Omraam Mickhael Aivanhov – Munca discipolului în timpul somnului

OMRAAM MIKHAEL AIVANHOV
Munca discipolului în timpul somnului

Conferinţa din 02.04.1983

Lectura meditaţiei zilei

Dimineaţa sculându-vă, trebuie să priviţi în cutia de scrisori interioară, căutând mesajele primite. În timpul somnului, de fapt, sufletul se desprinde de corp, pleacă în lumea invizibilă, călătorind, studiind, practicând tot felul de munci. El vede şi învaţă astfel, multe, multe lucruri şi, atunci când revine, această ştiinţă se imprimă în creierul care doarme, şi care, la trezire îşi aminteşte unele experienţe avute, unele avertismente sau sfaturi primite, arătândui-se conduita ce trebuie să o aibă în timpul zilei care vine. Veţi spune: “Se poate, dar eu nu-mi aduc aminte de nimic”. Asta fiindcă creierul vostru nu este organizat, încă, pentru a primi amprentele, imaginile, amintirile, pe care sufletul le aduce din călătoriile sale din lumea invizibilă. Numai printr-o viaţă armonioasă, plină de iubire şi puritate, putem adăuga o viaţă simţită, vă puteţi pregăti creierul vostru pentru a cunoaşte ceea ce sufletul a trăit, extraordinar, în timpul somnului.

Iată, încă un subiect care nu a fost într-adevăr bine explicat, bine cunoscut. A se culca, a visa, sunt lucruri obişnuite, pe care toată lumea le trăieşte, fără a se opri asupra lor, cu excepţia acelora care au insomnii! Cum să vindecăm aceste insomnii?
În Africa, există vrăjitori care povestesc lucruri nemaipomenite. De exemplu – ceea ce îi convinge până şi pe doctorii neîncrezători – ei vă conving să beţi apă din cazanul unei locomotive cu aburi (pentru aceia care nu se pot mişca) şi apoi să înghiţiţi bucăţi de cărbune, făcut pulbere, şi iată vindecarea! Doctorii europeni s-au mirat mult. Dar, această apă, şi pulberea care a acţionat, mai înseamnă şi credinţă, da, fiindcă ei cred. Acum, dacă m-aţi întreba ce sfat să vă dau pentru a dormi mai bine, suntem aici şi unii care au insomnii, nu aş putea spune, dar cred că dacă nu ar exista răsăritul soarelui, ei ar dormi 24 de ore din 24, ca mine! Ah, acest sfânt răsărit de soare, care mă împiedică să dorm o zi întreagă, mie, care îmi place să dorm, da, toată viaţa mea am dormit…
Dar, să-i lăsăm, acum, pe somnoroşi în pace, şi să explicăm puţin de ce Inteligenţa Cosmică a aranjat lucrurile în aşa fel încât să putem dormi; în timpul activităţii muncim, apoi trebuie să ne odihnim. V-am mai spus-o, în alte conferinţe, că există ceva care arde mereu, atunci când muncim, când gândim chiar, când ne bucurăm, da, cheltuim o anume energie. Iar în conferinţa de ieri, i-am întrebat pe unii dintre voi despre acest subiect, şi mi-au spus că a fost problema sacrificiului, că, pentru a produce lumină, o lumânare trebuie să ardă, deci ea se sacrifică pentru a produce ceva. Apoi, v-am explicat limpede multe alte lucruri, că nimic, nimic pe lumea asta nu poate exista fără sacrificiu. Fiinţa omenească, în timpul lucrului, activităţii, zilnic are materiale înăuntrul ei, în plămâni, în stomac, în muşchi, în creier, materiale care ard pentru a produce energie necesară lucrului. Ei da, dar odată arse, aceste materiale devin nocive pentru organism, pentru sănătate, şi organismul trebuie să scape de ele. De aceea, pentru a scăpa de ele, pentru a le elimina, a le arunca, pentru a-şi relua activitatea, trebuie să existe odihnă, somnul, fără de care n-ar putea exista. De ce? Pentru că, din nou, ar exista pierderi, ar exista arsuri, deşeuri, de aceea ar fi trebuit să fim complet inconştieţi, adică în stare de somn. Astfel, bineînţeles, am putea realiza şi fără somn, există metode iniţiatice, închidem ochii, încetăm să gândim, rămânem într-o linişte absolută (ceea ce este foarte greu de realizat) dar, în general, creierul gândeşte continuu, este foarte dificil să-l opreşti să gândească. Dar, putem, putem, există Iniţiaţi care sunt capabili să-şi oprească complet gândurile, şi-n acel moment, ca şi cum ar fi într-un somn profund, cu toate că sunt conştienţi, ar putea repara multe lucruri, s-ar putea curăţa, debarasa de multe lucruri; este minunat acest lucru, da, opus somnului. Iată ceea ce trebuie să cunoaşteţi.
Şi acum, ce ne împiedică să avem un somn profund, liniştit, reconfortant, cu adevărat util? Ei bine, sunt diferite lucruri din timpul zilei, anumite tulburări, emoţii, pasiuni, griji, anumite dezordini, care continuă să acţioneze, împiedicând venirea somnului. Din acest motiv, pentru a dormi bine, fiindcă este important să dormi bine, oamenii nu se gândesc niciodată la acest subiect până nu încep să sufere, să aibă insomnii, să fie obosiţi, iar când sunt extenuaţi, sunt la pământ, atunci doar, încep să strige, caută medicul, dar nimeni nu le spune că o viaţă armonioasă, inteligentă, plină de pace, iubire şi sinceritate, poate ajuta sistemul nervos, da, pentru a dormi liniştit şi a recupera tot.
Ei bine, nu li se explică tot. Iată de ce, indivizii, majoritatea lor, trăiesc în vacarm, în tulburări, în nelinişte, angoase, în întrebări fără răspuns, apoi întrebându-se de ce au tulburări de somn, li se întâmplă atâtea…, dar nu ştiu de ce. Pentru că nu se supraveghează, nu se analizează, observă, nu se domină, nu se pot stăpâni, nu sunt luminoşi, iar consecinţele sunt dezastroase. Cum 90% din omenire trăieşte fără această Lumină Iniţiatică, în dezordine, în tot soiul de emoţii, gândind că se simt bine, că vor trăi mult, iată de unde provine greşeala, cum se înşeală ei. Ei nu au nevoie, acum, de această Lumină Iniţiatică, care vine de departe, de foarte departe! Trebuie s-o avem.
Sunt mulţi oameni care trăiesc coşmaruri, da, fiindcă şi în timpul zilei sunt agitaţi, plini de griji, dezordonaţi, cum oare să se calmeze organismul?…, chiar şi în timpul nopţii. Evident, mai sunt şi alte motive, nu numai viaţa psihică care acţionează, dar şi anumite accidente, şocuri, hrana, unele băuturi, droguri, pot provoca aceste insomnii, nenorociri.
Lăsând aceste lucruri medicilor, să vedem importanţa detaşării în timpul nopţii, de a fi cu adevărat liber, nereţinut de nenorociri, nelinişti, de a putea ieşi liber din corp, şi a putea parcurge spaţiul, de a întâlni multe persoane de la care putem învăţa ceva, de a ajuta, vindeca chiar oamenii, de a le explica, dar asta numai dacă sunteţi foarte avansaţi. Unii Iniţiaţi nu fac decât aşa, ei nu au probleme personale de rezolvat, şi le-au rezolvat, şi toată energia lor se îndreaptă către persoane nefericite, care suferă, sunt necăjite, şi le vindecă, le instruiesc, le influenţează.
Astfel, dacă nu este avansat, sufletul omenesc nu poate să se simtă liber, ieşind din corp, călătorind la mari distanţe, ajutând oamenii chiar, da; altfel sufletul se învârte în jurul corpului toată noaptea. Nici acest lucru oamenii nu-l cunosc. În timp ce la unii, somnul nu este de mare importanţă, alţii, privilegiaţii, Marii Maeştrii, tocmai noaptea ajută, susţin, încurajează mulţi oameni, mii chiar, în mai multe locuri. Fiindcă au posibilitaţi de deplasare, mulţi oameni sunt ajutaţi, adesea Iniţiatul neamintindu-şi când revine, da. Primesc scrisori, apoi, de la oameni care îi cunosc, care se aflau într-o anume stare, care au pierdut ceva, iar Maestrul a apărut, le-a rezolvat problema, sau i-a vindecat. Iar Maestrul nu era la curent, da, credeţi-mă, şi asta se poate întâmpla.
Când eram în India, am întâlnit un guru, mai vârstnic ca mine, un Babadji mai slab ca mine, dar adorabil. Ne-am îmbrăţişat de câteva ori, i-au trosnit oasele, fiindcă aveam aşa o iubire…, da, dar el era clarvăzător, avea 90 de ani, cu 14 ani mai mult ca mine. El era prieten cu Indira Ghandi, cu miniştrii, o vindeca pe Indira Ghandi. Şi la ashram-ul lui, văzându-mi fotografia, a spus: “L-am întâlnit acum 10 ani, a venit să mă vadă, avea aceleaşi haine, aceeaşi figură, barbă, mi-a adus o Evanghelie, nu mai ştiu ce mi-a spus, dar soarele l-a trimis”. Iată ce lucruri incredibile mi-a spus; de altfel, nici nu le-am crezut la început. Credeam că, datorită marii lui iubiri, dorea să-mi facă plăcere, să mă flateze; minciunile albe, nevinovate, se propagă peste tot în lume, chiar şi aici în Franţa. O doamnă bătrână spune: “Voi muri, sunt bătrână…”, iar alţii îi spun: “Nu, veţi trăi încă, sunteţi drăguţă, ne veţi înmormânta dvs. pe noi”. Iată minciunile albe! Toată lumea o face, fără a-şi reproşa prea multe. Ne găsim în minciună albă, de dimineaţă fără seara. Aşa am gândit şi eu când am auzit cele spuse. …Mi-a spus: “Maestre (aşa îmi spunea), văd pe Dvs. un simbol, cel mai mare simbol care există în lume, simbol care se numeşte Brahma Rishi, nimeni nu-l posedă în toată India, eu pot garanta asta, îi cunosc pe toţi”. Iată o minciună, mi-am spus. Există oameni în India care mă depăşesc, care sunt… “Iată acest simbol, a continuat el, aţi venit să aduceţi o nouă religie, care trebuie să le unească pe toate celelalte, Religia Solară”. A mai adăugat şi alte lucruri apoi, dar nu le-am crezut. Săptămâni apoi, s-a dus cu discipolii lui în biblioteci, au citit în Purane (sunt 18 volume), numai în câteva se vorbea despre mine, se spunea că am semnul, simbolul lui Brahma Rishi pe frunte. Cum a reuşit el să vadă toate acestea, şi alte multe lucruri pe care nu vi le mai spun astăzi, da, ce era scris în Purane, am început să cred şi eu apoi! Mi-a spus că ne vom revedea peste 5 ani, că între timp voi călători în afara Franţei, şi toate acestea au fost dovezi. Dar, eu nu nu mi-am amintit toate aceste lucruri spuse de el, e bizar, dar poate există alte motivaţii.
Putem învăţa, deci, multe lucruri de la anumite persoane, bineînţeles, dacă suntem avansaţi, dacă suntem interesaţi… Cum să facem să ne instruim din ce în ce mai bine, în timpul nopţii? Există un mijloc de a fi conştient, de a cunoaşte importanţa acestui lucru, de a nu o face automat, mecanic, fără a gândi, fără a reflecta, aşa cum o face majoritatea lumii. Înainte de a ne culca, ne gândim, dorim, cerem Cerului să ne trimită prieteni pentru protecţia corpului nostru fizic, pentru ca el să nu fie invadat de alte entităţi, în timpul absenţei noastre. Cum există vrăji, există şi obsesii, posesii, despre care vă pot vorbi. Apoi cereţi să mergeţi să vă instruiţi lângă Marii Maeştri. Dacă facem asta în fiecare seară, la culcare, conştient, cu o mare dorinţă, putem chiar să o scriem şi pe o hârtie, să o punem sub pat. Fiindcă aceste câteva cuvinte, aceste rânduri, pe hârtie, acţionează în timpul nopţii, şi astfel ne instruim, avansăm, ajutăm mai târziu alţi oameni. Acesta este sensul vieţii. Sensul vieţii este de a fi util, de a face ceva, de a crea, de a-ţi ajuta aproapele. În loc de a fi limitat, strâmt, egoist şi personal, aşa cum este toată lumea…, devenind urâtă, abrutizată, fără a-şi da seama… fiindcă nu primim mare lucru de la Univers, nu ne lărgim pentru a capta, primi, lucruri cu adevărat celeste, sublime, extraordinare, puternice, pe care Universul ni le trimite neîncetat. Cum ne-am format această carapace groasă, nu mai primim nimic. Iar lumea întreagă a acceptat această filozofie idioată, prostească, devenind apoi crudă, rea, implacabilă, inconştientă, negândindu-se decât la sine. Dacă am şti numai, cum să ne lărgim, cum să avem un ideal înalt, cum să muncim, să facem ceva, în acel moment ne-am crea viitorul, nu numai cel actual dar şi cel îndepărtat. Deci nu putem transforma nimic cu noi înşine, cu excepţia prostiilor, slăbiciunilor, viciilor, da. Iar restul, pentru care ne-am pierdut toate energiile, rămâne aici, deci este prostesc.
Cum să explicăm acestea oamenilor, când ei sunt atât de influenţabili? De mii de ani omenirea a acţionat aşa, suntem impregnaţi, cloroformaţi. Suntem limitaţi, compartimentaţi, nu putem ieşi, crede, trăi o viaţă splendită, iar cei care vin aici, trebuie să ne creadă, să accepte să lucreze, să aibă acest ideal: cum să realizăm Epoca de Aur. Acolo unde nu vor mai exista războaie, frontiere, cheltuieli pentru arme atomice, iar lumea întreagă va fi fericită, va cânta, se va iubi şi va călători. Trebuie să lucrăm pentru toate acestea. Dacă cineva se hotărăşte ca viaţa să devină cu adevărat frumoasă, luminoasă, nu există alt drum. Dacă nu acceptăm vom continua să fim întunecaţi, înghiţiţi, ducând o viaţă vegetativă, prostească, animală. Fraternitatea Albă Universală există pentru a ne stimula, pentru a ne trezi; multe persoane crezând că nu este necesar să vină la Bonfin, ştiind totul. Ele nu au înţeles că, chiar dacă nu învăţăm nimic la Bonfin, suntem stimulaţi, propulsaţi, şi asta contează. Fiindcă cei care lipsesc o vreme, se vede pe faţa lor că au pierdut ceva, există ceva sumbru, cenuşiu şi ei nu şi-au dat seama de asta. Ei bine, eu cunosc toate acestea, putem dormi, mânca, putem să ne plimbăm, dar aici este altceva, există această colectivitate, această iubire de aproape, pe care nu o găsiţi acasă. Oamenii sunt, însă, educaţi altfel: de a-şi băga mereu altceva în cap, în universităţi, în şcoli, dar niciodată să fie influenţaţi, să se afle în bucurie, în fericire, nu, numai în frig, în gheaţă, necăutând deloc entuziasmul. Oamenii nu judecă bine. După mine ar trebui să trăim în fiecare zi în această stare.
Acum câteva zile am văzut la televizor o emisiune cu savanţi, vorbind despre nutriţie, despre cultivarea grâului, a porumbului, a altor produse, cum au descoperit anumiţi germeni, pentru a cultiva plantele în locurile cele mai aride, chiar în Tibet, chiar pe munţi. Este interesant acest subiect, despre care am citit şi eu câteva lucruri, fiecare din cei prezenţi era erudit, cunoştea bine lucrurile. Dar m-a frapat un marocan, da, cu o privire deloc luminoasă, cu nişte ochi…, cu riduri, trist, aproape nefericit, dar poseda o ştiinţă, care i-a uimit pe toţi ceilalţi. Vorbea despre economie, statistică, spunea cifre neverificabile, iar eu le-am spus celor din jurul meu: “Suntem sfătuiţi, există o ştiinţă, dar aceasta nu ne încălzeşte, este rece, îngheţată, o posedăm numai la mari reuniuni, iar acasă devenim din nou trişti, nefericiţi, plini de griji…
Există, deci, două feluri de ştiinţă: una, pe care o caută toată lumea şi care este aproape inutilă. Bineînţeles, este utilă pentru a câştiga bani, pentru glorie, dar aceasta nu vă încălzeşte. În timp ce, există o alta, pe care o aveţi tot timpul, o purtaţi cu voi, vă încălzeşte, vă face fericiţi, fără a avea legătură cu cealaltă. Iar această ştiinţă o învăţăm aici: cum să fim fericiţi, inspiraţi, cum să ne compor-tăm pe parcursul zilei, cum să înflorim, dar oamenii nu sunt sfătuiţi, obişnuiţi, nu cunosc toate acestea, de aceea sunt nefericiţi, trişti, se sinucid uneori…
Dădeam exemplul unui savant care studia, nota, toată ziua în bibliotecă: “…ieşind, vede o fată frumoasă, care nu ştie nici matematică, nici chimie, nici astronomie, şi omul nostru îşi pierde capul, o urmează, e vrăjit”. Cum să explicăm asta? O fată neştiutoare a vrăjit un savant, deci ea posedă ceva ce savantul nu avea, nu vă spun ce anume. Deci, el şi-a pierdut capul şi va părasi totul pentru ea. De ce să nu aibă acest lucru pe care-l are tânăra noastră? Îl putem avea, chiar dacă nu suntem o tânără fată! Ce este oare? Un fluid numit iubire, bunătate, strălucire, o lumină, cam asta. Având acestea, chiar şi fără a absolvi şcoli înalte, veţi atrage lumea, veţi fi iubit, toţi se vor apropia de voi! De ce oamenii nu au înţeles aceste lucruri? Chiar şi cei mai intelectuali, i-am văzut, i-am cunoscut pe unii, i-am vizitat. Ei sunt departe de a înţelege că există ceva viu, cald, ca şi soarele. Ei bine, ei sunt reci, şterşi, posedă o ştiinţă, dar eu prefer căldura în comparaţie cu ştiinţa lor.
M-a impresionat acel marocan. A avut, totuşi, ceva care m-a frapat. Am dorit să-l cunosc, chiar să mi-l fac prieten, fiindcă a spus ceva remarcabil; câte trusturi, societăţi americane nu doreau, numai să profite, ocupându-se de lucrurile acestea, iar el nu era de acord. El vroia să dirijeze lucrurile pe un făgaş bun, n-a avut timp destul pentru a exprima ideile, dar dacă cunoştea câte ceva din Învăţământ, ar fi proiectat raze de lumină, în ciuda feţei lui, a privirii sale. Numai că, nu cunoştea acestea, ceea ce voi ştiţi nu ştie prea multă lume.
Cel mai important lucru, acum, este latura magică, de a cunoaşte această ştiinţă, culcându-ne conştienţi, mergând în lumea invizibilă şi găsindu-i pe Marii Maeştri, instruindu-ne lângă ei, şi apoi revenind. Dovada că aţi vizitat şcoli, chiar dacă n-aţi învăţat prea multe, şi nu vă mai amintiţi dimineaţa nimic, este că, după un timp, vi se va întâmpla ceva, descoperiţi un adevăr, nu ştiţi de unde vine…, fiindcă l-aţi învăţat deja, în somn. Dar, de abia acum se manifestă în creier. Vi s-a întâmplat de multe ori, dar n-aţi ştiut-o. Se poate ca eu, care vă vorbesc ziua întreagă, să ma ocup de voi în timpul nopţii, vă spun nişte lucruri, vi le explic, dar nu vi le pot revela, încă, în planul fizic. De ce? Ei bine, fiindcă le veţi folosi pentru ceva personal, iar eu voi suferi apoi. De aceea, vă revelez anumite lucruri, prin gândirea mea, fiindcă eu n-am alte activităţi, preocupări, decât să mă ocup de voi, dar nu ştiţi, vă amintiţi mai târziu că aceste lucruri veneau de la mine. Eu cred în lucruri în care voi nu credeţi, care sunt la fel de reale, puternice, formidabile.
Obişnuiţi-vă, acum, înainte de culcare, câteva minute, cum să mergeţi să-i găsiţi pe Marii Maeştri, şi să vă instruiţi. Şi să continuaţi aşa, un timp, chiar până la sfârşitul vieţii. Veţi câştiga enorm.
Să presupunem, acum, că suferiţi, că sunteţi bolnavi, aveţi probleme pe care nu le ştiţi rezolva…, nu sunteţi în Fraternitate, Maestrul nu este aici, nu e uşor să citiţi 40 de cărţi, şi cu această intenţie întrebaţi cum să remediaţi curtare şi curtare lucru, sau problemă. Şi, se poate ca, atunci când reveniţi, să găsiţi soluţia! Nu întotdeauna, dar se întâmplă uneori. Dar, nu încercaţi, nu, şi de aceea v-o repet astăzi! Iată de ce această pagină, astăzi, este utilă.
Chiar dacă aveţi un duşman şi nu puteţi să-l găsiţi, este departe şi vă detestă. Ce vă împiedică să-l căutaţi în timpul nopţii, şi să-i vorbiţi, îi veţi zice: “Bietul meu bătrân, chiar dacă reuşeşti să-mi faci rău, ce vei câştiga, eu sunt nemuritor, şi tu vei avea o karmă…, deci tu te vei bucura puţin timp, în timp ce eu voi suferi puţin, dar această suferinţă îmi va trezi anumite forţe, iar tu vei pierde. Deci, opreşte această afacere, pentru că vei plăti scump, pentru că totul este notat”. Vorbindu-i aşa, în timpul nopţii, oh, s-ar putea schimba şi va veni, poate, să se scuze, da, s-ar putea întâmpla. Dar, de ce oamenii, nu cunosc aceste lucruri? Domeniul spiritului este imens, aproape infinit.
Haideţi, pentru astăzi ajunge, pentru că există, încă, o conferinţă care vă aşteaptă, şi din ea veţi învăţa multe lucruri. Este foarte important, da, ei da, să gândim, să acţionăm, ei, după această ştiinţă, după această inteligenţă, şi nu numai după micul nostru cap. De ce acţionăm mereu după micul nostru cap, după punctul nostru de vedere, după ideile limitate pe care le avem.
Chiar, gândiţi-vă la doamna de Sévigné, da, ea era marchiză, da, marchiză, şi cum ea a scris scrisori fantastice fiicei sale, care era contesă, …şi aceste scrisori,… oh, lá, lá, lá… Şi iată un gând, iată ce zicea: “Când mă ascult pe mine însămi, fac minuni”. Deci ea era hotărâtă să nu asculte pe nimeni. Şi ce este extraordinar, este că era sinceră, directă, dependentă de moravurile vremii, teribil. A scris scrisori, chiar şi fetei ei, în care descria cum făcea dragoste, în detalii, da, era atât de excitant, atât de palpitant, încât tinere fete din Fraternitatea mea, din Sévres, cum au găsit aceste scrisori au venit să mi le citească. Dar, atunci, fiind totul în detalii, am învăţat multe lucruri pe care nu le ştiam. Şi de ce, atâta pasiune fetelor? Nu eraţi la curent cu aceste lucruri? Doamna de Sévigné, ei da, poate făcea minuni, după părerea ei, poate nu erau minuni după lumea invizibilă, da. Şi eu, iată, o pot corija, spuneam: “Şi dacă îţi asculţi Eul Superior, da, da, vor exista minuni, dar dacă îţi asculţi eul inferior, chiar în ciuda aparenţelor… pentru că aduce plăcere, bucurie, atrage oameni, dar sunt adevărate minuni?”. Deci ea nu cunoştea aceste lucruri, ea ar fi trebuit să vină alături de noi, să se instruiască, iată, dar era o altă epocă…
Şi ce spunea Fontenelle, atunci? Dar cine era Fontenelle? Era, desigur, un băcan bulgar… mergem la el să cumpărăm tetine. Deseori, câte unul, când mergeam la cumpărături, îmi spunea: “Ce doriţi să vă aduc? – O suzetă”. Şi el râdea şi-mi aducea o suzetă. O am încă, stă acolo nefolosită. Ei luau în serios ce spuneam. Acest sacru Fontenelle, oh, lá, lá, era cineva. Era nepotul lui Corneille, era secretarul perpetuu al Academiei de Ştiinţe din Paris şi-i elogia pe toţi cei care au murit în această Academie de Ştiinţă, da. Deci a scris asupra pluralităţii lumii, de aceea a devenit celebru, şi a trăit mult timp, da, nu ştiu dacă avea mulţi copii, dar a trăit mult timp şi era fericit. Şi ce spunea el? Ei bine nu-mi amintesc deloc, bietul Fontanelle, dar veţi fi uimiţi…
Dar, aşteptând, să căutam pe cineva care se numea… Oare cum se numea? Oh, André Gide, şi el a fost un scriitor bulgar celebru… Deci, nici el nu avea mare precizie în cuvintele pe care le spunea despre anumite persoane, ne amintim de nobleţea lor, de grandoarea lor, pentru că ele preferă să suporte diferite probe pentru a putea fi fericiţi. Ei nu, nu, nu, trebuie să spunem, trebuie spus, ei preferă plăcerea, pentru că fericirea este deasupra tuturor lucrurilor. Nimeni nu doreşte să se priveze de fericire, pentru că fericirea este o stare de conştiinţă foarte avansată, aproape un extaz, este Nirvana, fericirea este plenitudinea, este o emanaţie, o bucurie extraordinară, şi pace în acelaşi timp. Deci, nu putem sacrifica toate acestea pentru nimic. Trebuie spus că există unii care doresc să aibă dovezi, pentru că ştiu că în dovezi pot dezvolta anumite forţe, o anumită voinţă, anumite puteri, şi că plăcerea poate fi depăşită! Dar a se sacrifica, a lăsa deoparte fericirea, care dezvoltă toate calităţile, despre acestea nu suntem la curent, chiar André Gide care era dotat, da…
Dumnezeu mi-a dat acest dar, de a corecta, …nu contează, dar adevărul trebuie să apară…
Iată de ce, Fontanelle spunea: “Există filozofi – ei se ocupă de filozofie – iar aceşti filozofi îşi petrec viaţa necrezând în ceea ce văd, dar încearcă să ghicească ce este în spate”. Ei bine, nu este just, nu este adevărat, eu îl pot corija. Aceşti filozofi nu sunt adevăraţi filozofi, căci adevăraţii filozofi, cred în ceea ce văd, dar nu se opresc la asta, ei folosesc ceea ce văd, ca mijloc, ca pe un…, pentru a merge mai departe să descopere ceea ce este în spate, să ghicească, adică să descifreze, da, ei nu resping… dacă nu cred ce văd. Atunci pe ce se bazează, pentru a ghici tot restul, când ceea ce vezi reprezintă o bază?! Deci vedeţi, nu erau clare lucrurile în capul lui.
Şi iată ce sunt Iniţiaţii. Iniţiaţii nu resping realitatea, tot ceea ce văd, ei cred în această existenţă, dar nu cred că ea este o realitate absolută, ci doar o parte, Maya. Dar Maya este tot o realitate, iluzie, dar o iluzie este tot o realitate, o realitate iluzorie, dar tot realitate. Deci ei încearcă ca să găsească, în spatele acestei Maya, în spatele acestor fenomene, în spatele acestor realităţi exterioare, ceea ce este subtil, divin, profund, perfect. Iată-i pe adevăraţii Înţelepţi. Ori nu l-a axprimat bine, ori nu era prea clar în mintea lui (Fontanelle), pentru că nu era un Iniţiat. El a spus, vedeţi: “Filozofii îşi petreceau timpul pentru a nu crede în ceea ce văd, şi pentru a ghici ce este în spatele lucrurilor”. Ceva este adevărat, dar nu este bine exprimat. Priviţi-mă cum îl completez, da, trebuie luat ceea ce este în faţa noastră, da, ca o bază doar, şi nu ca pe un tot absolut, ei nu. În acel moment, ne vom păcăli, vom suferi, ca toţi cei care iau latura exterioară ca pe singură realitate. Ea nu este un aspect al realităţii, trebuie, deci, găsite dincolo de semnificaţii, corespondenţele, ăsta este Învăţământul nostru, de patruzeci şi cinci de ani nu fac decât asta, de patruzeci şi cinci de ani nu fac decât să vă prezint lucrurile care se petrec în realitate şi să găsesc corespondenţe îndepărtate. Oare este adevărat? Toată viaţa am trăit aşa, da, n-am respins nimic, tot ceea ce faceţi în timpul zilei, lucruri cotidiene, cele mai banale, le iau, nu le resping, şi ce descopăr în spatele lor… Să luăm un exemplu, un lucru minor, minor, dar foarte educativ. Dealtfel, v-am mai povestit-o, zilele acestea, dar voi repeta, pentru că micul frate nu a… nu a văzut aşa.
Cum se întâmplă în lume, ei bine, toţi o ştiu. În administraţie, în cazărmile militare, peste tot, în cabinetele ministeriale, peste tot, chiar şi în jandarmerii, în… peste tot, în poliţie, peste tot, da, pentru a avea mai multă putere, un plus de prestigiu, ca vorbele să fie executate, ca să dominaţi, ca să dirijaţi, veţi comanda, sunteţi şeful, ei, trebuie să te dezvolţi, adică chiar dacă nu puteţi, încă, ah, nu puteţi trece examenele, nu puteţi studia, pentru a putea apoi să deveniţi un şef, undeva. Ei bine, toată lumea este la curent cu aceste lucruri, şi mulţi le fac, găsind că aşa este normal. Iar eu vă voi demonstra că n-au înţeles nimic aceşti indivizi, da. Este cunoscut, toată lumea o face, ei bine nu este esenţial. Veţi vedea acum…
Deci, deci există chiar legi, externe, fenomenale, bine, dar trebuie mers mai departe acum, pentru a vedea dacă în alte regiuni guvernează aceleaşi legi. Pentru a fi şef, rege, voi să comandaţi iar alţii să fie supuşii, celulele, organele, toate, ei bine trebuie ajuns în vârf, ei da, dar nu sunteţi în vârf, ei bine, trebuie învăţat, trebuie exersat, trebuie trecute nişte examene, şi apoi trebuie trecute examenul de diplomă, şi deveniţi deja şef, rege. De ce nu o facem şi aici? De ce avem slăbiciuni, vicii, una, alta, nu facem nimic pentru a urca, urca, a domina aceste lucruri, slăbiciuni, vicii, una, alta, nu facem nimic pentru a urca, urca, urca, urca, a domina aceste lucruri şi a deveni şef, rege. Ei nu, rămânem mereu… Atunci, în plan fizic am înţeles asta, dar n-am înţeles că în plan spiritual sunt aceleaşi legi, aceleaşi reguli. Deci, pentru a putea acum comanda, dirija, deveni rege, şef, trebuie să învingem anumite lucruri, trebuie exersat, trebuie trecute examenele şi, în final, veţi obţine diplomele, ei bine, veţi fi un Mare Maestru.
Ce este un Maestru? Ei bine, stăpânire, stăpânire… Nu ne stăpânim, nu suntem un Maestru, în ciuda faptului că suntem şefi acolo, în ministere, nu suntem…, suntem doar sclavi, bem, fumăm, dormim, luăm bani, etc. Deci, n-am înţeles. Şi iată rolul meu: de a interpreta tot ce se întâmplă în lume, în lumea cotidiană, şi de a găsi lucruri la care nu ne gândim. Nu este vina mea că nu se gândesc şi rămân aşa, în acelaşi… oh, lá, lá, priviţi-mă. Dar vedeţi cât de adevărat este ceea ce vă povestesc.
Deci, pentru a fi în vârf, voi veţi dicta, şi spiritele se vor supune, pentru că v-aţi dezvoltat voinţa, inteligenţa, spiritul,… Ei bine, aceleaşi legi sunt aici pentru a vi supune, altfel vă vor ţine piept şi veţi plânge, nu veţi avea unde pleca, unde căuta, ce căuta, …şi nu. În planul fizic am înţeles, toată lumea a înţeles, priviţi, vedeţi, există lucruri de învăţat aici, şi dacă ar fi numai asta, nu există timp pentru a vă spune şi alte lucruri, alte lucruri neînţelese încă, necunoscute, şi suntem, încă, aici pentru a bâjbâi, a suferi, şi nu ştim mare lucru, ne spargem capul, plângem, da, când există lucruri de învăţat.

Bojiata lubov razrechva vsitchkite problemi,
Bojiata lubov razrechva vsitchkite problemi,
Bojiata lubov razrechva vsitchkite problemi.

(Dragostea de Dumnezeu rezolvă toate problemele)

Un minut de meditaţie.