Blog Archives

Sufletul în relația cu divinul și iubirea, e precum Floarea Soarelui, ce-și deschide corola de minuni și gingașele-i petale, către Astrul ce-l cuprinde în grația luminii sale, pentru a-i desăvârși rostul și a-i
împlini menirea.

Autor: Sandor Kasza
Facebook: https://www.facebook.com/kastimisoara

Recomandam urmatoarele articole:
– Materia – să coborâm în ea pentru a o însufleți
– ELIBERARE SUFLETEASCA
– FRUMUSEȚE SUFLETEASCĂ
– ABUNDENȚĂ SUFLETEASCĂ
– SĂRĂCIE SUFLETEASCĂ

Bună dimineața
și o zi a înțelepciunii și clarității sufletești.

Vă doresc să dobândiți puterea de a vă regăsi prin conștiința iubirii, puterea de a vă conecta la adevărul inimii, evitând astfel încercările minții de a vă induce fricile și a crea artificial separarea, nemulțumirile și conflictele prin care vă negați valorile sufletești și iubirea.

A ne iubi și a ne accepta așa cum suntem, a evita așteptările și atașamentele emoționale față de atenția, energia, și iubirea celor din jur, înseamna a ne educa la nivel emoțional și sufletesc în crezul și convingerea că, că tot ceea ce ne trebuie pentru a fi fericiți și a ne simții apreciați, respectați și iubiți, este deja în noi.

Când vom înțelege că educația și informațiile pe care le asumăm conștient sau fără discernământ, ne face să devenim ceea ce credem că suntem, prin suma convingerilor, cunoașterii și a credințelor pe care le formăm, vom înțelege și faptul că, fricile și constrângerile pe care le tolerăm, sunt decizii subconștiente ale minții prin care generăm și atragem situații conflictuale, suferințe și neîmpăcări.

Conștiința și rațiunea sinelui nostru spiritual, ne învață să fim fericiți și să discernem cunoașterea minții în mod conștient, prin valoarea ei, dobândind claritatea de a înțelege cine suntem, care ne este rostul și menirea, și încotro ne îndreptăm.

Educația familială sau cea instituționalizată – este o formă mascată de condiționare și constrângere a individului, pentru a-l supune, al controla și ai condiționa atitudinea, personalitatea și comportamentul, și a-l uniformiza, prin programarea mentală a nevoilor, convingerilor și fricilor sale.

Doar în situații excepționale, și în societățile dezvoltate în care individul nu este privit ca ”un angrenaj” în mecanismul societății, și când scopurile sale nu sunt acelea de a uniformiza sau a ”stoarce” creiere – educația devine un instrument al descoperirii valorilor și a formării vocaționale.

Cunoașterea este doar o acumulare de informații și este facultatea minții de a o reda, selecta și o stoca. Înțelegerea, este capacitatea spiritului de a discerne cunoașterea, a o chestiona și a o înțelege prin prisma valorii și utilității sale.

Atunci când acumulăm informații fără discernământ, cei ce ne programează mintea, făcând alegeri în locul nostru. Ca atare nu e de mirare, că după ce ne sunt implementate prin forță și constrângerile sistemelor de evaluare și notare, ajungem în fața societății, fără să înțelegem ce avem de făcut, sau încotro trebuie să ne îndreptăm.

Ieșind de pe băncile școlilor – adesea rămânem derutați și copleșiți în fața provocărilor vieții, incapabili să înțelegem de ce experimentăm eșecuri și de ce nu reușim să ne adaptăm lumii și societății în care trăim, aflate într-o perpetuă și alambicată mișcare a repartizării influențelor, a puterii, și a resurselor – din care izvorăsc și constrângerile induse de nevoile și insuficiențele noastre.

Adesea ne găsim într-un cerc vicios al neputinței noastre de a ieși din ”labirint” suferințelor și corvoadelor vieții, izvorâte dintr-un cost tot mai mare al subzistenței noastre, direct proporțional cu lăcomiile și fricile celor ce stăpânesc resursele planetei, și prin ele pe noi.

Auto-formarea, și auto-definirea valorilor noastre intrinseci. Prin ele ne putem defini și desăvârși caracterul și valorifica potențialul. Desigur, această cale, și detașarea de ceea ce știm și credem – pentru a putea chestiona utilitatea cunoașterilor și informațiilor acumulate în timp este o opțiune și nu o constrângere, ca și educația formală (sau instituționalizată).

A considera sau nu, calea auto-formării sau a educația non-formală, ca și o alternativă care completează lacunele lăsate de educația ”uni-formală” este tot o părere personală sau o credință a fiecăruia dintre noi.

Educația non-formală rămâne o opțiune liber exprimată, eficientă și viabilă pentru schimbare. Prin ea, individul devine capabil să-și dobândească conștiența sinelui său spirituală și rațiunea de alege conștient, să-și dezvolte abilitățile și valorile – pentru a înțelege cu claritate informațiile și ”cunoașterea” cu care este ”bombardat” și copleșit zi de zi.

Având doar o singură perspectivă a vieții, capacitatea noastră de a discerne în mod obiectiv între valoarea și non-valoarea informațiilor cu care intrăm în contact, va fi viciată de subiectivitatea cunoașteri limitate la ”a ști” minții, și nu la cea a înțelegerii dobândite prin spirit.

Fără un discernământ eliberat de convingerile și credințele ego-ului și a minții, vom fi adesea supuși erorilor de judecată.

Doar când vom deveni pe de-a întregul capabili să ne doar parțial capabil să ne recunoaștem și să ne dezvoltăm vocația, competențele și valorile – ne vor putea susține prin ele, în împlinirea viații, atât în plan material, cât și în cel mental și spiritual, ca efect al maturizării noastre emoționale și al trezirii conștiinței.

Desigur, ”educația”, ca opțiune de auto- formare – liber și conștient aleasă – nu trebuie privită ca un ”sacrificiu”, o corvoadă sau o obligație, ci ca efect firesc al maturizării emoționale, a dobândirii păcii sufletești și a evoluției conștiinței sinelui spiritual, a fiecărui individ în parte, capabil să recunoască, să prețuiască și să acumuleze valorile ce-i stau la îndemână…atunci când își deschide ochii spiritului, și dobândește claritatea luminii care o pătrunde.

Autor: Sandor Kasza
Facebook: https://www.facebook.com/kastimisoara

Recomandam urmatoarele articole:
– UNITATE SPIRITUALA
– FALSELE INVATATURI ALE FRICII SI VINOVATIEI
– MIRACOLE
– FORTA SI FLEXIBILITATE
– FAPTE EGOISTE

Când vom începe să adunăm în sufletul și viața noastră frumusețea, renunțând la a-i mai risipi lumina prin încrâncenări, nemulțumiri supărări și frici – vom redobândi fericirea și bucuria de a iubi.

Autor: Sandor Kasza
Facebook: https://www.facebook.com/kastimisoara

Recomandam urmatoarele articole:
– A IUBI INSEAMNA A TRAI DIN INIMA
– EXPANSIUNEA CONSTIINTEI
– Privirea – dimensiunea sa magică
– SCANTEIA
– CE VEDE DUMNEZEU

Pentru a evita să ne ocupăm mintea și viața cu lucrurile care ne induc fricile, ne provoacă supărările, ne îngrijorează, ne nemulțumesc sau ne împovărează – e nevoie să învățăm să ne iubim și să ne iertăm de nevoia de a suferi, pentru a ne putea manifesta recunoștința pentru darul nostru divin.

Prin tot ceea ce alegem să gândim, să simțim, să experimentăm, să facem, să vedem și să sădim – exprimăm lumea noastră sufletească și modul în care înțelegem, să privim emoțional, conștient sau reactiv, evenimentele, consecințele, semeni și viața pe care alegem să o trăim.

Ceea ce vedem, este perspectiva a ceea ce alegem să iubim sau să respingem. Astfel, suntem singurii care decidem ce putem accepta, iubi și prețuim, și tot noi decidem ceea ce urâm respingem sau permitem să ne sădească în minte, inimă, suflet și conștiință – agresiunea, neputința, ostilitatea și nevoia de a suferi.

Când ne vom putea detașa de umbrele ne-iertărilor și traumelor noastre sufletești sau de negativitate și de gândurile toxice care ne întunecă percepțiile, stările emoționale și mintea, vom descoperi lumina frumuseții noastre sufletești.

Frumusețea, fericirea, iubirea și valorile noastre sufletești, se află dincolo de nemulțumirile, îndoielile, neîncrederea, neliniștile, neîmplinirile, mâniile și fricile pe care le hrănim, exprimate prin convingerea neputinței noastre de a ne împlinii și a fi fericiți.

Când îi vom îngădui inimii și minții să se bucure de ceea ce gândim experimentăm, exprimăm și trăim – vom deveni capabili să ne detașăm emoțional de nemulțumirile, negativitatea, ostilitatea și fricile pe care le hrănim, pentru a iubi, a ne împăca, a dobândi claritatea și înțelegerea esenței rostului vieții.

Atunci când prin curajul asumării și acceptării, vom îngădui vieții să ne surprindă prin frumusețea și abundența ei – vom deveni prin împăcare, fericire și recunoștință – capabili să iubim.

Autor: Sandor Kasza
Facebook: https://www.facebook.com/kastimisoara

Recomandam urmatoarele articole:
– VIAȚĂ
– Viața – se reînnoiește fără încetare
– A-ți iubi aproapele – a respecta în el viața pe care a primit-o de la Dumnezeu
– LECȚII DE VIAȚĂ
– RAMAI IN VIATA TA

Singurătatea este naufragiul personal al celor ce-și sacrifică lumina, bunătatea, bucuriile, frumusețea, fericirea, credința și valorile sufletești, în favoarea fricii, lăcomiei, neîmpăcării, neajunsurilor, suferinței și ostilității, prin neputința de a iubi.

Aceia dintre noi, care în singurătatea călătoriei vieții, vom avea înțelepciunea și curajul de a alege tovărășia lui Dumnezeu, vom rămâne în lumină, păstrându-ne prin iubire și credință, darurile, speranța, puritatea și valorile sufletești.

Autor: Sandor Kasza
Facebook: https://www.facebook.com/kastimisoara

Recomandam urmatoarele articole:
– Singurătatea – un remediu: deschideți-vă încă de dimineață întregii lumi
– NIMENI ALTCINEVA NU TE POATE SALVA
– ADEVARATA AUTORIATATE A INIMII TALE
– ECOU
– Recompense spirituale

Bună dimineața
și o zi abundentă în claritate și înțelegere!
Vă doresc să aveți parte – de claritatea reflecției voastre, pentru înțelege efectului gândurilor, alegerilor și a stărilor emoționale pe care vi le induceți, asupra propriului destin și a vieții celor din jur.

Vă doresc să dobândiți puterea clarității și a înțelegerii sensului vieții, pentru a putea descifrarea și cuantifica atât la nivel conștient-cognitiv cât și la nivel energetic, mesajele și lecțiilor de viață pe care consecințele alegerilor voastre vi le aduc, și le resimțiți la nivel emoțional-reactiv.

Când vom înțelege că – prin tot ceea ce simțim, credem și alegem în mod conștient (prin rațiunea spiritului) sau involuntar (prin deciziile subconștiente ale minții), să exprimăm prin gânduri, cuvinte, crezuri, convingeri, prejudecăți, decizii și fapte – oglindim creația mentală a lumii noastre sufletești, în lume și în planul fizic al trăirilor și rezultatelor noastre – vom fi pregătiți să ne asumăm responsabilitatea pentru ceea ce spunem, gândim,,i facem și oglindim în lume.

Cât timp vom respinge iertarea, acceptarea și asumarea, a ceea ce este, suntem, facem și avem, și sau ne vom condiționa darurile și iubirea de a așteptări, interese, și nevoi materiale sau sufletești – NU vom putea înțelege că – prin tot ceea ce blamăm, condamnăm sau judecăm ca ”rău”, ”urât”, ”greșit”, ”lipsit de valoare”, ”vinovat”, ”ostil”, potrivnic”, nedrept”, ”josnic”, ”insuficient”, ”nemulțumitor”, etc. – ne exprimăm fricile, negativitatea, nemulțumiri, carențe, frustrări și propriile carențe emoționale.

Până ce nu ne vom putea detașa la nivel emoțional, de atașamentele mentale pe care le dezvoltăm, de viciile și negativitatea pe care o exprimăm, și de tot ceea ce resimțim din exterior, din mediu și din partea celorlalți, ca ostil, potrivnic, greșit, negativ, nemulțumitor sau insuficient – se află în noi și provin din întunericul nostru sufletesc și din carențele și credința neputințelor noastre pe care prin convingeri le hrănim – nu vom înțelege că ele sunt oglinda lumii noastre sufletești.

Ca să înțelegem cauza și modul în care experiența traumei, a fricilor, a neîmplinirilor, a insuficiențelor, a ne-iertărilor, a neputințelor, a durerilor și a poverilor auto-induse prin crez – ne distorsionează percepțiile, gândurile, deciziile, destinul, consecințele – e nevoie să ne detașăm de planul nostru mental și material.

Când ”rațiunea” minții nu va mai fi distorsionată ne negativitate, ne-iertări, nemulțumiri și frici – vom putea observa cauza fricilor, a neliniștilor, durerilor, atașamentelor și a neîmplinirilor noastre, dobândind claritatea din perspectiva planului nostru energetic (spiritual).

Când vom dobândi liniștea inimii și pacea sufletească, prin iertare și împăcare cu ceea ce suntem, experimentăm, simțim și trăim – vom dobândi rațiunea conștientă.

A raționa conștient înseamnă a dobândi capacitatea de reflecție asupra efectelor trăirilor noastre ca efect al procesării informațiilor cu care intrăm în contact, și în afara planului emoțional-reactiv. Înseamnă a putea cuantifica efectule reacțiilor noastre instinctuale, asupra lumii noastre interioare și exterioare, înainte de a genereza acțiuni ce pot duce la consecințe nedorite de noi.

Atunci când comportamentul și trăirile noastre, nu se vor desfășura doar în plan emoțional, ci și în cel pragmatic, rațional-cognitiv, vom dobândi înțelegerea (prin conștiință trează): a realității noastre imediate, a adevărului obiectiv și a cunoașterii subiective a minții (bazate prin ”rațiunea” instinctulă a minții, pe frici, pe convingeri, nevoi, lăcomii, insuficiențe și prejudecăți).

Când vom înțelege cauza fricilor, a neputințelor, durerilor, poverilor și neîmplinirilor noastre, și ne vom putea detașa de ele prin iertare, le vom putea înlătura din viața noastră, diminuându-le puterea și influențele asupra gândurilor, alegerilor și a stărilor noastre fizice, mentale, emoționale și sufletești.

Până ce vom fi neîmpăcați mental, emoțional și sufletesc – vom fi nemulțumiți și neputincioși acționăm eficient în planul abundenței noastre spirituale, pentru a ne împlini viața și în plan material, relațional, profesional și financiar, ca efect.

Când vom înțelege că atât durerile noastre fizice cât și cele sufletești au la bază imaturitatea noastră emoțională și carențele spirituale – ego-ul și fricile minții noastre, nu ne vor mai putea manipula emoțional, deciziile și atitudinea față de semeni și față de propria viață.

Când lumea noastră sufletească va cunoaște abundența prin iubire, stările noastre emoționale pozitive, se vor oglindi la nivel energetic, în mod benefic în fiecare plan al vieții pe care o experimentăm și o trăim.

Pentru a face loc frumuseții, iubirii și valorilor în viața noastră, va trebui să învățăm să devenim responsabili pentru propria viață. Pentru asta, va trebui să încetăm să ne ocupăm mintea cu a judeca și a modela viața și experiențele celorlalți. Va trebui să înțelegem că, fiecare dintre noi avem propriul destin, propriile sarcini karmice, propriile haruri, carențe și valori, și prin ele suntem sortiți să ne urmăm propriul destin învățându-ne propriile lecții de viață.

Prin a continua să ne amestecăm în viața, deciziile, karma, lecțiile și viața celorlați nu facem altceva decât să pierdem din vedere, propriile lecții, pentru a ști și a înțelege cum să înlăturăm din percepțiile, perspectivele și convingerile noastre mentale: poverile, fricile, neîmpăcările, neajunsurile, neliniștile, ostilitatea, negativitatea, ne-iertările, traumele emoționale și durerile.

Pentru a ne redobândi fericirea și pacea sufletească va trebui să încetăm să ne mai opunem vieți și să ne condamnăm singuri la nefericire și suferințe, continuând să ne inducem în mod inconștient sau voit, stări emoționale ce ne sunt potrivnice, și nu ne aduc nimic benefic, nici în plan energetic și nici în planurile vieții.

Este esențial, ca atunci când ne analizăm stările emoționale și ne cuantificăm rezultatele, prin consecințelor și trăirilor voastre – să înțelegem că ele sunt efectul evenimentelor și trăirilor atrase sau induse mental de deciziile și acțiunile noastre.

Vom putea fi fericiți doar din momentul în care vom înțelegem că stările noastre emoționale și sufletești, sunt cele pe care noi alegem să ni le inducem și în mod constant să le hrănim. Când vom deveni responsabili pentru gândurile, faptele și emoțiile pe care le exprimăm, lumea noastră sufletească va redeveni frumoasă.

Prin oglindirea spre exterior a valorilor și a frumuseților noastre sufletești (neîngrădiți de frici, prejudecăți sau așteptări materiale) – vom contribui fiecare dintre noi, în parte, câte puțin, la transformarea benefică, ca efect, a lumii în care trăim și a oamenilor pe care-i privim.

Cât timp vom rămâne inconștienți, nepăsători sau insensibili la realitatea, durerilor, poverilor și neîmplinirilor propriei vieți (auto-induse prin iluziile, prejudecățile, scuzele, ne-prețuirea, ne-iertarea și proiecțiile irealității minții ego, prin frici și negativitate asupra propriei vieți) – vom continua să oglindim nepăsarea noastră în lume.

Cât timp trăirile noastre sufletești și lumea interioară, se vor oglindi în afară, prin convingerea neputințelor, ostilității și a nemulțumirilor pe care le hrănim, și și lumea exterioară se va oglindi în propria viață, prin consecințele și evenimentele potrivnice pe care le atragem.

Pentru a atrage abundența, fericirea, starea de bine și bucuriile vieții, este esențial să creăm întâi în interiorul nostru ceea ce dorim să oglindim în afară, pentru a le atrage în realitatea palpabilă a trăirilor noastre.

Autor: Sandor Kasza
Facebook: https://www.facebook.com/kastimisoara

Recomandam urmatoarele articole:
– ADEVARUL ESTE USA DESCHISA
– CINE IMBRATISEAZA COPILUL
– Filmul vieţii noastre
– Corpul fizic – este ușor de satisfăcut. Să ascultăm mai ales cererile sufletului și ale spiritului
– FÂNTÂNA FERICIRII

Cei care caută fericirea și eliberarea minți lor, de frici prejudecăți și suferințe – trebuie să se adâncească în ei înșiși pentru a căuta, a găsi și a înțelege propriul lor Regat. Când îl vor găsi, vor înțelege că, regatul este al tuturor celor care caută, suferă și se lasă copleșiți de durerile și poverile lor sufletești izvorâte din: ne-iertările, neacceptările și neasumarea iubirii lor.

Cei care nu se lasă copleșiți de lăcomii, și nici doborâți de poverile nevoilor, ostilității, neîmpăcării și insuficiențelor lor, și aleg să evite, învinuirile, judecățile și negativitatea – pentru a nu cădea în capcana resemnării, a atașamentelor față de nevoia de a cere, a primi, a aștepta, a impune, a se victimiza, a se scuza sau a-și justifica neputințele și suferința – vor găsi în mijlocul Regatului pustiului lor sufletesc, Fântâna Fericirii.

Cei care au băut din Fântâna Fericirii și au dobândit această licoare divină a înțelepciunii, sunt ce au ales să extragă seva iubirii, din conștiința Sinelui lor Spiritual eliberat din ”Colivia Aurită” a minții.

Aceia dintre noi, care au avut curajul să se ierte de vinovății, învinuiri și judecăți, pentru a-și putea învăța lecțiile multiplelor lor experiențe, provocări, consecințe și încercări – pot dărui din preaplinul inimii și al abundenței lor sufletești, și celor îndurerați, ce nu cunosc încă gustul durabil al Fericiri și al eliberării de povara suferințelor lor.

Autor: Sandor Kasza
Facebook: https://www.facebook.com/kastimisoara

Recomandam urmatoarele articole:
– Fericirea altora – constituie un criteriu de evoluție dacă ne bucurăm de ea
– FERICIRE
– DREPTUL LA FERICIRE
– NEFERICIREA ÎN RELAȚII
– FERICIRE

Bună dimineața
și o zi a inspirației și a redobândirii curajului de a vă desăvârși ființa prin dezvoltarea încrederii de sine!

Când avem încredere în noi, suntem optimiști și plini de iubire, frica din sufletele noastre, nu mai sunt o necunoscută a ecuației vieții. Și asta, pentru că, în liniște inimii și a păcii noastre sufletești dobândim claritatea de a înțelege sursa nemulțumirilor și a suferințelor noastre, induse prin frici.

Claritatea, bucuria și fericirea, dobândite prin opțiunea de a ne manifesta viața și emoțiile prin atitudinea iubirii, ne învață că, frica este un produs mental, indus prin neîmplinirea nevoilor și a așteptărilor pe care le avem sau efectul orgoliilor și a poveștilor minții menite a ne împiedica să iubim. Cu cât o nevoie și o așteptare este mai mare, frica și insuficiența din spatele ei, este mai mare.

Cât timp în odaia sufletului nostru va rămâne întuneric și orgoliile ne vor vlăgui inimile de iubire, iluziile minții ne vor copleșesc de frici.

Cu cât frica pierderii sau a neputințelor noastre de a ne împlinii în planurile vieții, este mai mare, cu atât, insuficiențele, lipsa perspectivelor favorabile în planurile vieții, poverile, problemele, neajunsurile și suferințele care ne copleșesc, devin mai apăsătoare.

În realitate, fricile ne fac să suferim, la fel cum o făceam când eram copii și stăteam într-o cameră întunecată. Atunci, lipsiți de discernământ, mintea asocia diversele zgomotele din jur cu imagini, creații și trăiri, din coșmarurile noastre din somnul de noapte. Toate acele percepții și iluzii erau amplificate și transformate în frici, anxietate și chiar stări de panică.

Diferența este însă, că acum ca și adulți, avem discernământul necesar de a aprinde ”lumina odăii” noastre sufletești pentru ca lumina ce ne cuprinde, să disipe iluzia fricilor și orice traumă, nemulțumire, ostilitate sau supărare, pe care teama sau furia ne-o crează.

Până ce vom refuza să înțelegem că frica este o simplă iluzie a minții – vom continua să cădem pradă suferințelor izvorâte din repetarea trăirilor induse prin hrănirea traumele trecute nevindecate și a ostilității izvorâte din suferințele noastre ne iertate.

Prin tot ce readucem ca suferințe din trecutul nostru, în trăirile noastre prezente sau proiectăm în viitor, nu facem altceva decât să amplificăm ca iluzii mentale, durerea din noi, materializând obiectul fricii ca și realități și consecințe prezente.

Cât timp eram copii, frica ce creștea în întuneric și ne copleșea, dispărea când părintele nostru, aprindea lumina odăii. Acum, ca și adulți, nu vine nimeni din afară să aprindă lumina din odaia noastră mentală. Trebuie singuri să ne trezim din coșmarul zămislit de mințile noastre prin ”somnul rațiunii” – pentru a aprinde lumina conștiinței divine a iubirii, ce sălășluiește în fiecare dintre noi.

Când vom ști să păstrăm vie flacăra luminii energiei iubirii, în inimile și sufletele noastre, curajul va fi la purtător, iar frica își va pierde puterea. Fără instrumentul său de bază: ”frica” – mintea ego își pierde dominația și controlul emoțional asupra gândurilor, alegerilor, atitudinii și faptelor noastre.

Prin conștiința trează și un spirit viu, întunericul sufletesc dispare, iar vălul de pe mintea noastră se ridică. Când nimic nu ne mai distorsionează percepțiile, gândurile, creativitatea și încrederea de sine, tot ceea ce alegem în mod conștient: să vedem, să trăim, să experimentăm și să materializă în planul nostru fizic – devine aidoma cu ceea ce la nivel mental creăm.

Desigur, pentru a conștientiza, a înțelege, a accepta, asuma, esența celor afirmate mai sus – este necesar ca noi înșine să ajungem prin experiențele vieții, și chiar prin trauma suferinței, la acest înțeles, conform cărei, frica și curajul sunt deja în noi. Însă, adesea uităm că, cei ce decidem care dintre aceste stări să o hrănim, să o păstrăm ca valoare și să o manifestăm în realitatea curentă a vieți – suntem NOI.

Depinde doar de luciditatea pe care o avem, de maturitatea sau inteligența emoțională pe care o dezvoltăm și, de capacitatea noastră de a discerne lucid și conștient, prin lumina clarității spiritului și a energiei iubirii – care stare emoțională alegem să o materializăm în viața și trăirile noastre curente, și ce oglindim în lume prin consecințele pe care le atragem:

”Dreptatea” minții (ca sursă a fricilor noastre) – este prin suma convingerilor noastre negative pe care le hrănim, sursa nemulțumirilor, a întunericului rațiunii, a stărilor noastre conflictuale, a neîncrederii, a neasumării, a eschivelor, a judecăților, a negativității, a ostilității, a suferințelor și a sărăcirii noastre sufletești.

”Adevărul inimii” (ca sursă a luminii și a iubirii noastre) – ne dă curajul de a vedea, a asuma, a prețui, a ierta, a tolera, a accepta, a asuma, a vizualiza, a fi creativi, a valoriza, a avea, a dărui și, a fi împăcați, mulțumiți și fericiți, prin tot ceea ce este, suntem, trăim, avem, facem și experimentăm.

Autor: Sandor Kasza
Facebook: https://www.facebook.com/kastimisoara

Recomandam urmatoarele articole:
– O RELATIE SANATOASA CU FRICA NOASTRA
– FRICA INIMII
– A pasi dincolo de frica
– Frica
– Frica – Sursa violentei

Ca să ne înțelegem fricile și să nu le mai dăm putere, permițându-le să ne conducă destinul și să ne încorseteze viața, trebuie să înțelegem că: nevoile, lăcomiile și insuficiențele noastre – sunt ”măști” ale fricilor pe care le hrănim. Astfel, frica devine ”sămânța” nefericirilor noastre și ”rodul” sărăciei noastre sufletești, și consecință a neîmplinirilor noastre, în planurile vieții.

Soluția slăbirii puterii fricii și a dobândirii abundenței noastre sufletești, – este iubirea. Ea însă nu trebuie căutată și așteptată din afară, ci eliberată din lăuntrul nostru, slobozind-o din ”colivia aurită a minții”, prin Adevărul inimii.

Autor: Sandor Kasza
Facebook: https://www.facebook.com/kastimisoara

Recomandam urmatoarele articole:
– A-TI CUNOASTE FRICA
– FRICA
– FRICA ASUMĂRII
– Frica – să ne exersăm să nu îi cedăm
– A-TI IMTAMPINA FRICA CU COMPASIUNE

Până când, în viziunea sau percepțiile noastre: succesul, bucuria, fericirea, prosperitatea financiară, etc, cuantificabile ca ”roade” ale vieții – vor fi exprimate sau catalogate la nivel mental și emoțional, exclusiv ca nevoi, interese, insuficiențe sau scopuri – cu certitudine, abundența lucrurilor materiale sau a stărilor care ne definesc mulțumirea, ne vom lipsi în planul fizic și mental, al trăirilor pe care le avem.

Lipsindu-ne în plan spiritual, de abundența energetică a emoțiilor pozitive, a entuziasmului, a pasiunii, încrederii de sine și a creativității – la nivel mental, emoțional și fizic – vom fi dominați de consecințele fricilor, negativității și neliniștilor noastre, induse ca efect, de sărăcia credinței și a iubirii din inimile și sufletele noastre.

Pentru a ieși din acest labirint ale fricilor, nemulțumirilor, insuficiențelor și nevoilor vieții – e nevoie să înțelegem acele adevăruri, care ne eliberează spiritul și conștiința de dominația minții și a iluziilor induse de ea, și-i redau abundența energetică și iubirea.

Cei care caută Adevărul, trebuie să-și descopere înțelepciunea în propria lor înțelegere, în propriile experiențe, în durerile și provocările prin care trec și în bucuriile pe care le trăiesc.

Când vom desluși Adevărul, și vom refuza să mai trăim captivi în convingerile ego-ului, în ”dreptatea”minții și în iluziile sale – ne vom elibera spiritul, vom dobândi conștiința iubirii, și prin ea, prin ea vom dobândi Lumina și claritatea înțelegerii.

Din momentul în care vom dori să căutăm înțelegerea și, vom dori să manifestăm în noi înșine acest Adevăr, vom deveni asemeni apelor, în veșnicia mișcării mării.

în viață vom avea momente de calm și de liniște, dar uneori vom fi totuși asemeni fluviilor tumultuoase, care se rostogolesc în jos spre mare și uneori se izbesc și de stânci, fără însă ca acestea, să le poată opri în drumul desăvârșirii menirii și împlinirii destinului lor.

Autor: Sandor Kasza
Facebook: https://www.facebook.com/kastimisoara

Recomandam urmatoarele articole:
– ADEVĂRUL INIMII
– Lucrarea spirituală – constituie adevărata odihnă
– A-TI AUZI PROPRIUL ADEVAR
– Adevărurile spirituale – să le facem carne și os
– ADEVĂRATA IUBIRE