Category Dezvoltare spirituala

“Evoluția spirituală a unei ființe umane este însoțită de o creștere a sensibilității sale: cu cât sensibilitatea crește, cu atât mai mult ea trăiește o viață bogată, intensă. Acela la care sensibilitatea se micșorează, se întoarce spre stadiul de animal, de plantă, de piatră. Veți spune: „Dar, cu cât devenim mai sensibili, cu atât suntem mai expuși suferinței.” Este adevărat, dar chiar dacă riscăm să devenim mai vulnerabili, este preferabil să ne creștem sensibilitatea pentru că astfel creștem intensitatea vieții.

Cât despre cel care posedă o mare sensibilitate, trebuie să vegheze să o mențină, știind să păstreze măsura. Excesele sunt cele care tocesc sensibilitatea. De exemplu, dacă citiți prea mult, creierul vostru este saturat și pierdeți gustul de a gândi; pentru a înțelege esențialul, nu trebuie să acumulați prea multe idei în minte. Și în prietenie, în iubire, trebuie să te supraveghezi, să pastrezi anumite distanțe. Acela care se avântă cu toată ființa sa în efervescențele iubirii sfârșește prin a fi rănit, nu mai simte nimic. Pentru a dezvolta sensibilitatea, trebuie să știm să micșorăm cantitatea și să creștem calitatea.”

Autor: Omraam Mikhaël Aïvanhov

Gândul zilei de 17 aprilie

Recomandam urmatoarele articole:
– Sensibilitate – și sentimentalism
– Morții – sensibilitatea lor la cuvintele celor vii
– Sensibilitatea – să căutăm să îi ameliorăm manifestările
– Adevărul – nu putem decât să ni-l apropiem
– Afecțiunea – gesturile ce o exprimă trebuie să fie conștiente

“Nimic în viață nu posedă o valoare superioară sau măcar egală cu viața, și prima noastră datorie este să ne păstrăm viața, să o ocrotim, să o facem mai puternică, mai intensă. Au existat în istorie bărbați și femei care și-au dat viața pentru a apăra anumite idei, pentru a salva niște victime, niște persoane în pericol. Unii sfinți, profeți, Inițiați și-au dat și ei viața pentru o idee, pentru slava lui Dumnezeu, și nu numai că nu au pierdut nimic, dar ei au primit apoi în schimb o viață nouă, mai bogată, mai frumoasă, fiindcă ei s-au sacrificat pentru bine. Dar, dincolo de aceste cazuri care sunt excepționale, fiecare trebuie să-și păstreze, să-și apere viața, să o purifice, să o intensifice, să o lumineze, deoarece ea este izvorul, punctul de plecare al tuturor celorlalte dezvoltări în planurile fizic, activ, mental.

Adevărata înviere începe printr-o lucrare asupra vieții. La început există viața, apoi vine înțelepciunea, iubirea, frumusețea etc, cu tot atâtea ramuri pe arborele primordial, arborele vieții.”

Autor: Omraam Mikhaël Aïvanhov

Gândul zilei de 16 aprilie

Recomandam urmatoarele articole:
– Învierea – analogie între ființa umană şi grăunte
– RĂUL DIN NOI
– Ființa umană – la granița dintre lumea superioară și lumea inferioară
– Răul – există niște regiuni în noi unde el nu ne mai poate atinge
– Crăciunul și Paștele – două pagini din Cartea Naturii

“O religie este o formă preluată de Spiritul Divin să se exprime. Or, nici o formă nu poate rămâne neschimbată. Creștinismul, născut în Orientul Mijlociu, a primit încă de la început anumite elemente din culturile greacă și latină; aceste elemente s-au adăugat la cele moștenite de la religia iudaică, influențată la rândul ei de religiile din țările vecine: Egipt, Mesopotania. O religie nu se naște niciodată din nimic, ea primește anumite elemente ale religiilor anterioare și se transformă ea însăși, pe măsură ce este difuzată departe de locul de origine. Astfel, popoarele din Africa, din America sau Asia, care au fost convertite la creștinism au adăugat niște elemente din propria cultură.

Fie că vrem sau nu, religiile se transformă. Chiar dacă există mereu aceleași texte sfinte, există o distanță din ce în ce mai mare între ceea ce persoanele citesc și ceea ce ele înțeleg și simt din aceste texte. Evoluția este legea vieții, de aceea nu este bine să te încăpățânezi să dai veșnicie formelor unei religii.”

Autor: Omraam Mikhaël Aïvanhov

Gândul zilei de 15 aprilie

Recomandam urmatoarele articole:
– Adevărata religie – să Îl găsim pe Dumnezeu în noi înșine și să ne identificăm cu El
– Sufletul și spiritul – ce trebuie căutate la ființe
– Răspunsurile Domnului – se găsesc în noi
– Dumnezeu – există în noi numai dacă Îl conștientizăm
– CE VEDE DUMNEZEU

“Toate ființele și obiectele care ne înconjoară ne pot ajuta, dar nu trebuie să ne bazăm niciodată numai pe ele. Fiindu-ne exterioare, se întâmplă ca ele să nu ne fie mereu la dispoziție; într-un moment, ele se află lângă noi, iar în altul, ele se găsesc în altă parte, sau cineva ni le poate lua.

Adevăratul discipol al Științei Inițiatice a învățat să caute în sine ceea ce are nevoie să trăiască ca împlinire, deoarece Dumnezeu a pus toate bogățiile în sufletul și spiritul său. Aflându-se în el, acestea rămân în stăpânirea sa. Desigur, explorarea lumii interioare este o activitate de lungă durată care cere niște strădanii zilnice, dar nimic altceva nu îl poate satisface cu adevărat pe discipol. Hrana primită de el în regiunile sublime ale sufletului și spiritului îl îndestulează zile întregi. Nimic și nimeni nu îl pot lipsi de această senzație de spațiu și veșnicie.”

Autor: Omraam Mikhaël Aïvanhov

Gândul zilei de 14 aprilie

Recomandam urmatoarele articole:
– Soarele – să îl vizităm cu sufletul și spiritul nostru
– Sufletul și spiritul – ce trebuie căutate la ființe
– Imensitatea – este adevărata patrie a sufletului nostru
– Rugăciunea – o întâlnire a sufletului nostru cu Spiritul Cosmic și a spiritului nostru cu Sufletul Universal
– Un Maestru Spiritual – redeșteaptă în sufletul nostru amintirea unor experiențe trecute

“Anafura primită de creștin la slujbă în momentul împărtășaniei are rolul să aducă aminte de pâinea pe care, la ultima masă luată cu discipolii săi, Iisus le-a dat-o, spunând: „Luați, mâncați, acesta este trupul Meu.” Deoarece ea are aproape aceeași compoziția ca pâinea, anafura nu aduce din punct de vedere material nimic în plus ca o mică înghițitură de pâine, dar ea a primit o funcție simbolică: ea reprezintă trupul lui Hristos. Prin binecuvântarea sa, preotul comunică anafurei niște energii spirituale, iar credinciosul care le primește trebuie să devină cuprins de semnificația sa sacră.

În definitiv, nu-i așa că rolul cel mai important revine credinciosului? El este cel care, prin atitudinea sa interioară, poate șterge ce a adus binecuvântarea preotului sau, dimpotrivă, să o întărească prin respectul, considerația arătată anafurei.”

Autor: Omraam Mikhaël Aïvanhov

Gândul zilei de 13 aprilie

Recomandam urmatoarele articole:
– Împărtășania – dimensiunile sale cosmice
– Cuvântul magic – îl posedă numai cel care cultivă respectul față de tot ce există
– A-ți iubi aproapele – a respecta în el viața pe care a primit-o de la Dumnezeu
– Spiritele naturii – să avem o atitudine de respect față de ele
– Viața – ce trebuie să o respectăm și să o ocrotim la toate creaturile

“Dacă ne aflăm pe pământ, există o motivație, altminteri Domnii Destinelor ar fi putut să ne trimită în altă parte…Universul nu duce lipsă de regiuni ce sunt cu siguranță niște locuri plăcute de vacanță.

În realitate, cel mai bun loc unde putem merge este soarele. Veți spune: „Soarele? Dar vom fi arși!” Desigur, dacă veți merge cu trupul vostru fizic. Cine a spus însă că ar trebui să mergeți cu trupul vostru fizic? Corpul fizic este adaptat vieții de pe pământ. Pentru a călători pe alte planete sau în soare, voi aveți alte corpuri, alte vehicule. În univers există forme diferite de viață ce corespund unor aspecte diferite ale materiei. Iar dacă noi nu putem să mergem în soare cu trupul nostru fizic, putem să ajungem acolo, cel puțin cu sufletul și spiritul nostru.”

Autor: Omraam Mikhaël Aïvanhov

Gândul zilei de 12 aprilie

Recomandam urmatoarele articole:
– Virtuțile – sunt niște semințe ce cresc sub soarele spiritual
– Răsăritul de soare – o repetiție a primei dimineți de pe pământ
– Prietenii – soarele ne arată cum să îi atragem
– La răsăritul soarelui – să învățăm să ne concentrăm toate energiile pentru a străluci apoi în spațiu
– Razele soarelui – pot să ne străbată, așa cum străbat pământul

“Oamenii discern rareori cauzele nefericirii lor, deoarece consecințele modului lor de a gândi și de a acționa nu sunt imediate. Când se lasă pradă dezoridinilor interioare sau comit niște fapte condamnabile, rareori se întâmplă ca niște catastrofe să le cadă imediat pe cap; ei se simt ca înainte… și uneori, chiar mai bine ca înainte! De ce Inteligența a aranjat astfel lucrurile? Pentru a da ființei umane timpul și posibilitatea să devină conștientă de greșelile sale și să le îndrepte. În loc să lase legea cauzei și a consecințelor să acționeze imediat imediat, în înțelepciunea sa, în iubirea sa, ea îi acordă credit, îi lasă timp de gândire pentru a-și îndrepta conduita.

Un om încalcă anumite legi ale vieții sociale: de exemplu, el nu declară exact venitul în declarația sa de impozit. După mai multe luni sau chiar ani, fiscul îi va cere socoteală, și în așteptarea clipei judecății, el mai are încă timp să-și plătească datoria. La fel se întâmplă și în viața interioară, iar această posibilitate de a revizui, de a îndrepta, ce i-a fost lăsată omului, este un aspect al înțelepciunii și al iubirii divine.”

Autor: Omraam Mikhaël Aïvanhov

Gândul zilei de 11 aprilie

Recomandam urmatoarele articole:
– Pericolele – ce ne amenință omenirea
– Superstiția – iluzia ce o vom culege acolo unde nu am semănat
– Iubirea – un cerc pe care trebuie să îl lărgim neîncetat
– Nutriția – dimensiunea sa spirituală
– ESENTA DIVINA

“De ce Dumnezeu a fost prezentat ca fiind ocupat zi și noapte să supravegheze oamenii și să noteze într-un mic carnet greșelile pe care ei sunt pe cale să le comită, în mod vizibil sau în secret? În realitate, Dumnezeu nu se ocupă de greșelile oamenilor. Să spunem că își petrece timpul în ospețe, hrănindu-se cu nectar și ambrozie, iar toți îngerii se bucură cu El cântând şi interpretând la instrumentele lor muzicale.

Atunci, veţi spune, ce se întâmplă când comitem unele greşeli?… Este foarte simplu. Dacă oamenii au avut ideea de a construi niște mașini de înregistrat, înseamnă că niște mașini analoge există deja în natură, deci și în ei înșiși. Iar aceste „mașini” înregistrează gândurile, sentimentele și faptele lor. Când ei depășesc limita într-un domeniu, oricare ar fi el, un mecanism se declanșează, și ei pierd ceva, fie în planul fizic, fie în planul sentimentului, fie în cel al gândului. Și aceasta este pedeapsa. Nu Dumnezeu este cel care ne pedepsește. Din contră, Dumnezeu este întotdeana gata să ne primească la ospețele celeste.”

Autor: Omraam Mikhaël Aïvanhov

Gândul zilei de 7 aprilie

Recomandam urmatoarele articole:
– Pericolele – ce ne amenință omenirea
– Superstiția – iluzia ce o vom culege acolo unde nu am semănat
– Iubirea – un cerc pe care trebuie să îl lărgim neîncetat
– Nutriția – dimensiunea sa spirituală
– ESENTA DIVINA

“Rădăcinile, trunchiul și ramurile nu sunt de ajuns: un arbore este cu adevărat arbore numai din clipa în care spiritul universal lucrează asupra lui pentru ca el să producă frunze, flori și fructe. La fel este și pentru noi, oamenii. Noi posedăm un stomac, niște plămâni, un creier, dar oare este de ajuns pentru a spune că suntem niște ființe pe deplin dezvoltate? Nu, ca și rădăcinile, trunchiul și ramurile, organele noastre sunt doar niște suporturi materiale asupra căruia spiritul trebuie să lucreze pentru a da naștere frunzelor, florilor și fructelor. În mod simbolic, frunzele reprezintă activitatea stomacului, florile, cea a plămânilor și fructele, cea a creierului.

Coborârea spiritului în om este comparabilă cu venirea primăverii care oferă arborelui posibilitatea să-și exprime toate bogățiile ce le poartă în el.”

Autor: Omraam Mikhaël Aïvanhov

Gândul zilei de 7 aprilie

Recomandam urmatoarele articole:
– De la rădăcini la frunze – arborele și omul
– Arborele – analogiile ce le prezintă cu ființa umană
– Sămânța poartă în ea imaginea arborelui ce a produs-o – asemenea ei, noi purtăm în sine imaginea perfecțiunii Tatălui nostru Celest
– Omraam Mikhael Aivanhov – 1963.06.05 – Arborele Vietii (D)
– Omraam Mikhael Aivanhov – 1963.06.05 – Arborele Vietii (C)

“Mai devreme sau mai târziu, vine o clipă în care oamenii își fac bilanțul vieții. Atunci, dacă ei sunt cinstiți, ei sunt deseori obligați să recunoască că și-au risipit de multe ori energia, sănătatea, frumusețea în niște activități ce nu meritau prea mult. Bineînțeles, ei au avut și unele mici avantaje; dar, dacă ar fi pus toate acestea în balanța divină, ei și-ar fi dat seama că puținul ce l-au câștigat nu compensează bogățiile pierdute.

Din păcate, este o modalitate de calcul pe care bărbații și femeile o fac deseori prea târziu. Când pornesc la cucerirea averii, a puterii, a gloriei sau chiar a cunoașterii, nu le vine ideea să evalueze pierderile pe care acțiunile lor le pot deopotrivă antrena. Și chiar dacă ei sunt mândri că și-au atins scopul, după câțiva ani, îi regăsim epuizați, bolnavi fizic și psihic, pierzându-și pofta de mâncare, somnul, bucuria. În acel moment, ei își dau seama că tot acest câștig nu merita întregul efort depus și își spun: „Dacă aș fi știut!…” Este însă prea târziu; acest calcul ar fi trebuit făcut mult mai devreme!”

Autor: Omraam Mikhaël Aïvanhov

Gândul zilei de 4 aprilie

Recomandam urmatoarele articole:
– Viața – formele și manifestările ei sunt infinite
– Viața – este întreținută în noi de entitățile care populează universul
– Lucrarea fizică – utilitatea sa pentru viața spirituală
– VIAȚĂ
– Viața – se reînnoiește fără încetare