Category Audio/Video

„Pentru a iubi lumea, trebuie mai întâi să înveţi cum să-ţi iubeşti Sinele. Numai când îţi iubeşti Sinele poţi iubi şi lumea, deoarece în Sinele tău este inclus totul. De asemenea, dacă îţi cunoşti Sinele, atunci cunoşti totul. Aşadar, cunoaşte-ţi Sinele. Această cunoaştere înseamnă „a fi”. Asta este tot ce trebuie să şti. A cunoaşte înseamnă „a fi”.
Harivansh Lal Poonja a călătorit ani de zile prin India în căutarea unei fiinţe care să-L fi văzut pe Dumnezeu. Dezamăgit de nenumărate ori, în cele din urmă, dorinţa sa a dat roade. În 1944, l-a întâlnit pe marele ghid spiritual eliberat Ramana Maharishi. În timpul uneia dintre primele întâlniri cu acesta, Poonja i-a relatat cu mândrie că a avut viziuni ale lui Krishna, Rama, Hanuman. Liniştit, Ramana l-a întrebat pe tânăr: „Îi vezi şi acum pe aceşti zei?”. „Nu” a răspuns Poonja. „La ce folosesc zeii care apar şi dispar? A rămas doar cel care vede. Află cine este cel care vede.”, i-a răspuns ghidul său spiritual. Ceea ce a şi făcut.

WordPress Video Gallery Plugin

Jiddu Krishnamurti s-a născut în sudul Indiei și a fost educat în Anglia. În ultimii 40 de ani a ținut discursuri în SUA, Europa, India, Australia și în alte zone ale lumii. De la începutul muncii sale de-o viaţă, a repudiat orice conexiune cu religiile organizate și ideologiile și a afirmat că singura sa grijă era de a elibera omul, absolut și necondiționat. Este autorul multor cărți, printre care “The Awakening of Intelligence”, “The Urgency of Change”, “Freedom from the Known” și “The Flight of the Eagle”.

Acesta este unul dintr-o serie de dialoguri dintre Krishnamurti și dr. Allan W. Anderson, care este profesor de studii religioase la Universitatea de Stat din San Diego, unde predă scripturi indiene și chinezești și tradiția profetică. Dr. Anderson, un poet publicat, deține diplome de la Universitatea Columbia și de la Union Theological Seminary. A fost premiat cu renumitul “Teaching Award”, al Universității de Stat a Californiei.

Jiddu Krishnamurti in Conversations with Dr. Allan W. Anderson – San Diego, California, 1974

#01 Knowledge and the Transformation of Man

#02 Knowledge and Conflict in Human

#03 What is Communication with Others?

#04 What is a Responsible Human Being?

#05 Order Comes from the Understanding of Our Disorder

#06 The Nature and Total Eradication of Fear

#07 Understanding, Not Controlling, Desire

#08 Does Pleasure Bring Happiness?

#09 Sorrow, Passion and Beauty

#10 The Art of Listening

#11 Being Hurt and Hurting Others

#12 Love, Sex and Pleasure

#13 A Different Way of Living

#14 Death, Life and Love Are Indivisible

#15 Religion, Authority and Education – Part 1

#16 Religion, Authority and Education – Part 2

#17 Meditation, a Quality of Attention that Pervades

#18 Meditation and the Sacred Mind

Vă oferim astăzi pachetul complet, în format audio, al acestei minunate cărţi care este Puterea prezentului de Eckhart Tolle.
Puteţi asculta on-line fiecare capitol al cărţii, sau puteţi descărca pachetul complet pentru audiţii ulterioare pe computerul propriu sau pe sisteme mobile (I-pod, MP3 player, telefon etc.)

[audiobook RO] Eckhart Tolle – Puterea Prezentului

Va oferim capitolul 10, si ultimul, din Puterea prezentului [click pentru PDF] de Eckhart Tolle.

Capitolul 10
Sensul abandonării
Acceptarea prezentului
Aţi vorbit de câteva ori despre „abandonare”. Nu-mi place această idee. Sună fatalist, într-un fel. Dacă acceptăm întotdeauna lucrurile aşa cum sunt, nu vom mai face niciun efort pentru a le ameliora. Mi se pare că progresul constă tocmai în acest lucru, atât în sfera personală, cât şi în sfera colectivă, să nu acceptăm limitele prezentului şi să ne străduim să le depăşim şi să creăm ceva mai bun. Dacă nu am fi făcut acest lucru, am trăi şi acum în peşteri. Cum împăcaţi ideea de abandonare cu schimbarea lucrurilor şi rezultatelor?
Pentru unii oameni, abandonarea poate avea conotaţii negative, implicând înfrângerea, renunţarea, eşecul de a face faţă dificultăţilor vieţii, letargia ş.a.m.d. Adevărata abandonare, totuşi, este un lucru total diferit. Nu înseamnă să accepţi pasiv orice situaţie în care eşti implicat şi să nu faci nimic în această privinţă. Nici nu înseamnă să nu-ţi mai faci planuri sau să nu întreprinzi acţiuni pozitive.
Abandonarea este înţelepciunea simplă, dar profundă, ce constă în a te supune mai degrabă decât a te opune cursului vieţii. Singurul loc în care puteţi simţi cursul vieţii este Clipa de acum, aşa că a te abandona înseamnă a accepta momentul prezent necondiţionat şi fără rezerve. Înseamnă a renunţa la orice rezistenţă internă faţă de ceea ce este. Rezistenţa internă înseamnă a spune „nu” la ceea ce există, prin critică şi negativism emoţional. Devine extrem de pronunţată mai ales atunci când lucrurile „merg prost”, adică atunci când există un decalaj între cererile sau aşteptările rigide ale minţii şi realitate. Aceasta este prăpastia durerii. Dacă aţi trăit suficient, ştiţi că lucrurile pot „merge prost” foarte des. Tocmai în acele momente trebuie să practicaţi abandonarea, dacă doriţi să eliminaţi durerea şi suferinţa din viaţa dvs. Acceptarea stării prezente vă eliberează imediat de identificarea cu mintea şi astfel vă reconectează cu Fiinţa. Rezistenţa este mintea.
Abandonarea este un fenomen pur interior. Nu înseamnă că la nivel exterior nu puteţi întreprinde nimic pentru a schimba situaţia. De fapt, nu situaţia în întregime trebuie să o acceptaţi atunci când vă abandonaţi, ci numai micul segment numit Acum.

Capitolul 9 din Puterea prezentului [click pentru PDF] de Eckhart Tolle.

Capitolul 9
Dincolo de fericire şi nefericire se află pacea
Binele superior, dincolo de bine şi de rău
Există vreo diferenţă între fericire şi pacea interioară?
Da. Fericirea depinde de condiţii percepute ca pozitive; pacea interioară, nu.
Putem atrage numai circumstanţe pozitive în viaţă? Dacă atitudinea şi gândirea noastră sunt mereu pozitive, am crea numai evenimente şi situaţii pozitive, nu-i aşa?
Ştiţi într-adevăr ce este pozitiv şi ce este negativ? Aveţi o viziune de ansamblu? Au existat multe persoane pentru care limitările, eşecul, pierderea, boala sau durerea de orice fel s-au dovedit cei mai mari profesori. Astfel au învăţat să renunţe la imaginile false despre sine şi la scopurile şi dorinţele superficiale, dictate de sinele fals. Au dobândit profunzime, smerenie şi compasiune. Au devenit mai reale.
Ori de câte ori vi se întâmplă un lucru negativ, există o lecţie profundă ascunsă în acel eveniment, deşi în momentul respectiv poate că nu o sesizaţi. Chiar şi o boală scurtă sau un accident vă pot arăta ce este real şi ce nu este real în viaţa dvs., ce contează şi ce nu contează în ultimă instanţă.
Dintr-o perspectivă superioară, condiţiile sunt întotdeauna pozitive. Ca să fiu mai precis: ele nu sunt nici pozitive, nici negative. Sunt ceea ce sunt. Şi când trăiţi acceptând complet starea de fapt — singurul mod sănătos de a trăi — nu mai există „bine” şi „rău” în viaţa dvs. Există numai un bine superior — în care este inclus şi „răul”. Totuşi, din perspectiva minţii există bine-rău, plăcere-neplăcere, iubire-ură. De aceea, se spune în Cartea Genezei că Adam şi Eva nu au mai avut voie să rămână în „rai” după ce au „mâncat din pomul cunoaşterii binelui şi răului”.
Pentru mine totul sună a negare şi păcălire de sine. Când mi se întâmplă un lucru groaznic, mie sau unei persoane apropiate — un accident, o boală, o durere de un anumit fel sau moartea — pot să mă prefac că nu este chiar atât de rău, dar realitatea că este un lucru rău rămâne, aşa că nu înţeleg de ce trebuie să o neg?

Capitolul 8 din Puterea prezentului [click pentru PDF] de Eckhart Tolle.

Capitolul 8
Relaţii evoluate
Pătrundeţi în Clipa de acum, oriunde v-aţi afla.
Am crezut întotdeauna că adevărata iluminare nu este posibilă decât prin iubirea adusă de relaţia dintre un bărbat şi o femeie. Nu acesta este lucrul care ne face din nou compleţi? Cum poate viaţa cuiva să fie împlinită până când nu se întâmplă aceasta?
Din experienţa dvs., acest lucru este adevărat? Vi s-a întămplat dvs.?
Nu încă, dar cum ar putea fi altfel? Ştiu că se va întâmpla.
Cu alte cuvinte, aşteptaţi un eveniment viitor care să vă saIveze. Nu este aceasta eroarea fundamentală despre care am tot vorbit? Mântuirea nu se află în alt timp sau spaţiu. Este aici şi acum.
Ce înseamnă această afirmaţie: „Mântuirea este aici şi acum”? Nu înţeleg. Nici nu ştiu ce înseamnă mântuire.
Majoritatea oamenilor aleargă după plăcerile fizice sau diferite forme de gratificaţie psihologică deoarece cred că aceste lucruri îi vor face fericiţi sau îi vor elibera de un sentiment de frică sau de lipsă. Fericirea poate fi percepută ca un sentiment de trăire mai intensă, atinsă prin intermediul plăcerii fizice, sau ca un sentiment mai sigur şi mai complet al sinelui, atins printr-o formă sau alta de gratificaţie psihologică.
Aceasta este căutarea mântuirii ce provine dintr-un sentiment de insatisfacţie sau de lipsă. Invariabil, orice satisfacţie pe care o va obţine o astfel de persoană este de scurtă durată, aşa că starea de satisfacţie sau de împlinire este de obicei proiectată din nou într-un punct imaginar, departe de aici şi acum. „Când voi obţine X sau mă voi elibera de Y — atunci îmi va fi bine”. Acesta este cadrul mental inconştient ce creează iluzia mântuirii în viitor.

Capitolul 7 din Puterea prezentului [click pentru PDF] de Eckhart Tolle.

Porţi către lumea nemanifestă
Să pătrundem şi mai adânc în corp
Îmi pot simţi energia din corp, mai ales în braţe şi în picioare, dar nu reuşesc să merg mai departe, aşa cum aţi sugerat dvs. mai devreme.
Faceţi următorul exerciţiu ca pe o meditaţie. Nu este nevoie să dureze mult. Zece până la 15 minute sunt suficiente. Asiguraţi-vă mai întâi că nu există factori externi care să vă tulbure, cum ar fi soneria telefonului sau persoane care ar putea să vă întrerupă. Aşezaţi-vă pe un scaun, dar nu vă lăsaţi pe spate. Menţineţi-vă coloana vertebrală dreaptă. Aceasta vă va ajuta să rămâneţi vigilent. Sau luaţi poziţia dvs. favorită de meditaţie. Asiguraţi-vă că aveţi corpul relaxat. Închideţi ochii. Respiraţi profund de câteva ori. Simţiţi-vă respiraţia în partea inferioară a abdomenului, ca şi cum ar fi acolo. Observaţi cum aceasta se dilată şi se contractă uşor, în timp ce aerul intră şi iese din corp. Apoi conştientizaţi întregul câmp energetic interior al corpului. Nu vă gândiţi la el, încercaţi să-l simţiţi. Făcând aceasta, vă retrageţi conştiinţa din câmpul minţii. Dacă vi se pare utilă, folosiţi vizualizarea „luminii” pe care am descris-o mai devreme.
Când vă veţi putea simţi clar corpul interior ca pe un câmp energetic unic, abandonaţi, dacă este posibil, orice imagine vizuală şi concentraţi-vă exclusiv asupra a ceea ce sunteţi. Dacă puteţi, abandonaţi inclusiv orice imagine mentală aţi mai avea încă despre corpul fizic. Tot ceea ce rămâne este un sentiment de prezenţă sau de „Fiinţare” învăluitor, iar corpul interior este simţit ca şi cum nu ar avea graniţe. Apoi adânciţi-vă şi mai mult atenţia în acest sentiment. Deveniţi una cu el. Contopiţi-vă cu câmpul energetic, astfel încât să nu mai percepeţi vreo dualitate între observator şi observat, între dvs. şi corpul dvs. Distincţia dintre interior şi exterior se dizolvă şi ea acum, astfel încât nu mai există un corp interior. Adâncindu-vă şi mai mult în corp, transcendeţi în sus trupul.

Capitolul 6 din Puterea prezentului [click pentru PDF] de Eckhart Tolle.

Corpul interior.
Fiinţa este sinele dvs. profund
Ne-aţi vorbit mai devreme despre importanţa de a avea rădăcini adânci în noi sau de locuirea corpului nostru. Ne puteţi explica ce înţelegeţi prin asta?
Corpul poate deveni un punct de acces către lumea Fiinţei. Haideţi să vorbim mai pe larg despre acest lucru.
Nu sunt încă foarte sigur că înţeleg la ce vă referiţi când vorbiţi despre Fiinţă.
„Apă? Ce vrei să spui cu asta? Nu înţeleg apa”. Asta ar spune un peşte dacă ar avea o minte omenească.
Vă rog să nu mai încercaţi să înţelegeţi Fiinţa. Aţi avut deja străfulgerări semnificative ale Fiinţei, dar mintea va încerca mereu să încadreze totul într-o cutie pe care să pună o etichetă. Nu se poate face acest lucru. Nu poate deveni un obiect al cunoaşterii. În Fiinţă, subiectul şi obiectul sunt una. Fiinţa poate fi simţită ca un eu sunt mereu prezent, dincolo de nume şi formă. A simţi şi astfel a şti că sunteţi şi continuaţi să rămâneţi în această stare adânc înrădăcinată de iluminare este adevărul despre care Isus spune că vă va elibera.
De ce anume mă va elibera?

A venit vremea capitolului 5 din Puterea prezentului [click pentru PDF] de Eckhart Tolle.

Vă prezentăm câteva din ideile prezentate în acest capitol:

Sensul ezoteric al „aşteptării”
Într-un anumit sens, starea de prezenţă poate fi comparată cu aşteptarea. Iisus a folosit analogia aşteptării în unele din parabolele sale. Nu este vorba despre genul obişnuit de aşteptare amestecată cu plictiseală şi iritare care reprezintă o negare a prezentului şi despre care am vorbit deja. Nu este o aşteptare în care atenţia dvs. se fixează asupra unui punct viitor, iar prezentul este perceput ca un obstacol indezirabil ce vă împiedică să obţineţi ceea ce vă doriţi. Este o aşteptare calitativ diferită, una pentru care aveţi nevoie de toată atenţia şi vigilenţa dvs. Se poate întâmpla ceva în orice moment şi, dacă nu sunteţi absolut treaz, absolut nemişcat, puteţi rata evenimentul.
Acesta este genul de aşteptare despre care vorbeşte Isus. În această stare, toată atenţia dvs. se îndreaptă spre prezent. Nu mai rămâne niciun pic pentru reverii, gânduri, amintiri, anticipări. Nu mai este niciun pic de tensiune în ea, niciun pic de frică, doar prezenţă alertă. Sunteţi prezent cu întreaga dvs. Fiinţă, cu fiecare celulă a corpului dvs. În această stare, „dumneavoastră”, cel care aveţi un trecut şi un viitor, personalitatea — dacă doriţi -—, nu se mai află acolo. Şi, totuşi, nu se pierde niciun lucru de valoare. Sunteţi încă în esenţă dvs. De fapt, sunteţi mai mult dvs. decât aţi fost vreodată până atunci sau abia acum sunteţi dvs. înşivă.
„Fii ca un servitor care aşteaptă întoarcerea stăpânului”, spune Isus. Servitorul nu ştie la ce oră va veni stăpânul. Aşa că rămâne treaz, alert, echilibrat, liniştit, ca să nu piardă din vedere întoarcerea stăpânului. Într-o altă parabolă, Isus vorbeşte despre cele cinci femei neglijente (inconştiente) care nu au avut suficient ulei (conştiinţă) pentru a-şi ţine lampa aprinsă (starea de prezenţă), şi astfel au pierdut sosirea mirelui (prezentul) şi n-au mai ajuns la nuntă (iluminare). Aceste cinci femei se deosebesc de cele cinci femei înţelepte, care au avut suficient ulei (au rămas conştiente).

Seria audiobook-urilor prezentate de Portalul Spiritual continuă cu al patrulea capitol din Puterea prezentului [click pentru PDF] de Eckhart Tolle. Vă prezentăm câteva din ideile prezentate în acest capitol:

Starea obişnuită de inconştienţă şi inconştienţa profundă

La ce vă referiţi când vorbiţi despre diferite niveluri de inconştienţă?

După cum ştiţi probabil, în timpul somnului oscilaţi între faza somnului fără vise şi cea a somnului cu vise. În mod similar, în starea de veghe, majoritatea oamenilor nu fac altceva decât să oscileze între nivelul obişnuit al inconştienţei şi o inconştienţă profundă. Când vorbesc despre starea obişnuită de inconştienţă, mă refer la identificarea cu gândurile şi cu emoţiile personale, cu reacţiile, cu dorinţele şi cu aversiunile dvs. Este starea normală a majorităţii oamenilor. În această stare, sunteţi condus de mintea dominată de sinele fals şi nu sunteţi conştient de Fiinţă. Nu este o stare de durere sau de nefericire acută, ci una în care există un nivel redus, aproape continuu, de disconfort, neplăcere, plictiseală sau nervozitate — un fel de stare de fundal. Poate că nu vă daţi seama de acest lucru pentru că face parte atât de mult din viaţa „normală”, tot aşa cum nu conştientizaţi niciun zgomot de fond continuu, de intensitate joasă, ca, de exemplu, bâzâitul unui aparat de aer condiţionat, până când acesta încetează. Când încetează brusc, apare o senzaţie de uşurare. Mulţi oameni folosesc alcoolul, drogurile, sexul, mâncarea, munca, televizorul sau chiar cumpărăturile ca anestezice, în încercarea inconştientă de a îndepărta această neplăcere de fond. Când se întâmplă astfel, o activitate care ar fi putut să fie foarte plăcută, dacă s-ar fi desfăşurat cu moderaţie, se poate transforma într-o dependenţă, şi tot ceea ce poate aduce ea în asemenea condiţii este o eliberare foarte scurtă.