Category Gandul Zilei

“Toate ființele și obiectele care ne înconjoară ne pot ajuta, dar nu trebuie să ne bazăm niciodată numai pe ele. Fiindu-ne exterioare, se întâmplă ca ele să nu ne fie mereu la dispoziție; într-un moment, ele se află lângă noi, iar în altul, ele se găsesc în altă parte, sau cineva ni le poate lua.

Adevăratul discipol al Științei Inițiatice a învățat să caute în sine ceea ce are nevoie să trăiască ca împlinire, deoarece Dumnezeu a pus toate bogățiile în sufletul și spiritul său. Aflându-se în el, acestea rămân în stăpânirea sa. Desigur, explorarea lumii interioare este o activitate de lungă durată care cere niște strădanii zilnice, dar nimic altceva nu îl poate satisface cu adevărat pe discipol. Hrana primită de el în regiunile sublime ale sufletului și spiritului îl îndestulează zile întregi. Nimic și nimeni nu îl pot lipsi de această senzație de spațiu și veșnicie.”

Autor: Omraam Mikhaël Aïvanhov

Gândul zilei de 14 aprilie

Recomandam urmatoarele articole:
– Soarele – să îl vizităm cu sufletul și spiritul nostru
– Sufletul și spiritul – ce trebuie căutate la ființe
– Imensitatea – este adevărata patrie a sufletului nostru
– Rugăciunea – o întâlnire a sufletului nostru cu Spiritul Cosmic și a spiritului nostru cu Sufletul Universal
– Un Maestru Spiritual – redeșteaptă în sufletul nostru amintirea unor experiențe trecute

“Anafura primită de creștin la slujbă în momentul împărtășaniei are rolul să aducă aminte de pâinea pe care, la ultima masă luată cu discipolii săi, Iisus le-a dat-o, spunând: „Luați, mâncați, acesta este trupul Meu.” Deoarece ea are aproape aceeași compoziția ca pâinea, anafura nu aduce din punct de vedere material nimic în plus ca o mică înghițitură de pâine, dar ea a primit o funcție simbolică: ea reprezintă trupul lui Hristos. Prin binecuvântarea sa, preotul comunică anafurei niște energii spirituale, iar credinciosul care le primește trebuie să devină cuprins de semnificația sa sacră.

În definitiv, nu-i așa că rolul cel mai important revine credinciosului? El este cel care, prin atitudinea sa interioară, poate șterge ce a adus binecuvântarea preotului sau, dimpotrivă, să o întărească prin respectul, considerația arătată anafurei.”

Autor: Omraam Mikhaël Aïvanhov

Gândul zilei de 13 aprilie

Recomandam urmatoarele articole:
– Împărtășania – dimensiunile sale cosmice
– Cuvântul magic – îl posedă numai cel care cultivă respectul față de tot ce există
– A-ți iubi aproapele – a respecta în el viața pe care a primit-o de la Dumnezeu
– Spiritele naturii – să avem o atitudine de respect față de ele
– Viața – ce trebuie să o respectăm și să o ocrotim la toate creaturile

“Dacă ne aflăm pe pământ, există o motivație, altminteri Domnii Destinelor ar fi putut să ne trimită în altă parte…Universul nu duce lipsă de regiuni ce sunt cu siguranță niște locuri plăcute de vacanță.

În realitate, cel mai bun loc unde putem merge este soarele. Veți spune: „Soarele? Dar vom fi arși!” Desigur, dacă veți merge cu trupul vostru fizic. Cine a spus însă că ar trebui să mergeți cu trupul vostru fizic? Corpul fizic este adaptat vieții de pe pământ. Pentru a călători pe alte planete sau în soare, voi aveți alte corpuri, alte vehicule. În univers există forme diferite de viață ce corespund unor aspecte diferite ale materiei. Iar dacă noi nu putem să mergem în soare cu trupul nostru fizic, putem să ajungem acolo, cel puțin cu sufletul și spiritul nostru.”

Autor: Omraam Mikhaël Aïvanhov

Gândul zilei de 12 aprilie

Recomandam urmatoarele articole:
– Virtuțile – sunt niște semințe ce cresc sub soarele spiritual
– Răsăritul de soare – o repetiție a primei dimineți de pe pământ
– Prietenii – soarele ne arată cum să îi atragem
– La răsăritul soarelui – să învățăm să ne concentrăm toate energiile pentru a străluci apoi în spațiu
– Razele soarelui – pot să ne străbată, așa cum străbat pământul

“Oamenii discern rareori cauzele nefericirii lor, deoarece consecințele modului lor de a gândi și de a acționa nu sunt imediate. Când se lasă pradă dezoridinilor interioare sau comit niște fapte condamnabile, rareori se întâmplă ca niște catastrofe să le cadă imediat pe cap; ei se simt ca înainte… și uneori, chiar mai bine ca înainte! De ce Inteligența a aranjat astfel lucrurile? Pentru a da ființei umane timpul și posibilitatea să devină conștientă de greșelile sale și să le îndrepte. În loc să lase legea cauzei și a consecințelor să acționeze imediat imediat, în înțelepciunea sa, în iubirea sa, ea îi acordă credit, îi lasă timp de gândire pentru a-și îndrepta conduita.

Un om încalcă anumite legi ale vieții sociale: de exemplu, el nu declară exact venitul în declarația sa de impozit. După mai multe luni sau chiar ani, fiscul îi va cere socoteală, și în așteptarea clipei judecății, el mai are încă timp să-și plătească datoria. La fel se întâmplă și în viața interioară, iar această posibilitate de a revizui, de a îndrepta, ce i-a fost lăsată omului, este un aspect al înțelepciunii și al iubirii divine.”

Autor: Omraam Mikhaël Aïvanhov

Gândul zilei de 11 aprilie

Recomandam urmatoarele articole:
– Pericolele – ce ne amenință omenirea
– Superstiția – iluzia ce o vom culege acolo unde nu am semănat
– Iubirea – un cerc pe care trebuie să îl lărgim neîncetat
– Nutriția – dimensiunea sa spirituală
– ESENTA DIVINA

“De ce Dumnezeu a fost prezentat ca fiind ocupat zi și noapte să supravegheze oamenii și să noteze într-un mic carnet greșelile pe care ei sunt pe cale să le comită, în mod vizibil sau în secret? În realitate, Dumnezeu nu se ocupă de greșelile oamenilor. Să spunem că își petrece timpul în ospețe, hrănindu-se cu nectar și ambrozie, iar toți îngerii se bucură cu El cântând şi interpretând la instrumentele lor muzicale.

Atunci, veţi spune, ce se întâmplă când comitem unele greşeli?… Este foarte simplu. Dacă oamenii au avut ideea de a construi niște mașini de înregistrat, înseamnă că niște mașini analoge există deja în natură, deci și în ei înșiși. Iar aceste „mașini” înregistrează gândurile, sentimentele și faptele lor. Când ei depășesc limita într-un domeniu, oricare ar fi el, un mecanism se declanșează, și ei pierd ceva, fie în planul fizic, fie în planul sentimentului, fie în cel al gândului. Și aceasta este pedeapsa. Nu Dumnezeu este cel care ne pedepsește. Din contră, Dumnezeu este întotdeana gata să ne primească la ospețele celeste.”

Autor: Omraam Mikhaël Aïvanhov

Gândul zilei de 7 aprilie

Recomandam urmatoarele articole:
– Pericolele – ce ne amenință omenirea
– Superstiția – iluzia ce o vom culege acolo unde nu am semănat
– Iubirea – un cerc pe care trebuie să îl lărgim neîncetat
– Nutriția – dimensiunea sa spirituală
– ESENTA DIVINA

“Rădăcinile, trunchiul și ramurile nu sunt de ajuns: un arbore este cu adevărat arbore numai din clipa în care spiritul universal lucrează asupra lui pentru ca el să producă frunze, flori și fructe. La fel este și pentru noi, oamenii. Noi posedăm un stomac, niște plămâni, un creier, dar oare este de ajuns pentru a spune că suntem niște ființe pe deplin dezvoltate? Nu, ca și rădăcinile, trunchiul și ramurile, organele noastre sunt doar niște suporturi materiale asupra căruia spiritul trebuie să lucreze pentru a da naștere frunzelor, florilor și fructelor. În mod simbolic, frunzele reprezintă activitatea stomacului, florile, cea a plămânilor și fructele, cea a creierului.

Coborârea spiritului în om este comparabilă cu venirea primăverii care oferă arborelui posibilitatea să-și exprime toate bogățiile ce le poartă în el.”

Autor: Omraam Mikhaël Aïvanhov

Gândul zilei de 7 aprilie

Recomandam urmatoarele articole:
– De la rădăcini la frunze – arborele și omul
– Arborele – analogiile ce le prezintă cu ființa umană
– Sămânța poartă în ea imaginea arborelui ce a produs-o – asemenea ei, noi purtăm în sine imaginea perfecțiunii Tatălui nostru Celest
– Omraam Mikhael Aivanhov – 1963.06.05 – Arborele Vietii (D)
– Omraam Mikhael Aivanhov – 1963.06.05 – Arborele Vietii (C)

“Mai devreme sau mai târziu, vine o clipă în care oamenii își fac bilanțul vieții. Atunci, dacă ei sunt cinstiți, ei sunt deseori obligați să recunoască că și-au risipit de multe ori energia, sănătatea, frumusețea în niște activități ce nu meritau prea mult. Bineînțeles, ei au avut și unele mici avantaje; dar, dacă ar fi pus toate acestea în balanța divină, ei și-ar fi dat seama că puținul ce l-au câștigat nu compensează bogățiile pierdute.

Din păcate, este o modalitate de calcul pe care bărbații și femeile o fac deseori prea târziu. Când pornesc la cucerirea averii, a puterii, a gloriei sau chiar a cunoașterii, nu le vine ideea să evalueze pierderile pe care acțiunile lor le pot deopotrivă antrena. Și chiar dacă ei sunt mândri că și-au atins scopul, după câțiva ani, îi regăsim epuizați, bolnavi fizic și psihic, pierzându-și pofta de mâncare, somnul, bucuria. În acel moment, ei își dau seama că tot acest câștig nu merita întregul efort depus și își spun: „Dacă aș fi știut!…” Este însă prea târziu; acest calcul ar fi trebuit făcut mult mai devreme!”

Autor: Omraam Mikhaël Aïvanhov

Gândul zilei de 4 aprilie

Recomandam urmatoarele articole:
– Viața – formele și manifestările ei sunt infinite
– Viața – este întreținută în noi de entitățile care populează universul
– Lucrarea fizică – utilitatea sa pentru viața spirituală
– VIAȚĂ
– Viața – se reînnoiește fără încetare

“Pentru că Dumnezeu nu v-a ocrotit, fiindcă El a lăsat ca răul și cei răi să biruiască, vreți să vă războiți cu El, iar în conștiința voastră vă separați de El. Înțelegeți însă că, reglarea conturilor cu Domnul nu duce la nimic, cu excepția pierderii a încă ceva prețios. Dacă vi se întâmplă aceasta, nu vă rămâne decât să întoarceți, spunând: „Doamne, eu am crezut că mă pot separa de Tine, că mă pot lipsi de Tine, dar eu sunt de două ori nefericit. Iartă-mă.”

Atât timp cât nu înțelegeți că nimic nu trebuie să vă despartă de Dumnezeu, nu veți face decât să adăugați mizeria spirituală la suferința voastră morală și fizică. Rupând legătura voastră cu Izvorul Vieții, cu iubirea și lumina, vă veți lipsi de ceea ce vă susține, vă hrănește, vă inspiră. Să nu uitați niciodată că acest izvor curge și în voi: el este cel ce vă hrănește sufletul și spiritul.”

Autor: Omraam Mikhaël Aïvanhov

Gândul zilei de 3 aprilie

Recomandam urmatoarele articole:
– Viața – formele și manifestările ei sunt infinite
– Viața – este întreținută în noi de entitățile care populează universul
– Lucrarea fizică – utilitatea sa pentru viața spirituală
– VIAȚĂ
– Viața – se reînnoiește fără încetare

“Cavalerul legendar Perceval sau Parsifal, plecând în căutarea Graalului, a devenit în tradiția inițiatică imaginea adeptului aflat pe calea Inițierii. Asemenea lui Parsifal, care trebuia să străbată niște păduri întunecate, să se lupte cu niște dușmani redutabili, să ocolească capcanele, discipolul întâlnește în viața sa intimă întunericul, tentațiile, pericolele, dușmanii…

După ce și-a depășit toate încercările, Parsifal ajunge la un castel minunat, având zidurile acoperite cu aur și împodobite cu pietre prețioase, unde este primit cu solemnitate; aici îi este dat să contemple sfâtul Graal, vasul sacru. La fel, viziunea Graalului reprezintă, în mod simbolic, recompensa supremă pentru cel care a făcut din ființa sa interioară un palat cu zidurile acoperite cu aur și pietre prețioase. Fiindcă el a hrănit în sine, fără încetare, cel mai înalt ideal: obținerea darurilor neprețuite ale Spiritului.”

Autor: Omraam Mikhaël Aïvanhov

Gândul zilei de 2 aprilie

Recomandam urmatoarele articole:
– O evoluție – se produce când apar condițiile favorabile
– Fericirea altora – constituie un criteriu de evoluție dacă ne bucurăm de ea
– Libertatea – omului depinde de gradul său de evoluție
– Postul, o cale de evolutie spirituala
– Spatiul personal de evolutie

“Fiecare lucru, fiecare ființă din creație are doi poli. Să luăm exemplu arborelui: el se hrănește cu aer și lumină prin ramurile și frunzele sale, în timp ce prin rădăcinile sale el se hrănește cu apă și pământ.Iar omul, asemenea arborelui, primește niște forțe din înalt și niște forțe din lumea de jos.

Când Adam și Eva trăiau în Paradis, în grădina Edenului, era ca și cum ar fi trăit printre flori. Florile sunt expuse la aer, la lumina soarelui, ele primesc vizita fluturilor, a albinelor: în flori se trăiește o viață celestă și strălucitoare. În ziua în care, sub influența șarpelui, Adam și Eva au părăsit florile și au coborât prin trunchi până la rădăcinile Arborelui Cosmic, ei au suferit întunericul și frigul; ei au simțit atunci greutatea materiei și totul a devenit mai dificil: deplasarea, hrana etc. Este încă situația omenirii actuale. Lucrarea discipolului constă tocmai în a învăța să domine și să folosească forțele subterane ce le extrage prin rădăcinile sale, pentru a produce în vârful ființei sale niște flori și niște fructe.”

Autor: Omraam Mikhaël Aïvanhov

Gândul zilei de 31 martie

Recomandam urmatoarele articole:
– FRICA ASUMĂRII
– O CALATORIE CATRE LUMINA
– IUBIREA DE DINCOLO DE SUFERINȚE
– Orice creație – presupune o depășire de sine
– “CINE SUNTEM?” O intrebare fundamentala in dezvoltare personala si spirituala