Bună dimineața
și o zi în care să înțelegeți esența iubirii, a toleranței, a iertări și a descătușării prin iubire, de orice formă de supărare, nemulțumire sau vinovăție. Corectarea stărilor noastre sufletești devine astfel un act de iubire ce ni-l datorăm.
Când prin iertare ne descătușăm mintea, trupul, inima și sufletul de ură, supărări, frici, vinovății și durere – vom trăi prin iubire, miracolul mântuirii.
Acolo unde există iubire, acolo și miracolele se întâmplă!
Iubirea este singura cale prin care ne descătușăm inimii și ne eliberăm sufletul din robia iluziilor, a traumelor și a fricilor minții.
Până ce nu ne vom confrunta cu sursa temerilor care ne copleșesc și ne blochează claritatea rațiunii și Adevărul Inimii și nu vom înțelege că ele sunt simple iluzii și proiecții ale minții – vom continua doar să ne amăgim, încălcând angajamentele față de noi, față de sufletul nostru, față de cei ce ne vor binele.
Până vom continua să-i lezăm pe cei din jur, prin nemulțumirile, supărările, dreptățile și judecățile noastre, neînțelegând că prin prisma experiențelor, trăirilor și năzuințelor lor de viață ne văd pe noi și privesc lumea din perspectivă diferită – vom trăi neîmpăcați, agresându-i.
Renunțând la atitudinile noastre de negativitate și la nevoia de a-i face pe cei din jur sa sufere – vom da prilej iubirii din noi, să ne mântuiască sufletul de durerile pe care prin consecințe potrivnice de viață, le atragem în destinul nostru. Astfel, mântuirea prin iubire – se transformă în calea ce duce la trezirea conștiinței noastre Christice și la vindecarea de rănile și poverile noastre sufletești.
Prin a înțelege că mântuirea, își trage seva din iubire și din eliberarea sufletelor noastre, de resentimente, ură, prejudecăți, negativitate și griji – vom fi capabili să evităm frustrările, orgoliile și prejudecățile minții, atunci când prin diverse tertipuri, justifice, obiecțiile sau scuze să-și justifice nevoia de suferință sau agresivitate.
pe care ni le servește, să-și justifice ostilitatea, nemulțumirile, răutatea, și suferințele prin care trecem și justețea de a se revolta împotriva lumii. Gândurile noastre însă, sunt născute din programele mentale și din convingerile care ne induc gândurile, emoțiile, acțiunile și atitudinea față de viață și semeni.
Prin asimilarea non-valorilor prin educație, prin preluarea unor credințe potrivnice binelui nostru (neverificate prin filtrul experiențelor proprii și lipsite adesea de iubire), prin rezistența la schimbare și prin lipsa auto-formării și corectării unor programe mentale ce ne aduc deservicii – nu facem altceva, decât să ne lăsăm programați pentru eșec, și experiențele suferinței.
Într-o lume a hazardului, a goanei materiale, a înavuțirii cu orice scop și prin orice mijloace, a imoralității și a lăcomiei umane – sufletul devine tot mai captiv în închisoarea psihologică minții înstrăinate de iubire, toleranță și credință.
Rămași captivi și atașați de resentimente, suferințe, nemulțumiri, ostilitate, judecăți și griji, uităm adesea de valori morale, de toleranță și iubire, care definesc tocmai natura noastră umană. Astfel mânați de iluzia fericirii proiectată departe de inima și sufletul nostru, ne trezim adesea copleșiți de griji, într-o lume rece și surdă la strigătele noastre de disperare.
Orbiți de ură, de frici, de neîmpliniri, de lipsa de speranță, de neîncredere, etc – mânați de încrâncenarea de a obține și dobândi bunuri materiale și de unicul scop de a avea ”succes” – aproape ca nu observăm cum scânteia divină din noi se stinge imperceptibil și dureros, transformându-ne în ”roboți umani” lipsiți de umanitate, iubire, de toleranță, de credință, de iertare și de curaj – programați însă, pentru ură, ostilitate, frică și revoltă sufletească împotriva Dumnezeului din noi și din semenii noștri.
Fără să ne dăm seama, prin comportamentul nostru ostil – exprimăm dorința noastră subconștientă, de a-i vedea și pe ceilalți în situația de a resimți suferințele noastre. Aceste gânduri însă reflectă convingeri subconștiente care maschează lipsiți noastră de iubire.
Fără a conștientiza aceste porniri întunecate ale noastre nu vom înțelege nici modul în care prin negativitatea, nemulțumirile și neîmplinirile noastre, contaminăm și împovărăm cu negativitate și ura sufletele celor cărora ne plângem sau își oferă ajutorul de a ne călăuzi sau alina suferința..
Când vom reintra în împărăția inimii și o vom dezgropa din maldărul de mizerii în care am lăsat-o sufletește îngropată, și când vom redeveni toleranți și-i vom accepta pe ceilalți așa cum sunt, ne vom reaccepta și pe noi, prin blândețe, îngăduință, iertare toleranță, compasiune și iubire. Până atunci însă, avem nevoie să ne învățăm lecțiile de viață și să ne înțelegem cauzele sufletești ale resentimentelor și suferințelor noastre.
Fără să iubim, și fără să învățăm să recunoaștem iubirea, vom trece de fiecare dată pe lângă ea, atunci când o primim, fără s-o înțelegem și s-o prețuim. Astfel fără energia și valoarea ei, vom rămâne doar niște biete ființe instinctuale, rătăcite și speriate, plini de răni și griji – speriați de tot ceea ce se mișcă lângă noi – bântuiți de coșmarurile plămădite prin ”somnul rațiuni” noastre.
Doar de ne vom accepta ”asceza” sorții, prin cumpătare și echilibru, fără însă a ne pierde sufletul frumusețea, valorile, autenticitatea, , credința, toleranța, iubirea și umanitatea – vom putea intra în ”Împărăția Cerului” ce sălășluiește în inima noastră, pentru a renaște prin Spirit, ca suflet întrupat în Ființă de Lumină.
Adevărata credință, fericirea sau mântuirea de poverile noastre sufletești, n-o vom recunoaște, n-o vom vedea, nu o vom înțelege și n-o vom găsi: – nici în lume, – nici în ceilalți și – nici în lucrurile materiale după care tânjim. fără a ne vindeca de supărare, suferințe, încrâncenări, negativitate sau ura.
Valorile, încrederea de sine si stările de bine, le vom recunoaște, prețui și manifesta când vom fi plini de iubire și credință. Vom avea parte de ele, doar de le vom sădi și și îngriji în noi, pentru a se desăvârși ca valori, credințe și convingeri intrinseci, ale minții și conștiinței noastre.
Atunci, mintea ne va îngădui să vedem și să recunoaștem lumina energiei iubirii și frumusețea ei, privind la lume și la semenii noștri prin ochii propriei frumuseți și iubiri – vom vedea oamenii și trăirile pe care le respingem sau lucrurile pe care e posibil acum, încă să le detestăm.
Renunțând a respinge, a critici, a judeca, a învinui și a agresa ceea ce nu nu ne place – vom învăța fie să acceptăm, fie să respingem ceea ce nu putem sau nu vrem să iubim, privind partea frumoasă sau lecția pe care trăirea ne-o aduce.
Când vom ști iar, să privim și să vedem frumusețea în lucruri și în oameni, renunțând la a ne scuza sau justifica ne iubirea, căutând și condamnând vini și greșeli la ceilalți – ne vom regăsit frumusețea și abilitatea de a vedea, a desluși, a înțelege și a prețui valoarea de dincolo de aparențele sau ”ambalajele ce îngrădesc autenticitatea conținuturilor ascunse.
Când ne regăsim frumusețea interioară și o manifestăm prin atitudine, oglindind-o în afară – în noi se va produce miracolul transformării sufletești, trezindu-ne în lumina energiei iubirii și a clarității conștiinței sinelui nostru divin, autentic.
Atunci când ne vom putea detașa de perspectivele nevoilor și a convingerilor minții, privind lumea și din perspectiva adevărului inimii – vom experimenta abundența iubirii. Energia ei se va revărsa în mod firesc pe preaplinul inimii, în afară, fără a ne mai fi teamă de experiența insuficienței sa traumei pedepsei, izvorâtă din frica greșelii și din experiența pedepsei și a durerii.
De vom continua să ne hrănim fricile și prejudecățile, și de ne vom susține prin convingeri și credințe negative – gândurile, emoțiile și dreptatea minții – nu vom face altceva, decât să ne hrănim nemulțumirile și să NE ÎMPOTRIVIM VIEȚII, rămânând plini de ură, ostilitate și frici.
Atunci când în îmbrățișarea caldă a energiei iubirii – fricile minți dispar, iar sufletul își găsește din nou liniștea, pacea, împăcareași cadența – intrăm în ”Împărăția Cerului” și în armonia cu Sursa divinului din noi.
Atunci când prin iubire, acceptare, asumare, prețuire, recunoștință și iertare – ne mântuim pe deplin de poverile sufletești și ale vieții – ne regăsi calea întoarcerii în Adevărul inimii și la sursa energiei divine a Sinelui nostru autentic.
Când vom înțelege că: – vibrația energiei vitale a iubirii, este esența vieții, a devenirii și a fericirii noastre vom înțelege și faptul că fericirea, împlinirea și măreția noastră, stau: – în putința noastră, de a crede, a fi, a face, a sădi și a dobândi în permanență ceea ce iubim, și – în a iubi tot ceea ce gândim, exprimăm, simțim, trăim, experimentăm, suntem, facem și avem.
Autor: Sandor Kasza
Facebook: https://www.facebook.com/kastimisoara
Recomandam urmatoarele articole:
– Spatiul personal de evolutie
– A gandi corect. Iubirea in cele trei lumi (B)
– A gandi corect. Iubirea in cele trei lumi (A)
– Sufletul uman – o infimă parte din Sufletul Universal
– Hrana – ce trebuie să o pregătim pentru entitățile celeste
Read More
Category: 
Comments: 
