Neville Goddard – Indrazneala nerusinata

Neville 09-27-1968

Îndrăzneală Nerușinată

O nouă idee nu va deveni parte comună a gândirii tale până ce nu a fost repetată neîncetat și până ce tu nu începi să trăiești conform noii tale idei.
Ai fost învățat de-a lungul timpului să crezi că Dumnezeu există în afara ta, dar eu îți spun că tu ești cu totul imaginație. Îți mai spun că Dumnezeu există în noi și noi în El.
Îți mai spun și că eternul nostru corp este Imaginație și că este Dumnezeu personificat.
Când spun asta eu cred fiecare cuvânt pe care îl spun și nu este un gând nou.
Până când această nouă idee nu va face parte integrantă din gândirea ta, de fiecare dată când vei auzi cuvântul Dumnezeu, mintea ta se va îndrepta înspre exterior, spre ceva, ceea ce TU îl percepi drept a fi Dumnezeu.
Atunci când omul spune “EU SUNT”, atunci el vorbește despre Isus Hristos din noul testament dar și despre Iehova, cel din vechiul testament.
Atunci când TU mergi la culcare seara și îți așezi capul pe perna, TU devii conștient că ești, că exiști. Această conștiență este Dumnezeu!
Vreau să-ți arăt cum să-ți folosești această conștiență ca o îndrăzneală nerușintă.

În capitolul 11 din evanghelia după Luca, scrie că atunci când Isus se ruga, unul dintre discipoli i-a zis:
“Şi pe când Se ruga Iisus într-un loc, când a încetat, unul dintre ucenicii Lui I-a zis: Doamne, învaţă-ne să ne rugăm, cum a învăţat şi Ioan pe ucenicii lui.” Luca 11:1
și atunci Isus le-a oferit lor rugăciunea către Domnul.
Dar, Rugăciunea către Domnul de care dispunem atât eu cât și tu este tradusă din limba latină, limbă care nu dispune de timpul imperativ pasiv, timp care poate să descrie starea necesară pentru a exprima înțelesul adevărat al rugăciunii.
Dar conform înțelesului grecesc, rugăciunea este precum o îndrăzneală nerușinată pentru a intra într-o stare dorită, pasiv imperativă, ceva de genul a fi făcut continuu şi absolut.
Cu alte cuvinte “Ce vrei să se întâmple (facă)” devine “Ce trebuie să se fie întâmplat (făcut) deja”.
Precum și expresia “Împărăția va fi” devine “Împărăția trebuie să fie deja“.
Asta s-a vrut a se spune în scripturi, de altfel Isus a spus-o și sub forma unei parabole când a spus :
“Şi a zis către ei: Cine dintre voi, având un prieten şi se va duce la el în miez de noapte şi-i va zice: Prietene, împrumută-mi trei pâini, Că a venit, din cale, un prieten la mine şi n-am ce să-i pun înainte, Iar acela, răspunzând dinăuntru, să-i zică: Nu mă da de osteneală. Acum uşa e încuiată şi copiii mei sunt în pat cu mine. Nu pot să mă scol să-ţi dau. Zic vouă: Chiar dacă, sculându-se, nu i-ar da pentru că-i este prieten, dar, pentru îndrăzneala lui, sculându-se, îi va dă cât îi trebuie.” ( Luca 11:1-5)
Cuvântul îndrăzneală din textul citat mai sus înseamnă chiar îndrăzneală nerușinată. Cu alte cuvinte, El nu va lua un NU ca răspuns!
În cele de mai sus Isus nu-l învăța pe discipol cum să se roage la ceva exterior. El îți spune ţie, omule, cum să-ți modifici gândirea astfel încât să nu accepți un NU ca răspuns.
În poveste, prietenul știa deja ce vroia. El și-a asumat că o avea și continuând să și-o asume că o are deja, asumpția căpăta sentimentul realității și până la urmă a avut-o.
Acesta este modul în care îți descoperi Dumnezeul din tine, fiind persistent în asumpția ta oricare ar fi ea și pe care asumpție o dorești cu adevărat îndeplinită.
O altă poveste îți este spusă pentru a te învăța cum să te rogi și a nu-ți pierde credința:
“Şi le spunea o pildă cum trebuie să se roage totdeauna şi să nu-şi piardă nădejdea, Zicând: Într-o cetate era un judecător care de Dumnezeu nu se temea şi de om nu se ruşina.
Şi era, în cetatea aceea, o văduvă, care venea la el, zicând:
Fă-mi dreptate faţă de potrivnicul meu.
Şi un timp n-a voit, dar după acestea a zis întru sine:
Deşi de Dumnezeu nu mă tem şi de om nu mă ruşinez,
Totuşi, fiindcă văduva aceasta îmi face supărare, îi voi face dreptate, ca să nu vină mereu să mă supere.” (Luca 18:1)
Atunci când știi cum să te rogi, vei descoperi că orice persoană aparținând acestei lumi, poate fi folosit ca un instrument pentru a da naștere rugăciunii tale. Și atunci, ei vor putea fi acuzați pentru acţiunile lor și vor putea plăti acest preț, pe când tu ești salvat, deși tu, poate involuntar, ești cauza acțiunilor lor.
Acum vă voi împărtăși o poveste care îmi este foarte personală. O voi spune pentru a demonstra un principiu. Societatea a condamnat-o pe doamna din poveste pentru ceea ce a făcut și pentru care ea a plătit prețul cuvenit, dar ştiu că eu am fost cauza ghinionului ei. Nu-mi voi justifica povestea și dacă nu o puteți lua ca atare, îmi pare rău. Atunci când am spus-o pentru prima dată, o doamnă din audiență a fost foarte descumpănită și mi-a părut rău; dar am mai observant ceva: atunci când cineva a renunțat de curând la alcool, tutun, carne sau sex, ei invariabil au condamnat statul pentru ce li sa întâmplat. Dar ei erau atât de atașați de aceste vicii încât se simțeau în siguranță cu ele atunci.
NU vreau să cred că doamna care s-a supărat poate că a avut o experință asemănătoare, în care ea a fost victima, eu o expun numai ca un principiu. Și acum vă spun aceea poveste:
Atunci când m-am decis să mă căsătoresc cu doamna care îmi poartă numele m-am decis să aplic acest principiu. La acea vreme eram implicat sufletește foarte mult. Eu m-am căsătorit la vârsta de 18 ani și am devenit tată la vârsta de 19. În acel an eu și soția mea ne-am despărțit dar eu nu am cerut divorțul niciodată, drept urmare separarea nu era legală în statul New York.
După 16 ani, când m-am îndrăgostit și am vrut să mă căsătoresc cu actuala soție, m-am decis să adorm în fiecare seară ca și când aș fi fost căsătorit cu ea deja.
Pe când dormeam fizic în patul din camera de hotel în care stăteam atunci, eu dormeam de fapt, în imaginația mea, în dormitorul dintr-un apartament, unde ea dormea într-un pat iar eu în celălalt. Chiar și partenera mea de dans din vremea aceea, de la clubul de dans pe care îl frecventam, nu vroia să mă căsătoresc și cunoscând-o pe soția mea i-a spus că eu o să cer divorțul și așa ceva nu se cădea pentru ea – ceea ce soția mea a și făcut, opunând rezistență continuu cererilor mele. Dar eu am persistat! Noapte după noapte adormeam cu asumpția că eram fericit și căsătorit cu femeia pe care o iubeam.
După o săptămână am primit un telefon prin care mi se spunea să mă prezint marțea viitoare la tribunal la ora 10 dimineață. Nu mi sa dat niciun motiv pentru a fi acolo și drept urmare m-am gândit că este o glumă proastă din partea unui prieten.
Drept urmare în ziua de marți, săptămâna viitoare, eram nebărbierit și îmbrăcat de casă când a sunat iar telefonul și o voce feminină mi-a zis: “Ar fi în avantajul tău, ca persoană publică, să ajungi la tribunal în dimineața aceasta pentru că soția ta este judecată.”
Șocant! I-am mulțumit respectivei doamne în grabă, am alergat după un taxi și am ajuns la tribunal exact când începea procesul.
Soția mea fusese prinsă furând câteva obiecte dintr-un magazin din New York pe care nu le plătise.
Fiind rugat de către judecător pentru a vorbi în apărarea sau acuzarea soției mele eu am zis următoarele:
“Această doamnă este soția mea și mama fiului meu. Deși suntem despărțiți de mai bine de 16 ani, din câte o cunosc eu pe această doamnă nu a făcut așa ceva niciodată și sunt sigur că nu o va face nici de acum încolo. Avem împreună un fiu minunat. Vă rog să nu-i faceți nimic ceea ce s-ar putea repercuta şi asupra fiului nostru care locuiește cu mine. Dacă aș putea să mai adaug ceva, această doamnă este mai în vârstă decât mine cu 8 ani și poate trece printr-o perioadă emoțională mai grea, stare care cred că a împins-o la un act nejustificat. Dacă va fi să-i dați o sentință, vă rog să i-o dați și să i-o suspendați în același timp”.
Atunci judecătorul mi-a zis: “În toți anii petrecuți în acest tribunal nu am auzit o astfel de pledoarie. Soția dumnevoastră mi-a spus că vreți să divorțați de dânsa și acum vi se dă ocazia, dar dumneavoastră pledați pentru eliberarea ei”.
Drept urmare, judecătorul a condamnat-o la șase luni de închisoare cu suspendare.
La final soția mea așteptându-mă la ieșirea din sală mi-a spus:
“Neville, ai făcut un lucru foarte decent. Te rog să-mi dai citația și am să ți-o semnez pe loc”.
Așa că am luat un taxi, am mers la un avocat și am făcut ceea ce era legal: I-am înmânat citația pe care ea a semnat-o pe loc că este de acord.
Acum, care a fost cauza ghinionului ei? Ea trăia într-un alt stat și a venit special la New York și a făcut un gest în urma căruia a fost prinsă și judecată.
Așa că eu spun că orice persoană de pe această planetă vă va servi scopului vostru iar voi veți spune:
Părinte, iartă-le lor, că nu ştiu ce fac. (Luca 23:34)
V-am spus această poveste pentru a ilustra un principiu. Nu trebuie să rugați pe nimeni să vă ajute pentru întruparea unei rugăciuni pentru simplul motiv că Dumnezeu este omniprezent și omnipotent.
Dumnezeu există în tine prin minunata ta conștiență. Oricine din afara ta îți este servitor, sclav, pregătit și capabil fiind să te servească.Tot ceea ce trebuie ca tu să faci este să ştii ce vrei.
Construiește o scenă în mintea ta, în imaginația ta, care să implice îndeplinirea deja a doriței tale. Intră în aceea scenă și rămâi acolo. Dacă consilierul tău imaginar – adică sentimentul atașat ție precum îndeplinirea doriței tale este un fapt deja înfăptuit – cade de acord cu ceea ce îți ilustrează ţie personal dorința deja înfăptuită, atunci și numai atunci așa zisa fantezie a ta va deveni un fapt real.
Dacă nu, ia-o de la capăt prin a crea o altă scenă mai concludentă pentru tine și intră în ea. NU te costă nimic să-ți imaginezi conștient!
În cazul meu scena a fost un dormitor într-un apartament, cu femeia pe care o iubeam alături, eu într-un pat și ea în celălalt, reprezentându-mi că nu mai trăiam singur într-o cameră de hotel. Am adormit în aceea stare și într-o săptămână aveam la dispoziție hârtiile necesare pentru a declanșa divorțul.
Asta este scris și în biblie:
De aceea vă zic vouă: Toate câte cereţi, rugându-vă, să credeţi că le-aţi primit şi le veţi avea. ( Marcu 11:24 )
NU există limite pentru puterea credinței sau a posibilitățiilor rugăciunii dar TU trebuie să fii nerușinat de îndrăzneț și să nu accepți NU ca răspuns.
Încearcă! Atunci când vă spun că sunteți toți imaginație, vorbesc foarte serios. Pe când stau aici pe această scenă pot, într-o fracțiune de secundă, să-mi imaginez că sunt afară uitându-mă la această clădire. Sau, în secunda următoare să fiu în Londra și să văd lumea de acolo. Voi veți spune că asta nu este altceva decât halucinație? Că nu este altceva decât imaginația mea? Foarte bine, dar lăsați-mă să vă împărtășesc o altă experiență a mea.
Eram în New York când am auzit că nepotul meu de 17 ani, Billy, băiatul cel mare al surorii mele, era într-o stare avansată de cancer. Ştiam cum se simțea sora mea vis-a-vis de această situație și mă gândeam cum aș putea să o consolez – să-i arăt că băiatul pe care îl iubea atât de mult nu reprezenta numai carnea și oasele pe care le vedea ea ci că era spirit. Așa că m-am dus în dormitorul apartamentului meu, am închis ușa și m-am așezat în pat. Știind că sora mea locuia în casa natală din Barbados am asumat că eram așezat în patul în care ştiam că doarme nepotul meu. Mi-am imaginat că sora mea intră în cameră și nu-l mai vedea pe fiul ei ci numai pe mine, pe fratele ei. M-am pierdut în aceea asumpție până când sora mea a intrat în respectiva cameră. Am imaginat-o cum se uită la pat, cum vine lângă pat, cum se uită la mine și pe urmă se întoarce și părăsește camera. După ce am fost destul de satisfăcut de sentimentul că am văzut-o și că ea m-a văzut pe mine și nu pe fiul ei, am interupt experiența și m-am întors în sufragerie pentru a fi cu soția mea și cu invitații noștrii, cu care beam câteva cocktail-uri.
După 10 zile primesc o scrisoare de la sora mea în care îmi scria: ȚNev, nu pot să înțeleg! Descriindu-mi ziua și ora aproximativă, care coincideau cu acțiunea mea imaginativă, ea îmi scrie: am intrat în camera lui Billy și te-am văzut pe tine așezat în pat în locul lui. Trebuie să mărturisesc că mi-a fost frică așa că am ieșit din cameră și când m-am întors l-am văzut pe Billy în pat. Ea l-a putut vedea pe Billy pentru că eu eram plecat din acel loc când s-a întors ea.
Dacă eu sunt imaginație, trebuie să fiu acolo unde sunt în imaginația mea. Atunci când i-am dat imaginii din imaginația mea, consistență senzorială, cu tot ce implica realitatea, atunci am fost văzut de către sora mea într-un loc situat la o distanță de 2000 de kilometrii depărtare.
NU l-am putut salva pe Billy. El a murit, dar prezența mea de atunci a convins-o pe sora mea ca Billy nu era numai carne și oase. Dacă fratele ei, locuind într-un alt oraș a putut să-i apară în Barbados, ea a înțeles că există ceva care locuiește în corp și care nu poate să moară.
Vă spun vouă, cei de față, că există ceva nemuritor în noi, care nu poate muri. În aceea noapte i-am inoculat surorii mele convingerea unei realități care aparținea fiului ei și care va supraviețui în mintea ei și atunci când doctorii vor spune că s-a dus. S-a dus unde? Într-o lume terestă ca cea pe care o trăim cu toții, reîncarnat ca un tânăr flăcău, pentru a continua călătoria care i-a fost stabilită de la început. Și asta pentru a genera imaginea lui Isus Hristos în el.
Atunci când se întâmplă asta, Billy se va trezi precum Isus Hristos, o ființă care este Dumnezeu, Tatăl.
Practicați arta mișcării (bilocației). Să vă dau un exemplu: în apartamentul meu din New York telefonul era așezat în holul acestuia iar eu stăteam pe scaun în sufragerie. Pe când stăteam pe scaun îmi asumam că eram lângă telefon. Pe urmă îmi asumam că mă uitam către sufragerie. Am practicat acest exercițiu până când am descoperit că mă puteam mișca în oricare alt loc într-o fracțiune de secundă. Încercați și voi și precum sora mea, cineva va avea experiența, poate ciudată, de a vă vedea unde nu ați fost fizic. Faceţi-o ca să vă distrați. Eu o fac mai tot timpul.
O doamnă, gândindu-se la mine că aș mai fi încă în Barbados – acolo unde m-a văzut cu ceva vreme în urmă într-o stare în care eram foarte slab – credea și se gândea că mă simt mult mai bine acum – când, am apărut instantaneu în sufrageria ei. Eram bronzat de la soarele din Barbados, purtând un costum de haine gri (pe care nu-l aveam atunci dar l-am cumpărat ulterior din New York) și i-am zis: “Nu există timp” după care am dispărut. Ea este obișnuită cu astfel de întâmplări, așa că nu s-a speriat.
Vă îndemn să nu vă limitați la corpul vostru compus din carne și oase, pentru că voi sunteți spirit. Carnea şi oasele voastre nu pot intra în împărăția Domnului așa că într-o zi împărăția Domnului o veți lua în primire cu toții. Și acel care o ia în primire va fi nemuritor.
El, Domnul, este numai minunata voastră imaginație care nu este alceva decât Dumnezeu, Tatăl a tot ce este viața. Atunci când veți învăța să vă trăiți în acest fel viața, viața voastră va deveni atât de frumoasă. Zilele voastre vor fi atât de pline și nu veți fi niciodată singuri.
Îmi petrec ziua în casă citind din Biblie și meditând. Îmi închid ochii și colind lumea întreagă. Este atât distractiv cât și educativ. Mă extind și mai mult și mă face să devin și mai atent la infinita persoană care sunt.
Acum, cele două povești pe care le-am citat din Biblie arată importanța persistenței.
Atunci când vă rugați, nu coborâți în genunchi să vă rugați unui Dumnezeu pe care nu îl vedeți. Mai bine, mergeți în patul vostru și îndrăzniți să vă asumați că sunteți ACUM ceea ce vreți să fiți. Adormiți în asumpția că este adevărat și veți fi automat pe drumui către succes, pentru că numai așa lucrurile sunt aduse întru ființă.
Chiar acum închipuți-vă ceva bun pentru altcineva. Ei nu vor știi niciodată cauza norocului lor, dar tu vei știi. Prima mea soție nu a știut că eu am fost cauza acţiunilor ei. Dacă ar fi știut ea că acțiunile ei ar fi însemnat libertatea mea precum și rușinea ei credeți că ar mai fi făcut ceea ce a făcut? Ea s-a mișcat sub constrângere iar eu am fost cel care a constrâns-o, forța de constrângere. Atunci când realizați asta, îi veți ierta pe toți pentru ceea ce v-au făcut, pentru că voi ați fi putut să fiți acela care i-a constrâns să o facă.
Blake zicea: De ce stăm noi pe aici tremurând și strigând la Dumnezeu pentru ajutor și nu la noi, cei în care sălășluiește Dumnezeu? De ce să strigi către un Dumnezeu extern când Dumnezeu este în tine? El nu pretinde nimic, dar actualmente devine TU.
Când te limitezi la lucrurile pe care le porți, atunci îl limitezi și pe Dumnezeu pentru că El este acela care le poartă.
NU ai nevoie de intermediar între tine și sinele tău, care este Dumnezeu.
NU fugi din oraș către un alt oraș în speranța că vei găsi ceva mai bun, deoarece singura persoană pe care o iei cu tine ești TU; așa că rezolvă-ți problemele aici.
NU face compromisuri. Decide exact ceea ce vrei și asumăţi-o că o ai deja. Dacă ar fi ca lumea ta să fie altfel, găsește singur cum ai vrea să arate și apoi construiește o scenă în mintea ta care ar implica faptul că ai ajuns deja acolo unde vroiai. Dacă construcţia ta mentală implică îndeplinirea doriței tale, micul tău vis devine un fapt! Și atunci când va deveni fapt, mai contează ce vor crede ceilalți despre principiul tău? Dovedindu-ți performanțele, împărtășește-le și cu alții și ei ți le vor împărtășii pe ale lor.
Continuă să împărtășești acest principiu pentru că în final noi toți suntem o singură persoană care este Isus Hristos. Un singur corp, un singur Domn, un singur Spirit, un singur Dumnezeu și Tată a tot ceea ce este.
NU-ți fie rușine să ceri. Omul îl vede pe Isus Hristos ca ceva mic și în exteriorul lui, dar el este în tine și când ai să-l vezi personal, el va semăna cu tine.
O prietenă mi-a împărtășit o viziune drăguță pe care a avut-o. Ea mi-a zis: Am văzut un om într-o robă albă stând pe un deal construind o boltă peste intrarea unui templu. Cum m-am apropiat am văzut că sârmele pe care le folosea aveau o culoare ciudat de frumoasă, erau de un verde smarald traslucid și am remarcat cât de nenatural de frumoase erau. La un moment dat omul s-a întors către mine și am realizat că erai tu, Neville, dar în același timp erai Michelangelo. Apoi mi-ai zis: “Am muncit la această boltă o eternitate și încă a rămas invizibilă multora”. Eu, luând câteva dintre acele frumoase sârme, le-am modelat sub forma unui coș iar tu mi-ai mulțumit și mi-ai zis: “Super Lucrare” și m-am trezit. A fost un vis minunat.
Am tot spus povestea învierii în eternitate dar nu a fost niciodată oferită într-o formă vie. Încă rămâne moartă, precum Pieta lui Michelangelo sau David făcute din marmură.
Lăsați-l pe David să devină viu și în mintea altora. Înviați voi Pieta, cel crucificat în poala mamei.
Povestea este proprietate publică, dar are un cod secret scris în ea, așteptând a fi înviat de către imaginația omenească. Povestea Salvării dramatizată. Transform-o într-o piesă de teatru sau un spectacol de televiziune și lasă Pieta lui Michelangelo să devină vie. Eu am făcut povestea vie pentru că am experimentat-o. Michelangelo, cu cunoștințele lui din lumea formelor umane, a creat forme moarte în marmură. Eu am venit, fără a fi în stare să modelez un băț în lumea asta, să descopăr forme moarte cum devin vii în mine însumi.
Este speranța mea ca într-o bună zi această frumoasă poveste să poată fi spusă așa cum este ea de reală și nu se va mai spune povestea pe care o ascultăm de 2000 de ani neîncetat.
Și acum să avem un moment de reculegere.