NU PUTEM FORTA INIMA SA SE DESCHIDA

Bună dimineața
și o săptămână a abundenței inimii și a împlinirilor voastre sufletești!
Vă doresc ca ziua de azi să v-o dedicați prin tot ceea ce gândiți simțiți exprimați, experimentați și faceți, vouă înșivă.

Pentru a vă cunoaște valorile lăuntrice și a le lăsa la suprafață ca să vă călăuzească și să vă susțină împlinirea în tot ceea ce faceți și întreprindeți, e nevoie să vă împrieteniți cu Sinele vostru autentic, aducând abundența inimii în armonie cu nevoile minții.

Pentru a nu da răgaz minții să vă manipuleze prin frici, – a nu face compromisuri, – a nu căuta satisfacții și fericirea în afară, – a vă prețui pentru ceea ce deja sunteți, – a avea grijă de sufletele voastre cu blândețe și generozitate, – a vă găsi echilibrul, liniștea inimii și pacea sufletească, – a vedea frumusețea din voi și din cei pe care-i întîlniți, și – pentru a vă bucura de viață – este nevoie să învățați să vă iubi.

Atunci când experimentăm viața prin sinelui nostru nedivizat – ca efect al păcii sufletești, dobândită prin armonia dintre adevărul inimii și dreptatea minții, înțelegem că – adevărata iubire ce izvorăște din inimile curate, nu caută să lege sau să înrobească, nu se confruntă cu alte inimi pentru a domina sau constrânge și nu cunoaște teama sau durerea dezamăgirii.

Când inima e în armonie cu iubirea di suflet, Ea bate pentru a dărui prin menirea sa, frumusețe, curaj și viață, și pentru a ne învăța să ne eliberăm sinele de constrângeri și frici – și pentru a ști să-i lăsăm și pe ceilalți liberi, ca să-și găsească propriul lor adevăr, propriul scop și propriul sens de viață.

Încorsetarea inimii, prin gelozii, posesivitate sau teama de a nu pierde, nu fac altceva decât să dea prilej minții, de a înrobii și ne înrobi, în obiecții, scuze, judecăți, vanități, orgolii, critici, vini, nemulțumiri, și în propria noastră falsitate.

O inimă care nu are grijă de noi, nu e blândă, nu e devotată și nici generoasă, nu va putea fi devotată nici față de ceilalți. A crede că putem fi devotați față de alții, fără a învăța mai întâi să ne devotăm nouă înșine, este un fals crez și o iluzie a minții.

Cât timp îi vom permite minții să ne facă să credem că suntem implicați în relații pline de dăruire (fără a fi devotați față de noi înșine) – o lăsăm să se folosească de scuza ”dăruirii” față de altul, fără să înțelegem că astfel, ne sabotăm în a învăța mai întâi pe noi lecția devotamentului, a prețuirii și a dăruirii.

Cât timp ne vom împiedica să ne dăruim nouă înșine iubire, prin abnegație și prețuire – vom rămâne incapabili să înțelegem motivul pentru care nu cunoaștem abundența ei și, nici nu reușim să realizăm nimic de valoare în viață, care să ne dea o stare lăuntrică și permanentă de mulțumire și împăcare.

Fără a avea grijă de noi, și fără a ne devota cu blândețe și generozitate, vom rămâne incapabili să ne găsim Sinele autentic, să ne înțelegem Adevărul inimii și mai ales să dobândim prin Spirit, capacitatea de a înțelege și de a iubi în mod autentic.

Pentru a ne ști să ne validăm gândurile și sentimentele, avem nevoie de atenția noastră lăuntrică și de împăcarea inimii cu ceea ce suntem, avem, facem și experimentăm, înainte de a privi în afară, pentru a căuta satisfacții sau validări ale fericirii noastre lăuntrice.

Doar când vom renunța a mai căuta soluții, răspunsuri și validări din afară, vom da putere Sinelui nostru lăuntric, pentru a putea vedea și înțelege că, deja avem în noi toate răspunsurile și soluțiile de care avem nevoie, pentru a ne elibera sufletul, mintea și viața, de frici, negativitate, problem și poveri. Când asta se va întâmpla, ne vom putea manifesta pe deplin libertatea prin Spirit, pentru a experimenta fericirea și împlinirea, dobândite prin pace sufletească și stimă de sine.

Cât timp însă: – ne vom compromite valorile inimii în detrimentul nevoilor minții, pentru a ne adapta situațiilor care apar în fața noastră, – vom accepta în relațiile noastre, la serviciu sau în plan personal, compromisuri prin care ni se vor încălca demnitatea, libertățile și valorile.

A face compromisuri și a accepta să întreprindem acțiuni, la servicil sau în relațiile și activitățile noastre, care nu ne aduc satisfacții sau pe care le facem din obligație – vom acționa din frică, și astfel sufletul nostru va rămâne neîmpăcat și trist.

A ne trăii viața findu-ne frică de: – a asuma riscuri,a da curs experiențelor noi, – a ne asculta inima, – a renunța la siguranța pe care o avem, etc. – vom fi incapabili să înțelegem că, așa zisa ”siguranța” de care ne agățăm ca un colac de salvare, este doar o iluzie a minții, care ne va trage iar și iar înapoi, împiedicându-ne trezirea în conștiința iubirii, și evoluția spirituală, către înțelegere și claritate.

Dacă vrem să rămânem cu credința nestrămutată în deciziile și aspirațiile noastre spre mai bine pentru sufletul și viața noastră – va trebui să trecem de barierele fricilor, prejudecăților și opoziției minții, în a ne asuma personalitatea și valorile, în mod curajos și autentic, pentru a le putea manifesta și dărui.

Fără să ne asumăm calitățile și vulnerabilitățile și să trecem dincolo de nevoia de validări din afară sau de opoziția minții celor care ne contestă experiențele și alegerile – nu vom putea deveni autentici pentru a avea curajul să ne asumăm , să ne exprimăm și să ne împlinim iubirea, aducându-i energia în fiecare plan al vieții – pentru a ne vindeca mintea și trupul de nevoi si răni.

Pentru a ne trăi viața prin atitudinea fericirii și împăcării sufletești. – va trebui să fim dispuși să renunțăm la tiparele mentale negative, la victimizare, la auto-sabotare, la frici, la judecăți de valoare și la a face pe plac altora doar pentru a-i mulțumii, a fi plăcuți sau a fi acceptați de ceilalți.

Va trebui în final să înțelegem Adevărul inimii, pentru a ne feri sufletul de dezamăgiri și decepții, atunci când ne condiționăm iubirea sau nu avem curajul de a o asuma și dărui.

Autor: Sandor Kasza
Facebook: https://www.facebook.com/kastimisoara

Recomandam urmatoarele articole:
– Sentimentele sunt uşa către inimă
– Inima – o imensitate ce numai Dumnezeu o poate umple
– Fericiţi cei curaţi cu inima…
– DESCHIDE-ȚI INIMA
– PACE LĂUNTRICĂ