Category: 
Comments: 
Oamenii nu vor să se schimbe. Ei doar afirmă acest lucru pentru că, de multe ori, iluzia de a vrea ceva devine suficiență și justificare la ATÂT-ul din viața personală.
Ai dureri de coloană vertebrală în zona lombară sau lombo-sacrată? Ai hernie de disc, discopatie sau orice alt diagnostic care denumește o afecțiune dureroasă a zonei șalelor?
Te invit să citești următoarele rânduri.
Schimbarea este unul dintre cele mai grele lucruri de făcut în viaţă.
Aproape zilnic ne propunem să aducem ajustări, îmbunătățiri, schimbări în viața și traiul nostru. Nu există zi să nu ne promitem în barbă că „de mâine voi face altceva, altfel decât până acum”, dacă ceea ce am avut ne-a nemulțumit profund sau îi deranjează pe cei din jurul nostru.
Afirmăm sus și tare că vrem schimbare, hrănindu-ne cu privirile (interpretate de noi ca) admirative ale ascultătorilor, cu încurajările apropiaților, cu iluzia că putem și suntem în stare. ATÂT!
De cele mai multe ori, acestea sunt doar justificări ale incapacității noastre de a depăși o limită confortabilă și justificativă a vieții de până atunci.
Schimbarea e deranjantă.
Ea dislocă mari cantităţi de noroi adunat cu multă grijă, zi de zi, în corpul, inima şi sufletul nostru.
Pentru că implică multă determinare şi credinţă atât în forţele proprii, cât şi într-un viitor cu nuanţă mult mai curată, caldă şi roz decât până atunci, dar necunoscut, incalculabil şi imposibil de controlat.
„De mâine mă las de fumat!.
„După revelion nu mai pun o picătură de alcool în gură”.
„Jur să nu te mai bat vreodată, măi nevastă (sau copil)”.
„După Paște (sau Crăciun), sau de săptămâna viitoare, mă apuc de cura de slăbire”….etc.
Sunt doar câteva exemple de afirmații și promisiuni făcute cu hotărâre, chiar cu anumită mândrie. Dar, de cele mai multe ori, acestea sunt doar…vorbe goale. Că doar nu ne doare gura să dăm din ea, nu-i așa? De cele mai multe ori este forma maximă de scuză la „Ăsta/asta sunt, și nu am chef să fac ceva pentru a mă schimba. Mie mi-e confortabil aici, dacă vrei schimbă-te tu. Ia de-aici câteva vorbe și mulțumește-te că fac și atât!”.
Amânarea schimbării și găsirea de scuze au devenit un „sport” practicat, din păcate, mai des decât cel al luării taurului de coarne, asumării de riscuri și a schimbării cu orice preț a ceea ce ne-a făcut rău. Este, de fapt, încercarea de auto-justificare a pragului pe care nu putem, nu vrem sau nu suntem în stare să-l depășim pentru a obține altceva de la viață decât ATÂT-ul de până atunci.
Este triumful teoriei asupra practicii, al comodității asupra necunoscutului, al răului știut asupra binelui posibil.
Este proclamarea consistenței noastre din acel moment.
Este declarația noastră de existență din viața de până atunci.
Este ATÂT-ul real în comparație cu un potențial AȘ PUTEA…
Este minciuna care ne asigură supraviețuirea călduță de la o zi la alta, în locul unui „mâine” incalculabil și incontrolabil.
Este imobilitatea care omoară sufletul și dezintegrează spiritul.
E oglinda noastră din acel moment.
De ce mâine, de ce nu schimbi ceva de azi?
Pune-ţi întrebările: “ce am de pierdut dacă…?” şi “ce am de câştigat dacă…?”, şi fii cinstit(ă) şi corect(ă) în răspunsuri.
De ce amâni?
De ce rămâi lângă partenerul(a) care te ignoră, te batjocoreşte şi îţi arată în fiecare secundă cât de neînsemnat(ă) eşti pentru viaţa sa? Pentru că are bani iar tu ai impresia că nu te-ai descurca fără sprânceana sa ridicată? Pentru că eşti deja îngrozit(ă) de mutrele vecinilor şi de veşnicul iad în care vei arde, în conformitate cu cei care propovăduiesc un Dumnezeu răzbunător şi uşor iritabil pe motiv de păcate, care (zic ei că) te vrea mic, umil, tăcut, cuminte, naiv şi credul?
De ce alegi să rămâi la un loc de muncă prost plătit, în care ești tratat ca un sclav pe plantație, în loc să îți creezi tu munca pe care ai face-o cu plăcere, fără stres, și ai încasa și bani?
De ce accepţi să înghiţi umilinţe şi nedreptăţi care te devalorizează şi te anulează ca om, ca suflet, ca spirit, ca entitate, ca esenţă divină?
Cu ce este mai bun cineva care calcă în picioare tot ce e pur, faţă de tine care ai pretenţia că îi respecţi pe alţii?
Îţi spun eu: acela sau aceea are prea mult respect faţă de sine, pe când tu nu mai ai, ţi l-au anulat cei cărora le-ai înmânat “volanul” vieţii şi al destinului tău.
Diminuarea sau dispariția respectului în ochii proprii duce la probleme de coloană vertebrală, în special în zona lombară sau lombo-sacrată, deoarece aceasta este zona care ne permite rotirea, răsucirea, aplecarea coloanei. Adică exact mișcările necesare pentru a ne orienta, la propriu sau la figurat, în viață.
Hernia de disc apare, în special, la persoanele care trăiesc în situații care le repugnă, dar nu pot, nu vor sau amână de o viață să se rupă de ceea ce le alungă viața din propria viață.
De obicei, în aceste situații este afectată și musculatura paravertebrală, adică cea situată de-o parte și alta a coloanei, cu rol de susținere. Se poate spune că persoana în cauză se simte nesprijinită, neajutată în fața greutăților.
Și dacă tot pomenim de singurătate, de senzația de „pește pe uscat”, corpul încearcă să ajute oprind eliminarea apei din corp, retenția ei, ceea ce duce la edeme, și la apariția aspectului pufos al persoanei. De fapt, majoritatea celor catalogați drept „grași” au o mare retenție de apă, sunt umflați.
Alterarea respectului în ochii proprii poate duce și la…probleme oculare, de vedere. „Nu văd nicio scăpare din această situație”. Iar subconștientul ia de bună această informație, și dă comanda corespunzătoare, pentru că el ascultă și nu contrazice pe nimeni.
Când te-ai întrebat ultima dată ce îți place ȚIE să faci pentru a fi liniștit(ă), împlinit(ă) și plin(ă) de energie?
Când vei înceta să te întrebi cum să faci pentru ca celorlalți să le fie bine, să fie mai fericiți, chiar cu prețul nefericirii și robotizării tale?
Dacă vei fi sincer(ă) cu tine, vei vedea că singurele lucruri pe care le vei pierde vor fi apăsarea sufletească şi tensiunea în care te-ai obişnuit să supravieţuieşti zi de zi, nesiguranţa şi neîncrederea în tine şi în zâmbetul curat, vei pierde oboseala de a-ţi trăi viaţa.
În schimb îţi vei recâştiga încrederea în tine, în forţa ta creatoare, cea care “ţese” vitalitatea şi îţi consolidează credinţa în valoarea ta extraordinară; îţi vei readuce lângă tine zâmbetul pur, acela care vine din inimă şi vei începe să vezi lucrurile altfel, ca şi cum un văl ţi s-a luat de pe ochi. Vei găsi soluţii şi vei începe să trăieşti cu adevărat aşa cum vrei şi pentru că vrei TU, nu pentru că aşa ţi-au ordonat “stăpânii”.
Pentru că va dispărea frica, aliata şi însoţitoarea ta de până atunci.
Pentru că te vei regăsi.
Pentru că îţi vei rescrie singur(ă) definiţia TA!
Oamenii nu vor, de cele mai multe ori, să se schimbe. Pentru că în adâncul sufletului nu cred că pot, că ar fi în stare, că ar supraviețui.
Nu vor să-și pună întrebări incomode pentru a obține răspunsuri neplăcute.
De prea multe ori aleg să ignore imaginea distorsionată pe care o văd în oglindă şi care urlă neputincioasă, cerând să i se redea libertatea şi liniştea.
Ei preferă să folosească vorbe, ignorând să observe pe fața apropiaților și în ochii lor dezamăgirea de a încălca propriile promisiuni, pe care nu le-a cerut nimeni.
Oamenii nu vor să se schimbe. Ei doar afirmă acest lucru pentru că, de multe ori, iluzia de a vrea ceva devine suficiență și justificare la ATÂT-ul din viața personală.
Fii tu altfel.
Fă schimbarea pe care o vrei şi nu mai amâna.
Vei pierde doar frici, dar te vei recâştiga pe tine.
Iar eu cred cu tărie în acest premiu!
Binețe, cititorule!
dr. Edith Kadar
Arad, 14 iulie, 2013
revizuit şi adăugit la 22 noiembrie, 2013, cu ocazia multor schimbări făcute în viaţa mea.
