Category: 
Comments: 
Să vindeci înseamnă să faci fericit. Ti-am spus să te gândeşti câte ocazii ai avut să te înveseleşti şi câte ai refuzat. Altfel spus, ai refuzat să te vindeci. Lumina care îţi aparţine ţie e lumina bucuriei. Radiosul nu e asociat cu mâhnirea. Bucuria provoacă o disponibilitate integrantă de-a o împărtăşi şi stârneşte impulsul firesc al minţii de-a reacţiona ca tot unitar. Cei ce încearcă să vindece fără să fie ei înşişi pe deplin bucuroşi stârnesc diferite tipuri de reacţii în acelaşi timp, lipsindu-i astfel pe ceilalţi de bucuria unei reacţii din toată inima.
Ca să faci ceva din toată inima, trebuie să fii fericit. Dacă frica şi iubirea nu pot coexista, şi dacă e cu neputinţă să fii pe deplin înfricoşat şi să scapi cu viaţă, atunci singura stare deplină cu putinţă e cea de iubire. Nu există diferenţă între iubire şi bucurie. De aceea, singura stare deplină cu putinţă e cea de bucurie deplină. A vindeca sau a face bucuros e, aşadar, acelaşi lucru cu a integra şi a face una. Iată de ce nu contează cărei părţi sau de către care parte a Fiimii se oferă vindecarea. Fiecare parte beneficiază, beneficiind în mod egal.
Eşti binecuvântat de fiecare gând benefic din partea oricăruia dintre fraţii tăi, de oriunde. Ar trebui să vrei să îi binecuvântezi la rândul tău, în semn de recunoştinţă. Nu e nevoie să îi cunoşti personal sau să te cunoască ei pe tine. Lumina e atât de puternică, încât se răsfrânge prin toată Fiimea, aducând mulţumiri Tatălui pentru că Şi-a răsfrânt bucuria asupra ei. Numai sfinţii copii ai lui Dumnezeu sunt canale demne de bucuria Lui frumoasă, căci numai ei sunt destul de frumoşi să o aibă împărtăşind-o. Unui copil de-al lui Dumnezeu îi e cu neputinţă să îşi iubească aproapele altfel decât ca el însuşi. Iată de ce rugăciunea celui ce vindecă este:
Să cunosc fratele acesta cum mă cunosc pe mine însumi.
