Blog Archives

Nimic din ceea ce experimentăm și trăim, nu este menit să ne inducă suferința sau nefericirea. Dacă totuși suferim, este pentru că, trupul și spiritul ne avertizează că mintea ego, refuză armonia cu adevărul inimii, și de aceea – ființa își agresează prin ne-iubire, corpul și sufletul.

Prin a ști sau a refuza să alegem să ne asumăm experiențele și să învățăm lecțiile erorilor, pentru a ne depăși carențele emoționale prin care ne inducem suferințele sufletești și durerile trupești – vom determina calitatea vieții pe care o trăim și vom decide limita iubirii și a fericirii noastre.

Autor: Sandor Kasza
Facebook: https://www.facebook.com/kastimisoara

Recomandam urmatoarele articole:
– Iubirea – face legile inutile
– Iubirea – se hrănește din mister
– IUBIREA DE DINCOLO DE SUFERINȚE
– Iubirea – niște schimburi între suflete și spirite
– CONTINUA SA GASESTI IUBIREA

Bună dimineața!
Vă doresc o zi plină de claritate în inimile și sufletele voastre, în care ”obloanele minții” să nu mai poată împiedica lumina să între în viața voastră – pentru a-i permite să vă arate calea și, a vă da prin Spirit și iubire – adevăr, înțelepciune, fericire și conștiință.

Adesea, pentru a vedea pădurea, este necesar să ne detașăm de copacul care ne obturează privirea – pentru a dobândi o nouă perspectivă, diferită de ceea inițială. Pentru asta însă, e nevoie să conștientizăm atașamentul sau subiectivitatea gândurilor și sentimentelor prin care continuăm să fim legați de copac.

Fără a ne asuma consecințele și eroarea alegerii perspectivei prin care ne-am îngustat privirea, nu vom putea depunem efortul de a înțelege că, pentru a ne apropia de adevărul și perspectiva dată de frumusețea lăuntrică a inimii și a sufletului nostru, este nevoie să facem un pas în spate sau unul lateral, prin care să dobândim perspectivele favorabile miracolelor vieții.

Pentru a dobândi claritatea asupra perspectivelor propriilor percepții, dar și a irealităților plămădite prin iluzii, preconcepții, prejudecați sau false crezuri și convingeri ale minții – este nevoie să învățăm să ne detașăm de negativitate, de temeri, de atașamentele mentale și de obiceiurile potrivnice prin care ne vitregim trupul, minta și Spiritul, de energia necesară acțiunii și atitudinii pozitive.

A rămâne cramponați în prejudecăți și barierele propriei minți – ne vom lăsa nemulțumirile, neajunsurile, neliniștile, supărările și suferințele induse de ea, să ne distorsioneze credințele, percepțiile și realitate – prin programele mentale subconștiente, prin gânduri dominate de frici și prejudecăți și prin emoțiile negative asociate lor.

Fricile, nemulțumirile, resentimente, ostilitatea, negativitatea, lipsa încrederii de sine, rezistența la schimbare, etc. – sunt doar măsuri ale carențelor noastre emoționale, a lipsei experiențelor pozitive, a nevoi de energie vitală, a lipsei de credință și a iubirii.

Teama de a nu suferi eșecuri și erori, și de de a nu fi pedepsiți, ne induc adesea sentimentul de vinovăție, și readuc în memoria și în realitatea noastră prezentă – traumele fizice și psihice din copilărie, eșecurile, reproșurile și rănile sufletești suferite ca adulți – înstrăinându-ne prin neîncredere, față de semeni, față de Sinele nostru Spiritual și față de propriile valori sufletești.

Fricile, ostilitatea, negativitatea, neîncrederea, eschiva și neasumarea devin bariere mentale. Ele ne opun în mod automat (prin deciziile subconștiente ale minții) – atât confruntării cu realitatea înconjurătoare, cât și asumării curajoase a experiențelor vieții.

Prin ne cunoașterea, neînțelegerea sau neasumarea sensului și esenței iubirii – pierdem atât experiențele favorabile ale vieții, cât și lecțiile aduse în viața noastră prin consecințele ce le considerăm potrivnice așteptărilor și binelui nostru. Când fricile și lipsa experiențelor pozitive ne domină mintea prin neîncredere și lipsa încrederii de sine – ne închidem în noi și în carapacea minții ego, lăsând-o să ne controleze gândurile sentimentele, alegerile și viața.

Când vom lăsa decepțiile, neajunsurile și nemulțumirile, să ne copleșească și să ne controleze destinul și viața – experiențele și consecințele noastre vor fi dominate de nemulțumiri, insuficiențe, griji, neajunsuri, incertitudini și neliniști.

Treptat, ele se transformă în negativitate, pesimism, ostilitate, decepții, furii, mânii și depresii – pe care le vom întoarce prin judecăți și învinuiri, împotriva semenilor noștri, pentru că lipsiți de energia iubirii și a luminii sufletești nu vom putea prețui valorile, pozitivitatea, iubirea, credința, reușitele sau, frumuseții vieții trăite de de ceilalți. Astfel distrugem tot ceea ce e frumos, valoros și viu în noi, în viața noastră și în viața celorlalți – înstrăinându-ne prin ursuzenia și negativitatea noastră, de ele, de oameni, și adesea de cei dragi.

Atunci când vom înțelege că tot ceea ce este întunecat în sufletul nostru și ne este potrivnic și nefolositor prin gândurile, sentimentele și atitudinea noastră – este un balast ce-l cărăm după noi (hrănit la nivel energetic, de convingerile și credințele care ne-au fost programate în minte) – atunci atitudinea noastră față de noi, față de semeni și față de viață, se va schimba în mod pozitiv.

Când vom înțelege că prin negativitate generăm și mai multă ostilitate în viața noastră și ne dezechilibrăm în mod dramatic balanța energetică – vom ști să facem alegeri conștiente de efect, renunțând la manifestările reactive și instinctuale, de a căror consecințe nu ne mai putem feri.

Când vom fi capabili să renunțăm la a ne risipi energia – pentru a învăța să o conservăm și s-o prețuim – vom ști și să o producem prin iubire, pentru a o redirija în mod conștient, pentru materializarea în viața noastră, a gândurilor, sentimentelor, alegerilor, atitudinilor, acțiunilor, experiențelor și rezultatelor pozitive.

De abia atunci când ne vom deschidem inima, pentru a ne asuma vulnerabilitățile, a ne accepta semenii și a ne asuma viața cu bune și grele – vom deveni capabili să înțelegem și să conștientizăm că: – dacă ne închidem prin ego, negativitate, neasumare, neîncredere, vanitate și frici – în sinele nostru, în ”colivia” sau în ”carapacea minții” – și dacă tragem astfel ”obloanele” inimii și a sufletului nostru – energia luminii nu poate nici intra și nici ieși, pentru a primi și a dărui iubirea.

Autor: Sandor Kasza
Facebook: https://www.facebook.com/kastimisoara

Recomandam urmatoarele articole:
– MINTEA CARE POATE VINDECA
– Pământul – în planul fizic, ca și în planul spiritual, el încolțește numai semințele ce i le oferim
– Don Miguel Ruiz – Cele Patru Legaminte
– Cum ma rog? Cer o schimbare in mintea mea, nu in lume
– Dușul complet de dimineață. Pentru Corp, Minte și Suflet

“Atunci când sunt nemulțumiți, oamenii au tendința de a găsi niște răspunsuri materiale. Ca și cum aceste insatisfacții ar veni de la corpul fizic, ei îi dau să mănânce, să bea, să fumeze, îl distrează distreze, îl plimbă și îi fac toate plăcerile. Iar el, sărmanul, ghiftuit, sătul, sufocat, se plânge: „Oprește, mă vei omorî. Nu te vei simți mai bine, îndopându-mă astfel !” Oamenii nu înțeleg însă limbajul corpului lor. Ei se încăpățânează spunându-și că, dacă nu reușesc acum să găsească ceea ce caută, o vor face desigur data viitoare. Din nefericire, data viitoare este la fel sau chiar mai rău: vidul. Dar ei continuă…

În realitate, foarte puține lucruri sunt necesare pentru satisfacerea corpului fizic. Cererile din noi vin de la suflet și de la spirit care se roagă fără încetare, imploră: „Eu am nevoie de puritate, de lumină, de spațiu…Eu am nevoie să contemplez soarele…Eu am nevoie să mă unesc cu Domnul, să lucrez pentru venirea Împărăției sale, pentru ca pacea să domnească într-o zi printre oameni…” Iată vocile ce trebuie să le distingem în noi, ascultându-le cu atenție cererile pentru a le da satisfacție.”

Autor: Omraam Mikhaël Aïvanhov

Gândul zilei de 15 aprilie

Recomandam urmatoarele articole:
– Celulele corpului nostru – o mulțime de mici suflete inteligente
– Viața psihică – ne modelează corpul fizic
– Calul și călărețul – legăturile dintre corpul fizic și viața psihică
– Corpul omenesc – poate să fie un bârlog de animale sau un templu
– Corpuri subtile şi chakre

Când grijile, supărările, neliniștea, tristețea, neîmpăcarea, vinovățiile sau dejnădejea te cuprind, nu lăsa mintea să-ți hrănească gândurile, convingerile, prejudecățile și resentimentele ostile și potrivnice binelui tău, păcii sufletești sau adevărului inimimi.

Aceptă-ți experiențele, privește spre viitor cu sperață și încredere și – alege să aduci frumusețea, bucuria, căldura, lumina și pacea inimii, în mintea, sufletul și viața ta, pentru a-ți împlini iubirea.

Autor: Sandor Kasza
Facebook: https://www.facebook.com/kastimisoara

Recomandam urmatoarele articole:
– ÎMPLINIRE
– ÎMPLINIRE
– ÎMPLINIREA IUBIRII
– Împlinirea – o întâlnim numai în regiunile spirituale
– DESPRE ÎMPLINIREA ȘI ABUNDENȚA VIEȚII

Bună dimineața!
Vă doresc o zi în care să aveți puterea de a vă detașa de judecata minții, pentru a asculta Adevărul inimii și a înțelege esența cauzelor și a motivelor prin care vă declanșează rănile sufletești și astfel, să vă puteți elibera prin iubire, acceptare, asumare și iertare, de poveri, prejudecăți, suferințe, griji, mânii și vinovății.

Pentru a vă regăsi cadența vieții și liniștea inimii, este esențial săie să înțelegeți că, rănile pe care credem că cei din jur ni le provoacă – sunt răni aut-o induse și consecințe ale vieții și erorilor ce ne aparțin, ca efect al gândurilor, sentimentelor, alegerilor, judecăților, etichetelor, vinovățiilor, atitudini, experiențelor și faptelor care ne-au pus într-o situați ingrată sau ne-au adus consecințe de viață potrivnice binelui nostru.

Nefericirea, neîmplinirea și nemulțumirile noastre – sunt stări mentale și sufletești auto induse, prin gestionarea incorectă a resurselor noastre energetice și efectul carențelor noastre emoționale și spirituale, care ne împiedică să acceptăm și să asumăm în mod responsabil, orice experiență prin care trecem, învățând lecțiile pe care erorile noastre sau conjuncturile vieții ni le aduc.

Neasumarea experiențelor, a consecințelor, a rezultatelor, a încercărilor, a erorilor și a lecțiilor de viață, firești în procesul de învățare a iubirii – duc la repetarea consecințelor ce ne sut defavorabile, până când suferințele auto-induse ne copleșesc sau, până când conștiința iubirii se trezește în noi, și astfel prin spirit ne trezim la adevărata viață.

Doar prin detașare de cauzele emoționale prin care ne inducem suferințele , vom înțelege că, rănile și vinovățiile – sunt iluzii ale percepției minții, ce trebuiesc conștientizate ca atare, corectate și vindecate prin iubire. Ostilitatea va genera doar situații conflictuale în mintea noastră, pe care le vom proiecta asupra celor din jur și a nefericirii din propria viață.

Rănile sufletești nu pot fi vindecate atunci când ele sunt negate ori neasumate ca auto-induse, pri învinovățirea celor din jur pentru ele. Atunci când le respingem ca și erori ce nu ne aparțin, nu vom face altceva decât să le amplificăm prin nemulțumiri și vini aruncate asupra altora sau a factorilor externi.

Cât timp vom continua să ne eschivăm de la a ne asuma responsabilitatea rănilor și a consecințelor potrivnice vieții – ca niște greșeli sau erori produse prin alegerile și atitudinile noastre din trecut, firești de altfel în procesului de învățare a iubirii, a asumării, a prețuirii, a cumpătării, a recunoștiinței și a responsabilității față de propriul bine și frumusețea propriului suflet.

Cât timp vom continua să ne condiționăm fericirea de atitudinea celor din jur sau de factorii de mediu – vom fi incapabili să iertăm și să aducem iubirea asupra rănilor pe care ni le provocăm – ne ieșind din medii toxice sau ostile siguranței și securității noastre fizice sau, nedetașându-ne de cei ce nu ne prețuiesc iubirea și valorile, sau generează prin ne-iubire sau din alte interese, situații care ne oglindesc propia ne-iubire și propriile carențe emoționale

Conflictul interior și nemulțumirile noastre, proiectate în exterior asupra celor din jur, doar amplifică și cronicizează rănile pe care ni le provocăm atunci când nu suntem dispuși să ne asumăm lecția consecinței sau propriile vini.

Fără a ne îmbrățișa rănile, nemulțumirile și suferințele cu iubire, pentru a le vindeca și a regăsi calea către lumina adevărului inimii, doar ne vom amăgi, și ne vom îmbolnăvi trupul și sufletul, dovedindu-ne imaturitatea emoțională, și incapacitatea de a accepta alegerile și experiențele celorlalți, fără a-i ma-i învinui când ele nu mai susțin propriile atașamente și așteptări.

Fără energia iubirii nu există nici vindecare și nici viață, ci există doar o constantă degradare a trupului material și a corpului nostru energetic (spiritul). Conștiența sau rațiunea conștientă manifestată pri conștința iubirii, este singura măsură a trezirii sinelui nostru spiritual în adevărul inimii și, singura certitudine a realității noastre perceptuale, manifestată în planul nostru fizic, mental și sufletesc, prin înțelegerea cauzelor producerii rănilor, în procesul de învățare și experimentare a vieții.

Atunci când conștiența întregului nerănit, exprimat prin abundența energiei iubirii, este adus înspre partea rănită ce suferă din cauza deficitului nostu de energie vitală de polaritate pozitivă specifice emoțiilor pozitive, credinței și iubiri – atunci suferințele, fricile, vinovățiile, neasumarea, și traumele noastre sufletești încep să se vindece și treptat, dispar din viața noastră, lăsând loc frumuseții, curajului, abundenței, bucuriei, atitudinii binelui și fericirii.

Cei care se simt răniți experimentează starea de victimă, însă atitudinea lor de neasumare și agresivitate, îi transforrmă în călăii celor pe care-i învinuiesc pentru propria incapacitatea de a-și asuma erorile și a-și gestiona eficient emoțiile, stările sufletești și energia.

Pentru a-și păstra starea de suferință, cei ce nu asumă realitatea și preferă să se victimizeze din ne-iubire – au nevoie de răni, și pentru asta ei trebuie să rănească și să-i agreseze pe cei din jur, pentru a-i provoca, a le scădea vibrația, și a le lua energia sufletească, ne fiind capabili să se hrănească singuri cu energie pozitivă, prin atitudinea iubirii.

Singura condiție prin care sinele unei persoane își induce la nivel mental percepția de ca victimă, este aceea a ne-iubirii sale, când egoul ei dezvoltă la nivel mental subconștient, atașamentul față de durere și suferință. Astfel,ea își va provoca singură rănile, printr-un mecanism mental subconștient, fără a putea înțelege că e victima propriei sale inconștiențe, nesăbuințe, alegeri și ne-iubiri.

Când sinele încetează să mai fie văzut ca o victimă, dispare și atașamentul față de durere sau nevoia de auto-crucificare. Durerea poate să vină și să plece, fără ca gândurile să se cramponeze la nivel emoțional de ele și de nevoia de a suferii.

Atunci când prin conștiență, ființa își înțelege divizarea prin suferință, a mentalului în raport cu cu adevărul din inima sa (simbolizată prin conștiența Sinelui său Spiritual), va înțelege că nu poate fi vătămat de propria sa experiență sau de alegerile și experiențele celorlalți.

Atunci când întreaga noastră experiență – contribuie prin iertare, credință, încredere de sine, acceptare, asumare și prețuire (manifestate prin energia emoțiilor pozitive și a conștiinței iubirii) – la vindecarea trupului și a sufletului nostru divizat prin răni și separare spirituală – creăm premizele trezirii noastre spirituale.

Prin retrezirea definitivă a Sinelui nostru unic, invulnerabil, indivizibil, și atotcuprinzător – ne vom reîntregi sufletul prin reasumarea unicități și autenticității noastre spirituale – cu părțile risipite ale sufletului prin neiertare, necredință, ne-iubire, nemulțumiri, suferințe, ostilități, lăcomii și răni sufletești provocate sau auto-induse.

Atunci când inima ne va fi împăcată și vom cunoaște pacea sufletului, eliberând-o de răni și griji – vom redeveni prin iubire necondiționată și Spirit, invulnerabili emoțional.

De abia atunci, când ne vom descoperii sinele unic, prin asumarea manifestării autentice a sinele nostru, capitulând în fața nevoii de a ne judeca unicitate experiențelor noastre de viață, renunțând totodată și la a învinui, judeca sau corecta alegerile și experiențele celorlalți – ne vom putea revendica autenticitatea propriului proces de devenire, vindecare și de transformare spirituală prin iubire.

Asumându-ne pe deplin călătoria, descoperirea și desăvârșirea vieții, a frumuseții și a valorilor ei, prin proiecția în afară a proriei frumuseți sufletești vom descoperi o lume a minulor, a beatitudinii și a splendorilor vieții.

Autor: Sandor Kasza
Facebook: https://www.facebook.com/kastimisoara

Recomandam urmatoarele articole:
– Hrana – importanța de a face din ea o activitate conștientă
– G.I. Gurdjieff – Iubirea conştientă
– Ajahn Sumedho – Atentia constienta, calea spre nemurire
– Lumina – băutura care dă nemurirea
– ARUNCA-TI FOTOGRAFIILE

“Dacă este necesar să se facă niște legi pentru a pune la punct legăturile dintre oameni, este pentru că ei nu sunt încă locuiți de iubire. Când ei vor ști ce este adevărata iubire, când vor trăi din această iubire, în această iubire, ei nu vor mai avea nevoie ca legile să le reamintească fără încetare ceea ce trebuie să facă sau să nu facă: ei o vor face, fiindcă vor găsi în mod spontan cum să s epună în armonie unii cu alții.

Iubirea este unica forță care organizează lucrurile, le face să crească și să înflorească. De îndată ce iubirea pătrunde într-o familie, o comunitate, o societate, nu va mai fi nevoie să se spună: „Faceți așa, faceți altfel, iar dacă nu faceți, păziți-vă!” Toți își execută sarcina cu plăcere. Acolo unde se află iubirea, legea nu-și mai are locul.”

Autor: Omraam Mikhaël Aïvanhov

Gândul zilei de 14 aprilie

Recomandam urmatoarele articole:
– Iubirea – se hrănește din mister
– IUBIREA DE DINCOLO DE SUFERINȚE
– Iubirea – niște schimburi între suflete și spirite
– CONTINUA SA GASESTI IUBIREA
– Fructele – să le oferim iubire înainte de a ne hrăni cu ele

Fericirea ta nu depinde de experiențele, darurile și deciziile celorlalți – depinde doar de tine și de stările emoționale și sufletești pe care alegi să le trăiești.

De alegi să suferi nu-i învinui pe cei ce iubesc valori diferite de ale tale sau decid să fie fericiți. Înțelege doar că, rostul experienței durerii prin care alegi să treci – are rolul de a-ți da lecții de viață și a te învăța să ierți, să accepți și să te prețuiești, manifestându-ți iubirea și toleranța față de alegerile și experiențele celorlalți.

Fericirea ta depinde de conjuncturile pe care le crezi și de curajul de a iubi, a accepta, a asuma și a te încrede în adevărul inimii și în ceea ce alegi să iubești.

Autor: Sandor Kasza
Facebook: https://www.facebook.com/kastimisoara

Recomandam urmatoarele articole:
– FERICIRE
– DREPTUL LA FERICIRE
– CALEA SPRE FERICIRE
– Fericirea – cea adevărată nu are cauză
– NEFERICIRE

Bună dimineața!
Vă doresc o zi cu soare și lumină în suflet, în care să vă bucurați pe deplin de frumusețile vieții, continuând să hrăniți cu iubire, copilului rănit din voi.

Fiți voi cei ce aduceți prin măreția și din abundența voastră, frumusețea, blândețea, speranța și binele, în sufletele și viața celor care au uitat să aprindă în inimile lor făclia iubirii – pentru a disipa fricile și suferințele produse în odaia întunecată a minții lor, încurajându-i și inspirându-i la iertare și iubire, prin exemplul dragostei și a fericirii voastre.

Când lumina ne va trezi pe deplin conștiința și vom alege să renunțăm la frici, pentru a ieși la lumină din coșmarul somnului rațiunii minții și a inimilor noastre înghețate – vor descoperii splendoarea vieții, o altă realitate.

Când ne vom schimba perspectiva privirii prin gânduri pline de iubire – vom înțelege că, ceea ce vedem, atunci când gândurile temătoare ne domină mintea prin nemulțumiri, neliniști, griji și de frici – este doar o irealitate plămădită de mintea noastre.

Treptat, ne vor reaminti cu toții, că adevărul și iubirea divină au fost mereu în inima noastră, pentru a ne păzi sufletul și a ne învăța să prețuim ceea ce suntem, avem și facem – pregătindu-ne să întâmpinăm cu bucurie viața, atunci când ne vom descoperii Sinele Spiritual lăuntric.

Demult, înainte ca ego-ul nostru să încerce să preia comanda ”navei” vieții – Sinele și Spiritul nostru divin, nu era separată de ființa noastră. Atunci încă, Spiritul erau căpitanul răbdător al propriei ”nave”, care se îndrepta în mod firesc către o destinație intuită de noi, dar necunoscută încă de minte.

La fel se întâmplă și acum când alegem să nu cedăm încercărilor minții de a, chiar dacă avem convingerea că trebuie să ne zbatem pentru a prelua comanda destinului nostru sau că, e nevoie să purtăm măști pentru a fi acceptați sau prețuiți.

E firesc ca adesea necunoscutul să ne sperie și grijile să ne copleșească – atunci când, în procesul de învățare, ne confruntăm cu consecințe potrivnice, izvorâte din alegeri greșite și din erorile firești ale experimentării vieții.

E cu atât mai firesc să iubim, cu cât încă, nu știm că, frica ne este programată prin educație, la fel cum și teama de pedeapsa care credem că urmează, atunci refuzăm să ne asumăm experiența crezând că a greși este ceva rușinos sau rău. Am fost educați să ne temem de pedeapsă, însă a greși este ceva firesc și inerent atunci când vrem să învățăm și ne consecințele și viața.

Cât timp vom căuta să fim perfecți pentru a ne asuma acțiunea, sau vom permite fricii să ne împiedice asumarea ei – vom continua doar să dăm prilej minții să se eschiveze de responsabilitate, căutând doar scuze care să ne disculpe.

Nu vom înțelege că, mișcându-ne în van, și alegând încrâncenați după ”succes” – vom rata esența vieții, și nu vom înțelege că deja suntem,avem și facem, ceea ce ne-a fost sortit prin perfecțiunea experiențelor noastre.

De credem însă altceva, nu avem cum înțelege, că, fără a prețui ceea ce deja suntem, facem și avem – nu vom recunoaște, nu vom prețui și nu vom înțelege nici îndestularea, prin lucrurile după care tânjim.

De prea mulți ani ne mișcăm foarte rapid și lipsiți de cârmă, fără să înțelegem că ne zbatem să înotăm ”contra râului”, și istoviți îi pierdem energia. Așa că, nu e de mirare că, lipsiți de cârmă, având întrerupte circuitele tabloului de bord, și programele computerului virusate – atunci când ne trezim sporadic și privim pe geamurile încețoșate ale minții și nu ne place ceea ce vedem – simțim că Universul nu ne sprijină sau că Dumnezeu ne-a abandonat.

În realitate însă, Sinele nostru este încă înfricat și insuficient de treaz pentru a înțelege comenzile propriei nave, și a-i redresa direcția, pentru a reintra în armonie cu fluxul și cursul energiei vitale, lăsându-ne călăuziți de energia luminii sale.

Atunci când vom renunța să ne mai hrănim fricile și să ne împotrivim cursului firesc al vieții – îngăduindu-ne să inspirăm și să expirăm energia iubirii – râul vieții ne va găsi și ne va adopta.

Atunci vom deveni atât ”purtătorul de cuvânt”, al vieții cât și confidentul ei. Vom fi și cei care o ascultăm și cei care îi rostim adevărul. Vom fi cei care îi facem servicii fără să fim tentați să păstrăm ceva pentru noi, și cei care o iubim fără a-i cere recompense sau ceva la schimb.

Când vom iubi necondiționat de așteptările, nevoile, atașamentele sau convingerile minții – vom înțelege întru totul că, destinul nostru este acela de a fi, deodată, atât creatorul vieții cât și cel creat de viață.

A fi masculin în feminin și a fi feminin în masculin, a fi activ și receptiv, și a merge dincolo de dualitate, pe aripile incertitudinii și paradoxului neputinței minții, înseamnă a ne asuma viața prin credința și conștiința iubirii.

Dincolo însă de ceea ce credem sau ne lasă cunoașterea minții să înțelegem și să acceptăm în baza dovezilor sale limitate și subiective – timpul ne va învăța și ne va face pe toți să înțelegem că – noi suntem atât mântuitorul, cât și cei care învățăm să respirăm, pentru a ne ridica din întunericul conștiinței durerii și a conflictelor auto-create, asumându-ne fericirea prin conștiința iubirii.

Autor: Sandor Kasza
Facebook: https://www.facebook.com/kastimisoara

Recomandam urmatoarele articole:
– Copiii cei Noi au sosit. Tu ai un copil de Cristal?
– SERIOZITATE
– PUTEREA LUMINII
– MINTEA CARE POATE VINDECA
– 12 SFATURI ZEN

“Când niște bărbați și femei au adus niște lucruri foarte bune unei societăți, unei țări sau chiar întregii omeniri, li se ridică niște monumente sau statui. Pe bună dreptate. Totuși, eu cred că cele mai frumoase monumente, cele mai frumoase statui, ar trebui ridicate dușmanilor noștri…Fiindcă ei sunt adevărați noștru binefăcători! Datorită lor, noi suntem obligați să devenim mai vigilenți, mai inteligenți, mai răbdători, mai stăpâni pe noi înșine. Pentru a suporta greutățile ce ni le creează, trebuie să plecăm în căutarea unor regiuni interioare de pace și lumină pe care, în lipsa lor, nu am fi căutat niciodată să le explorăm. Credeți că spusele mele nu sunt serioase? Gândiți-vă puțin la această idee: prietenii noștri ne adorm deseori cu dovezile lor de afecțiune și complimente, în timp ce dușmanii ne stimulează.

Veți spune: „Dar acești oameni care ne sunt ostili, ne otrăvesc viața!” Desigur, dar dacă voi aveți dorința sinceră de a înainta, veți primi cunoașterea și forța pentru a folosi toate obstacolele ce ei vi le așează în cale. Aceste obstacole sunt ca niște trepte ce vă vor permite să urcați din ce în ce mai sus.”

Autor: Omraam Mikhaël Aïvanhov

Gândul zilei de 13 aprilie

Recomandam urmatoarele articole:
– Dușmani interiori – și dușmani exteriori. Cum să ne purtăm cu ei
– Dușmanii – ne ferim de ei prin iubire
– DARUL IUBIRII
– LIPSA DE APARARE
– MECANISMELE DE APARARE

Când deznădejdea și însingurarea ne copleșesc inima, sufletul și viața, trebuie să ne reamintim că nu suntem singuri, iar ”cheia potrivită” ce ne oferă accesul la fericire – se găsește în inima și sufletul nostru… însă, doar prin Spirit și conștiință trează o putem vedea, înțelege, dobândi și folosi, atunci când prin lumina inimii, disipăm întunericul din sufletele noastre însingurate și triste.

Dacă tristețea, singurătatea, deznădejdea și suferința, vor bate la poarta inimii tale… NU le deschide! – Spune-le doar, că, ai pierdut cheia…

Autor: Sandor Kasza
Facebook: https://www.facebook.com/kastimisoara

Recomandam urmatoarele articole:
– Sentimentele sunt uşa către inimă
– Inima – o imensitate ce numai Dumnezeu o poate umple
– Fericiţi cei curaţi cu inima…
– DESCHIDE-ȚI INIMA
– CAND NU TE IUBESTI PE TINE INSUTI