Blog Archives

Hristos a Inviat! Sabatori Fericite!

Cuvintele îmbrăcate în mantia iubirii, sunt precum e cerul albastru, pentru pasărea în zbor… Gândurile ce le poartă, sunt șoaptele blânde, ce prin credință, se împlinesc… în zori.

Autor: Sandor Kasza
Facebook: https://www.facebook.com/kastimisoara

Recomandam urmatoarele articole:
– NEFERICIREA ÎN RELAȚII
– A TE SIMTI COPLESIT
– CAND NU TE IUBESTI PE TINE INSUTI
– CALEA SPRE FERICIRE
– CALEA DESTINULUI

Bună dimineața!
HRISTOS A ÎNVIAT!
Vă doresc să aveți parte de o duminică plină de grația divină a iubirii – îmbelșugată în bucurii, voie bună și zâmbete, pentru a dobândi prin pacea voastră lăuntrică și prin frumusețea inimii – puterea de a vă vindeca mintea de resentimente, eliberându-vă gândurile, sufletul și viața, de supărări, suferințe, nemulțumiri, neîmpăcări, temeri și griji.

Compasiunea față de aproapele nostru, iertarea supărărilor și a resentimentelor noastre față de părinți, frați, prieteni, colegi, etc – este singura cale prin care ne putem mântui și dezrobi inima și sufletul de întunericul din noi. Iertarea e singura cale pentru a elibera lumina iubirii din noi, și a ne manifesta acceptarea și toleranță față de noi și față de semenii noștri.

Fără binele nostru, nu vom putea vedea nici binele celorlalți, și fără a percepe binele celorlalți, nu-l vom putea nici percepe și nici atinge propriul bine. Binele nostru cel mai înalt și binele cel mai înalt al semenilor noștri este unul și același lucru.

Nevoia de a vedea și a căuta defectele, carențele și greșelile celorlalți, ne oglindește de fapt nevoia acută de a ne vindeca și corecta propriile noastre carențe sufletești. Fără a ne elibera de frici, resentimente, judecăți, negativități și ostilități, nu vom putea trezi nici scânteia divină a iubirii din noi, și nici nu ne vom putea elibera inima și Spiritul, din capcana și dominația orgolioasă a minții ego.

Până nu ne vom elibera de frici și resentimente, vom trăii dureri, decepții, insuficiențe, nemulțumiri, suferințe și deznădejde – crezând că lumea și oamenii, ne sunt potrivnici și ostili. Până la urmă va trebui să înțelegem, că, există un echilibru între nevoia sinelui și nevoile celorlalți, așa cum există și între nevoile noastre individuale, raportate la nevoile grupului.

Fără echilibru sufletesc, orice nevoie a ego-ului, care ignoră contextul general al nevoilor grupului – vom hrăni doar insuficiențe și dezamăgiri, și tristețe, în planul propriei așteptări, nevoi, dorințe, consecințe și rezultate.

A vrea să luăm mai mult pentru noi, încălcând drepturile, interesele, nevoile, și libertățile celorlalți nu vom face altceva decât să ne hrănim propriul ego și propriile nemulțumiri, văzând în ceilalți, rivali ce ne sunt ostili.

Cât timp vom fi tentați să-i judecăm și să-i învinovățim pe ceilalți, din teama de a nu experimenta, pierderi, insuficiențe sau lipsuri de orice fel – ne vom ocupa mintea cu propriile incapacități de adaptare și cu neputința de a iubi și a face.

Negativitatea, supărările și nemulțumirile noastre ne vor distorsiona de fiecare dată percepție minții și realitate propriilor carențe sufletești în ale bucuriei, iubirii, împăcării, blândeții și grației sufletești. privind propria realitate – este cea care contribuie la insuficiențele și nemulțumirile, decepțiile și supărările noastre.

Cât timp ne vom exprima resentimentele, nemulțumirile și negativitatea, nu doar că ne vom agresa agresându-i pe semenii noștri sau împotrivindu-ne cursului firesc al vieții, ci, în final, vom materializa consecințele fricilor noastre, împovărându-ne viața cu și mai multe griji, risipe, ne-ibire și neîmpliniri.

Compasiunea față de propria persoană și pentru ceilalți, este calea găsirii echilibrului între mintea noastră temătoare plină de griji, și inima noastră plină de decepții și răni. De aceea, pentru a ne elibera de întunericul nostru sufletesc, vindecare trebuie să fie atât sufletească cât și trupească.

Fără vindecare și fără acceptare și iertare, nu vom găsi pace sufletească, și nici atinge aceea stare de împăcare, în care iubirea din noi crește și atinge abundența necesară împlinirii, mulțumiri, fericirii și revărsării ei, în propria viață și în viața celorlalți.

De ne vom da răgazul în momentele de restriște ale vieții și când facem alegeri – să ne punem întrebarea: ”Ce anume din ceea ce cred, gândesc, aleg și fac, servește binele propriu cel mai înalt și de-o potrivă și binele cel mai înalt al celorlați?” vom evita atât nemulțumirile noastre ulterioare, cât și generarea de suferințe semenilor noștri, prin lezarea intereselor sau a binelui lor.

Răspunsurile pe care ni le vom da în momentele noastre de tristețe, de supărare sau de suferințe auto-induse emoțional – ne vor arăta dacă calea pe care mergem, duce la o înfundătură, sau ne scoate la liman.

Prin întrebările pe care ni le punem și prin răspunsurile pe care ni le dăm, și pin atitudinea toleranței față de lume, față de semeni și față de noi, ne vom împiedica mintea, de a mai ajunge în situația de a-i ataca energetic pe ceilalți (conștient sau inconștient)… ne lăsând-o să ne convingă de ”justețea dreptului nostru” de a fi orgolioși, nemulțumiți sau de a judeca și învinui.

În momentele emiterii de critici, învinuiri, nemulțumiri, negativități sau judecăți noi agresăm, iar universul generează situații în care vo fi agresați pentru a resimți durerile pe care noi înșine le provocăm celor din jur.

Evitând orice agresivitate la adresa celor din jur – ne vom feri de atacuri energetice venite în replică, și ne vom proteja de plăți karmice ulterioare, și consecințe negative – primite ca plăți karmice, pentru atacurile și agresiunile noastre inconștiente săvârșite prin gânduri ce poartă emoții negative și ostilitate sau prin fapte potrivnice, atât binelui nostru cât și al celorlalți.

Pentru a nu ne rătăcii în labirintul vieții și a nu greși calea la bifurcațiile de drum, este esențial să înțelegem că, atât conformarea (care duce la la trădarea de șine), cât și, non-conformarea (care duce la excluderea sau marginalizare socială), sunt capcane ale fricilor și iluzii ale minții, ce ne duc ființa în ispită și la rătăcire.

Pentru a evita prin alegerile pe care le facem, capcanele vieții – trebuie să învățăm să lucrăm – atât cu natura antagonică a nevoilor noastre (exprimate atât la nivelul nevoii de apartenență și unitate, cât și la nivel de individualizare sau separare), – cât și cu natura bipolară a structurii noastre mentale (date de nevoile minții și a trupului, respectiv, de nevoia stringentă de a ne trezi Spiritul și conștiința, pentru a înțelege și disimula între iluziile minții și realitate, și a dobândi un nivel superior de conștientizare și rațiune conștientă prin Spirit).

Fără a înțelege Adevărul inimii, disimulat de irealitatea miții, care ne limitează realitatea perceptuală și cea acceptată, la convingeri și programe mentale (bazate pe cunoașterile noastre subiective și trăiri anterioare) – ”încadrarea” și integrarea noastră în rigorilor ”realității” societății (sociale, culturale, etice, morale, economice, etc), va avea de suferit.

Pentru a creea la nivel mental o asociere sănătoasă (și nu una ostilă, ce se va întoarce împotriva percepțiilor și stărilor noastre mentale, emoționale și psihologice): – între nevoile și abilitățile noastre, – între dreptatea minții și adevărul inimii, – între interesele noastre și nevoile celorlalți, – între defectele noastre și felul în care-i privim și-i vedem pe ceilalți, etc – este nevoie să ne desprindem de prejudecățile minții – pentru a ne observa și înțelege în mod obiectiv mecanismele mentale, emoționale și decizionale, atât din perspectiva rezultatelor alegerilor și acțiunilor noastre, cât și din ceea a convingerilor prin care ne inducem gândurile și emoțiile atașate lor.

O societate plină de compasiune îi ajută pe oameni să dobândească sănătate și bunăstare fizică, mentală și emoțională, fără de care nimeni nu poate dobândi sănătate Spirituală. Procedând astfel o societate ideală, investește în binele populației și astfel să se realizeze.

De nu vrem să ne hrănim dezamăgirile, decepțiile și nemulțumirile, în ceea ce privește societatea și felul în care o vedem, o judecăm sau ne raportăm la ea – este important să nu trecem cu vedere, faptul că, noi toți și fiecare dintre noi, cu bune și rele, suntem cei care formăm societatea și ne oglindim în ea, lumea mentală, morală și sufletească.

De nu ne place ceea ce vedem în lume, în societate, în mediul în care trăim, în familie sau în relațiile pe care le dezvoltăm – trebuie SĂ PRIVIM MAI ÎNTÂI ÎN NOI să ne vedem inima și sufletul, și să ne întrebăm: ”ce fac eu bine pentru mine și cei de lângă mine, și ce dăruiesc eu prin ceea ce sunt și fac, prin ceea ce oglindesc în afară, ca valori ale frumuseții mele sufletești… ca ceea ce văd să fie mai frumos și mai plină de iubire?”

Când prin Conștiința Christică a Iubirii – vom deveni capabili să ne modelăm valorile și accesoriile sufletești, până când ceea ce vedem în afară este în armonie cu frumusețea lăuntrică din noi – vom redeveni, pe deplin fericiți, împăcați și plini de lumina divină a iubirii.

Autor: Sandor Kasza
Facebook: https://www.facebook.com/kastimisoara

Recomandam urmatoarele articole:
– Iubirea – dăruiește cunoașterea și puterea
– http://box5812.temp.domains/~galaxia2/vali/portalspiritual.com/maestri-si-invatatori-spirituali/omraam-mikhael-aivanhov/iubirea-daruieste-cunoasterea-si-puterea/
– A primi si a darui (B)
– NU AI GRESIT CALUL
– CEVA NOU, CEVA VECHI

Lumina Sfântă să coboare în casele și inimile noastre, sa ne bucure viața și să ne umple sufletele de iubire și pace. Această zi a Învierii Domnului Nostru Iisus Hristos – să simbolizeze pentru fie care dintre noi, trezirea prin iertare, la Conștiința Sa Christică – a Iubirii, a toleranței și a dăruirii, necondiționate de așteptării.

Sărbători îmbelșugate și binecuvântate – pline de Lumină, iubire, fericire, căldură, miracole, îngăduință, iertare, bunătate, pace sufletească și gânduri de blândețe, smerenie și frumos!

Autor: Sandor Kasza
Facebook: https://www.facebook.com/kastimisoara

Recomandam urmatoarele articole:
– DISCERNAMANT CLAR
– SE PUN PREMISELE UNUI BANCHET
– Haine și bijuterii – dimensiunea lor simbolică
– DESPRE CALEA TREZIRII CONȘTIINȚEI SPIRITUALE (Partea a II-a)
– Cum să ne comportăm cu Maestrul nostru spiritual

Nu contează în ce crezi sau în ce cred ceilalți, cât timp prin ceea ce ești, gândești, simți, experimentezi și iubești: – rămâi liber, împăcat și fericit, alegând să trăiești în armonie cu sufletul, inima și valorile tale, – renunțând să modelezi sau să judeci viața, valorile, credințele, alegerile și experiențele celorlalți.

Autor: Sandor Kasza
Facebook: https://www.facebook.com/kastimisoara

Recomandam urmatoarele articole:
– Orchestră și corală – imagini ale armoniei ce ar trebui să existe între oameni
– REGĂSIREA FERICIRII
– A-L GASI PE DUMNEZEU
– Trierea – este mereu necesară fiindcă trebuie să reținem numai esențialul
– IN ASTEPTAREA FRUCTULUI

Bună dimineața
și un sfârșit de săptămână plin de bunătate, iubire, bucurii, fericire și lumină – în gânduri, în cuget, în fapte, în inimă în suflet și în viață!

Vă doresc să aveți parte de o zi plină de lumina și soare, în care să vă descoperiți puterea iubirii, a frumuseții și a credinței voastre lăuntrice, pentru a vă vindeca prin ele, breșele sufletești – prin care uneori, sau adesea, mintea vă mai hrănește nemulțumirile, neîmplinirile, fricile, neliniștile, îndoielile, ostilitatea și neîncrederea de sine.

Să fie ziua de azi pentru voi, începutul conștientizării și eliberării puterii lăuntrice a energiei iubirii, ce o purtați în sufletele și inimile voastre prin scânteia divina. Prin ele să vă exprimați fără frica de a fi răniți sau a suferi, atât frumusețea și valorile voastre sufletești, cât și vulnerabilitățile. Ele vă dau măreția, puritatea sufletească, frumusețea și tăria de caracter.Îndrăzniți să sclipiți prin ele și să luminați sufletele celor mai puțin norocoși sau iubiți decât voi.

Dacă mintea vă împiedică încă: – să vă exprimați autenticitatea, – să vă vedeți cu claritate frumusețea, – să vă asumați de-o potrivă experiențele benefice, cât și consecințele și neîmplinirile vieții, -să vă simțiți împăcat și împlinit, etc – ELIBERAȚI-VĂ gândurile dominate de frici și sentimente negative, de constrângeri, de șabloane mentale, de prejudecăți, de iluzii, de convingeri ostile, de crezul neputinței și de fricile pe care mintea ego vi le induc.

Dedicați-vă vieții și celebrării ei, lumii voastre lăuntrice, toleranței și empatiei față de semenii voștri. Alegeți să vă exprimați liber sentimentele – prin credința, asumarea și curajul de a fi și a vă iubi așa cum sunteți. Dăruindu-vă neîncetat și fără regrete sau așteptări valorile lăuntrice, celor ce le pot prețui și se lasă inspirați de frumusețea voastră lăuntrică, pentru a fi și ei mai buni, prin vocație, pasiune, prețuire, entuziasm, experiențe, har, dăruire și bucurie pentru viață. , .

Dedicarea și asumarea vieții prin credință și iubire, ne vor aduce de fiecare dată, valoarea și frumusețea în viață. Ele ne vor îmbogăți sufletul, ne vor finisa caracterul și ne vor dărui abundență, iubire și împlinire.

Când alegem să trăim în lumina iubirii și a credinței – fricile și poverile noastre sufletești dispar, pentru a face loc în viața noastră abundenței, bucuriei și frumuseții. Energiei iubirii, ne dă prilejul, de a susține și îndruma, îmbogățirea și abundența vieții celor din jur, prin dobândirea experienței și abundenței propriei vieți.

Dobândind abundența iubirii și claritatea prin conștiință, în loc de a fi triști, neîmpăcați, nemulțumiți, nefericiți, supărați și ne-iubiți prin convingeri ostile și frici, – prin iertare, credință, optimism și bunătate, vom dobândi împăcarea, împlinirea, mulțumirea și fericirea, alături de bucuria de a fi, a iubi și a fi iubiți.

Autor: Sandor Kasza
Facebook: https://www.facebook.com/kastimisoara

Recomandam urmatoarele articole:
– ALEGEREA GRESITA
– REGĂSIREA FERICIRII
– A-L GASI PE DUMNEZEU
– DACA IUBIREA NU APARE ACUM
– VINDECAREA SUFLETULUI

Când prin conștiința trează vom înceta să ne mai hrănim iluziile și fricile sau să rămânem captivi în constrângerilor minții celor din jur – vom deveni liberi, în a fi și a ne exprima măreția, prin grația și splendoare propriului suflet și prin energia divină a iubirii, ce ne sălășluiește în inimi.

Autor: Sandor Kasza
Facebook: https://www.facebook.com/kastimisoara

Recomandam urmatoarele articole:
– Libertatea – omului depinde de gradul său de evoluție
– Libertatea – nu o cucerim fugind de greutăți
– Libertatea este eliberarea potentialului tau nelimitat
– Libertatea – Curajul de a fi tu insuti
– http://box5812.temp.domains/~galaxia2/vali/portalspiritual.com/carte-spirituala/cartea-zilei/libertatea-curajul-de-a-fi-tu-insuti/

Bună dimineața!
Vă doresc o zi a grației divine și a dobândirii adevărului inimii voastre, dincolo de cunoașterea minți, de fricile, constrângerile și de nevoile sale. Înțelegerea adevărului nu stă în lucrurile pentru care mintea le poate accepta în baza unor certitudini sau dovezi, ci stă în cele pe care inima le intuiește, le acceptă, le crede și le asumă ca valori ale sale, dincolo de orice logică sau înțelegere a minții.

Mintea rulează doar programe formate din linii de cod, ce deși poate stoca, transfera, depozita și procesa informații prin cunoaștere, nu le poate discerne prin rațiune conștientă și nici înțelege. Și asta pentru ca ”liniile de cod” ale programelor noastre mentale, sunt ecuații matematice ce nu pot gândi de sine stătător.

Gândirea și rațiunea privind selectarea și scrierea programelor care prin educație ne-au fost instalate la nivel subconștient, și care ne dau iluzia gândirii și a rațiunii -, este a celor care au programat mințile celor care de mii de generații îi programează prin noi și prin programatorii, programatorilor de programatori, care de secole ne programează mintea, gândurile , sentimentele, atitudinea față de semeni și viață, și prin ele, acțiunile, rezultatele, percepțiile și viața.

Părinții noștri au fost ultima verigă a programatorilor care ne-au programat în mod direct pe noi, implementându-ne – programul fricii, al supunerii, al constrângerii, al ascultării, al minciunii. al lăcomiei, al insuficienței, al îndoielii, al geloziei, al invidiei, al supărări, al negării, al brutalității.

Prin tote fricile, negativitatea, supărările și îndoielile noastre, continuăm să ne programăm în a ne îndepărta de principii și valori sănătoase, de moralitate și de adevăr – pentru a ne hrăni neputințele și durerea sau pentru a ne bloca mintea în zona nevoilor fizice și a lăcomiilor materiale. Astfel, uneori ego-ul firii coboară până la fățărnicia și lipsă de scrupule, credință, moralitate sau bun simț.

Programele ce ne guvernează prin convingeri și credințe, gândurile, sentimentele și mintea, ne supun doare legilor umane și adesea resping legile sfinte ale Spiritului și a adevărului peren ce ne dăinuie prin iubire, în inimile noastre.

Preocupările minții cu a găsi motive de îngrijorare sau a ne face să ne simțim vinovați, ne determină să cultivăm în suflet și în preocupările de zi cu zi, în locul iubirii și a-l recunoștinței pentru ceea ce suntem – nevoia de a ne hrăni fricile, neajunsurile, suferințele și negativitatea.

Fără să știm că stările emoționale negative ne împiedică trezirea spiritului vom continua să ne agresăm inconștient, pierzându-ne echilibrul și sensul vieții, bucuria de a fi și a iubi, precum și armonia energetică cu tot ceea ce suntem și există în noi și în afara noastră, în întregul Univers, prin Dumnezeu și Grația Creației Sale.

Conștiința trează, ne poate elibera de dependențele și atașamentele noastre mentale și emoționale, de prejudecăți, de frici și de convingerile noastre limitative – pentru a ne reconecta prin claritatea și înțelegerea dobândită prin Spirit Divin – la Adevăr și la esența existenței noastre pe Pământ.

Pătrunzând în esența și profunzimile inimii, îl întâlnim pe Dumnezeu – nu ca o Altă entitate ci ca pe Sinele nostru Divin, ce prin energia Sa, este parte intrinsecă ce ne formează și-L formează prin

Adevărul ce ne definește și sălășluiește întregul Univers. În liniște, există doar o singură bătaie a de inimă. Ea nu poate aparține nimănui altcuiva, deoarece nu este nimeni altcineva acolo. Dacă nu trăim deja în inima lui Dumnezeu, înseamnă că nu am găsit încă drumul într-a colo, și de aceea, încă nu am ajuns la Adevăr.

La un moment dat fiecare dintre noi vom experimenta trezirea și vom întâlni brusc mântuirea și binecuvântarea absolută. Ea vine atât de repede, și te cuprinde cu o stare de beatitudine și măreție extremă de nepătruns prin splendoarea sa, minții umane, încât, atunci când o trăim, ne întrebăm dacă experiența e reală. În realitate, ea a fost întotdeauna reală și prezentă în sufletul nostru, așteptându-ne întotdeauna să venim și să ne deschidem mintea și inima.

Pentru mulți dinte noi, ar fi suficient poate, să intrăm pentru o clipă într-o stare de iertare profundă a noastră înșine și a tot ceea ce am trăit în experiențele noastre – pentru a dărâma zidurile minții care ne țin conștiința și inima înrobite, care ne țin departe de grația lui Dumnezeu.

Atunci când trecem în acea stare de grație și beatitudine a trezirii conștiinței și a comuniunii cu Dumnezeu și când blocajele noastre energetice dispar – lăsăm în urmă toate neliniștile și conflictele umane. Atunci, lumea, așa cum o știm, dispare împreună cu judecățile pe care le emitem asupra ei.

Dobândirea conștiinței noastre Christice, prin iubire și iertare – este revelația trezirii. Acesta este îndepărtarea vălului și acesta este Adevărul, ce ne este destinat tuturor. Destinul nostru este acela al trezirii, prin metamorfoza conștiinței și a Spiritului nostru.

În final, cu toții ne vom trezi, pentru a ne lua zborul, căci nimeni nu poate rămâne veșnic în coconul său, cum nimeni nu poate dormii veșnic, și nimeni nu poate opune rezistență la infinit și nici rămâne veșnic în durere, în rușine și blamare. Pentru a putea zbura trebuie să ne creștem aripi sau să le vindecăm pe cele frânte.

Odată revendicate aripile noastre, nu mai putem rămâne în umbra întunecată a propriilor frici și iluzii ale minții. Va trebui să alegem între a rămâne victime sau a ne transforma în îngeri. Între cele două stări nu existe nimic altceva ce mintea poate cuprinde. e doar vid și întuneric.

Ceea ce pare a exista, nu este altceva decât învelișul nostru uman, și iluziile firii. Este umbra ființei înstrăinate de Sinele său, traumatizată de frici și lipsită de iubire, care încă nu are în suflet credința și puterea de a alege conștient. E omida care visează la aripile ei… și întunericul ce-i ascunde putința frumuseții, măreția și al său adevăr.

Autor: Sandor Kasza
Facebook: https://www.facebook.com/kastimisoara

Recomandam urmatoarele articole:
– Bucuria – prin intermediul căreia înțeleptul începe să-și comunice înțelepciunea
– Pesimismul – nu reprezintă niciodată o înțelepciune
– 10 fraze pline de intelepciune de la Gandhi
– Intelepciunea sufletului
– A împrospăta aerul

Dacă am avea curajul și credința de a ne asuma frumusețea sufletească, iubirea și gândurile curate – pentru a le oglindi în lume, fără însă a avea nevoie pentru asta, de confirmări, validări sau încurajări – LUMEA ar deveni prin noi, mai frumoasă, mai plină de iubire și mai curată.

Frica manifestată prin neîncredere de sine, prin lipsa curajului asumării viații și a fericirii, necredința, nemulțumiri, ne-iubire, ne-iertare, lăcomie, ostilitate și falsitate – ne împiedică să fim și să devenim împăcați, mulțumiți și împăcați, prin ceea ce deja suntem, facem și avem.

Autor: Sandor Kasza
Facebook: https://www.facebook.com/kastimisoara

Recomandam urmatoarele articole:
– NEFERICIREA ÎN RELAȚII
– FERICIRE
– DREPTUL LA FERICIRE
– CALEA SPRE FERICIRE
– Fericirea – cea adevărată nu are cauză

Bună dimineața!
Vă doresc o zi a încrederii de sine, a curățeniei sufletești și a clarității, dobândite prin iubire, credință și iertare.

Pentru a dobândi claritate, e nevoie să renunțăm la măștile prin care ne divizăm sufletul și alegem ”tabere” între ”bine” și”rău”. E singura cale, pentru a ne putea schimba perspectiva din care privim lucrurile, consecințele și oamenii din viața noastră.

Pentru a ne înțelege esența gândurilor și a sentimentelor pe care le exprimăm și experimentăm în plan fizic și mental – este nevoie să privim lucrurile, lumea oameni și pe noi, și din perspectivele celorlalți, renunțând la a-i mai ataca, agresa, judeca, învinui sau condamna pentru defectele, vulnerabiitățile, greșelile, atitudinea, alegerile și experiențele prin care trec voit sau inconștient.

Doar conștientizându-ne propriile defecte și vulnerabilități prin care mintea recunoaște carențele celorlalți vom putea renunța la a ne mai judeca, condamna și ataca ca efect a ceea ce vedem prin ”reflexia”, sufletului nostru, în oglinda celorlalți.

Pentru a ne reîntregi cadența și a recupera părțile pierdute ale sufletul nostru, este nevoie să ne eliberăm de frici, prejudecăți, vini, vinovății, negativități, supărări, nemulțumiri, neîmpliniri, mânii, răni și de traume din trecut.

Până ce mintea ne va bloca energia vitală a iubirii lăuntrice, ținându-ne înghesuite în cămara întunecată a sufletului nostru, copleșiți ne nemulțumiri, suferințe, poverii, neîncredere, neajunsuri, ostilitate și frici – Lumina iubirii, a credinței, a binelui și a fericirii, nu va putea pătrunde, pentru a disipa întunericul din noi, și a elibera iubirea din noi.

Când vom înlătur întunericul, vom înțelege că, divinitatea și energia luminii ei, este întotdeauna împărtășită. Ea, la fel ca și iubirea pe care o simbolizează în inimile noastre, prin scânteia divină – nu este niciodată exclusivă și dăruită cu ”titlu de proprietate”.

Tot ceea ce înseamnă pentru noi exclusivitate, este o plăsmuirii a fricii. Teama de a nu pierde ceea ce dobândim, face ca adesea, să devenim posesivi, geloși sau invidioși pe cei ce au depus un efort mai mare sau au dăruit mai multă iubire decât noi, pentru a avea.

Frica este și iluzia prin care mintea ne induce nevoia de a judeca, a învinui sau a critica, atunci când nu suntem dispuși să ne dezvoltăm abilități pentru a ne împlinii nevoile sau suntem frustrați, privind succesul sau împlinirile celorlalți.

Pentru a schimba consecințele pe care le materializăm în viața noastră hrănind aceste stări, este nevoie să ne debarasăm de ele, pentru a face loc stărilor, emoțiilor atitudinilor și gândurilor pozitive, ce ne induc optimismul, entuziasmul, pasiunea și atitudinea pro-activă, pline de credință, încredere de sine, asumare și frumusețe sufletească.

Doar acceptând binele și respingând răul, vom putea alunga frica din inimile și sufletul nostru. Este esențial să înțelegem că suntem cu toții copii lumii, create de Dumnezeu. Și astfel, să acceptăm că, niciunul dintre semenii noștri, nu poate fi rău, chiar dacă prin experiența durerilor din sufletul nostru, frica ne face să credem asta. În cel mai nefericit caz, cel pe care-l judecăm și-l etichetăm ca ”rău”, privind prin oglinda sufletului nostru – poate fi cel mult chinuit.

Felul în care cineva alege să-și oglindească suferința inimii și fricile, către lume, poate fi în cel mai nefericit caz, prin a-i ataca pe alții și a-i învinui pentru propriul său chin. Dar el nu este în esență rău, chiar dacă rigorile societății și inadaptabilitatea sa, l-au înrăit în aparență.

De suntem tentați să-i judecăm, înseamnă că, nivelul nostru de toleranță este încă insuficient de dezvoltat pentru a deveni buni și a nu-i judeca cu măsura răului din noi pe cei ce nu se pot apăra prin iubire, de suferința și durerea proprie.

Nu există ființă umană care să nu merite iubirea noastră, așa cum nici noi nu ar trebui să trecem prin experiența durerii și a dezamăgirii, provocată de cei ce nu ne-au oferit iubire. Desigur, măsura ”binelui” sau a ”răului” va fi mereu ceea a sufletului nostru, căci prin măsura ei mintea judecă și oglindește abundența fricii sau a iubirii, în afară.

Alegerea de a vedea doar frumosul sau a căuta doar părțile întunecate din lucruri, experiențe și din oameni și, a le scoate la lumină – ne aparține, în aceeași măsură în care, prin ceea ce vedem și experimentăm în consecință, devenim fericiți su triști, chinuiți și neîmpliniți.

De nu ne place ceea ce vedem, trebuie să facem atât ”reglajele” de finețe ale conștiinței noastre, cât și a opticii gândurilor, convingerilor, prejudecăților și a sentimentelor noastre, prin care privim lumea și ne vedem, de fapt, pe noi, în ipostaze neștiute, sau de mintea noastră, neacceptate.

Doar de vom înceta să-i mai judecăm pe oameni, și să-i criticăm fără a-i cunoaște sau a le ști traumele și lumea sufletească – vom putea renunța la a-i mai privi, judeca și învinui, prin prisma propriilor noastre frici,vinovății, carențe, răni, greșeli, neîmpliniri, negativități, suferințe, nemulțumiri sau griji.

Doar astfel vom putea renunța la vechiul din noi pentru a face loc unei atitudini noi, pline de iubire, toleranță și acceptare. Și asta depinde de nivelul evoluției spiritului și a conștiinței noastre, pentru a avea curajul de a ne deschide inima și a lăsa lumina iubirii să ne pătrundă.

Când sufletele noastre vor fi curățate de ostilitate, vinovății, răni, traume și frici – inimile noastre se vor vindeca prin iertare, și vor lăsa iubirea să se reverse prin roadele sale și în sufletele celor mai răniți decât noi, pentru a-i elibera de întuneric și frici.

Autor: Sandor Kasza
Facebook: https://www.facebook.com/kastimisoara

Recomandam urmatoarele articole:
– Moartea – accesul la o nouă viață
– Din nou despre Legea oglindirii
– Iluminarea
– Omraam Mikhael Aivanhov – Noul Ierusalim (A)
– CAND NOUL ITI BATE LA USA, DESCHIDE-I!