Într-o zi, marele filosof Socrate se întâlni în calea sa cu un cunoscut. Acesta, văzându-l, îl opri şi îi zise:
– Socrate, ştii ce tocmai am auzit despre unul dintre studenţii tăi?
– Stai o clipă, îi replică Socrate. Înainte să îmi spui acest lucru, aş vrea să treci printr-un mic test, numit “testul celor trei”.
– Trei?
– Da, trei, continuă Socrate. Înainte să îmi spui despre studentul meu, să stăm puţin şi să testăm ce ai de gând să îmi spui. Primul test este “testul adevărului”. Eşti absolut sigur că ceea ce vrei să îmi spui este adevărat?
– Nu, spuse cunoscutul, doar am auzit despre el.
– Bine. Deci în realitate tu nu ştii dacă este adevărat sau nu. Acum să încercăm testul al doilea, “testul binelui”. Ceea ce vrei să îmi spui despre studentul meu este ceva de bine?
– Nu, dimpotrivă, spuse omul din faţa filosofului şi dădu din umeri, destul de stânjenit de situaţia în care intrase de unul singur.
Socrate continuă:
– Totuşi, mai poţi trece testul încă, pentru că mai este un pas, “testul folosinţei”. Aşa că te întreb: ceea ce vrei să îmi spui despre studentul meu îmi este de folos?
– Nu, nu chiar…
– Ei bine, concluzionă Socrate, dacă ceea ce vrei să îmi spui poate că nici nu e adevărat, nu e nici ceva bun şi nici nu este de folos, atunci de ce să îmi mai spui?