Category: 
Comments: 
Multe persoane, de destul de mult timp, au crezut în iluzia puterii. Gândesc că puterea există în lumea exterioară şi că trebuie dobândită, trebuie obţinută. Că lucrurile, circumstanţele, situaţiile, chiar şi oamenii, trebuie cumva manipulaţi, controlaţi, aduşi în poziţia în care vrei pentru a obţine ceva.
Multe persoane au crezut în iluzia aceasta a puterii şi rezultatul a fost stres, separare, durere, suferinţă. Dar acum, multe persoane încep să se trezească din iluzia puterii, încep chiar să folosească puterea iluziei. Încep să înţeleagă că realitatea fizică nu există cu adevărat în afara noastră. Ca noi suntem realitatea fizică, există în noi. Că puterea iluziei constă în a înţelege că e o iluzie. În a înţelege că asta e realitatea, şi că e de fapt creată în noi, şi înţelegând modul în care faci asta, înţelegi modul în care să o schimbi, intern, schimbându-te pe tine. Şi înţelegând că odată ce te schimbi, schimbi întreaga lume, pentru că orice schimbare e o schimbare totală, nu o schimbare minoră, ci una completă. Şi când ştii că realitatea fizică e doar o oglindă, o reflexie a celor mai adâncite credinţe ale tale, a celor mai întărite gânduri, a ceea ce crezi că e posibil, cel mai probabil să se întâmple, atunci poţi să foloseşti iluzia oglinzii exterioare ca pe un ghid, o aluzie asupra gândurilor pe care le ai, asupra definiţiilor în care crezi, asupra conceptelor la care aderi. Atunci poţi să o foloseşti ca pe un sistem de feedback care îţi arată dacă preferi să menţii sau nu acele credinţe, acele definiţii. Şi dacă nu, să înveţi să le schimbi şi să vezi reflexia “realităţii exterioare” schimbându-se odată cu schimbarea din tine.
Aici e provocarea: trebuie să fie o schimbare necondiţionată, o schimbare interioară necondiţionată. Altfel spus dacă pui condiţii pentru ca să te schimbi zicând: “O să mă schimb DACĂ am parte după asta de efectul care vreau să îl obţin” – atunci faci schimbarea să fie condiţionată şi încă îţi aşezi puterea în afara ta. Încă o proiectezi în afara ta spunând că puterea schimbării vine din afară, vine odată cu schimbarea exteriorului, în loc să decizi simplu, că schimbarea deja s-a produs în tine. Şi că acum eşti cine îţi place să fii doar pentru a fi acesta! Neţinând cont de ce se vede în jurul tău.
Altfel spus acesta e secretul schimbării adevărate – te schimbi şi te porţi diferit decât înainte, chiar dacă reflexia exterioară e aceeaşi. Când poţi să fii asta, când poţi să te porţi diferit decât până atunci chiar atunci când “exteriorul” nu s-a schimbat, atunci te-ai schimbat cu adevărat! Şi atunci când te schimbi cu adevărat, exteriorul nu are altă alegere, fiind o reflexie, ca o oglindă, decât să se schimbe, să îţi oglindească cine ai ales să fii.
Dar dacă o faci ca să ai parte de schimbare, scurtcircuitezi schimbarea şi ea nu se mai produce. Pentru că o faci condiţionată. Ăsta e paradoxul în această situaţie, şi puterea paradoxului în diferenţa dintre iluzia puterii şi a folosi puterea iluziei.
Iluzie – asta e realitatea – nu înseamnă că nu există realitate, ci doar că nu există realitate în afară definiţiilor care le alegi tu. Aceasta este realitatea. Nu înseamnă că nu există ci doar că realitatea constă în definiţiile pe care le foloseşti în sistemul tău de credinţe, şi acestea formează reflexia – iluzia care o vezi, care o percepi în jur.
Asta nu e doar filozofie, e fizica. Suntem energie. Energia e informaţie. Suntem modele informaţionale. Suntem o perspectivă. Suntem un punct de vedere. Al conştiinţei, al Existenţei însăşi. Asta suntem fiecare din noi. Un punct de vedere. Şi modelându-ţi, definindu-ţi punctul de vedere a cine şi ce crezi că eşti, şi cine şi ce crezi că eşti în stare să fi, asta vezi reflectat.
Nu întotdeauna e o reflexie literală, poate să fie destul de simbolică pentru că oglinda realităţii, iluzia e capabilă să îţi reflecte în multe moduri simbolice, reprezentative a multor stări şi nivele de conştiinţă, sinele emoţional, spiritual, mental şi corporal.
Sunt multe căi prin care oglinda îţi reflectă simbolurile credinţelor pe care le susţii cel mai mult. Depinde de fiecare să abia imaginaţie, să înveţe să interpreteze realitatea din jur – lucrurile care le vezi, oamenii care îi întâlneşti, totul are semnificaţie. Nu există accidente. Totul e o orchestraţie, o coregrafie. Şi depinde de fiecare să primeşti, în inimă, în minte, în spirit, în corp, să te deschizi la ceea ce realitatea are să-ţi spună, la ceea ce reflexia îţi arată despre tine, pentru a putea cu adevărat stăpâni puterea iluziei, în loc să fii sclavul iluziei puterii – cum mulţi au făcut-o timp de mii de ani.
În asta constă transformarea, ce se întâmplă în conştiinţa lumii – trezirea, deschiderea spre sine, spre mai mult din ceea ce eşti. Realizarea a cine şi ce eşti cu adevărat, a cine eşti creat să fii, şi predarea completă – acceptarea totală a cine eşti. Pentru ca realitatea să îţi arate cine eşti de fapt, în loc să joci teatrul iluzoriu a cine crezi că ar trebui să fii – care te face doar să alergi în cerc şi să oboseşti. Şi am fost foarte obosiţi de foarte mult timp, ca societate.
E timpul să ne energizăm, să ne trezim, şi calea pentru a face asta constă în cedarea în faţa a cine eşti. Acceptă cine eşti cu adevărat în inimă: un visător, un creator plin de imaginaţie. Acceptă realitatea că fiind o reflexie a ta.
Nu eşti o victimă, în niciun fel sau formă, la niciun nivel. Decât dacă decizi că ăsta e jocul pe care vrei să-l joci. Şi dacă faci asta, îţi este permis pentru că eşti întotdeauna susţinut, în orice decizi că e adevărat. Creaţia Infinită e nimic altceva decât Permisiune Necondiţionată şi Iubire. Şi îţi va permite prin suportul necondiţionat şi iubire să ai parte de orice scenariu de joc care-l alegi. Chiar şi jocul în care pretinzi că nu eşti iubit. Atât de mult eşti iubit!
Şi deci foloseşte iubirea în avantajul tău, permite-ţi să te trezeşti la această iubire. Să te iubeşti. Să înţelegi că orice, chiar orice e posibil în contextul realităţii care ai ales-o, şi că chiar acum extinzi definiţia acestei realităţi, acum că înţelegi, sau începi să înţelegi puterea din spatele iluziei.
Pe măsură ce te extinzi, posibilităţile se vor extinde, realitatea se va schimba. Şi se văd deja simptomele schimbării, spaţiul şi timpul devin deja mult mai instabile. Lucrurile nu mai sunt aşa de rigide, şi toate sistemele de credinţă care au existat pe planetă, de mii de ani, toate ies pe masă, toate secretele, fricile, îndoielile, împreună cu toate posibilitățile de bucurie infinită, toate vin pe masă deodată pentru a ne da posibilitatea de a alege, pentru că aceasta e cea mai perfectă unealtă pentru libertate şi putere. Abilitatea de a ştii CĂ POŢI ALEGE – care începe cu realizarea că asta e tot ce ai făcut vreodată… să alegi. Ceea ce primeşti, e ceea ce ai ales, conştient sau inconştient, să crezi ca fiind cel mai probabil lucru pe care eşti capabil să-l primeşti.
Acum că începi să te vezi ca pe un aspect real al Infinitului, o să ştii că Infinitul îţi este deschis. Depinde de tine să decizi exact cât din acest Infinit, cât extaz poţi să manevrezi în fiecare moment. Tu determini rata, tu eşti valva, care decide complet rata de curgere a extazului. Pentru că e energia ta ceea ce o să o simţi. Şi depinde de tine să alegi exact cum vrei să îţi simţi vibraţia, în ce context şi în ce formă. Dacă vrei să îţi simţi propria-ţi energie ca Bucurie, sau dacă vrei să îţi simţi propria energie ca Frică. Depinde complet de tine. Ambele pot fi instructive şi educaţionale, dacă alegi să le foloseşti în acest fel.
Bashar – “Learning the difference between: falling into the illusion of power …and learning to use the power of the illusion.”
