Monthly Archives July 2016

“Când Iisus a fost adus în faţa lui Pilat pentru a fi judecat, acesta l-a întrebat: „Tu eşti regele iudeilor?” şi Iisus i-a răspuns simplu: „Tu zici.” Dar el a adăugat: „Împărăţia Mea nu este din lumea aceasta.” Deoarece Iisus nu avea nici o ambiţie terestră. Pentru el, adevărata împărăţie era împărăţia celestă: el nu confunda gloria umană cu slava divină, şi nu confunda nici bunurile vremelnice cu bunurile spirituale. Este ceea ce apare în episodul în care fariseii îl întreabă despre impozitul datorat Cezarului; el se mulțumește să le răspundă: „Daţi Cezarului cele ce sunt ale Cezarului şi lui Dumnezeu cele ce sunt ale lui Dumnezeu.”

Iar voi, dacă doriţi să deveniţi nişte adevăraţi discipoli ai lui Iisus, încercaţi deopotrivă să nu confundaţi pământul cu Cerul. Şi feriţi-vă îndeosebi să vă gândiţi că un învăţământ spiritual trebuie să vă aducă nişte avantaje materiale.”

Autor: Omraam Mikhaël Aïvanhov

Gândul zilei de 29 iulie

Recomandam urmatoarele articole:
– Statornicia – baza angajamentului spiritual
– Schimbarea angajamentului
– DECIZIILE INIMII
– CORECTARE
– DECIZIA INIMII

A ne manifesta spiritualitatea, înseamnă a dobândi prin Sinele nostru autentic – claritatea și conștiința iubirii, necesare asumării, acceptării, iertării de sine și trezirii spirituale – ca efect al conectării noastre la divin și la sursa noastră de energie vitală, prin credință și adevărul inimii.

Autor: Sandor Kasza
Facebook: https://www.facebook.com/kastimisoara

Recomandam urmatoarele articole:
– Frumusetea fizica si spiritualitatea
– FRUMUSEȚEA DIN INIMI
– Practicile spirituale – în ce condiții ne fac receptivi la mesajele Cerului
– FRUMUSEȚEA LUMII
– A-L GASI PE DUMNEZEU

Bună dimineața
și o zi a clarității și înțelegerii Luminii din sufletele voastre!
Vă doresc să fie ziua de azi, și pentru voi, o zi a detașării de iluziile minții și de fricile pe care le plămădește în îndoiala și nemulțumirile sale.

Încrederea de sine izvorăște din credință și abundența energetică a iubirii din sufletele noastre. Prin ele dobândim acceptarea, toleranța, măreția și curajul asumării experiențelor, trăirilor și a consecințelor alegerilor și a acțiunilor pe care le întreprindem, în procesul de învățare.

Fricile, îndoielile, nemulțumirile, neîncrederea, neliniștile, supărările, învinuirile și insuficiențele noastre – sunt doar iluzii ale minții inconștiente sau subconștiente, menite să ne oglindească deficitul energetic și carențele de iubire ale sufletului nostru. Iubirea necondiționată și credința, sunt ”trepte de lumină” spre Cer și certitudini ale clarității și înțelegerii vieții, dobândite prin rațiunea supra-conștientă a Spiritului nostru divin.

Pe măsură ce ieșim din conștiința dualității noastre (experimentate prin trup și spirit) și renunțăm la încrâncenările materiale, pentru a păși prin împăcare și cumpătare, în cea a unității dobândite prin acceptare, iubire și asumare, începem să trăim to mai mult în momentul prezent.

Când începem să ne conștientizăm iluziile și fricile prin care mintea ne abate de adevăru-l inimii prin gândurile ce ni le induce (prin nemulțumiri, ostilitate, orgolii, negativitate, vinovății și neliniștile sufletești) – începem procesul de vindecare și de recuperare a părților pierdute sau sfărâmate ale sufletului nostru (ca efect al decepțiilor, supărărilor, nemulțumirilor, învinuirilor, neajunsurilor și dezamăgirilor suferite și auto-induse în mod inconștient).

Când renunțăm în mod conștient, la a ne mai risipi energia prin ”canale gând” deschise către traumele, ne-iertările și experiențe nefericite din trecut sau către viitor, prin proiecția iluziilor fricilor, nemulțumirilor și a insuficiențelor noastre – începem să ne prețuim energia și darurile.

Ne mai risipindu-ne energia pe iluzii trecute sau viitoare, ne îngăduim să revenim prin gânduri pline de iubire în prezent, hrănindu-ne energetic abundența. Astfel, ea se va extinde și se va revărsa în mod benefic, atât asupra viitorului cât și a trecutului nostru înglobându-le în prezentul nostru palpabil atât la nivel energetic cât și material.

A trăi în prezent înseamnă a renunța la ”regretele legate de trecut” și la ”așteptările legate de viitor”. Înseamnă a conștientiza și ne recunoaște vina și erorile trecute, pentru a ne elibera sufletul de le, și a accepta misterele viitorului, ca și consecințe firești ale frumuseții trăirilor și manifestărilor noastre sufletești, manifestate prin acceptare și asumare, în prezent (prin gând, emoție, atitudine și fapte).

Renunțând la așteptări și la ”evaluări” ale minții (privind ”ceea ce a fost” sau ”ceea ce ar putea să fie”), și îngăduindu-ne să să ne concentrăm atenția pe ceea ce se întâmplă acum – ne manifestăm acceptarea, asumarea, încrederea și credința că, totul se desfășoară conform voinței Divine.

Când dorința de a avea încredere se transformă în credință, ea înlocuiește nevoia de a controla, a impune și stăpânii – disipând fricile și iluziile prin care mintea ni le induce.

Nu este ușor să renunțăm la imaginile plămădite de mintea noastră, căci ele sunt induse de convingeri subconștiente pe care adesea ne e greu să le conștientizăm. Și asta pentru că rutina obiceiurilor și atașamentelor noastre față de ele, au incorsetat în mintea și comportamentul nostru, credința falsă în realitatea lor. Ori ele sunt rodul programelor noastre mentale și a cunoașterii izvorâte din experiențe și amintiri trecute.

Prin a forma și a manifesta convingeri favorabile, a da curs la gânduri și emoții benefice, a avea curajul de a ne urma visul, a ne îngădui experimentarea vieții prin prisma lor, a ne asuma alegerile, acțiunile și consecințele aferente, fără eschivă sau supărare, și a ne dubla acțiunile și convingerea împlinirii năzuințelor noastre, prin crez – vor susține în timp, transformarea benefică a rezultatelor noastre și a vieții pe care o trăim, în armonie cu convingerile pe care le susține și le exprimăm prin gând.

Când în raport cu consecințele, trăirile și destinul nostru, intrăm în acceptare și asumare, la un moment dat, în calea noastră spirituală, începem să înțelegem că a venit vremea să ne simplificăm viața și să renunțăm la goana noastră și la încrâncenarea împlinirilor noastre material.

Atunci vom dobândi un nivel de conștiință a suficienței, mulțumirii și cumpătării, prin care începem să vedem esența vieții și risipa noastră de energie, în încercarea de a împlinii nevoi și interese ce nu ne servesc nici trupul, nici mintea, nici inima și nici sufletul.

Când nevoile noastre se vor estompa, când gândurile nu ne vor mai risipi energia pe iluzii, nemulțumiri, negativitate, supărări, lăcomii, ostilitate, judecăți, insuficiențe și frici – sufletul nostru își va regăsi pacea.

Atunci vom da preț și valoare vieții, și vom înceta a ne mai risipi timpul, energia și viața, hrănind supărări gratuite, sau încercând să-i modelăm, să-i schimbăm, sau să-i judecăm pe cei diferiți de noi, prin valori, vocație, experiențe, nevoi, năzuințe, educație și așteptări. Astfel ne vom simplifica viața, eliminând rând pe rând sursele și cauzele nefericirilor, fricilor și nemulțumirilor noastre.

Dacă prima parte a vieții o petrecem alergând să acumulăm lucruri materiale și să ne împlinim financiar, a doua ar trebui s-o dedicăm înțelegerii spirituale. Însă numărul mare de nevoi, neîmplinirile, nemulțumirile, ego-ul și experiențele negative, nu ne permit liniștirea sufletului, pentru a ne începe călătoria spirituală conștientă, și a ne îndeplinii în mod real și autentic, menirea pentru care am fost creați pentru a ne trăi și desăvârși experiența spirituală aici pe Pământ.

Când dobândim claritatea și maturitate spirituală, înțelegem calea simplă a vieții ce duce la abundență în toate planurile vieții. Din păcate, ”aroganța” tinereții, și lăcomiile materiale, ne fac orbi la adevăratele noastre daruri și valori. Astfel adesea, cei mai mulți își ratează viața printre lăcomii, insuficiențe, supărări, nemulțumiri, neîmpliniri, frici, iluzii, ranchiuni, invidii, ostilități, și orgolii.

În tot acest timp inima ne cheamă să revenim la adevărul ei și să ne trezim spiritu și conștiința, pentru a ne conecta trupul și mintea la ”Lumina din Cer”.

Noi însă, rămânem adesea surzi la chemare și orbi la realitățile consecințelor vieții, care prin nemulțumiri ne spun ca alegerile, gândurile, sentimentele și acțiunile noastre se bazează pe crezuri și convingeri eronate. Însă, fiind surzi și orbi, nu vedem lumina și calea, ignorând adesea mesajul divin și prețuirea propriei vieți și a propriului destin.

Inima ne cheamă la uniune, și la alăturarea de semenii noștri, pentru a crea prin iubire, unui spațiu sigur, pentru trezirea conștiinței noastre din starea de veghe, și a evolua la un palier superior de înțelegere și conștientizare a vieții, atât prin prisma irealității minții, cât și din cea a realității noastre spirituale.

A crea un spațiu al iubirii, al menține și al extinde către alții, nu e o lucrare fascinantă. E un efort identic cu cel în care alegând să trăim prin lumina adevărului inimii și pacea sufletului nostru, în prezent (renunțând la a hrăni, iluzii, nemulțumiri, supărări și frici), îl extindem asupra trecutului și al viitorului, vindecându-l.

Desigur, vom trăii în continuare provocările vieții, urcușurile și coborârile ei, ne vom mai simți frustrați și tentați să judecăm sau să învinuim, însă o vom face tot mai rar, căci capacitatea noastră de conștientizare și înțelegere – ne va stinge treptat nevoia reactivității și a manifestării instinctuale, lăsând loc manifestării iubirii necondiționate, eliberată de atașamente mentale și așteptări vanitoase.

Când ne vom elibera mintea de iluzii, negativitate și frici – vom înțelege că binele nostru este intim legat de binele celorlalți, vom înțelege că servind prin iubire, vocație și darurile noastre binele celorlalți, slujim și împlinim și binele nostru individual și comun.

Autor: Sandor Kasza
Facebook: https://www.facebook.com/kastimisoara

Recomandam urmatoarele articole:
– Despre starea de “ILUZIE”
– STARE DE GRATIE
– REALITATE ȘI DESTIN
– DINCOLO DE ILUZII
– IN SLUJBA IUBIRII

“Cei mai mulţi oameni au o concepţie atât de limitată despre iubire încât în momentul în care un bărbat şi o femeie se întâlnesc, ei uită de întreaga lume, nimic nu mai există pentru ei. Ei nu s-au obişnuit încă să trăiască iubirea într-o manieră mai vastă, ei o sărăcesc, o mutilează; nu mai este iubirea divină care ţâşneşte şi potoleşte setea tuturor fiinţelor.

Adevărata iubire este cea care îmbrăţişează totalitatea creaturilor fără să se îngrădească, fără să se înrădăcineze lângă una singură. De acum înainte, trebuie ca bărbaţii şi femeile să fie instruiţi în nişte concepţii mai vaste, să arate mai puţină posesivitate şi gelozie: soţul să se bucure văzând că soţia sa îşi deschide inima întregii lumi, iar soţia, de asemenea, să fie fericită că soţul ei are o inimă aşa de largă. Aceasta nu îi împiedică să rămâne fideli unul celuilalt. Atunci când două fiinţe cu adevărat evoluate se căsătoresc, ele şi-au acordat dinainte această libertate mutuală; fiecare se bucură să poată iubi toate creaturile în cea mai mare puritate. Soţia îşi înţelege soţul, soţul îşi înţelege soţia, şi amândoi se îndreaptă împreună spre Cer, fiindcă trăiesc adevărata viaţă, viaţa nesfârşită.”

Autor: Omraam Mikhaël Aïvanhov

Gândul zilei de 28 iulie

Recomandam urmatoarele articole:
– ADEVĂRATA IUBIRE
– IUBIRE ȘI DURERE
– ACORDAT LA IUBIRE
– CONECTARE LA IUBIRE
– SUFERINȚA DIN IUBIRE

Mintea umană nu poate cuprinde măreția Creației Divine și nici semnificația energiei luminii și a armoniei care stă la baza ființării sale – el poate doar intui și atinge prin Spirit și conștiință pură , propria măreție ce stă în înțelegerea și îmbrațișarea sufletului său prin grația și scânteia iubirii sale divine.

Autor: Sandor Kasza
Facebook: https://www.facebook.com/kastimisoara

Recomandam urmatoarele articole:
– STAREA DE GRATIE
– Iubirea – ca stare superioară de conștiință
– Capacitățile intelectuale ale oamenilor – depind de starea întregului lor organism
– Piatra – starea spre care regresează cel care nu se lasă pătruns de forțele spiritului
– Despre starea de “ILUZIE”

Ca să trăiești adevărata iubire, iubește și iubește-te dincolo de așteptările și limitările din mintea ta – pentru a rămâne mereu autentic și în armonie cu valorile tale sufletești și cu dragostea ce o sădești sau o dăruiești din inima ta.

Autor: Sandor Kasza
Facebook: https://www.facebook.com/kastimisoara

Recomandam urmatoarele articole:
– IUBIRE ȘI DURERE
– ACORDAT LA IUBIRE
– CONECTARE LA IUBIRE
– SUFERINȚA DIN IUBIRE
– Chei și încuietori – înțelepciune, iubire, adevăr: trei chei care deschid intelectul, inima și voința

Bună dimineața
și o zi plină de împliniri și frumusețe sufletească!
Vă doresc o săptămână a abundentei, plină de răspunsuri și soluții la întrebările și problemele cu care vă confruntați, menite să vă înfrumusețeze viața și să vă dea puterea de vă descoperii miracolul sinelui vostru autentic și lăuntric.

Viața și existența noastră trupească și spirituală de-o potrivă, este un dar divin și o mărturie certă a iubirii lui Dumnezeu. Ea merită să fie prețuită și celebrată, prin fiecare miracol al ei și prin toate experiențele și senzațiile lăuntrice, care ni se reliefează în splendoarea frumuseții lor, atunci când prin sinele nostru energetic și divin – suntem în armonie și comuniune cu vibrația energetică a iubirea lui Dumnezeu.

Atunci când sufletul ne este împăcat, când nevoile și fricile noastre sunt estompate și în locul nemulțumirilor ne oglindim în lume iubirea – tot ceea ce vedem, simțim și experimentăm, reprezintă oportunități extraordinare pentru a iubii, a învăța, a fi creativi, a materializa, a dărui și a fi pe deplin prezenți în propria noastră viață, ca parte a Întregului pe care-l formăm, care ne definește prin ceea ce suntem, și care ne induce viața și bucuria de a trăi.

Atunci când trăim în frică, negativitate, lăcomii, ostilitate sau falsitate, când grijile, nemulțumirile, nevoile și neîmplinirile ne copleșesc, și când nimic din ceea ce ni se întâmplă în viață nu este suficient de bun pentru a ne mulțumii – atunci trăim prin respingere, eschivă și neasumare, în afara armoniei minții și a sufletului nostru și în afara comuniunii cu frecvența de vibrație a luminii și a iubirii lui Dumnezeu.

Prin: – a simți nevoia de a ne judeca, – a-i judeca pe ceilalți, sau – a da vina pe conjuncturile lumii și a vieții, pentru neajunsurile cu care ne confruntăm, precum și, – a ne condamna experiențele, – a ne dezice de responsabilitatea alegerilor și consecințelor pe care prin ele le experimentăm,etc – nu facem altceva decât să ne învrăjbim împotriva vieții și a lumii (prin manifestarea negativității noastre și prin reiterarea traumelor, supărărilor, suferințelor și ne-iertărilor trecute), pierzând lecțiile și miracolele vieții.

A înțelege că viața nu este doar un proces de împlinirea a năzuințelor și nevoilor noastre, ci și un proces de învățare, acumulare, descoperire, experimentare, devenire și dăruire a valorilor și a darurilor noastre – denotă capacitatea sinelui nostru spiritual, de a-și conștientiza rolul, rostul i esența, și a-și exprima măreția și prețuirea pentru tot ceea ce suntem, există, facem, experimentăm avem și trăim.

Înseamnă, a înțelege că: – relațiile pe care le dezvoltăm cu noi înșine, – cu semenii noștri – cu habitatul în care trăim și cu Creatorul nostru – determină calitatea vieții pe care o trăim

Când ne simțim vrednici de iubirea lui Dumnezeu, ne simțim vrednici și să primim iubirea semenilor noștri, înțelegând că în aceeași măsură în care noi ne dorim beneficiile energiei iubirii, și ceilalți doresc să fie iubiți. Roadele însă, nu apar și nu pot fi culese, fără un proces de germinare, acumulare, maturizare și materializare, prin miracolul splendorii creației divină, prin care sâmburele se metamorfoză în fructul purtător de semințe.

Astfel nici noi nu putem cere sau aștepta să culegem roadele iubirii, cât timp nu am semănat sămânța ei în sufletele celor din jur, hrănindu-le cu energia luminii inimii și a sufletului nostru. .

A lua sau a pretinde ceea ce nu ne aparține de drept sau prin efortul nostru energetic și creativ, înseamnă a ne obliga inconștienți la plăți ulterioare, greu de exprimat sau cuantificat. E un fel de a fura, sau ”a lua cu împrumutul” ceva ce nu ne aparține, fără a cunoaște pedeapsa, dobânda sau scadența plății și nici dacă povara plății sau a pedepsei karmice o vom putea duce și suporta.

Atunci când inima tânjește, când sufletul dorește sau când mintea cere ori impune, singura cale de a nu experimenta trauma și durerea neajunsurilor, a insuficienței sau a lipsei – este aceea de a învăța, a experimenta, a dezvolta abilități, a acumula cunoaștere și a dobândirii înțelegere, pentru a ști să semănăm în mod autentic ceea ce dorim să culegem și apoi să dăruim darurile abundenței noastre.

Când vom înțelegem darurile primite de la Dumnezeu și le vom ști prețui – vom înțelege că, așa cum nici El nu-și condiționează iubirea și lumina prin care ne învață și ne călăuzește viața – și noi avem datoria de onoare, să ne dăruim darul, prin energia iubirii și a luminii cunoașterii, a vocației, a harurilor, a experiențelor și a înțelesurilor dobândite în timp.

Răspunsurile vieții la rugămințile, visurile și năzuințele noastre, le vom putea vedea și înțelege doar când sufletul nostru se va liniști, și mintea va înceta să ne ”uzurpe” viața și să ne copleșească sufletul prin nemulțumiri, dezamăgiri și frici. Încrederea în noi și în răspunsurile pe care le primim, prin ”mesagerii”, prin informațiile cu care intrăm în contact, și prin lecțiile consecințelor și experiențelor vieții – o vom dobândi când vom deveni complet neutrii în legătură cu ceea ce ni se întâmplă în viață.

Pentru a vedea, a intui și a înțelege sensul mesajelor noastre, nu e nevoie să vedem lucrurile într-o lumină favorabilă și nici să ”gândim pozitiv”. Este însă absolut necesar să renunțăm la a vedea și a interpreta consecințele, trăirile, atitudinea semenilor noștri și experiențele pe care le trăim, într-o lumină negativă.

E nevoie să încetăm a ne verbaliza nemulțumirile sau a ne impune așteptările în legătură cu evenimentele și circumstanțele vieții sau privind comportamentul și atitudinea celor din jur.

A hrăni așteptări, devine sursă artificială a nemulțumirilor pe care prin consecințelor pe care le atragem, ajungem să le trăim. Împotrivirea, respingerea, nerăbdarea, neîncrederea sau încrâncenarea împotriva a ceea ce este și vine prin energiile vieții spre noi, nu face altceva decât să modifice în mod defavorabil experiențele pe care le trăim.

Mai devreme sau mai târziu, va trebui să învățăm să lăsăm lucrurile să se întâmple în modul lor firesc, să acceptăm ceea ce este și vine spre noi (ca o consecință firească a convingerilor, alegerilor, și a sentimentelor exprimate prin gândurile noastre), fără a ne plânge, lăsând viața și consecințele noastre să vină spre noi, observându-le așa cum le-am materializat.

A rămâne în miezul evenimentelor vieții, dar a ne detașa de poverile, fricile și probleme pe care deciziile eronate ni le aduc – alegând să le privim în mod neutru, din exterior – ne ajută să le vedem cauzele și sursa problemelor la baza lor.

Astfel, vom înțelege la nivel energetic, emoțional și comportamental, starea benefică pe care trebuie să o adaptăm la nivel de convingere și gând, pentru a transforma efectul potrivnic al consecinței, într-o cauză benefică, menită să genereze rezultate și consecințe favorabile (vizualizate la nivel de dialog mental, prin puterea intențiilor noastre pozitive).

Dumnezeu nu ne cere să ne convertim credințele, nici să renunțăm la ele și nici să renunțăm la intelectul nostru. El ne cere prin certitudinea experienței dovezilor palpabile ale consecințelor vieții, prin circumstanțele și dovezile ei, și prin experiența efectului cauzalității – să încetăm a mai judeca, a mai căuta vinovați, a mai impune așteptări, voința proprie, modul nostru de a interpreta și a ne imagina realitatea.

Fiecare dintre noi avem propriul drum, propriile experiențe de dus, propriile poveri și propriile lecții de învățat.

Nimeni nu se poate substitui vieții, trăirilor și lumii sufletești a celorlalți, așa că nu putem nici înțelege în mod obiectiv rostul experiențelor, atitudinea și alegerile celorlalți, pentru a fi în vreun fel îndreptății să-i judecăm sau să-i contestăm.

Datoria noastră este aceea de a ne feri sufletul de divizarea lui, și a căuta să ne împlinim propria viață, curățind karmic, poverile, negativitatea, ostilitatea sufletească și neajunsurile pe care le cărăm cu noi.

Tot ceea ce ne induce suferință, ne otrăvesc viața, distorsionându-ne gândurile, simțurile, credințele și capacitatea de a vedea, a prețui și manifesta viața, în splendoarea ei, dincolo de lipsuri, nemulțumiri și de obstacole inerente în procesul de învățare a iubirii.

Autor: Sandor Kasza
Facebook: https://www.facebook.com/kastimisoara

Recomandam urmatoarele articole:
– Răspunsuri – la întrebările noastre. Metodă de a le obține
– Reacţia de răspuns la evenimentele vietii
– Tu stii si singur raspunsurile pe care le tot astepti de la cei din jurul tau
– MIRACOLE
– DIALOG CU DUMNEZEU

Răbdarea e virtutea celor dispuși în idealismul lor, să aleagă cale lungă a învățării, pentru a-și pune darurile în slujba semenilor lor, în loc să aleagă scurtăturile oportunismului egotic, ce-s doar drumuri efemere ale iluziilor fericirii, presărate cu deziluzii și amăgiri.

Autor: Sandor Kasza
Facebook: https://www.facebook.com/kastimisoara

Recomandam urmatoarele articole:
– Nerăbdarea – o pierdere de energii
– SCANTEIA
– FAPTELE SUNT MAI GRAITOARE DECAT CUVINTELE
– MANTUIREA ESTE ACUM
– A NU STI

Bună seara și bine v-am regăsit!
Să aveți o seară a prețuirii luminii divine din voi, în care – fricile, supărările, nemulțumirile și negativitatea să-și piardă puterea în îmbrățișarea divină a căldurii voastre sufletești, dobândite prin acceptare, asumare, iubire, iertare, prețuire, moralitate și crez.

Atunci când ne eliberăm sufletul de nevoia judecății izvorâte din frici și neacceptare, mentalitatea lipsei dispare, și nu vom mai considera că suntem nevrednici de iubire. Cât timp ne vom simți nevrednici și nemulțumiți, vom proiecta în afara noastră starea de lipsă.

Negând prin nemulțumiri și negativitate, abundența darurilor divine – oglindim către Dumnezeu, lipsa prețuirii noastre pentru experiențele și trăirile noastre, și pentru ceea ce suntem, facem și avem. astfel, lucrurile, situațiile benefice prezente sau viitoare și persoanele despre care ne exprimăm nemulțumirea sau le învinuim – începem să le pierdem, vlăguindu-le prezența în viața noastră, prin lipsirea lor de energia iubirii noastre.

Manifestându-ne supărările și nemulțumirile față de experiențele și deciziile persoanelor de lângă noi, – judecându-i, – inducându-le starea de vinovăție, – contestându-le alegerile și calea, – îngrădindu-le dreptul de a învăța și a-și experimenta viața așa cum ei doresc (chiar și de avem capacitatea de a înțelege risipa lor de energie și consecințele dureroase la care se expun, și vrem să-i ferim) – intrăm în situații conflictuale și antagonice cu ei.

Prin inducerea și menținerea stărilor conflictuale (ca efect al confruntările de idei, principii, valori, interese, nevoi, etc sau prin impunerea voinței, intereselor, convingerilor sau a dreptăți noastre). – vom genera suferință, durere și traume emoționale, fizice sau psihice, atât în detrimentul nostru cât și a celor din jur.

Orice gând negativ la adresa cuiva și orice suferință pe care i-o inducem direct sau indirect, cu sau fără știința acestuia – înseamnă a o ataca energetic și a-i scădea vibrația, intoxicând-o cu vibrația negativității și ostilității noastre (cauzate de frici, de percepțiile și experiențele noastre negative, de traume sufletești nevindecate și de supărări încă neiertate.

Pesimismul, supărările, nemulțumirile, ostilitatea și negativitatea – auto-induse prin stările emoționale negative (pe care alegem să le hrănim, să le exprimăm și să le manifestăm prin gânduri, vorbe și fapte negative), au la bază convingeri și experiențe negative – induse prin frici, intoleranță, neacceptare, neasumare, neîncredere, intoleranță și lipsă de iubire și prețuire a experienței personale și a celorlalți.

Lipsa iubirii și a valorilor pozitive a măsurii noastre de caracter, face ca majoritatea percepțiilor, simțurilor, alegerilor, experiențelor, consecințelor și trăirilor vieții noastre să decurgă în registrul negativ al lipsa luminii noastre sufletești.

Prin trezirea conștiinței superioare, și prin detașarea prin iubire de negativitate și traumele noastre sufletești induse de frica ce se manifestă în ”întuneric”, vom dobândi înțelegerea specifică clarității manifestate în prezența luminii.

Când știm că suntem vrednici de iubire și de dăruirea ei, avem tendința de a interpreta cuvintele și faptele altora în mod iubitor. Întunericul nostru sufletesc și frica ce ne induce lăcomiile, nemulțumirile, negativitatea, ostilitate și insuficiențele se estompează și dispar în timp, rămânând fără sens sau rost, în lumina vibrației energiei luminii, dobândite prin iubire și credință.

Când manifestăm în inima noastră lumina iubirii și sufletul ne este împăcat (prin credință, iubire, toleranță și acceptare), cu ceea ce este – suntem greu de ofensat.

Când cineva e nepoliticos cu noi, considerăm posibilitatea că a avut o zi proastă sau că manifestarea lui izvorăște din traumele sale sufletești suferite din lipsă de iubire. Atunci nu ne vom mai simțim nici frustrați, nici nedreptățiți, provocați, nici insultați și nici deprimați. Nu vom simții nici nevoia de a ne victimiza sau a adopta ca reacție vreo atitudine negativă.

Când vom înțelege că modul nostru de a percepe, a vedea sau a înțelege viața, depinde de modul în care alegem să ne simțim – demni de a fi iubiți sau nu, – a ne simți vrednici sau nevrednici sau – a trăii în abundența luminii sau prin lipsa ei în nemulțumiri, decepții, suferințe și întuneric sufletesc.

Nevoile și lipsurile noastre sunt cauzate de faptul că trăim în trecut. Astfel energia transferată prin gândurile noastre în trecut, va hrănii suferința și frica repetării experienței lor, manifestându-le în prezent, prin complicitatea noastră inconștientă și prin imaturitatea noastră emoțională de a ne prețuii resursele, timpul, energia și viața, valorizându-le în mod benefic, aici și acum, în prezent.

Pentru a trăi experiența fericirii și frumuseți, va trebui în final să acceptăm și să înțelegem că frica lipsei și a insuficiențelor izvorâte din lăcomii sau nevoi – sunt pur și simplu amintiri ale unor răni vechi. Prin inconștiența cu care ne manifestăm nemulțumirile și negativitatea, proiectăm din păcate, cu prea mare ușurință, rănile nevindecate, supărările neiertate și lipsurile noastre, în viitor.

Pentru a stopa manifestarea lipsei și a fricii ei, trebuie să ne iertăm trecutul – închizând toate canalele energetice ale gândurilor deschise spre ele (renunțând la a hrăni vini, judecăți, suferințe și traume trecute). Doar astfel vom evita să rămânem în întuneric și să ne scurgem inutil și inconștient energia vitală a luminii, vlăguindu-ne prezentul, viitorul și viața de ea.

Oricum a fost ieri și va fi fost trecutul, prezentul lor a trecut în neant. Înțelepciunea de a înțelege asta și a ne elibera de trecut prin iertare, înseamnă a-i lua puterea și efectul asupra noastră și a trăirilor de azi. Dacă vom continua să ne simțim nedreptățiți sau nemulțumiți, vom proiecta lipsa dreptății și lipsa mulțumirii în viața noastră de azi, lăsându-ne copleșiți de ele și mâine.

Hrănirea gândurilor și a emoțiilor care exprimă convingerea nedreptății, va face ca ea să aibă putere asupra noastră prin prezența nedreptății în realitatea curentă a fiecărui azi. Pentru a pune capăt mentalității lipsei, va trebui să începem să conștientizăm că noi decidem să ne simțim nedreptățiți. Va trebui să ne dăm seama că ceea ce simțim provine din sentimentul nostru profund al credinței în nevrednicia noastră.

Pentru a ne vindeca sufletul de crezul nevredniciei și a neputințelor noastre -va trebui să ne aducem aminte că suntem făcuți după chipul și asemănarea lui Dumnezeu, și prin scânteia sa divină ce ne sălășluiește prin conștiință în suflet și Spirit.

Va trebui să ne readucem aminte că vrednicia noastră stă în a ne deschide ochii, pentru a ne privi lumea, semenii și viața, în mod curajos și demn – prin asumarea Sinelui nostru autentic, – prin darurile noastre și – prin ceea ce învățăm să iubim și să prețuim prin credința și măreția noastră.

Nu e nevoie să ne respingem gândurile sau să ne reprimăm simțurile, ci pur și simplu să le lăsăm să se manifeste, conștientizându-le în permanență.

Rămânând conștienți la cât de mult ni se strânge sau ne este încordată inima de frici și sentimentul nesiguranței și al lipsei, la modul în care ne închidem emoțional și ne opunem acceptării sau asumării informațiilor sau experiențelor noi, netrăite încă (diferite de cele ale suferințelor noastre auto-induse mental prin negare, eschivă, respingere sau resemnare) – ne îngăduim să înțelegem dacă ne simțim mai ocrotiți acum decât înainte de a conștientiza că suntem sursa deciziilor și alegerilor noastre.

Atunci când ne parvine o informație și avem de ales între a o vedea ca fiind negativă sau pozitivă, în fața noastră stau două experiențe diferite, și doar uneia dintre ele le dăm curs prin emoția pe care alegem să o hrănim.

Dacă am ale să vedem partea goală a paharului, sau am ales să fim o victimă, este în ordine. Nu trebuie să ne rușinăm, nici să ne încordăm prea tare și nici să ne auto-flagelăm.

E suficient să fim doar conștienți de ceea ce am ales și de cum ne simțim datorită acestei alegeri. Apoi după ce am contemplat starea, ne putem detașa de ea, pentru a o lăsa să plece, înțelegând că alegerea pe care am luat-o ne-a făcut să ne simțim nefericiți.

Lăsând să plece din prezentul nostru orice stare de nefericire sau nemulțumire, facem loc altei alegeri, privind de data asta partea plină a paharului. A proceda astfel, înseamnă a ne îngăduim să extragem lecțiile experiențelor pe care le alegem și implicit prin ele, a consecințelor ce ne aparțin – astfel, întrerupem șirul cauzal al alegerilor care duc la repetarea și amplificarea experiențelor noastre traumatizante și dureroase.

Am trecut de suficiente ori prin experiența durerii și ne-am victimizat de prea multe ori pentru a putea spune că am exersat din greu trauma suferinței, pentru a ne fi însușit și desăvârșit rolul. Nu mai avem nevoie să-l repetăm căci îl știm deja prea bine.

E timpul să ne detașăm de el, îndreptându-ne spre un alt decor, unul mai frumos, mai vesel și mai promițător. E timpul să înțelegem că nimic nu poate fi dobândit fără repetare, exersare și învățare.

Fiecare lucru, fiecare nouă experiență pe care o primim în viața noastră are un preț, dar niciunul nu poate fi comparat cu prețul durerii ignoranței și a nepăsării.

Pentru a ne vindeca trupul, mintea, inima și sufletul de traumele durerii, este suficient să ne contemplăm alegerile prin prisma efectului lor, să înțelegem efectul continuării manifestării victimizării, și să înțelegem alternativa detașării de a o mai susține ca stare și a o mai hrăni prin prin energia emoțiilor și a gândurilor noastre temătoare. Asta va fi suficient.

Exprimarea mentalității abundenței, prin gând, emoție, atitudine și faptă, înseamnă a ne simții vrednici și valoroși, chiar acum, în clipa asta. A fi nemulțumiți, înseamnă a ne manifesta deficitul fricile și lipsa. Simplul fapt că recunoaștem mentalitatea lipsei și a fricii, înseamnă un pas mare pentru transformarea ei.

După ce vom înțelege că onestitatea emoțională este esențială pentru creștere spirituală, nu vom mai fi nevoiți să ne forțăm să gândim pozitiv. Pentru a ne redobândi armonia inimii și pacea sufletească, va fi suficient să ne recunoaștem negativitatea. Asta presupune un act de iubire, ce converge spre iertare și vindecare.

Iertarea este singura cale a eliberării noastre din mentalitatea lipsei, ce ne conduce prin învățare și conștientizarea modurilor în care resimțim întunericul sufletesc și ne afectează durerea – să vedem darurile noastre, dincolo de ambalaj, prețuind valoarea prin conținut.

Și dacă încă nu putem înțelege semnificația lor, e suficient să avem răbdare, învățând să ne iubim – observând în ce mod ne respingem iubirea și o refuzăm și altora.

Autor: Sandor Kasza
Facebook: https://www.facebook.com/kastimisoara

Recomandam urmatoarele articole:
– SCANTEIA LUMINII DIVINE
– A FACE CEEA CE ESTE CORECT
– A NU STI
– ESENTA DIVINA
– NU EXISTA NICI O HARTA

“Printre cele mai mari suferințe, cele mai mari necazuri ce le au de suportat oamenii, se află îndeosebi cele ce și le aplică mutual, și cele ce și le aplică lor înșiși cu orice ocazie. Nu mă credeți?…Ei bine, priviți.

Cineva a exprimat niște gânduri, niște sentimente, niște dorințe ce nu le agreați; îl considerați ca dușmanul vostru și vă decideți să îl combateți. Din acea clipă, îi interpretați compportamentul într-o manieră negativă, vă simțiți agresați de el, deși în realitate el nu vă face nici un rău, neștiind măcar nici ce aveți să îi reproșați. Voi sunteți cei care, prin felul în care îl considerați, vă confecționați un dușman, distrugând astfel ceva în mintea și inima voastră. Așadar, voi sunteți proprii voștri dușmani, vă luptați cu voi înșivă. Este, oare, ceva inteligent?…”

Autor: Omraam Mikhaël Aïvanhov

Gândul zilei de 27 iulie

Recomandam urmatoarele articole:
– A-TI IUBI DUSMANUL
– Dușmanii – ne sunt deseori mai folositori decât prietenii
– Dușmani interiori – și dușmani exteriori. Cum să ne purtăm cu ei
– Dușmanii – ne ferim de ei prin iubire
– FLOAREA ALBA