“Rugăciunea nu se limitează numai la rostirea unor cuvinte. De unde vine faptul că, deseori, atunci când se roagă, persoanele își alătură în mod spontan cele două mâini? Prin acest gest, ele regăsesc în mod instinctiv sensul profund al rugăciunii: o mână reprezintă intelectul și cealaltă, inima. Pentru ca o rugăciune să fie puternică, ea trebuie să vină din intelect și din inimă, din gând și din sentiment, adică din cele două principii masculin și feminin.
Aceasta nu înseamnă că, pentru a ne ruga, trebuie să ne alăturăm neapărat mâinile în mod fizic. Ne putem ruga alăturându-ne sau nu mâinile…și ne putem deopotrivă ruga cu mâinile deschise la înălțimea feței, cu palmele înainte; în acest caz, brațele formează împreună cu capul litera ebraică Șin ש. Ne putem ruga în orice poziție, nu contează atitudinea fizică, ci atitudinea interioară, participarea gândului și a sentimentului. În rugăciune, esențialul nu constă în cuvinte. Desigur, ele sunt importante, dar numai dacă și în planul fizic ele sunt însuflețite de gând și sentiment. ”
Autor: Omraam Mikhaël Aïvanhov
Gândul zilei de 19 noiembrie
Recomandam urmatoarele articole:
– Rugăciunea – o întâlnire a sufletului nostru cu Spiritul Cosmic și a spiritului nostru cu Sufletul Universal
– Rugăciunea – are la bază o știință ce se referă la structura universului
– Rugăciunea – ne proiectează lângă Dumnezeu și îngerii săi
– Rugăciune – către Îngerii celor patru elemente
– Rugăciunea – este eficace numai dacă căutăm să ne îndreptăm spre Domnul, în loc să dorim să Îl atragem spre noi