Perceptia

Analizând cele două direcţii umane de cunoaştere şi evoluţie – real şi spiritual – am realizat că omenirii nu îi este necesar extragerea direcţiei corecte din cele două, nici realizarea unei a treia direcţii, ci contopirea acestor direcţii. Viziunea reală reprezintă metoda primară de parcurgere a necunoscutului, metoda îndreptată spre cunoaşterea şi modelarea exteriorului. Spiritualul în schimb demonstrează că exteriorul este doar o proiecţie, hologramă a cărei sursa creatoare este interiorul individului, existenţa exteriorului în lipsa unui observator ar fi absurdă şi fără sens. Filosofia e algoritmul general al oricărei activităţi. Celelalte preocupări sunt doar variabile ce particularizează marele algoritm-filosofia. Filosofia le reuneşte pe toate la nivel avansat. Informatică are la baza conceptul de 0 şi 1. Cu alte cuvinte, exact singurul mod în care putem reprezenta lumea din jur. Conceptul de 0 şi 1 reprezintă dualitatea care pentru înţelegerea unor noţiuni mai subtile devine o limitare pe care trebuie să o depăşim.

Dualitatea reprezintă compactarea tuturor conceptelor şi percepţiilor care pendulează între cele două posibilităţi limitate: absenta-prezenta, fals-adevarat, rau-bun, urat-frumos, etc. Orice noţiune abstractă şi subtilă care este raportată acestor două repere ne inhiba aria de de a percepe şi sesiză înţelegerea lor. Noi ocolim marele reper în jurul căruia gravitează tot ceea ce este, reper care totodată este şi scopul existenţei noastre: starea de a fi, darul de a exista, oportunitatea de a experimenta şi de a ne manifesta la interacţiunea posibilităţilor cu care universul îşi conturează infinitatea. Nimic nu este rău sau bun ci tot ceea ce este are un scop bine definit în evoluţia conştiinţei noastre.

Darul nostru de cocreatori produce îmbrăcarea tuturor interacţiunilor în diferite forme în funcţie de subiectivismul construit pe baza a ceea ce am trăit. De aceea cunoaşterea interioară presupune îmbunătăţirea percepţiei interioare şi implicit a întregului, întrucât nu există o realitate exterioară bazată pe un obiectivism absolut. Aceasta nu necesită nevoia de fi un filosof, o bibliotecă de cărţi sau un depozit de informaţii, ci să ai acea sclipire care se numeşte interes. Merg pe premiza asta. Mă ajută să nu mă amăgesc că sunt un învăţăcel care nu ştie mai nimic, nu ştie mai nimic din dorinţa de a juca frumos rolul învăţării şi cunoaşterii, pentru că în esenţă el deţine tot, singurul efort care îi rămâne este să recunoască asta. Fluxul de gânduri al raţiunii înrădăcinate în materialism mă împinge către o sfială cum că s-ar putea să mă învârt doar într-un cerc al teoriei şi doar atât, dar asta reprezintă modul de a-mi manifesta urletul de ieşire din ignoranţă în maniera care-mi stă în putinţă. Entuziasmul emanat de nevoia de a împărtăşi energia şi gândurile pozitive ale trezirii conştiinţei în contrast cu superficialitatea şi ignoranta majorităţii, te face să te simţi singur într-un ocean în care te bucuri singur că poţi înota, restul sunt prea captivaţi de plăcerea de a se îneca.

Condiţia actuală este o etapă inferioară a evoluţiei spirituale prin care omenirea este condamnată şi nevoită să treacă în parcurgerea experimentării existenţei. Ne apropiem de un moment de cumpănă, dar nu aşa drastic şi apocaliptic cum e prezis şi perceput ci doar o separare şi selecţie în funcţie de impunerea interioară a fiecăruia. Dovedită îndemânare de a modela realitatea materială reflectă calitatea noastră supremă de creatori, dar totodată şi naivitatea care a împins controlul creaţiei asupra noastră. Suntem arhitecţii acestui Matrix creat atât de bine încât am ajuns să ne identificăm cu el, am ajuns simple instrucţiuni de cod care depind strict de marele Matrix. Decăderea economică din zilele noastre ce produce destrămarea Matrixului reflectă implicit şi distrugerea majorităţii care simt în paralel colapsul acestui sistem. Totodată pentru unii prăbuşirea Matrixului le dezvăluie adevărata natură de creatori fiind deschişi spre oportunitatea de a crea un alt sistem bazat pe conştiinţă şi energie, sistem care va rezona cu esenţă scopului nostru, care spre deosebire de Matrix va depăşi satisfacţia comfortului senzorial.

În concluzie cele întâmplate în aceste perioade ar trebui să afişeze un semn de întrebare asupra percepţiilor noastre. Trebuie să ne abatem de la postura de a vedea această perioadă că fiind neagră, ci ca pe una deschizătoare către noi posibilităţi, un impuls către o trezire a adevăratei noastre esenţe divine!