Gândul zilei de vineri 18 iulie 2014

Puritate și impuritate – criteriul: faptele noastre sunt dezinteresate sau egoiste

“Pentru majoritatea oamenilor, puritatea este o stare minunată a cărei nostalgie o au fiindcă o asociază copilăriei, la acea inocență pierdută ce nu o vor mai găsi niciodată: și fiind definitiv pierdută, ei își spun că nu mai merită să se gandească la ea. Dimpotrivă, merită să se gândească la ea, fiindcă puritatea este cu totul altceva decât o virtute a copilărie.Tot ce este inspirat de natura noastră superioară este pur; este impur tot ce este inspirat de natura noastră inferioară. Natura inferioară alimentată de niște dorințe egoiste, primitive, îi împinge pe oameni să ia niște decizii, niște orientări ce dăunează altora și lor înșiși. Aici se află impuritatea, este inutil să o căutăm în altă parte. Înainte de toate, puritatea și impuritatea sunt deci o problemă de intenție, de scop. Intențiile și scopurile determină ca faptele să fie pure sau impure. Este pur cel care lucrează într-un scop dezinteresat, care caută interesul tuturor în tot ceea ce face, Dacă veti căuta cu sinceritate puritatea, întrebați-vă cum puteți favoriza manifestările naturii voastre superioare.”

Omraam Mikhaël Aïvanhov