DESPRE PIERDERI ȘI RESENTIMENTE

Sentimentul înstrăinări ni se cuibărește în suflet și adesea în subconștient, odată cu experiența suferinței și a durerii, induse prin separarea de căldura și siguranța dată de iubirea maternă. Pe parcursul vieții, pierderile pe care le suferim, sunt asociate în subconștientul nostru, cu traumele și durea separări experimentate în copilărie. Pe parcursul experiențelor noastre zilnice, canalele energetice pe care le deschidem prin gânduri, devin conexiuni prin care rămânem conectați la experiența separării și durerii pierderii.

Pierderile sunt simple stări emoționale și constatări ale minții conștiente, cu privire la unele situații de fapte, rezultate și consecințe ale alegerilor care au dus la experiența lor – prin care aflăm nivelul nostru de atașament mental față de lucruri și persoane (ca efect a ceea ce pierdem), și nivelul frustrărilor și a resentimentelor indus la nivel subconștient, prin emoțiile negative care prin reperele negative ale experiențelor trecute, ne domină sentimentele și gândurile.

Polaritatea emoțiilor (pozitivă sau negativă), cu care ne hrănim la nivel energetic (prin gânduri conștiente de efect sau gânduri instinctuale), percepțiile despre lume, oameni, evenimente și viață, vor materializa prin situațiile cu care ne confruntăm și prin modul în care le gestionăm – stări de fapte și consecințele pe care le atragem ca efect în viața noastră. Ele ne vor oglindi mereu: – starea noastră sufletească, – nivelul de maturitate emoțională și, nivelul de conștientizare și înțelegere, caracterul și înțelepciune care ne caracterizează atitudinea manifestat în plan Spiritual, față de noi și ceea ce se întâmplă în jurul nostru.

A nu avea suficientă inteligență emoțională înseamnă a nu conștientiza efectul energiilor transferate prin gânduri, asupra vieții noastre și a celorlați. Dacă ne lăsăm afectați de sentimentele negative pe care ni le auto-inducem (adesea inconștient de efect), vom acutiza doar sentimentele noastre potrivnice asociate pierderii. Prin ele ne vom hrănii neajunsurile și ne vom lăsa copleșiți de griji, prin: – teama de neprevăzut și de consecințele viitoare, – disconfortul dat de lipsa din viața noastră a experiențelor și trăirilor benefice asociate cu prezența lucrurilor, situațiilor, privilegiilor sau persoanelor de care ne-am atașat, – frica și nesiguranța privind confruntarea cu consecințele și experiențelor viitoare, pentru care brusc constatăm că nu mai avem sprijin.

Sentimentul negativității și al vinovăției asociate pierderii, ne fac să menținem vie prezenta și povara traumei, în viața noastră. În același context, acceptarea și asumarea pierderii, ajută vindecarea traumelor sufletești, prin detașarea de povara suferinței, a sentimentului negativității și de frustrările cauzate din lipa abilităților de adaptare și de sentimentul separării. Manifestarea prelungită a acestor stări devin cauze care duc la dezechilibrarea noastră energetică, manifestată prin lipsa de iubire față ne noi și viața noastră și prin atitudinea adesea potrivnică și ostilă față de ceilalți și experiențele lor.

Prin continuarea manifestării și auto-inducerii negativității, vom continua să perpetuăm situațiile conflictuale cu noi înșine și pe cele din viața și relațiile noastre private sau profesionale. Astfel, vom dezvolta atașamente față de suferințe și atitudini negative, care, în mod inevitabil, vor duce la traume fizice, mentale, emoționale, depresii și boli, instalate ca efect al supunerii prelungite a corpului nostru fizic și energetic, la dereglări și deficiențe energetice de polaritate pozitivă. Ele ne vor induce și viitoarele pierderi și consecințe nefavorabile, produse într-un cerc vicios al irațiunii noastre conștiente.

Cauzele suferințelor noastre, indiferent de scuzele și justificările pe care adesea subconștientul ni le servește și conștientul le argumentează prin etichetări, vini și judecăți – sunt simple carențe de inteligență emoțională și frici auto induse, pe care singuri, adesea în mod inconștient, alegem să le hrănim (prin false crezuri, preconcepții, și vini). Astfel, la nivelul nostru subconștient, dezvoltăm adesea convingeri și atașamente mentale, prin care vom asocia orice pierdere (fie ele lucruri, stări de fapte, privilegii, ruperi de relații, separări conjugale, înstrăinarea de persoane dragi, etc), cu durerea și vinovăția.

Pentru că adesea, la nivelul nostru conștient – asociem pierderea cu sentimentul greșelii și al vinovăției – frica ”pierderii”, izvorăște din asocierea subconștientă a greșelii, cu pedeapsa. De acea, avem adesea convingerea și credința ca suntem victime ale conjuncturii – iar soarta, semenii sau partenerul de viață – ne pedepsesc în mod nedrept.
În aceeași măsură se întâmplă adesea, ca noi înșine să ne transformăm din victime conjuncturale în ”călăi” – atunci când refuzăm să ne asumăm partea de vină (ca aport la consecința ce ne nemulțumește),devenim cei care aruncăm vina pe ceilalți, creându-le sentimentul vinovăției sau pedepsindu-i voluntar sau involuntar, atunci când prin gânduri, atitudini, acțiuni și sentimente negative (încărcate cu nemulțumiri, judecăți, critici și învinuiri), îi atacăm energetic.

În realitate însă, iluzii și fricile subconștiente induse în percepțiile noastre conștiente, prin proiecții mentale și convingeri potrivnice stării de normalitate energetică a corpului nostru Spiritual, au menirea de a ne înfrâna acțiunea și a ne menține starea inițială de fapte, și atașamentele mentale, fața de experiențele și situațiile de viață cunoscute deja (chiar și pe cele din zona de disconfort sau a suferinței), cu care mintea noastră subconștientă s-a obișnuit deja.

Altfel spus, mintea noastră subconștientă evită prin ego – noul, neprevăzutul, experiențele și acțiunea, folosindu-se de fricile, viciile, obiceiurile, dependențele, atașamentele și slăbiciunile noastre – pentru a ne împiedica acțiunile și a-și apără astfel, așa zisa ”zonă de confort”, conservându-și rezerva de energia pozitivă rămasă, pentru acoperirea necesarului de energie vitală din zona funcțiilor vitale și locomotorii, a corpului nostru fizic.

Pentru a nu experimenta deficitul energetic de polaritate pozitivă, generate prin stările negative (induse prin frici, pierderi, nemulțumiri, lăcomii, insuficiențe, neîmpliniri, griji, ostilități, suferințe, stres, etc), art trebui să aducem în armonie gândurile noastre subconștiente cu cele conștiente și mai ales cu Adevărul inimii. Singura cale pentru a atinge acest deziderat și a ne vindeca trupul, mintea și sufletul (de dureri, suferințe, boli, nemulțumiri, judecăți, ostilități, pesimism și orice formă de negativitate) este acela de a ne asuma experiențele cu iubire și îngăduințe, fără a le judeca, a condamna sau a ne crucifica pentru ele.

Atunci când prin înlocuirea atitudinilor și gândurilor negative, cu gânduri și atitudini pozitive – alege să experimentăm iertarea, acceptarea, asumarea, toleranța, înțelegerea, învățarea, bunătatea, altruismul, modestia și îngăduința – Sinele nostru spiritual se transformă, nivelul de conștientizare crește, iar noi dobândim siguranță, credință, iubirea, abundență energetică și claritatea prin înțelegere – asupra vieții pe care o trăim, a cauzelor și a sensului experienței noastre, devenind conștienți de efectul final al fiecărei acțiuni întreprinse.
Atunci înțelegem că, mintea noastră subconștientă este modelată de ceea ce ne spunem nouă înșine și de ceea ce facem în mod fizic, pentru a dobândi crezuri solide prin experiențe. Astfel vom depista toate acele convingeri și prejudecăți potrivnice prin care ne-am generat consecințele și viața de care e posibil ca azi să ne plângem. Când vom înțelege asta, și vom fi dispuși să fim mai toleranți în relațiile noastre, cu semenii noștri și cu noi înșine – vom putea limita în mod conștient, pierderile, bolile, nemulțumirile, decepțiile, depresiile și suferințele provocate și auto-induse emoțional, în urma lor.

Gândurile noastre subconștiente și fundalul dialogului interior, devin eficiente (atât în dobândirea abundenței vieții cât și în păstrarea sănătății noastre fizice, mentale emoționale și spirituale) și se răsfrâng în mod benefic asupra tuturor planurilor vieții noastre (personal, relațional, familial, profesional, financiar, etc) – atunci când subconștientul este în sincron cu conștientul, nevoile minții sunt în armonie cu abilitățile prin care le putem împlinii, fricile ne sunt disipată prin curajul asumării, și, acceptarea, credința și a iubirea noastră interioară, ne sprijină în învingerea rezistenței subconștiente la schimbare.

Pierderile noastre viitoare, încep adesea să se configureze încă de atunci când: – dăm curs manifestării ”ispitei” vanității minții, – simțim nevoia de a ne confrunta sau de a ne impune propria dreptate în detrimentul dreptății celorlalți, – suntem tentați să ne hrănii orgoliul rănit prin dorința de dominanță, posesivitate sau de răzbunare ca,d nu vrem să acceptăm nevoile, personalitatea, principiile, valorile, caracterul sau experiențele celorlalți, – nevoia de a ne hrăni frustrările, furiile, invidiile sau geloziile, sunt mai mari decât rațiunea și conștiența consecințelor ce le vor urma.

Pentru a nu ne manifesta negativ față de pierderi și a nu induce prin ele consecințe ”agravante” și potrivnice sănătății noastre fizice și psihice – este important să înțelegem că pierderile sunt doar prilej de atenționare cu privire la atitudinile și erorile noastre neconforme cu o atitudine energetică potrivită ca frecvență de manifestare, prin care nu am fi generat pierderea și cauzele care au dus la ea. Gândurile noastre subconștiente și fundalul dialogului interior, devin eficiente sănătății noastre fizice și emoționale, când sunt sincronizate cu mintea conștientă. Doar astfel ne putem influența mintea subconștientă, care la rândul ei este acordată la sistemul imunitar.

Experiențele durerii, decepțiilor, a pierderii, a nemulțumirilor, a suferințelor, etc, sunt menită să ne învețe prețuirea lucrurilor și a persoanelor de lângă noi, pentru a evita pierderile viitoare, și pentru a ne învăța Adevarul inimii, acceptarea, iertarea și toleranța. Doar prin ele putem forma noi obiceiuri și atitudini pozitive, pentru a ne susține prin învățare și înțelegere, viața și devenirea – vindecându-ne prin iubire, iertare, credință, entuziasm și pasiune pentru ceea ce suntem, alegem și facem – de orice forma de negativitate, ostilitate și de manifestare a nemulțumirilor noastre.
Când ne vom vindeca de negativitate, și alegem ca mintea și sufletul să fie dominate de emoții pozitive, vom deveni capabili să ne asumăm consecințele vieții, ca niște experiențe firești în procesul de învățare și devenire. Atunci când prin Spiritul și conștiință trează, nu ne vom mai lăsa dominați de frici, frustrări, neajunsuri și negativitate – nu vom mai permite minții să ne domine gândurile, atitudinile, percepțiile și alegerile – vom deveni capabili să preluăm controlul asupra vieții noastre și a rezultatelor pe care le dorim.

Atunci vom înțelege că, în realitate, ceea ce credem că pierdem și lăsăm să ne afecteze emoțional, situații, stări de fapte și persoane, cărora trebuie să le permitem să-și continue existența în alte forme și stări sau în preajma altor persoane, în afara vieții noastre. Dacă vom înțelege că focul hrănit cu lemne, nu se stinge, pe viitor, vom deveni capabili prin prețuire să nu mai pierdem, sau prin iubire, să reaprindem ”jarul” acolo unde nu am trântit din frustrare ușa în urma noastră, sau n-am împroșcat frumosul, cu acidul urii noastre. Important este, să nu permitem prin gânduri ostile, ca acest acid să ne otrăvească sufletul și să se răspândească ca un flagel în jurul nostru contaminându-i și pe cei din jur, prin gândurile noastre ostile și prin săgețile lor otrăvite, sau prin împovărarea celorlalți cu suferințele și problemele noastre.

Trebuie să înțelegem că: – stările noastre potrivnice de spirit, suferite în urma pierderii, rănile sufletești, nemulțumirile, neîmplinirile, insuficiențele, însingurarea sau înstrăinarea de ceea ce cândva am iubit – au apărut, pentru că n-am mai fot dispuși să ne prețuim valorile și să ne iubim, și astfel, le-am lăsat în mod inconștient de efectul alegerilor și a negativități noastre, să se dematerializeze ca prezență din planul fizic al viața noastre, ca prezență a lipsei lor.

În final însă, cu toții vom învăța și vom înțelege (în mod conștient sau constrânși de destin) că, toate consecințele noastre, ”bune” sau ”rele”, ne aparțin (prin alegerile din trecut), și sunt lecții firești ale vieții, ce fac parte din experiența noastră spiritală, și ne sunt destinate. Ele sunt menite să ne re-învețe prețuirea, aprecierea, acceptarea, asumarea, toleranța și respectul prin iubire, credință și iertare, față de tot ceea ce experimentăm și trăim în viață. Astfel, în timp vom înțelege că, doar prin asumarea și învățarea lecțiilor noastre de viață, ne vom putea elibera de dominanța minții noastre ego și a programelor mentale ce ne controlează gândurile și viața.

Doar prin învățare, experimentare și asumarea propriilor consecințe, erori sau greșeli – ne vom putea detașa de experiența suferințelor, dezamăgirilor, deznădejdei, a fricilor și a pierderii – pentru a lăsa în locul lor să intre în viața noastră, curajul asumării experiențelor și a acțiunilor hrănite prin iubirea, pasiune și entuziasm, ca o cale unică de materializă frumuseții, abundenței și împlinirii vieții noastre și a oglindirii ei în mediul în care trăim și, în viața celorlați.

Prin asumarea pierderilor și prin învățarea lecțiilor cauzelor noastre sufletești și karmice care au dus prin gânduri și emoții la alegerile pe care le-am făcut – ne vom elibera sufletul și mintea, de povara repetării experiențelor durerii. Iar detașarea noastră de negativități, frici și nemulțumiri – prin iertare, vom începe să ne vindecăm sufletul și trupul de poveri, resentimente și răni. Iertarea ne va închide toate acele canale energetice deschise prin gânduri, prin care menținem în viața noastră și hrănim, traumele, fricile și poverile auto-induse, prin gestionarea necorespunzătoare a lor.

Autor: Sandor Kasza
Facebook: https://www.facebook.com/kastimisoara

Recomandam urmatoarele articole:
– Secretele matricei
– Eckhart Tolle – Sfaturi #07
– PATCH ADAMS – un medic trasnit (2008)
– Omraam Mickhael Aivanhov – Munca discipolului în timpul somnului
– Omraam Mikhael Aivanhov – Spiritul şi materia