi, poveri, limitări, carențe, valori, abilități, haruri, daruri, năzuințe, etc).

Viața prin experiențele sale – este cel mai bun învățător, în timp ce conștiința Christică a sufletului nostru (prin emoțiile pe care inima le resimte și Sinele Spiritul, conectat prin conștiință trează la Mintea Christică, le interpretează) – este cel mai bun evaluator.

Doar conștiința trează a sufletului (a Sinelui nostru Spiritual), poate separa în mod conștient valoarea de non-valoare și ”binele” de ”rău” – prin filtrul adevărului inimii, care simte în permanență ceea ce e bine pentru noi și pentru cei din jur, și ne îndrumă către iubire, comportament non-invaziv, cumpătare, echilibru, armonie, toleranță, empatie și credință.

Mintea este acea parte a ființei noastre materiale (trupești), care trebuie în permanentă educată. Acest proces începe din prima clipă a vieții când încă, oficial, suntem lipsiți de discernământ.

Pe parcursul vieții, prin programare mentală și asimilare de cunoaștere și informații – mintea poate – prin rularea programelor, convingerilor și a instinctelor sale (ancestrale și deprinse ca atașamente, deprinderi și obiceiuri), să conducă ființa, pe calea experimentării și a trăirii vieți.

Experiențele noastre individuale sau de grup, devin alte programe care se suprascriu peste programele vechi – invalidându-le, reconfigurându-le sau confirmându-le prin întărirea lor, ca și convingeri de bază ale noastre, după care ea se ghidăm gândurile, sentimentele, alegerile și viața.

Atunci când, prin accesarea sau activarea unui nivel superior de conștiință și conștientizare (decât ceea normală manifestată în starea de veghe), reușim să ne detașăm de rutina automatismelor și programelor mentale – vom putea face diferența între irealul și iluziile minții, și realitatea noastră imediată, din afara convingerilor, cunoașterii și rutinei programelor mentale.

Cât timp însă spiritul nostru nu se va elibera prin trezirea conștiinței, de dominația minții ego, de frici și de coșmarurile plămădite în somnul rațiunii (individual și colectiv) – vom continua inconștienți să dăm crezare convingerilor negative și iluziilor minții – sădindu-ne în suflet, conștiință și viață, negativitatea, supărările și suferințele izvorâte din lăcomie, teamă, neîncredere, necredință și ne iubire.

Cât timp ne vom lăsa manipulați în conștiință de propria minte ego – ne vom trăi viața în baza fricilor și a unor convingeri, limitări, constrângeri și așteptări programate în mintea noastră de interesele societății și ale celor din jur.

Cât timp vom prelua inconștient din mediu, proaste obiceiuri și convingeri (ce s-au dovedit în timp a ne potrivnice și ostile) – vom trăi în irealitatea iluziilor minții colective și vom experimenta nefericirea, suferința și neîmplinirea, ca revers nefavorabil al destinului și a vieții noastre, trăind ca parte a coșmarului plămădit de somnul rațiunii celor din jur..

Instinctualitatea și reactivitatea emoțională la comportamentului provocările celor din jur sau la neajunsurile vieții – sunt doar efectul unor decizii subconștiente automate ale minții induse de convingerile noastre negative și de programele pe care le rulăm prin tabieturile, obiceiurile, viciile și atașamentele pe care le dezvoltam (ca tipare mentale și comportamentale),

Tot ceea ce e menit: – să ne servească necesitățile fizice și fiziologice, – să ne asigure siguranță și securitate energetică și fizică a corpului material, – să răspundă favorabil nevoilor noastre hormonale și a programelor genetice (precum nevoia de perpetuare a speciei) și mai ales să satisfacă nevoile noastre programate și supra scrise peste programele noastre genetice – necesită energie vie pentru a fi satisfăcute.

Pentru a putea aloca resurse energetice pentru acele acțiuni care converg către împlinirea năzuințelor și nevoilor noastre (ce ne-au fost induse și programate din exterior), și pentru a nu periclitează securitatea noastră energetică și siguranța corpului nostru material, va trebui să devenim creativi și să intrăm în armonie cu energia creatoare a Universului nostru interior și exterior, crescându-ne vibrația prin manifestarea exclusivă a emoțiilor noastre pozitive.

Când ne vom înțelege esența firii, prin atitudine, nevoi, comportament, cauzalitatea acțiunilor, credințe, emoții, gânduri și erorilor experiențelor și consecințelor lor – vom putem conștientiza care dintre convingerile pe care le hrănim, ne servesc interesele și năzuințele (ca stări emoționale beneficie), și care ne sunt potrivnice (prin prisma emoțiilor negative pe care le generează).

Când atingem acel nivel de conștientizare, prin care ne putem detașa de dominația mentalului, de credințele și convingerile pe care le avem – pentru a ne observa viața, emoțiile și crezurile în mod neutru și neimplicați emoțional – vom dobândi claritatea și capacitatea înțelegerii vieții prin adevărului inimii, conectat prin Sinele nostru Spiritual și conștiința trează la Divin și la supra-conștientul Întregului de care aparținem.

Când devenim capabili să ne conștientizăm rolul și rostului existenței noastre p Pământ, din perspectiva esenței noastre divine și Spirituale, vom putea în mod conștient să ne susținem viața, nevoile, năzuințele și împlinirea lor în fiecare plan existențial – prin accesul la sursa inepuizabilă de energie (prin abundența Sursei de lumină și energie vitală, la care ne conectează Sinele energetic (spiritual), pe frecvența vibrației iubirii și credinței).

Manifestându-ne credința, iubirea și creativitatea, non egotic, și punându-ne harurile, experiențele, abundența energetică și valorile sufletești, în sprijinul binelui nostru colectiv și al habitatului în care trăim – ne vom putea adapta adapta viața nevoilor noastre programate, prin cumpătare și prin abilitățile pe care le dezvoltăm.

Înțelegând esența vieții ,și din perspectiva abundenței corpului nostru energetic, și nu doar din cea a nevoilor noastre fizice și materiale – vom putea trăi în armonie cu sufletul nostru și cu habitatul ce ne susține. Astfel, ne vom putea începe călătoria spirituală și evoluția, nu doar subzistând sau acumulând bunuri, în plan material.

Pentru a învăța, a asimila abundența și a ne înțelege viața, valorile, rostul experiențelor și destinul, avem nevoie să ne acceptăm experiențele și calea pe care alegerile, gândurile și emoțiile ne călăuzesc prin destin. Ele ne învață și ne oferă repere și răspunsuri cu privire la întrebările, rugăciunile, valorile, non-valorile, limitările, etc – cărora le dăm curs și accept în viața noastră, prin crezurile, programele mentale, obiceiurile, atașamentele, viciile și convingerile pe care le hrănim.

Adesea, când intrăm în capcanele vieții și în labirintul întunecat al nemulțumirilor, durerilor, dezamăgirilor și eșecurile vieții, apelăm la ajutor extern, pentru a primi soluții la problemele pe care le avem, sau pentru a ne ușura poverile ce ne extenuează viața (fără a le asuma ca și consecințe ce ne aparțin).

Adesea cerem ajutorul, îl așteptăm sau îl pretindem, fără a înțelege că responsabilitatea creării abundenței noastre nu este a celorlalți. Lipsiți de iubire și de capacitatea creativă, ne va lipsi și răbdare de a învăța să sădim și a aștepta vremea culesului de rod.

Inabilitatea și necugetarea de a crede în valorile noastre, de a le cultiva și sădi în conștiință – ne va face să fim mereu plini de frici, egotici, invidioși, lacomi, și mai ales, lipsiți de iubire – adică exact de ingredientul prin care devenim capabili să creăm prin credință, entuziasm, pasiune și creativitate, propria abundență de valori și să ne împlinim viața, dăruind din preaplinul nostru, habitatului în care trăim.

Atunci însă, când căutăm soluții miraculoase în exterior, putem cădea în capcana unor falși ”învățători” care ne furnizează cunoaștere ”infestată” de interese și nevoi ascunse, menite să ne manipuleze minte și să ne inducă și să ne programeze, peste poverile și insuficiențele pe care le avem, alte nevoi și insuficiențe, pentru împlinirea cărora tot cei ce ne vor vinde și furniza soluții. ne pot oferii prin cei ce ni-l oferă.

învățăturile relevante vin prin cei ce ne furnizează înțelesuri ce stau dincolo de cunoaștere. Problema însă este că, înțelepciunea lor, nu o vom putea asimila și folosi în mod autentic, căci ne lipsesc acele repere, cunoașteri și experiențe, în baza cărora cei ce ne învață și-au fundamentat înțelegerea. cunoaștere.

A fi deschiși spre învățare, acceptare și asumare, înseamna a primi informația, experiențele, înțelesurile și perspectivele celorlalți, însă nu fără discernământ.

Pentru a evolua prin conștiință trează și spirit, va trebui singuri să ne formăm și să ne dezvoltăm propria scară de valori – pentru a discerne între ceea ce ne este sau nu de folos, și a iubi acele valori cu care le rezonăm.

Pentru a trece de opoziția și filtrul minții, care lipsită adesea de experiențele și reperele reușitelor, ne va împiedica acțiunile și încrederea de sine în asumarea unor experiențe într-un registru emoțional diferit de cel al eșecurilor noastre – e nevoie să ne trecem acțiunile și deciziile eliberatoare, prin filtrul credinței, al iubirii și al încrederii de sine, inspirate de adevărului inimii.

Când acțiunile noastre vor fi pline de pasiune, entuziasm, bucurie, încredere de sine și iubire, motivația noastră interioară va fi atât de puternică, încât va împiedica orice opoziție a fricii minții ego, chiar dacă în baza experiențelor, traumelor, suferințelor, convingerilor și a trăirilor noastre vechi, e va încerca neputincioasă prin povești panicarde, să respingă la nivel subconștient imboldul nostru de a acționa.

Singura cale prin care ne putem desăvârși ființa și trezi conștiința, va rămâne mereu calea învățării, a iertării și a iubirii. A asculta vocea interioară a inimii și a o armoniza cu vocea ego-ului, ne va susține în a dobândi liniștea inimii și pacea sufletească, necesară deschiderii noastre sufletești spre învățare, ascultare și acumulare de valori.

Când în sufletul nostru vom cunoaște armonia, ea ne va da prilejul să ne oglindim frumusețea și abundența de iubire a inimii, și în afara, în aceeași măsură în care vom lăsa și lumina ce vine din afară, să ne umple golurile inimii – ne mai simțind nevoia de a agresa sau a decima, mesagerii ce ne oglindesc ne iubirea.

Când vom lăsa energia vie a luminii să circule prin noi, fără a o mai bloca prin convingerile negative și poveștile pline de necredință, teamă și ne iubire a minții ego – vom cunoaște abundența spirituală și vom redeveni plini de iubire.

Când vom deveni autentici cu noi înșine și cu cei din jur, fără a mai fi tentați să ne ascundem în spatele ipocriziei și a măștilor grele ce ne împovărează sufletul – ne vom putea vindeca rănile sufletului și a trupului ce le poartă. Atunci nu vom mai fi tentați să judecăm experiențele și alegerile celor din jur, pentru că vom înțelege că acelea sunt căile lor de, de suferință, de trezire și de vindecare.

Când vom accepta căile celor din jur fără a-i mai învinui și fără a ne mai exprima nemulțumirile, suferințele și ostilitatea atunci când ceilalți nu se pliază pe nevoile, așteptările și pe sabloanele convingerilor noastre mentale – ne vom putea asuma propriile experiențe și propria cale a desăvârșirii noastre spirituale

Iertarea, îngăduința și acceptarea, ne vor facilita calea credinței și a iubirii și, accesul la a primi și a dărui învățăturile autentice izvorâte din propriile experiențe, abndențe, valori, haruri și lectii de viață, precum și din cele ale celor din jur.

Autor: Sandor Kasza
Facebook: https://www.facebook.com/kastimisoara

Recomandam urmatoarele articole:
– Seninătatea înțeleptului – îi este inspirată de credința sa în forța spiritului
– A-TI CUNOASTE FRICA
– Adevărurile spirituale – să le facem carne și os
– LACRIMI
– RAMAI IN VIATA TA

Tăcerea minții este calea prin care ființa își atinge desăvârșirea – atunci când decide să-și aducă pace în suflet și liniște inimii, alegând să se dăruiască vieții, prin iubire.

Autor: Sandor Kasza
Facebook: https://www.facebook.com/kastimisoara

Recomandam urmatoarele articole:
– DESĂVÂRȘIRE
– DESĂVÂRȘIREA INIMII
– NU EXISTA NICI O HARTA
– ABUNDENTA
– DANSUL ENERGIEI

“De unde vine această seninătate ce emană din chipul marilor înțelepți? Pur și simplu fiindcă ei au reușit să-și învingă frica de a pierde ceva. Ei s-au înălțat până la acea culme unde simt că există în ei ceva indestructibil ce nu le poate fi luat. Orice s-ar întâmpla, adevăratul înțelept știe că unica realitate, în el însuși și în toate ființele, este această culme inaccesibilă răului, la adăpost de toate tulburările : spiritul, scânteia pe care Dumnezeu a transmis-o creaturii umane.

Cum putem ajunge până acolo? Lucrând asupra noastră înșine, purificându-ne gândurile și sentimentele, dizolvând, încet-încet, straturile opace ce ne separă de această scânteie și ne împiedică să simțim că ea este unica realitate. Ceea ce religia numește Divinitate decurge din această certitudine, fixată în anumite ființe care i-au trăit experiența, ceva în ei fiind absolut de neatins și scăpând tuturor vicisitudinilor.”

Autor: Omraam Mikhaël Aïvanhov

Gândul zilei de 4 august

Recomandam urmatoarele articole:
– FORTA SI FLEXIBILITATE
– Valeriu Popa – Sfaturi pentru sănătate
– Folosirea puterii mentale pentru acumularea si dirijarea fortei vitale in corp
– Legatura intre gandirea pozitiva si vindecarea naturala
– Bucuria – prin intermediul căreia înțeleptul începe să-și comunice înțelepciunea

Miracolul vieții stă în curajul de a fi vii prin conștiință, cuget, simțire și crez și în energia vie a iubirii divine izvorâtă din puritatea inimii și măreția noastră sufletească – ceea ce ne îmbie la a trăi liberi prin spirit dincolo de neoile, fricile, atașamentele, interesele, neîmplinirile și nevoile programate ale minții.

Autor: Sandor Kasza
Facebook: https://www.facebook.com/kastimisoara

Recomandam urmatoarele articole:
– MIRACOLE
– A-TI CUNOASTE FRICA
– MANIFESTAREA IUBIRII
– IUBIREA NU IA OSTATICI
– O NOUA PARADIGMA A RELATIEI

Bună dimineața
și o săptămână a încrederii de sine și a eliberării de atașamente, așteptări, vinovății și frici!

Vă doresc ca începând de azi să dobândiți puterea de a vă conștientiza convingerile limitative și acele atașamente metale care vă induc fricile îndoielile și lipsa curajului de a vă manifesta în mod autentic, valorile, frumusețea, măreția și darul vostru sufletesc.

Când conștientizăm sursa fricilor, a nemulțumirilor și a neîncrederii noastre, permitem inimi noastre să se vindece și spiritului, să se trezească la viață.

Atunci când inima începe să bată din nou plină de curaj, energia iubirea necondiționată începe din nou să ne lumineze sufletul, disipând întunericu și oferindu-ne claritate asupra iluziilor minții prin care ne-a indus fricile, separarea, traumele, ne-credința, durerile și îndoiala.

Când lumina iubirii disipă întunericul sufletești și ne vindecă rănile traumelor sufletești, sursa fricilor și teama de amintirea rănilor și a pedepse dispare, pentru a face loc armoniei inimii și păcii sufletești. Atunci, a dărui și a primi iubirea ni se pare un lucru firesc, căci a fi în armonie cu adevărul divin ce sălășluiește în inima și sufletul nostru, înseamnă a a fi parte a sursei iubirii divine.

Când redevenim una cu sinele nostru spiritual și prin el reintrăm în comuniune și armonie cu Dumnezeul atotcuprinzător, înțelegând că (dincolo de limitele cunoașterii minții și a dovezilor palpabile ce ni le poate furniza) – suntem parte intrinsecă a sa – vom înțelege că imposibilul devine posibil, îndoielile dispar pentru a lăsa loc certitudinilor dobândite prin credință.

Când experimentăm și ne însușim această stare, iubirea necondiționată va deveni o stare firească a atitudinii noastre, ce nu cere nici efort și nici învățare.

Când înțelegem că fricile și îndoielile noastre au fost induse de trauma separării de sursa iubirii noastre și de divinul din noi și că neîncrederea și îndoielile noastre sunt sursa gândurilor noastre înfricoșătore – putem înțelege și că teama de pedeapsă este doar o iluzie a minții izvorâtă din false convingeri izvorâte din distorsiunea realității. Și ca orice iluzie, ea se disipă de la sine, dacă încetăm să-i hrănim și să-i materializăm realitatea cu energia gândurilor și a emoțiilor noastre negative.

Când înțelegem că sentimentul separării și trauma durerii sufletești izvorâte din ea, sunt doar percepții artificiale și auto-impuse, pe care mintea ni le induce prin convingeri ca fiind reale – înțelegem și faptul că, pentru a păși pe calea vindecării sufletești și trupești, este suficient să ne detașăm de sentimentele negative.

Alegând calea iertări și a curajului asumării, acceptării și iubire – vom permite luminii și clarității înțelegerii mecanismelor mentale, dobândite prin energia credinței și a adevărului ce ne sălășluiește în inimii, să separe realitate și valoarea, de iluziile irealității minții ego, dominate de nemulțumiri, negativitate, atașamente, emoționale, așteptări, poveri, insuficiențe, negativitate, vicii și frici.

Când ne dăm răgazul să ne oprim din alergare și goana stupidă pentru privilegii și înavuții materiale (dincolo de limita rațiunii suficienței, cumpătării și a bunului simț), pentru a ne elibera din programele mentale ce ne hrănesc fricile, lăcomiile, nemulțumirile și insuficiența – ne deschidem ochii pentru a privi lumea prin lumina clarității conștiinței.

Oprind zgomotul tumultuos al gândurilor noastre, îndoielnice, istovitoare și temătoare – vom începem să auzim, să deslușim și să înțelegem răspunsurile lui Dumnezeu la rugămințile și așteptările noastre. Atunci, vom vom putea înțelege esența mesajelor sale, sarcinile pe care trebuie să le împlinim pentru a ne vindeca karmic, și calea ce ne este sortită prin destin.

Când vom desluși mesajele divine din spatele consecințelor și lecțiilor noastre de viață – vom înțelege prin ele, că, suntem iubiți fără condiții, și că prin lumina scânteii divine din noi, am dobândit și puterea de a crede în puterea ce ne-o dă sinele spiritual, de a acționa, a crea, a materializa și a zămisli în mod iubitor, punându-ne prin haruri, în slujba binelui nostru comun.

Când în lumina clarității și a abundenței iubirii dobândite prin spirit ne vom trezi la viață, vom deveni capabili de a ne abandona căii și inspirației divine – ne vom împlinii rostul și menirea, ca efect al dăruirii iubirii din abundența roadelor abundenței iubirii, semănate în propria conștiință și în gândurile, alegerile și în acțiunile pe care le întreprindem.

Dacă am fi ascultat răspunsul lui Dumnezeu, visul nostru despre separare, iluziile, fricile și coșmarurile plămădite prin somnul rațiunii, ar fi dispărut, prin simpla trezire la conștiința ce ne reliefează o realitate prietenoasă, diferită de cea a negării și neliniștii, în care mintea ne hrănește convingerea ostilității date de crezul că nu suntem iubiți.

Presupunerea minții privind nedreptățile pe care le suferim pentru că nu primim iubire de la cei din jur, nu ar trebui să ne împiedice în a ne iubi și a crede în dreptul nostru la fericire. O astfel de presupunere nevrotică în care credem că nu merităm să iubim sau să fim iubiți – duce la traume, nemulțumiri și negativitate. Odată ce se croncizează în frici, ea se transformă în depresie și victimizare.

Gândurile, fricile și faptele ”rele” nu pot fi exprimate decât dacă hrănim: – convingerea subconștientă a neputinței noastre de a produce schimbarea în bine în destinul nostru, și credința că ”suntem nedemni de iubire”. Orice atac energetic și orice nemulțumire își trage seva din aceste presupuneri, antagonice iubirii și credinței în binele nostru individual și colectiv.

Cât timp ne îndoim de vrednicia noastră de a iubii și a fi iubiți, nu facem altceva decât să plăsmuim o lume în care suntem fie ”victime”, fie devenim ”călăi”. Cele două stări sunt interdependente, iar manifestarea lor are loc în mediul ostil al fricilor și iluziile plămădite de mintea îndoielnică dominată de frici, atunci când ne îndoim de vrednicia noastră și de dreptul de a fi iubiți și împliniți.

Depinde doar de noi dacă îL acceptăm pe Dumnezeu și iubirea sa în sufletele și inima noastră, lăsându-ne îndrumați în decizii prin adevărul inimii, sau dacă vom continua să-i respingem prezența și iubirea, dând curs contestării dreptului nostru și al celorlalți la iubire, și acceptând presupunerea eronată a minții, ca temelie a vieții noastre bazată pe nemulțumiri, supărări, invidii, ostilități, neliniști și mânii.

Nu e niciodată prea târziu să ne asumăm erorile și să ne iertăm pentru ele. Nu e niciodată prea târziu să ne dăm seama că răspunsurile minții la întrebările noastre înfricoșătoare (privind temerile legate de declinul și perspectivele vieții, de traumele și poverile sufletești pe care le cărăm după noi ca un balast) – sunt nesatisfăcătoare.

Când răspunsurile minții nu ne satisfac, este timpul să ascultăm adevărul inimii, lăsându-ne îndrumați de iubirea ce izvorăște din ea, ca o legătură intrinsecă a sufletului nostru, cu divinul ce ne dă iubire și viață.

Dacă înțelegem esența iubirii ce ne sălășluiește în suflete și-n inimi – nu e prea târziu să producem schimbarea în gândurile, sentimentele și atitudinea noastră, renunțând la acele convingeri potrivnice pe care ne distorsionează gândurile, credințele și sentimentele, despre care timpul ne-a dovedit prin consecințele nefavorabile și neîmplinirile vieții, că ne sunt nefolositoare.

Nu e niciodată prea târziu să ne întoarcem fața spre Dumnezeu și să recunoaștem că răspunsurile pe care mintea ni le dă la întrebările pe care le pune, ne umple sufletul, inima, conștiința și viața, de frici.

Când prin convingerile minții noastre cărora le dăm curs prin gândurile și sentimentele noastre, viața ne devine doar ostilitate, nemulțumire, durere, dezamăgire, corvoadă și luptă, e timpul să privim în lăuntrul adevărului inimii și prin ascultarea ei, să dăm curs doar acelor alegeri și acțiuni, în urma cărora consecințele și răspunsuri pe care le primim, ne sunt favorabile.

Viața noastră spirituală, începe când răspunsurile la întrebările noastre, ne devin favorabile în lumina credinței și a iubirii, ce sălășluiește dincolo de nevoile, atașamentele și așteptările firii și a minții.

Pentru a ne metamorfoza conștiința din ceea a durerii, a vinovăției și a fricii, în cea Christică a iubirii, manifestată prin iertare, acceptare, îngăduință, asumare, empatie și toleranță – nu contează nici religia pe care o avem, nici statutul social, nici cel profesional și nici cel economic. Contează doar deschiderea noastră spre claritate, adevăr, înțelegere și vibrația energetică a luminii, dobândită la nivel de spirit.

Evoluția noastră prin spirit, va începe pentru fiecare dintre noi, atunci când vom dori să renunțăm la a ne mai induce suferința și durerea, și vom fi gata să contestăm propriile convingeri și falsele presupuneri ale minții.

Îmbrățișarea fricilor, a vinovățiilor și a durerilor, cu energia iubirii este calea vindecării și izbăvirii noastre sufletești și trupești prin iertare, de poveri și suferințe. Este calea trezirii conștiinței, și a restaurării valorilor și puterii noastre interioare.

iubirea este energia vie și vibrația luminii divine care ne călăuzește prin spirit, la – înțelegerea, manifestarea și împlinirea rostului vieții aici pe Pământ, trăite prin credință și zămislirea miracolelor ei, prin puritatea inimii și frumusețile valorilor noastre sufletești, născute din lumină și adevăr.

Autor: Sandor Kasza
Facebook: https://www.facebook.com/kastimisoara

Recomandam urmatoarele articole:
– FRICA
– FRICA ASUMĂRII
– Frica – să ne exersăm să nu îi cedăm
– A-TI IMTAMPINA FRICA CU COMPASIUNE
– O RELATIE SANATOASA CU FRICA NOASTRA

“Spiritualitatea este un domeniu atât de vast, atât de bogat, atât de complex, încât după ani de practică, multe persoane nu știu încă cum să se orienteze în ea. Cine le obligă însă să se aventureze printre arcanele cele mai misterioase ale Științei Inițiatice? Să se oprească asupra unor metode foarte simple, alegând de exemplu un gând, un sentiment foarte înălțător. Să îi acorde acestuia întreaga atenție, întreaga lor iubre. Va fi ca o brazdă ce o vor săpa în sufletul lor și, de îndată ce brazda a fost săpată, le va fi mai ușor să progreseze.

Viața spirituală înseamnă să faceți carne și os din învățământul ce îl primiți. Cuvântul „spirit” conținut în adjectivul „spiritual” nu trebuie să folosească ca pretext la tot felul de elucubrații. În expresia „viață spirituală”, cuvântul cel mai important este „viață”. Da, a trăi, adică a concretiza adevărurile divine, dându-le o formă pentru ca ele să existe în voi. Trebuie să fiți asemenea gravorului care dăltuiește niște semne sau o imagine în metal. Acel metal sunteți voi înșivă, iar urmele sunt cuvinte ca „iubire”, „lumină”, „pace”, „bunătate”, ce se vor încrusta într-un final în voi.”

Autor: Omraam Mikhaël Aïvanhov

Gândul zilei de 3 august

Recomandam urmatoarele articole:
– ADEVĂRATA IUBIRE
– ADEVARATA AUTORIATATE A INIMII TALE
– Chei și încuietori – înțelepciune, iubire, adevăr: trei chei care deschid intelectul, inima și voința
– ADEVARATA PROSPERITATE
– A SPUNE ADEVARUL DESPRE EXPERIENTA NOASTRA

Dumnezeu nu dăruiește niciodată ”lucrurile mari” celor ce nu cred în ele sau nu pot să prețuiască și să iubească ”lucrurile mărunte”. Cei ce totuși le dobândesc, trebuie să știe că, ”darurile nemeritate”, au arareori trăinicie și sorginte divină.

Autor: Sandor Kasza
Facebook: https://www.facebook.com/kastimisoara

Recomandam urmatoarele articole:
– PUTEREA DĂRUIRI
– DARURI DIVINE
– DARURILE VIEȚII
– A-TI FACE UN DAR
– TRĂDAREA INIMII

Sufletele poartă durerea și lacrimile inimilor ce plâng – atunci când sunt rănite de mințile vanitoase pline de frici și furie, golite de credință și iubire.

Autor: Sandor Kasza
Facebook: https://www.facebook.com/kastimisoara

Recomandam urmatoarele articole:
– LACRIMI
– DESPRE LACRIMI
– VIATA TA E O OPERA DE ARTA
– RECUNOȘTEREA IUBIRII
– DUREREA INIMII

Bună dimineața
și o zi în care să aveți puterea de a vă ierta de nevoia de a răni și a suferi, eliberându-vă de dominația sau nevoia minții ego, de a răni sau de a trăi viața și visele altora.

Când mintea ego e incapabilă să vadă, să recunoască sau să prețuiască frumusețea și abundența de iubire a inimii, va încerca să rănească sufletele pline de iubire ale celor din jur, sau să caute fericirea în afara adevărului inimii.

Când așteptările ființei nu se vor împlinii prin ceilalți, ea va da vina pe ne iubirea celor din jur, fără însă a putea înțelege că, nefericirea sa izvorăște din propria incapacitate de a iubi și din necredința în fericire.

Doar mințile eliberate de orgolii, vanități și frici, vor deveni capabile să înțeleagă și să deslușească adevărul inimii, atunci când sufletele ne sunt rănite și trupul ne e vlăguit de iubire. Pentru asta e nevoie să ne conștientizăm și prețuiți darurile, asumându-ne responsabilitatea lor, pentru a nu le mai risipi prin nemulțumiri, supărări, necugetare, lăcomii și negativități.

Chiar dacă darurile noastre aparțin tuturor, ele nu trebuiesc risipite: – nici către cei ce abuzează de bunăvoința voastră și nu sunt dispuși să învețe lecția cumpătării, a prețuirii, a dăruirii și a ne-risipirii lor, și – nici prin egoism, frici, vinovății, negativitatea, supărările, furiile, orgoliile, resentimentele, învinuirile, critici, stări conflictuale și nemulțumiri, pe care adesea suntem tentați să le exprimăm.

A fi egoiști și a ne închide într-un stil de viață care ne ține spiritul captiv în îndoieli, iluzii, nevoi, insuficiențe, decepții, ostilitate și frici programate ale minții – ne va împiedica în a ne manifesta autenticitatea, abundența energetică, spontaneitatea, creativitatea, curajul, încrederea de sine, măreția și grația.

A ne asuma în mod autentic și pe deplin, personalitatea, credințele, năzuințele, abilitățile, valorile dar și defectele și carențele – va crea în mentalul și conștiința ființei noastre, conexiunea prin conștiință cu sinele nostru spiritual.

A ne asuma riscul de a fi pe deplin noi înșine, a lăsa la o parte așteptările pe care le au alții de la noi, ceea ce ”trebuie” sau ”se cuvine”, sau aroganța de ”a ajuta”, ”a modela” sau ” a corecta” experiențele și viața celorlalți, fără să ni se ceară și fără a ne fi dovedit potența ”grijii altora”, prin ordinea pusă în propria viață – înseamnă a fi conștienți și responsabili în mod prioritar față de propriul suflet, propria viață și propriile poveri karmice.

Până ce sufletul nu ne va deveni pe deplin împăcat, și până nu vom învăța să trăim pe deplin în mod autentic și prin prețuirea energiei și darurilor noastre, în adevărul inimii – nevoile, traumele, poverile și neîmplinirile celorlalți, vor deveni doar un balast și o sursă de pierdere energetică pentru noi.

Tot ceea ce nu iubim și nu facem pentru a fi fericiți, ne va vlăgui de frumusețe, credință și iubire. Ne iubirea ne va spori nemulțumirile, decepțiile și neîmplinirile vieții, adâncindu-ne durerile sufletești și deficitul energetic, prin negativitatea și ostilitatea gândurilor, exprimate, atunci când hrănim dezamăgiri și ne trădăm inima prin așteptări nefondate pe propria iubire.

Nu este ceva egoist în a ne căuta bucuria, împlinirile și fericirea, însă ele nu sunt stări ce le pute dobândi, așteptându-le din afară. Ele sunt parte a valorilor și darurilor noastre lăuntrice și sufletești.

A dărui și a dobândi bucuria, mulțumirea și împăcarea, reprezintă ceea mai înălțătoare și binevoitoare acțiune și stare pe care o putem dărui celorlalți și nouă, ca efect al iubirii noastre sufletești. A ne condiționa însă iubirea și darurile de așteptări, înseamnă a ne risipi energia și a o transforma în sursa suferințelor, nemulțumirilor, dezamăgirilor și a deficitului nostru energetic.

Darurile noastre sunt necesare, însă el trebuie să-și tragă seva din abundența energetică a sufletului și inimii noastre – nu din interesul de a oferii condiționat de interesele și așteptările pe care le avem de la ceilalți.

A ne plânge și a ne vizctimiza, pentru a face rost de energie, hrănindu-ne din excedentul de iubire a celorlalți, este doar un mecanism mental dezvoltat pentru ”căpușarea” energiei celor ce pot iubii și au din abundență parte de ea.

Atunci când ne e milă de suferința celor din jur și ne oferim din empatie ajutorul ca ”eroi salvatori”, ca să le ușurăm povara – ignorăm adesea că ”victima” se poate transforma cu ușurință în ”călăul”, iar pe noi (după ce ne golește de energie sufletească și ne încarcă cu negativitatea, ura și nemulțumirile ei), în ”victimele”, fără să înțelegem că negativitatea de fațadă este doar o stare firească a ei și un atașament mental față de negativitate și suferință.

Acolo unde Lumina și abundența energetică a ei, este prezentă din belșug și oferită cu bunăvoință (lipsită adesea de discernământ), acolo vor fi prezenți și cei ce se plâng și adesea judecă, învinovățesc sau îi acuză chiar și pe cei ce-i ajută sau pe cei care nu suferă sau trăiesc în abundență, mulțumire, pace sufletească și împăcare.

Cei ce-și învinovățesc lumea și semenii pentru propriile eșecuri, suferințe și neîmpliniri personale, fără să își poată recunoaște sau asuma propriile carențe, erori, neputințe și vini – vor crea doar goluri sufletești și-i vor contamina pe cei din jur cu propria durere izvorâtă din incapacitatea de a iubi și a crede în dreptul lor la fericire..

Cât timp resping să accepte și să conștientizeze propriile cauzalități, cei suferinzi din decepții și dezamăgiri, nu pot înțelege că e suficient doar să apeleze la atitudinea propriei iubirii și dăruiri, pentru a-și crește vibrația renunțând la negativitate, frici și griji. Astfel, prin iubire și credință, să experimenteze prezența și abundența energetică a luminii și clarității în viața lor.

Până când cei ce experimentează traume, neîmpliniri, eșecuri suferințe și durere, nu vor renunța la nemulțumiri, ostilitate și negativitate, ei nu vor putea iubi și crede pe deplin și în mod autentic în puterea lor de a iubi și a fi fericiți prin propria putere , gândire, credință și atitudine. Astfel ei se vor condamna la insuficiențe și durere, silindu-se la a se hrăni cu energia și sufletele celor dispuși să-i asculte, să-i ajute și să-i înțeleagă.

Problema însă a relațiilor inter-umane, este faptul că cei binevoitori, nu sunt suficient de conștienți de valoarea energiei lor și de raportul ecologic al balanței energetice a sentimentelor lor, în raport cu cel al semenii lor.

Cei ce nu înțeleg să-ți mențină sufletul și inima în abundența iubirii, nu vor face altceva decât să-și risipească energia prin ostilitate și nemulțumire, sau să o cedeze celor pe care-i agresează și răspund la agresivitatea lor. Astfel, ei cad în capcana propriei ne iubiri, ne recunoscând și ne prețuind sufletele ce sălășluiesc în inimile curate, de unde pot sorbi nectarul iubirii, neîngrădiți de frici și așteptări de recompense.

Carența energetică a celor care încă nu se pot hrănii singuri cu energia luminii, accesând-o pe frecvența vibrației iubirii (și astfel să-și compenseze deficitul energetic în mod firesc, crescându-și iubirea, prin detașarea de negativitate) – vor fi compensate artificial, din afară (din excedentul de iubire și bunătatea celorlalți), fără însă, ca cel ce suferă din neîmpliniri și e silit să se victimizeze, să poată conștientiza, accepta sau înțelege că el a dezvoltat atașamente mentale față de suferințe.

Victima ce-și induce suferințele în mod inconștient, va respinge în mod instinctual orice ajutor din afară menit să-i susțină schimbarea de convingere, gândire, atitudine și comportament.

Cei ce-și vor ajuta semenii ”suferinzi” pentru a le ușura povara, vor ajunge invariabil victime, căci vor oferi un ajutor nepermis karmic, iar dacă nu se poate proteja energetic prin păstrarea înaltă a vibrației energetice proprii, sau prin detașarea de eventualele atacuri energetice – vor prelua în mod inconștient asupra lor, părți din poverile karmice, ale celor pe care îi ajută. Astfel, și cel ce ”ajută” nepermis, va ajunge victima propriului deficit energetic, provocat prin risipa și ne-prețuirea propriei energii și a nerespectării legilor divine.

Va trebui mai devreme sau mai târziu să înțelegem că experiențele și lecțiile poverilor noastre sunt individuale, și crucea poverilor noastre nu trebuie să o așezăm pe spatele nimănui. Astfel va trebui să înțelegem că o astfel de atitudine de împovărare este o agresiune suplimentară, care se va adăuga poverilor pe care trebuie să le vindecăm și să le deslușim înțelesul și rostul. Nimeni nu poate trăi în locul celuilalt viața și nici duce povara, fără a plăti prin suferință și îndreptare pentru ea.

Vindecarea de poverile noastre, va veni doar prin iertare, și asumarea propriilor poveri și căi… însă înțelegerea lor poate fi dobândită doar prin trezirea conștiinței noastre spirituale, și dobândirea iubirii și a credinței – prin acceptarea și asumarea de-o potriva a propriei experiențe, poveri și responsabilități, respectând experiențelor celorlalți, fără a ne amesteca în ele, a le judeca sau a le modela.

O atitudine dominată de iubire, acceptare, asumare și prețuire a propriei energii și valori (prin ceea ce suntem, avem, experimentăm, simțim, trăim, a alegem, gândim și facem) se va oglindi în respectul, acceptarea și prețuirea experiențelor celorlalți, delimitându-ne de la a le judeca sau modifica.

Când vom renunța să ne risipim energia prin emoții negative și gânduri ostile focusate pe ceea ce ne deranjează sau ne nemulțumește, ne vom da prilejul de a hrăni, manifesta și materializa, doar acele gânduri, emoții alegeri și acțiuni, care ne bucură, le putem iubii și ne împlinesc.

A alege să trăim în iubire, ne va susține măreția vieții și ne va permite să ne păzim sufletul de traumele altora. Alegând să trăim propria viață pentru a ne desluși prin iubire: valorile, darul, sensul, rostul și frumusețea, și apoi – va oferi prin puterea exemplului reușitei personale, prilej în a deveni prin conduita noastră, model pentru cei ce nepot urma, iubi sau prețui darurile, și valoarea, transferându-le ca valori intrinseci ale lor pri modelarea propriilor convingeri și măsuri de conduită și caracter.

Când ne vom hrăni iubirea și credința, îndoielile și fricile își vor pierde puterea asupra sufletului nostru, și inima ne va înflori plină de curaj și blândețe. Atunci când frumusețea, lumina și măreția sufletului nostru, vor îmbrățișa cu căldură și blândețe tot ceea ce atingem, vom dobândi claritatea în labirintul întunecat al minți dominate de prejudecăți, atașamente, așteptări, nevoi, interese, lăcomii și frici.

Claritatea luminii izvorâte din adevărul inimii, ne va permite să răzbatem prin durerile și poverile ce le purtăm în suflet, susținându-ne în vindecarea rănilor ce ne copleșesc.

Când lumina credinței, a iertării și a iubirii va răzbate printre fricile și întunericul minții adormite în conștiință – rănile sufletești și trupești ni se vor vindeca.

Atunci când lumina credinței și iubirea, se vor oglindi prin armonie, grație și splendoare frumuseții și valorilor noastre sufletești, asupra lumii în care trăim -sclipirea noastră se va reflecta și în ochii minții celor ce încă zăbovesc neîncrezători în întuneric și durere, așteptând să se trezească la viață.

A alege să trăim în lumina și în grația energiei iubirii, ne va susține măreția vieții și ne va permite să ne păzim sufletul de traumele durerii, de necredință, neîncredere și ne iubire.

Alegând să trăim în grația luminii divine, vom înțelegi și vom desluși valorile și darurile noastre sufletești, dobândind prin ele înțelegerea rostului și sensului vieții.

Când ne vom înțelege și manifesta iubirea, dăruindu-i energia și abundența – vom oglindi propria bucurie și frumusețe sufletească în reușitele și împlinirile personale. Ele vor servi prin reușitele și conduita noastră personale drept model pentru cei ce ne pot recunoaște și prețui valorile, darurile și iubirea, prin măsura propriilor valori de conduită și caracter.

Autor: Sandor Kasza
Facebook: https://www.facebook.com/kastimisoara

Recomandam urmatoarele articole:
– RELAȚIA CU VIAȚA
– Viața spirituală – practica ei nu ne scutește de toate problemele
– Sănătatea – să găsim mai întâi mijloacele de a întări viața din noi
– Timpul – în viața spirituală nu trebuie luat niciodată în considerare
– VIATA TA E O OPERA DE ARTA

“Surâsul este deja un salut, un semn de recunoştinţă adresat de fiecare persoanelor întâlnite, înainte chiar de a o face prin cuvânt. Deopotrivă, este important să veghem la ceea ce exprimăm printr-un surâs. Desigur, nu este cazul să ne fabricăm un surâs artificial studiindu-ne într-o oglindă. Acest surâs ce trebuie să exprime simpatia, înţelegerea, prietenia, vine în mod natural din noi înșine.

Dacă sunteţi capabili să coborâţi în profunzimile fiinţei voastre pentru a căuta acolo liniştea şi lumina, sculptorii din voi vor şti mereu ce nervi, ce muşchi trebuie să întindă sau să destindă. Puteţi avea încredere în ei. A dori să vă fabricaţi voi înşivă un surâs riscă să vă deformeze mai mult decât orice. Așadar, lucraţi cu iubire, cu speranţă şi credinţă, şi lăsaţi-vă în voia inspiraţiei sculptorilor voştri interiori.”

Autor: Omraam Mikhaël Aïvanhov

Gândul zilei de 2 august

Recomandam urmatoarele articole:
– Surâsul Domnului – cea mai mare recompensă
– Tinerețea – o capacitate de a rămâne deschis vieții
– Umilința în fața Domnului – ne permite să îi exprimăm măreția
– Speranța – se bazează pe credința în puterile vieții și ale binelui
– [VIDEO] Cea mai mare inchisoare in care pot trai oamenii, este frica de ce ar putea gandi ceilalti despre ei