Eckhart Tolle – Sfaturi #11

• Şi cu cât mergeţi mai adânc în această realitate a LIPSEI MINŢII aşa cum este numită uneori, voi puteţi realiza starea de pură conştiinţă. În ea, puteţi să vă simţiţi propria prezenţă cu atâta intensitate şi atâta bucurie încât toate gândurile şi toate emoţiile,… corpul vostru fizic, cât şi toată lumea exterioară devin relativ neimportante în comparaţie cu această trăire minunată. Şi mai mult – asta nu este o stare de egoism, ci o stare de FĂRĂ EU. Te poartă dincolo de ceea ce tu credeai mai înainte că ai fi tu însuţi. Această PREZENTA ESTE ESENŢIALĂ! pentru voi şi în acelaşi timp incomparabil mai măreaţă decât eul. Ceea ce încerc să arăt aici pare, poate paradoxal sau chiar contradictoriu, dar nu există nici-o altă cale prin care să o exprim.

• În loc de a privi gânditorul , puteţi deasemenea SĂ CREAŢI UN SPAŢIU, O PAUZĂ în curgerea minţii,… simplu, ÎNDREPTÂNDU-VĂ TOATĂ ATENŢIA SPRE PREZENT. ŞI DOAR ÎNCERCAŢI SĂ DEVENIŢI INTENS CONŞTIENŢI DE MOMENTUL DE ACUM! Acesta este un mijloc de a pătrunde în adâncul vostru. Astfel, puteţi să vă retrageţi atenţia din acţiunea mentală, şi SĂ CREEATI UN SPAŢIU DE NON-MINTE, în care sunteţi foarte alerţi şi CONŞTIENŢI DE NEGÂNDIRE. Aceasta este esenţa meditaţiei! Puteţi practica asta în viaţa obişnuită de zi cu zi, transformând fiecare activitate de rutină, normală care se termină în timp – şi dându-i toată atenţia voastră, astfel încât să se termine în Sine însuşi.

• De exemplu, în fiecare zi urcaţi şu coborâţi scările acasă sau la locul de muncă. Puteţi în acest timp SĂ ACORDAŢI O ATENŢIE TOTALĂ FIECĂRUI PAS, FIECĂRUI MOMENT, chiar şi respiraţiei. FIŢI TOTAL PREZENŢI! Sau atunci când vă spălaţi pe mâini, FIŢI ATENŢI LA TOT CE PERCEPEŢI făcând aceasta: cum sună apa, sau ce senzaţie va dă ea, mişcarea mâinilor, cum miroase săpunul, …sau când vă urcaţi în maşină, după ce aţi închis uşa, FACEŢI O PAUZĂ pentru câteva secunde şi OBESERVATI curgerea respiraţiei voastre. În acest mod deveniţi conştienţi de acest fin şi liniştitor dar FOARTE puternic sentiment de prezenţa. Există doar un singur criteriu sigur prin care voi puteţi măsura succesul vostru în această practică: şi acesta este NIVELUL DE PACE PE CARE-L SIMŢIŢI ÎN INTERIOR!

• Astfel, singurul şi cel mai vital pas în călătoria voastră spre eliberare este acesta: SĂ ÎNVĂŢAŢI SĂ VĂ DEZIDENTIFICATI DE MINTEA VOASTRĂ! DE FIECARE DATĂ CÂND CREAŢI UN SPAŢIU, O PAUZĂ ÎN CURGEREA MINŢII, ATUNCI LUMINA CONŞTIINŢEI VOASTRE CREŞTE PUTERNICĂ!

• Într-o zi puteţi să vă surprindeţi zâmbind la vocea din capul vostru, aşa cum aţi zâmbi la poznele unui copil. Asta înseamnă că NU VEŢI MAI LUA DELOC ÎN SERIOS CONŢINUTUL MINŢII VOASTRE, aşa încât sentimentul de sine nu va mai depinde de asta!

• ELIBERAREA – ESTE O STARE CE ESTE MAI PRESUS DE GÂNDIRE! Este gândirea un lucru esenţial pentru a supravieţui în această lume? – Mintea ta este un instrument, o unealtă. Ea este acolo pentru a fi folosită într-o problemă specifică, iar CÂND TEMA S-A FĂCUT, TREBUIE SĂ ABANDONEZI MINTEA! Aşa cum am spus, pentru 80-90% din oameni, gândirea nu este numai repetitivă şi nefolositoare, dar este şi nefunctinala şi are şi o natură negativă , şi de aceea este atât de dăunătoare! OBSERVAŢI-VĂ MINTEA şi atunci veţi vedea cât de adevărată este această afirmaţie. Ea cauzează o serioasă pierdere de energie vitală. Acest fel de gândire compulsiva produce în momentul de faţă DEPENDENTĂ.

• Ce caracterizează o dependentă? Numai acest lucru simplu: NU MAI EŞTI CAPABIL SĂ-ŢI DAI SEAMA CĂ POŢI ORICÂND SĂ TE OPREŞTI! PARE CĂ AR FI MAI PUTERNICĂ DECÂT TINE. Deasemenea va da un fals sentiment de plăcere, şi această pană la urmă se transformă în durere.

• De ce suntem atât de dependenţi de gândire? – pentru că vă identificaţi cu ea, ceea ce înseamnă că vă derivaţi sentimentul de sine din conţinutul şi activitatea minţii voastre. Odată ce CREDEŢI ASTA, vă formaţi o imagine mentală a ceea ce sunteţi voi, bazată pe condiţionarea personală şi culturală. Putem să-i spunem acestui sine fantomatic – ego. El este format PRIN ACTIVITATE MENTALĂ şi POATE FI MENŢINUT, NUMAI PRINTR-O GÂNDIRE CONSTANTĂ!

• Termenul ego, înseamnă lucruri diferite pentru oameni, dar când îl folosesc aici, vreau să spun – şinele fals, creeat prin identificarea inconştienta cu mintea.

• Pentru ego, momentul prezent rareori există. NUMAI TRECUTUL ŞI VIITORUL ESTE CONSIDERAT IMPORTANT. Aceasta inversare totală a adevărului face că mintea egotica să fie foarte disfuncţională. Egoul ESTE PREOCUPAT TOT TIMPUL SĂ PĂSTREZE VIU TRECUTUL, pentru că fără el cine ai mai fi tu? Apoi SE PROIECTEAZĂ CONSTANT PE SINE ÎN VIITOR pentru a-şi asigura continuu supravietruirea, căutând ceva acolo, care să-l ajute să supravietuiasa, şi să existe în continuare. De aceea îşi spune: într-o zi,… cândva, când aceasta sau aceea, sau celalalte lucruri se vor întâmpla,… eu o să mă simt ok, fericit şi în pace. Chiar atunci când egoul ar părea să se împace cu prezentul, nu prezentul este cel la care priveşte el.

• Prezentul nu este de fapt perceput complet pentru că egoul se uită la el prin ochii trecutului. Sau îl reduce la ceva ce va lua sfârşit (ce va avea un rezultat în timp) – un sfârşit CARE ÎNTOTDEAUNA SE GĂSEŞTE DOAR ÎN MINTE – CA UN PROIECT ÎN VIITOR.

• Observaţi-vă mintea şi veţi vedea că în modul acesta lucrează ea. MOMENTUL PREZENT CONŢINE CHEIA ELIBERĂRII! Dar nu poţi afla mometul prezent atâta timp cât eşti mintea ta!

• Predominanta minţii nu este altceva decât un stagiu în evoluţia conştiinţei. Acum de fapt, este nevoie urgent să mergem la nivelul următor, altfel VOM FI DISTRUŞI DE MINTE, care s-a transformat într-un monstru, într-un demon. A gândi şi a fi conştient de asta, nu sunt lucruri sinonime. Gândirea este doar un mic aspect al conştiinţei. Ea nu poate exista fără conştiinţă, dar conştiinţa nu are nevoie de gândire. ELIBERAREA ÎNSEAMNĂ SĂ TE RIDICI DINCOLO DE GÂNDURI, nu să cazi la un nivel controlat de ele. În starea de eliberare, încă vei folosi mintea când vei avea nevoie dar ea, dar va fi mult mai atentă decât înainte. O folosiţi mai mult pentru scopuri practice, şi veţi fi liberi de dialogul intern involuntar, iar ÎN LOCUL LUI VA FI O LINIŞTE INTERIOARĂ ADÂNCĂ. Când vă folosiţi mintea şi în mod particular când aveţi nevoie de o soluţie creativă, veţi oscila câteva minute între gândire şi linişte, între minte şi lipsa ei. LIPSA MINŢII ESTE CONŞTIINŢA FĂRĂ GÂNDURI – DUMNEZEU! Numai în acest mod poţi gândi creativ. Pentru că numai în felul acesta gândul are cu adevărat putere! El singur, când nu este deloc conectat cu realitatea conştiinţei, mult mai vastă, devine repede neroditor, negativ şi distructiv.

• Mintea este în principal o maşină de supravieţuit. Atacul şi apărarea împotriva altor minţi, sau a aduna, a stoca şi a analiza informaţia, acestea sunt lucruri pe care le face mintea, dar nu este deloc creativă.

• Toţi adevăraţii artişti, chiar dacă ştiu asta sau nu, creează numai din starea de non-minte, din liniştea interioară. Mintea da apoi formă, impulsului creativ din adânc. Chiar şi marii oameni de ştiinţă au arăt ca gândurile lor creative au apărut în momente de linişte mentală. Surpinzatorul răspuns la o întrebare generală pusă celor mai eminenţi matematicieni americani, de-a lungul timpului, inclusiv lui Einstein, a fost, să explice cum creează ei – la care răspunsul comun a fost: GÂNDIREA INTRA ÎN JOC NUMAI CĂ O PARTE SUBORDONATĂ PAUZEI – LIPSEI, care este fază decisivă a creaţiei însăşi.

• Aşa că aş putea spune că singurul motiv pentru care majoritatea oamenilor de ştiinţă nu sunt creativi nu este pentru că ei nu ştiu cum să gândească, ci pentru că EI NU ŞTIU CUM SĂ SE OPREASCĂ SĂ MAI GÂNDEASCĂ!

• Miracolul acesta care este viaţă pe pământ prin care a fost creat corpul nostru şi este în continuare susţinut, nu se întâmpla prin minte, prin gândire! Este clar că este vorba de lucrarea unei inteligenţe vaste ce este infinit mai măreaţă şi mai minunată decât mintea. Cum poate numai o singură celulă umană ce masora 1/1000 dintr-un milimetru în diametru, să conţină instrucţiuni înscrise în ADN-ul ei, cu care s-ar putea umple 1000 de cărţi de 600 de pagini fiecare? Cu cât învăţăm mai mult, cum lucrează corpul nostru, cu atât realizăm cât de infinită este inteligentă care se exprimă prin el, şi cât de puţin cunoaştem noi. Când mintea se reconectează la această conştiinţă, ea devine cea mai minunată unealtă. Atunci ea ajunge să servească pentru ceva mai măreţ decât ea însăşi!