Category: 
Comments: 
Prima data cand am auzit de meditatie a fost in urma cu multi ani, de la o prietena. Mai precis mi-a spus: “aseaza-te tu frumos pe scaun si mediteaza. Adica uita-te la gandurile tale!”. Mi-a explicat pe intelesul mintii mele analitice ca asta nu inseamna sa ma straduiesc sa nu mai gandesc, o metoda total gresita si abuziva promovata de unele scoli occidentale de autodezvoltare, ci mai precis sa ma uit ce ganduri imi trec prin cap, fara insa sa incerc sa le dezvolt. Pur si simplu sa vad ce fel de ganduri am, ce domenii din viata mea vizeaza, care sunt predominante, ce incarcatura au si ce emotii trezesc in mine. Mi-a placut cum suna, dar a fost unul dintre cele mai dificile procese de a intelege.
Ulterior mi-am dat seama ca meditatia, ca orice alta actiune spirituala, nu poate fi inteleasa dupa o formula matematica. Mai degraba o intelegi daca o traiesti si o simti. Pentru ca rostul meditatiei este acela de a linisti tumultul de ganduri ce navalesc in mintea noastra, ca mai apoi sa linisteasca tumultul de emotii si sentimente, adesea contrarii, ce napadesc inima si sufletul nostru.
Am inceput sa practic meditatia temeinic abia dupa ce am primit initierile in Reiki. Usor-usor am inceput sa ii simt si sa inteleg efectele sale benefice. Am inteles ca sunt cativa pasi simpli de urmat pentru a intra intr-o stare de meditatie. Am inteles ca nu trebuie sa opun rezistenta gandurilor si sirului, aparent, interminabil de intrebari, pentru ca ele vor disparea de la sine imediat ce incetez sa le dau importanta. Osho spunea ca un om intampina doua dificultati in calea practicarii meditatiei: Eul si mintea care vorbeste mereu.
Prima dificultate, asa cum am inteles-o eu in practica, se manifesta printr-o forma de revolta interioara fata de invatamintele noi pe care le primesti si care contravin tuturor credintelor cu care am fost crescuti de familie, de scoala, de societate. Ca exista ceva dincolo de cele cinci simturi.
Citeste articolul integral aici
Recomandam urmatoarele articole:
– J. Donald Walters – Meditaţia pentru începători
– Tacerea
– Meditația – câteva sfaturi
– Omraam Mikhael Aivanhov – Meditaţia. Asupra căror subiecte să medităm?
– Iluminarea: Adevarul despre acest nou “taram promis” al spiritualitatii
Iti multumesc cu recunostinta si cu iubire pura pentru acest articol. Am citit mai multe articole despre meditatie si dezvoltare personala si abía acum am intelés mai bine. Iti urmaresc toate articolele PE facebook. Fáci un lucru minunat. Dumnezeu sa te binecuvanteze si sa ti dea putere da continui tot asa. Sant convins ca e de ajutor pt multe persoane. Doamne ajuta.
Meditatia descrisa de tine poate conduce la linistire si este normal asa. Cind te extragi din tumultul lucrurilor care te agita din lumea exterioara producind valuri inauntrul tau este firesc sa obtii o linistire interioara chiar daca nu totala, pentru ca gindirea este un proces continuu si nu inceteaza niciodata.
Trebuie sa subliniem ca linistirea indusa de aceasta meditatie nu este nici totala si nici permanenta. Legea vietii vrea ca perioadele de linistire sau liniste sa le succeada celor de agitatie si probleme, de anxietate etc. Deci, o linistire totala, in timp ce esti cuplata la viata exterioara este imposibila. De aici rezulta concluzia ca daca vrei o linistire mai accentuata trebuie sa te desprinzi de viata exterioara, asa-zis lumeasca. Astfel trecem de la meditatia simpla, ca eercitiu de relaxare zilnica, la asceza si intram pe tarimul parintilor spirituali care au parasit lumea, s-au izolta in locuri singuratice si si-au redus nevoile “lumesti”. Dar aici este deja altceva.