Blog Archives

Pierdem mult din viaţa din cauză că ne lipseşte curajul. De fapt, ca să realizezi ceva nu e nevoie de efort ci doar de curaj, şi lucrurile încep să vină ele spre tine în loc să te duci tu spre ele… cel puţin aşa e în lumea interioară.

Iar pentru mine, a fi fericit este cel mai mare curaj. A fi nefericit este o mare laşitate. Ca să fii nefericit nu e nevoie de nimic. Orice las poate să fie nefericit, orice prost poate să fie nefericit. Oricine e în stare să fie nefericit, dar pentru a fi fericit e nevoie de mult curaj – e o sarcină anevoioasă.

În mod normal nu gândim aşa. Ni se pare firesc că toată lumea să vrea să fie fericită. Este o părere total greşită. Foarte rar un om vrea să fie fericit în ciuda a ceea ce spune. Foarte rar un om e gata să fie fericit – oamenii au investit foarte mult în nefericirea lor. Adoră să fie nefericiţi… de fapt, sunt fericiţi că sunt nefericiţi.

Noul nu apare din tine, el vine de dincolo. Nu face parte din tine. E în joc tot trecutul tău. Noul crează discontinuitate, de aici teamă. Ai trăit într-un fel, ai gândit într-un fel, ţi-ai făcut o viaţă confortabilă pe baza credinţelor tale. Apoi ceva nou îţi bate la uşă şi întregul şablon al trecutului urmează să fie tulburat. Dacă laşi noul să intre n-ai să mai fii niciodată acelaşi, noul te va transforma. Este riscant. Niciodată nu poţi să ştii unde te va duce noul. Vechiul este cunoscut, familiar; ai trăit cu el mult timp, eşti la curent cu el. Noul este necunoscut. Poate să îţi fie prieten, poate să îţi fie duşman, cine ştie? Singurul mod de a şti este să-l laşi să intre; de aici neliniştea, de aici teamă.Şi nici nu poţi să-l respingi întruna, pentru că vechiul nu ţi-a dat încă ceea ce cauţi. Vechiul ţi-a promis că îţi dă, dar nu s-a ţinut de promisiune. Vechiul e cunoscut dar nefericit. Noul s-ar putea să fie stânjenitor, incomod, dar există posibilitatea ca el să îţi aducă fericirea. Aşa că nu-l poţi respinge, dar nici nu-l poţi accepta; de aici ezitarea, tremurul, marea nelinişte ce apar în fiinţa ta. E firesc să fie aşa, aşa va fi mereu. Încearcă să înţelegi apariţia noului. Toţi oamenii din lume vor noutate pentru că nimeni nu este mulţumit de ceea ce e vechi.

Armonie – cuvânt de păstrat în noi ca un diapazon pentru a intra în acord cu viața cosmică

“Așezați cuvîntul „armonie” în centrul existenței voastre și păstrați-l ca un fel de diapazon, și deîndată ce vă veți simți puțin neliniștiți, tulburați, luați acel diapazon și ascultați-l pentru a vă pune întreaga ființă în acord cu viața nelimitată, viața cosmică. Fie ca acest gând de armonie să vă impregneze încet-încet toate celulele!
Prin armonie atragem spiritele luminoase ale lumii invizibile și ele vor deveni prietenii noștri, nu ne vor părăsi niciodată. Pentru că spiritele luminoase sunt tenace, la fel de tenace ca spiritele întunecate, de care adesea este foarte greu să ne eliberăm. De ce oare prietenii nu ar fi la fel de tenaci, de încăpățânați ca dușmanii? Ei vin să ne susțină, să ne lumineze, să ne sfătuiască, și dacă le urmăm sfaturile, vom fi mereu bine înspirați. De aceea, în cea mai defavorabilă situație nu trebuie să disperăm: într-o zi, ea se va întoarce în favoarea noastră, pentru că am fost bine inspirați. Nimic nu este mai important decât să cultivăm această stare de armonie ce ne va atrage prieteni din lumea invizibilă.”

Omraam Mikhaël Aïvanhov

Ai încredere în tine. Știi mai mult decât crezi că știi – Benjamin Spock

Trebuie să fii conștient că, fiind tu însuți, vei fi mult mai bine primit și iubit în lume. De ce crezi că ești aici, de ce ai fost încarnat pe această planetă? Ca să satisfaci părerile altora, sau ca să aduci ceea ce este unic și excepțional în tine? Toți avem doi ochi, un nas, o gură, dar nicio față nu este identică cu alta. Suntem cu toții ființe de energie conștientă, suntem suflete, dar fiecare dintre noi are o culoare, o formă, o simțire proprie, o minte creatoare și ceva diferit în el, cu care contribuie la întregirea tabloului acestei lumi. Ai încredere în tine și folosește-ți darurile și talentele cu care ai fost înzestrat pentru a aduce o schimbare.

Tu poți fi cel mai bun prieten al tău. Imaginează-ți că cineva ar fi în permanență alături de tine în viață, te-ar admira și ar găsi că tot ce faci și tot ce spui este minunat. Că ești extraordinar, strălucitor, cel mai bun. Acum imaginează-ți că această persoană ar fi lângă tine tot timpul, zi și noapte. Cum te-ai simți? În cea mai bună formă, nu-i așa?

„Omul este ceea ce gândeşte”. Această forţă a gândului modelează viaţa fiecărui om. Am fost învăţaţi că trebuie să gândim, dar nimeni nu ne-a învăţat să ne disciplinăm gândurile. Acestea sunt atât de multe şi rulează cu atâta rapiditate în mintea fiecărui om, încât nu-i de mirare că așa de mulţi oameni sunt confuzi, bolnavi şi nefericiţi. Puţini sunt cei care conştientizează că felul în care percep realitatea se datorează gândurilor lor şi că acestea pot fi controlate. Aşa cum există unde de lumină, de electricitate sau de căldură, tot aşa există unde-gând, prin care se pot transmite şi recepţiona mesaje. Trăim într-o lume plină de gânduri. La originea tuturor proceselor mentale stă gândul. Indiferent cât de educați sau de culți suntem, dacă nu ne disciplinăm gândurile, haosul generat de prea multe gânduri necontrolate se va manifesta și în viața noastră reală.

Oboseala te afectează atât în viața de zi cu zi, cât și la serviciu sau în relațiile tale. Chiar dacă dormi numărul de ore indicate, dimineața nu te trezești devreme sau în weekenduri reușești să lenevești mai mult timp, în majoritatea dimineților ești mai obosit decât atunci când te-ai pus la somn, iar datul jos din pat și ceasul deșteptător devin un chin.
Specialiștii recomadă să păstrezi dormitorul curat, să îl aerisești cât mai mult posibil și să păstrezi o lumină naturală în cameră. Dar și poziția somnului poate perturba liniștea, astfel că cea mai bună poziție pentru somn este cea pe spate, pentru a disribui greutatea corpului. Dar există și alte lucuri care perturbă somnul și cauzează oboseala de dimineață.

Frica micşorează diametrul vaselor de sânge, ca urmare a unei vărsări excesive de adrenalină în sânge. Acest fapt duce la o subalimentare a tuturor organelor, ceea ce provoacă boli de inimă, hepatită, impotenţă şi frigiditate sexuală, boli de piele, nevroze şi psihoze.

Când cineva te jigneşte, nu te răzbuna pe el și nu-l urî. Se cuvine să iertăm nu numai în gând ci şi cu sufletul. Cel mai mult ne leagă de trecut supărările neiertate. Iertând un om care ne-a jignit sau ne-a supărat ne putem vindeca de o boală gravă. Roagă-te în permanenţă ca toţi cei din jurul tău să fie fericiţi, sănătoşi şi întreaga lume să fie binecuvântată. Această rugăciune va iradia iubire către întreaga lume, iar iubirea se va întoarce la tine din belşug.

Cum dăruieşti, aşa primeşti. Răzbunându-te, te faci egal cu adversarul. Iertându-l, te arăţi superior. Iertând, ne eliberăm pentru a ne putea înălţa. Să fim conştienţi că iertând, îi eliberăm pe cei ce ne-au greşit, deci oferim libertate. Alege calea iertării, pentru că numai ea desface rana încleştată în timp.

Valeriu Popa (1924 – 1997)

Majoritatea oamenilor privesc boala ca pe un ghinion în viaţa lor, o nedreptate, mai ales dacă este vorba de o maladie ereditară sau e luată de la cineva. Orice boală sau accident apărut în viaţa ta a fost provocat de tine. Boala este pur şi simplu un semnal al corpului tău. Supra-conştiinţa ta, latura ta divină, Dumnezeul tău interior îţi trimite un mesaj ca să-ţi atragă atenţia asupra faptului că în acţiunile, vorbele şi gândurile tale e ceva care se opune legii iubirii. De aceea, trebuie să captezi mesajul şi să mulţumeşti supra-conştiinţei tale că ţi l-a transmis. Dacă nu reuşeşti să-l descifrezi, bolile şi accidentele tale se vor intensifica.

Când starea de rău persistă, e timpul să vezi neapărat despre ce este vorba. Dacă boala este puternică, înseamnă că ea s-a instalat în tine de multă vreme. Este sufletul tău care strigă ajutor. Trebuie să revii pe drumul cel bun, pe cel al dragostei. Fiecare boală, indispoziţie sau accident nu este decât un indiciu. Boala încetează de îndată ce ai înţeles mesajul. Cu cât doreşte omul mai mult să se schimbe, cu atât mai repede şi mai uşor se desfăşoară însănătoşirea lui. Bolile sunt cu miile, iar cauza este una singură: insuficientă iubire. De îndată ce încetăm să năzuim către Divin, ne cufundăm în uman şi începem să depindem de mâncare, dorinţe, pasiuni, ambiții, desfătare sexuală. Cu cât depindem mai mult de acestea, cu atât mai mare va fi îmbolnăvirea.

Toate aceste boli se lecuiesc într-un singur mod: să vezi în ele voinţa divină şi să înţelegi că fără boală nu există dezvoltare spirituală. Boala este un bec roşu care ne avertizează că ne aflăm pe un drum greşit. Dacă ani în şir faci prostii, repetând greşelile, vine o vreme a plăţii prin boala pe care singur ţi-ai creat-o. De fapt, boala este rezultatul pierderii divinului din noi, iar însănătoşirea este rezultatul restabilirii acestei legături. Practic, dacă te-ai vindecat sufleteşte, te vindeci și trupeşte. Noi, oamenii, suntem alcătuiţi din trei componente: trup, suflet şi spirit, asemeni Sfintei Treimi, şi orice dezechilibru al uneia ne aduce suferinţă. Boala şi starea de rău sunt opuse sănătăţii şi stării de bine şi se manifestă în realitatea ta, din vina ta. Ești bolnav pentru că ţi-ai cauzat boala şi poţi să te faci iarăşi bine, pur şi simplu hotărând aceasta.

Chimistul Arnolpho şi farmacistul Burgent, în cartea Cultura psihică, recomandă purificarea sufletului prin distrugerea defectelor, viciilor, eliminarea egoismului şi a exceselor sexuale. Ei dau o serie de lecţii despre respiraţie, dobândirea magnetismului prin acumularea forţei vitale, transformarea unei dorinţe sau a unui sentiment negativ în energie pe care să o folosim în scop bun, dirijarea energiei în corp şi asupra celor din jur, materializarea gândului în scopul de a remedia defecte fizice, tratarea bolilor prin magnetism. Aceste exerciţii cer timp şi perseverenţă, dar rezultatele sunt miraculoase.

Viața – legătura existentă între ființe și lucruri în edificiul cosmic

“Nu i se poate reproșa nimic omului de știință care descrie un mineral un vegetal, un animal sau o ființă umană. Ceea ce spune, este adevărat, dar este numai un adevăr parțial. Pentru a fi complet, el trebuie să-și plaseze obiectul studiului său în mijlocul vieții universale de care aparține: desprinsă de această viață, piatra, planta, animalul, omul sunt lipsiți de esențial. Fiindcă ființele și lucrurile nu există separat, ele sunt părți ale unui întreg și sunt legate între ele. Trebuie, deci, să învățăm să le plasăm în edificiul cosmic pentru a vedea cum vibrează în armonie și participă la viața întregului. Dacă suntem obligație, diin comoditate, să le studiem separat, trebuie deopotrivă să căutăm să înțelegem cum circulă de la una la alta „acel ceva” ce nu îl posedă atât timp cât rămân separate: viața. Viața se oprește când este separată de elemente; dar legată de toate celelalte elemente ale pământului și ale cerului, viața reapare și veți dobândi adevărata cunoaștere.
Oricare ar fi domeniul în care vă desfășurați activitatea, esențial este să reușiți să puneți în centrul activității viața, pentru a o vedea în dimensiuni mai vaste. Din acel moment, toate studiile pe care le veți face vor beneficia de această lumină.”

Omraam Mikhaël Aïvanhov