Blog Archives

Bună seara!
Vă doresc să aveți parte mereu de putere reconcilierii și a eliberării de dureri, preconcepții și prejudecăți – pentru a vă experimenta pacea lăuntrică, abundența energetică a iubirea de sine.

Adesea, în viața noastră de zi cu zi, inegalitățile, inechitatea și abuzurile pe care le vedem și le resimțim la nivel fizic, emoțional sau psihologic, sunt cauzate de niște automatisme mentale pe care în timp ni le-am format sau le-am asimilat benevol din mediu, ca tipar comportamental.

Am fost învățați să fim mereu în competiție cu ceilalți și cu noi înșine, adeseori fără ca cineva să țină cont de nevoile, interesele sau de înclinațiile noastre vocaționale. Ni s-a spus că e singura cale să răzbim în viață, și noi am crezut și credem în continuare asta. Competiția însă, aduce învinși și învingători. Oricare dintre aceste stări le-am experimenta, ele se ating cu un consum mare de energie.

În mod firesc cel care învinge, experimentează un anumit grad de bucurie, satisfacție și împlinire. Aceste stări emoționale, îl reîncarcă cu energie. Cel învins însă, simte frustrare, nemulțumire și neîmpăcare. Aceste stări emoționale, scad și mai mult nivelul său energetic. Dacă însă, consideră că, în competiția la care a participat, celalalt și-a creat avantaje indirecte prin diverse metode nelegale și neecologice.

Frustrarea sa se va transforma în furie, iar furia îl va expune la blocarea sistemului său imunitar, instalându-se la nivelul său subconștient starea de depresie și decepție profundă.

Ceea ce este esențial să înțelegem pentru a evita astfel de experiențe traumatizante auto-induse, prin stările emoționale pe care alegem să ni le inducem prin risipa de energie vitală – este, să admitem că oamenii sunt egali și că ”învingătorul” și cel ”învins” nu sunt nici superiori și nici inferiori unii față de ceilalți.

Ei doar experimentează diverse trăiri și stări emoționale, pentru a-și învăța limitele, ași înțelege nevoile și a-și prețui energia, valorile și abilitățile prin care se pot adapta mediului, și-și pot înțelege rolul și rostul ființării în această dimensiune și corpul în care propriul Spirit este întrupat.

În mod firesc, dacă analizăm în mod superficial lucrurile, privind-le doar din perspectiva planului nostru mental, oamenii par a fi inegali unii față de ceilalți. Există oameni, care dețin mai multe diplome de studiu și altele nu au nici opt clase.

Unii posedă miliarde sau milioane de euro în conturi, case, iahturi, terenuri, mașini și diverse bunuri de valoare, în timp ce alții trăiesc în chirie sau lipsiți de un acoperiș deasupra capului, într-o sărăcie cruntă. Și asta nu arată a egalitate. Cu certitudine, dacă ne referim doar la planu material al percepțiilor noastre, e firesc să sesizăm diferențe între oameni. Și aceasta nu ar fi pentru noi o problemă.

Problemele apar când noi etichetăm diferențele și le raportăm la nivel emoțional, la propriile nevoi, potențe și capacități profesionale, intelectuale și fizice de a atinge ca grad de prosperitate materială. Subiectivitatea aprecierilor și a nemulțumirilor noastre în plan emoțional, atunci când ne lăsăm dominați de nemulțumiri (în raport cu nivelul împlinirilor materiale pe care le avem), nu ține de egalitatea între oameni. Ea ține strict de comparația unor stări de fapte (concretizate în dobândirea unor lucruri materiale sau privilegii aferente deținerii lor., raportate la niște nevoi emoționale subiective și efemere.

Când nivelul de conștiință și iubirea ne va îngădui să privim oamenii din perspectivă spirituală, vom constata că suntem cu toții egali, chiar dacă ne aflăm la vârste diferite de evoluție și trezire și înțelegere a propriului sine și a lumii în care ne desăvârșim spiritual. Când putem să privim dincolo de aparențe, în inima oamenilor, vedem același zbucium, aceleași lupte și aceleași dureri ale fricii, lipsei și pierderii.

Durerea este un mare egalizator. Ea se manifesta în egală măsură și în sufletul omului bogat, ca și în cel al omului sărac. Pentru ea nu contează cu ce este îmbrăcat omul atunci când Spiritul este întrupat în el, sau când la moarte, îl părăsește, pentru ași continua existența.

Durerea ne așează pe toți în genunchi, ne face pe toți umili și mai sensibili la nevoile celorlalți. Durerea este cel mai mare învățător de pe Pământ. Ea subminează toate ierarhiile și desființează statutul social, invalidând bogățiile materiale. Ea ne învață să ne prețuim energia și să înțelegem prin deficitul ei, că totul are nevoie de vindecare.

Autor: Sandor Kasza
Facebook: https://www.facebook.com/kastimisoara

Recomandam urmatoarele articole:
– Ochiul Domnului – prezența sa în noi
– Dușmanii – ne ferim de ei prin iubire
– DESPRE NEFERICIRE
– Despre Dragoste
– De ce? Cat de des pui intrebarea asta si ce ar fi posibil fara ea?

“Nu există nici o separaţie între lumea de jos şi cea din înalt, iată o lecție ce ne-o dă grăuntele. Îngropaţi o sămânţă în pământ: se produce imediat o legătură între pământ şi cer, fiindcă soarele trimite lumina şi căldura sa seminţei, ploaia o udă, pământul o adăpostește și o hrănește, iar sămânţa începe curând să crească. Nu aţi făcut decât să puneţi o sămânţă în pământ, dar în acelaşi timp aţi declanşat niște fenomene în cer…

Aceleaşi procese se produc şi în noi. Un exemplu: introducem o sămânţă (hrana) în pământ (stomacul nostru), şi imediat cerul (capul) trimite niște curenţi pentru ca ea să se transforme în energii, în sentimente, în gânduri. Imediat ce introducem hrana în stomac, nişte forţe se îndreaptă spre ea şi încep să lucreze.”

Autor: Omraam Mikhaël Aïvanhov

Gândul zilei de 28 martie

Recomandam urmatoarele articole:
– Întâlnirea unui bărbat cu o femeie – trebuie să se întâmple mai întâi în lumea divină
– Lumea fizică – reflectare a lumii divine
– Lumea noastră interioară – este spațiul celei mai mari libertăți
– Artistul – trebuie să-și caute inspirația în lumea spirituală
– O pădure – o lume de entități vii

“Un grăunte pus în pământ este comparabil cu o creatură închisă într-un mormânt. Când îngerul căldurii apare, el îl trezeşte, spunându-i: „Ridică-te acum, ieşi din mormânt!” Şi iată că această viaţă ce era ascunsă începe să se însufleţească: o mică tijă împarte grăuntele în două şi dă naştere unei mlădiţe ce va deveni într-o bună zi un arbore minunat. Aceasta este învierea.

Pentru a învia, trebuie să deschidem mormântul, şi numai căldura deschide mormintele. Căldura semnifică iubirea. Acela care poartă în inima sa multă iubire, o iubire dezinteresată, spirituală, deschide mormântul celulelor sale. Atât timp cât celulele sale nu sunt însufleţite, vii, ele rămân inactive şi el nu poate cunoaşte toate bogăţiile sale interioare. Dar după această înviere, după trezirea celulelor sale, conştiinţa sa se lărgeşte şi, prin tot ceea ce simte, prin ceea ce trăieşte, el se deplasează într-o nouă dimensiune, cea a spiritului.”

Autor: Omraam Mikhaël Aïvanhov

Gândul zilei de 25 martie

Recomandam urmatoarele articole:
– Crăciunul și Paștele – două pagini din Cartea Naturii
– Crucea – poate fi interpretată ca vestea unei învieri
– SE PUN PREMISELE UNUI BANCHET
– Haine și bijuterii – dimensiunea lor simbolică
– DESPRE CALEA TREZIRII CONȘTIINȚEI SPIRITUALE (Partea a II-a)

Cauza suferințelor si a nefericirilor noastre suntem doar NOI, prin fricile si indoielile pe care alegem sa le hrănim. Fricile sunt iluzii proiectate in viitor – menite sa ne raneasca si sa ne impotriveasca inimii, aducandu-e in minte, inima si suflet nemultumiri, nelinisti, tristeti, dezamagiri si vinovatii.
In realitate insa, nimic din ceea ce minte creaza si in baza a ceea ce provocam suferinte sau alegem sa ne ranim , nu exista in planul nostru fizic!
Totul devine realitate – prin emoțiile negative pe care le ampificam prin suferintele pe care inconștient, continuam sa le hranim – neputand din lipsa credintei in binele nostru si in dreptul de a fi fericiți… sa ne detașam gândurile si atenția de pe ele, pentru a hrăni prin alternativa emotiilor, atitudinii si a gandurilor pozitive, relitate pe care sa o iubim.

Autor: Sandor Kasza
Facebook: https://www.facebook.com/kastimisoara

Recomandam urmatoarele articole:
– Abandonul de sine
– CALEA SPRE FERICIRE
– A TE OPUNE FALSITATII
– CONTINUA SA GASESTI IUBIREA
– SCOATEREA MASTII

În viață, totul este perfect așa cum este.
Nimic din ceea ce experimentăm și trăim, nu este nici ”rău” și nici ”bun”. Toate sunt precum trebuie să fie prin rolul și rostul lor, atunci când înțelegem că, perfecțiunea noastră rezidă din suma calităților și a imperfecțiunilor pe care le avem, atunci când când le lăsăm să ne inspiră să iubim și să devenim prin ele iubire.

Perfecțiunea minții stă în capacitatea sufletului de a accepta vulnerabilitatea inimii – prin a ne îngădui să învăța să iubim, dincolo de temeri, suferințe, răni, griji sau vinovății.

Fiecare alegere pe care o luăm, fiecare pas pe care-l facem, fiecare emoție pe care o hrănim și fiecare gând pe care-l exprimăm pentru împlini o nevoie sau a face un dar – are rolul de a ne conduce către acele experiențe, consecințe, lecții și trăiri, ce ne sunt destinate, pentru a ne învăța să ne prețuim și să ne iubim precum suntem, prin vulnerabilități și calitățile pe care le asumăm.

Când alegem suferința în detrimentul iubirii, o facem din frica asumării ei și din nevoia de a ne pedepsi, neștiind ca rănile pe care ni le provocăm au doar menirea de a retrezi în noi traumele nevindecate ale trecutului, pentru a ne învăța să le iertăm, eliberând-ne astfel trupul, mintea și sufletul de durere și griji.

Pentru a ne desprinde de nevoia de a suferi și a ne răni – e nevoie să ne vindecăm sufletul de frici și griji, eliberându-ne prin iubire de fiecare povară și traumă a nefericirii noastre – transformându-ne neîmplinirile și eșecurile în lecții de viață, menite să ne învețe să prețuim și să iubim fiecare clipă și dar al vieții.

Autor: Sandor Kasza
Facebook: https://www.facebook.com/kastimisoara

Recomandam urmatoarele articole:
– Misiunea fiecărei ființe umane – să atingă într-o zi perfecțiunea Tatălui ei Ceresc
– PERFECTIUNEA INTERIOARA
– Abandonul de sine
– PROMISIUNI GOALE
– Iertarea – legea divină o acordă numai celui care și-a îndreptat greșelile

Bună dimineața
și un sfârșit de săptămână în care să va găsiți pacea sufletului și armonia inimii. Să aveți o zi a încrederii de sine, în care să dobândiți puterea de a vă descoperiți lumina interioară – pentru a vă vedea și prețui Sinele divin și frumusețea sufletească, dobândind curajul de a iubi și a vă asuma iubirea.

Când vom înțelege că suntem și devenim exact ceea ce credem că merităm sau nu să fim, și că ne modelăm după imaginile și, convingerile pe care le hrănim mental – vom putea abandona toate acele frici, iluzii și proiecții ale minții, care ne știrbesc stima de sine și ne instigă la ne-iubire.

A dezvolta atașamente față de convingeri ce ne sunt potrivnice, înseamnă a ne risipi și a ne abandona energia și puterea, minții ego, în detrimentul Spiritului nostru, a credinței și a iubirii. Dacă alegem să păstrăm o imagine puternic pozitivă despre noi, vom fi o persoană mai fericită, și mai ”predispusă” pentru împlinire, mulțumire, acceptare și împăcare..

Cea mai mare nevoie a noastră, este nevoia de iubire. Ea izvorăște însă, doar din încrederea în dreptul la fericire și credința în noi și în ceea ce alegem să experimentăm și facem în destinul nostru, pentru a ne simți mulțumiți, împăcați, împliniți și fericiți.

A condiționa pacea sufletească sau fericirea, de scopuri și împliniri materiale, permite minții să ne ispitească către lăcomii, sau să ne inducă metal, teamă, insuficiențe, nemulțumiri, neliniștii ce duc la ostilitate împotriva propriului bine și chiar mânii, menite ne abate de la esența vieții ce stă în iubire și armonia cu adevărul inimii.

Nemulțumirile izvorâte din neîmpliniri, știrbesc doar încrederea de sine. Nu există împlinire materială desăvârșită și durabilă în timp, fără o împlinire sufletească anterioară, așa cum nu ar exista nici Oceanul, dacă anterior n-ar fi existat picăturile de apă care-l formează.

Atunci când înțelegem că pe noi nu trebuie să ne intereseze desăvârșirea Oceanului, ci doar a propriei picături, atunci și oceanul omenirii se va desăvârși. Rămânând preocupați cu nevoia de perfecțiune a Oceanul, ne vom risipi doar energia, pierzând din vedere, nevoile picăturii.

De vom înțelege că picătura este o creație la fel de importantă a lui Dumnezeu, precum este și Oceanul, atunci ne vom da răgazul să punem preț și pe noi, de vom crede cu adevărat că suntem creația lui Dumnezeu. Atunci ne vom abandona Lui, înțelegând că atâta timp cât rămânem în iubirea sa, și păstrăm armonia cu picăturile Oceanului său – totul devine posibil, de la minus infinit la plus infinit.

A fi siguri că suntem în Adevăr inimii și a iubirii Lui Dumnezeu, prin viața pe care o trăim și tot ceea ce există și este deja creat, și că ceea ce facem e just și nu lezează interesele nimănui – înseamnă a fi în armonie cu propriul sine și cu Întregul de care aparținem și pe care cu toții, în mod individual, îl formăm, ca ”Picături divine ale sufletului”, ce formează ”Oceanului infinit”.

Prețuirea sinelui nostru divin, înseamnă a nu mai risipi energia divină din inima și sufletul nostru, pe care ne-a dăruit-o Dumnezeu prin iubirea sa necondiționată, pentru a o prețui și înmulții – și a nu ne mai da puterea nimănui și niciunui gând răzleț dominat de frică, negativitate, îndoială sau neîncredere.

Fricile și nevoia de a suferi – sunt iluzii ale minții, menite să ne abată de pe calea credinței, distorsionându-ne percepțiile și luciditatea minții, pentru a ne ne nega iubirea, încrederea de sine și curajul de a fi fericiți.

A nega din cauza fricii sau din nevoia de a suferi, dreptul nostru la fericire, a ne întoarce împotriva inimii și a respinge în mod agresiv iubirea – înseamnă a nega actul creații și Dumnezeul din noi – condamnându-ne la suferință, nefericire, singurătate, abandon și rătăcire spirituală.

Autor: Sandor Kasza
Facebook: https://www.facebook.com/kastimisoara

Recomandam urmatoarele articole:
– Orice creație – presupune o depășire de sine
– VINDECAREA SINELUI DIVINIZAT
– Pedepsele – nu ne vin de la Domnul, ci de la noi înșine
– Eul Superior – ne apropiem de el formând zilnic o imagine luminoasă despre noi înșine
– Iubirea de sine – conștiința propriei demnități de fiu al Domnului

“Crăciunul și Paștele: nașterea lui Iisus sărbătorită la începutul iernii și învierea sa sărbătorită primăvara reprezintă două pagini din marea Carte a Naturii. Cu mult timp în urmă, cei care au fixat aceste date erau niște ființe ce posedau o mare cunoaștere a legăturilor existente între natură și sufletul uman. Ei au meditat profund la viața lui Iisus și la învățătura sa, și au înțelescă, identifindu-se cu principiul cosmic al lui Hristos, în el s-a produs o întâlnire ideală între viața spirituală și viața naturii, viața universului.

Dorind să se diferențieze cât mai mult posibil de păgânism, ce se caracteriza prin cultul forțelor naturii, creștinismul a tăiat legăturile vii cu universul. De aceea, chiar și acum, creștinilor le scapă sensul profund al religiei lor. Posedând adevărata știință a simbolurilor, numai câțiva Inițiați văd în nașterea și învierea lui Iisus niște procese legate de viața cosmică ce sunt de o semnificație universală.”

Autor: Omraam Mikhaël Aïvanhov

Gândul zilei de 25 martie

Recomandam urmatoarele articole:
– SE PUN PREMISELE UNUI BANCHET
– Haine și bijuterii – dimensiunea lor simbolică
– DESPRE CALEA TREZIRII CONȘTIINȚEI SPIRITUALE (Partea a II-a)
– Omraam Mikhael Aivanhov – Cum să ne comportăm cu Maestrul nostru spiritual
– CAND NOUL ITI BATE LA USA, DESCHIDE-I!

Bună dimineața și bine v-am găsit!
Vă doresc o zi a iertării și reconcilierii, în care să aveți tăria să vă eliberați sufletul de poveri, inima de răceală, iar mintea – de gânduri ostile, nemulțumiri, supărări, temeri, griji și poveri. Acceptați-vă experiențele și aveți curajul asumării propriilor greșeli, căci prin ele vă manifestați umanitatea, personalitatea și autenticitatea.

Atunci când ne îngăduim să ne detașăm de sursa nemulțumirilor din noastre, ne îngăduim să vedem, să prețuim, să iubim și să oglindim în afară, propria îngăduință și frumusețe sufletească. Iubire față de noi, se manifestă prin îngăduință și acceptare și în afară noastră. Atunci când avem această stare lăuntrică de îngăduință și iertare, Spiritul și conștiința devin active, și sufletul nostru pornește procesul de transformare și metamorfozare.

Iertarea devine astfel, un proces firesc de eliberare sufletească, pentru fiecare dintre noi. Odată manifestat, de toate problemele, neajunsurile și corvoadele prin care ne-am împovărat destinul, împotrivindu-ne vieții, dispar ca printr-un miracol. Viața și destinul ni se schimbă.

Iertarea devine capacitatea conștientă de transformare și auto-vindecare a ființei umane. Astfel iertarea devine expresia capacității noastre de a ne vindeca sufletește – ferindu-ne de ostilitatea celorlalți și de efectele propriilor negativități, judecăți și învinuiră (lansate prin gânduri ostile și supărări la adresa celor învinuiți).

Iertarea este o vibrație energetică, pe care o dăruim și ne-o oferim, atunci când, conștiința noastră este suficient de trează, pentru a se detașa de negativitate și ostilitate – pentru a vedea, înțelege și rezolva propriile defecte, lipsuri și carențe emoționale și spirituale – prin eliminarea cauzelor, convingerile și prejudecățile prin care am generat ruptura, ostilitatea sau separarea.

Iertarea devine astfel, un instrument de eliminare a blocajelor noastre energetice, și o vibrație emoțională de polaritate pozitivă, prin care îi eliberăm pe cei cărora le purtăm ranchiună sau supărare – de conexiunile energetice prin care livrăm în câmpul lor energetic, otrava supărării și urii noastre.

Prin iertare, nu numai că le redăm celorlalți libertatea, de a fi, a face și a se comporta, precum cred de cuviință, dar ne eliberăm și noi karmic de povara suferințelor și experiențelor lor, curățindu-ne karma și schimbându-ne în mod benefic destinul.

Iertarea este desăvârșită, atunci când înlocuim energia negativă din câmpul lor energetic, și-l compensăm cu energia pozitivă a iubirii noastre necondiționate (Spirituale) – dăruindu-le acele lucruri, emoții sau stări, care răspund unor nevoi (verbalizate sau ascunse ale lor), prin care îi facem să se simtă, mulțumiți, împăcați, fericiți și împliniți… într-o măsură în care binele adus în sufletele și viața celorlalți se oglindește în mod benefic și în sufletul nostru.

Pacea noastră sufletească o dobândim abia atunci când renunțăm la a încerca să schimbăm experiențele și viața celorlalți, și înțelegem că ea ține de alegerea și calea lor spirituală. Când înțelegem asta, având inima și mintea pline de liniște și împăcare, ajungem la pace și eliberare sufletească, devenind capabili să iubim dincolo de așteptări, atașamente, nevoi și frici.

Autor: Sandor Kasza
Facebook: https://www.facebook.com/kastimisoara

Recomandam urmatoarele articole:
– Filmul vieţii noastre
– DANSUL SI DESTINATIA
– ATRACTIA IUBIRII
– DESPRE ÎNGĂDUINȚA INIMII
– Arta RAȚIUNII CONȘTIENTE

Puterea, nobleța sufletească și caracterul unei persoane, stau în capacitatea ei de a iubi și de a-și asuma iubirea prin toată ființa sa, pentru a i se dedica și dărui dincolo de frici, prin gândurile, entuziasmul, bucuria și faptele sale – împlinindu-și astfel destinul și viața, în fiecare plan al ei… Restul sunt doar cuvinte… și așteptări ”nesădite”… sau, neîmplinite încă.

Pentru a-ți cunoaște abundența, valorile și frumusețea lăuntrică, e suficient să-ți lași iubirea să-ți îmbrățișeze rănile pentru a le vindeca și apoi, să-ți umple sufletul de bucurie și abundența energiei luminii sale, pentru a-ți reda prin prețuire, starea de grație și bucurie, pentru care ai fost creat.

Autor: Sandor Kasza
Facebook: https://www.facebook.com/kastimisoara

Recomandam urmatoarele articole:
– Sentimentele sunt uşa către inimă
– Inima – o imensitate ce numai Dumnezeu o poate umple
– Fericiţi cei curaţi cu inima
– DESCHIDE-ȚI INIMA
– DINCOLO DE POVERILE VIEȚII

“Acceptând să moară pe cruce, Iisus a făcut un sacrificiu la care trebuie să medităm pentru a-i înțelege întreaga măreție și să i ne asociem cu ajutorul gândului. În noua viață pe care Iisus ne-o propune acum, nu este însă preconizat să rămânem la sacrificul de pe cruce, fiindcă Hristos se manifestă și prin lumină, frumusețe, bucurie. În noua cultură, gândul măreției lui Hristos trebuie să ne hrănească viața interioară. Cerul se va bucura văzând că încetăm să sărutăm urna cu cenușă și să îngenunchem în fața mormintelor, fiindcă El ne pregătește pentru cel mai măreț viitor.

Dacă există niște morți de care trebuie să ne ocupăm, ei nu sunt cei din cimitire, ci unii ascunși în forul nostru interior: vechile noastre obiceiuri, concepțiile noastre învechite și greșite. De acești morți trebuie să scăpăm. Atunci când vom reuși, vom pătrunde și noi în măreția lui Hristos.”

Autor: Omraam Mikhaël Aïvanhov

Gândul zilei de 25 martie

Recomandam urmatoarele articole:
– Lumina – o legătură ce ne eliberează, o sarcină ce ne ușurează
– Munții – ce i-am putea muta din loc unindu-ne eforturile
– A-și îmbunătăți comportamentul – să le facem cel puțin pe ființe să înțeleagă ce ar fi de dorit pentru ele
– Provocarea schimbarii (The Callenge of Change) – film biografic – Jiddu Krishnamurti
– Neville Goddard – Indrazneala nerusinata