Monthly Archives May 2015

Infinit: In perioada luni 15.06.2015 – duminica 21.06.2015 va avea loc stagiul de meditatii pentru comuniunea cu Marea Putere Cosmica Tara (Marea Putere Cosmica a Compasiunii Divine) ce se va desfasura in Statiunea Moneasa, Judetul Arad, Romania.

Recomandare pentru persoanele interesate sa participe la acest stagiu: din momentul in care se hotarasc sa participe la acest stagiu cat si pe durata participarii la stagiu, sa adopte o dieta ouo – lacto – vegetariana, apa, sucuri naturale, excluzand alcool, tabac, cafea, carne, substante interzise prin lege (droguri de orice fel).

Conditii de participare:
– varsta minima 16 ani,
– minorii vor fi insotiti de un adult sau vor prezenta o declaratie semnata de parinti si autentificata, din care sa rezulte faptul ca parintii sunt de acord cu participarea minorului, minorei, la acest stagiu.

Inscrierile la telefon 0731 815 469

Să vindeci înseamnă să faci fericit. Ti-am spus să te gândeşti câte ocazii ai avut să te înveseleşti şi câte ai refuzat. Altfel spus, ai refuzat să te vindeci. Lumina care îţi aparţine ţie e lumina bucuriei. Radiosul nu e asociat cu mâhnirea. Bucuria provoacă o disponibilitate integrantă de-a o împărtăşi şi stârneşte impulsul firesc al minţii de-a reacţiona ca tot unitar. Cei ce încearcă să vindece fără să fie ei înşişi pe deplin bucuroşi stârnesc diferite tipuri de reacţii în acelaşi timp, lipsindu-i astfel pe ceilalţi de bucuria unei reacţii din toată inima.

Ca să faci ceva din toată inima, trebuie să fii fericit. Dacă frica şi iubirea nu pot coexista, şi dacă e cu neputinţă să fii pe deplin înfricoşat şi să scapi cu viaţă, atunci singura stare deplină cu putinţă e cea de iubire. Nu există diferenţă între iubire şi bucurie. De aceea, singura stare deplină cu putinţă e cea de bucurie deplină. A vindeca sau a face bucuros e, aşadar, acelaşi lucru cu a integra şi a face una. Iată de ce nu contează cărei părţi sau de către care parte a Fiimii se oferă vindecarea. Fiecare parte beneficiază, beneficiind în mod egal.

Eşti binecuvântat de fiecare gând benefic din partea oricăruia dintre fraţii tăi, de oriunde. Ar trebui să vrei să îi binecuvântezi la rândul tău, în semn de recunoştinţă. Nu e nevoie să îi cunoşti personal sau să te cunoască ei pe tine. Lumina e atât de puternică, încât se răsfrânge prin toată Fiimea, aducând mulţumiri Tatălui pentru că Şi-a răsfrânt bucuria asupra ei. Numai sfinţii copii ai lui Dumnezeu sunt canale demne de bucuria Lui frumoasă, căci numai ei sunt destul de frumoşi să o aibă împărtăşind-o. Unui copil de-al lui Dumnezeu îi e cu neputinţă să îşi iubească aproapele altfel decât ca el însuşi. Iată de ce rugăciunea celui ce vindecă este:
Să cunosc fratele acesta cum mă cunosc pe mine însumi.

Descarca sau asculta capitolul 4 din “Curs de miracole”:

[AudioBook] Curs de Miracole – Capitolul 5 – Vindecare si intregime

Biblia spune să mergi cu un frate de două ori mai departe decât cere. Nu sugerează nicidecum să îl opreşti din drum. Devotamentul faţă de un frate nu te poate opri nici pe tine. Poate duce numai la progres reciproc. Rezultatul devotamentului sincer e inspiraţia, un cuvânt care, înţeles corect, e opusul extenuării. A fi extenuat înseamnă a fi dez-inspirat, dar a fi inspirat înseamnă a fi în spirit. A fi preocupat numai de sine înseamnă a fi dez-inspirat, dar a fi preocupat numai de Sine, în sens corect, înseamnă a fi inspirat sau în spirit. Cei cu adevărat inspiraţi sunt luminaţi şi nu pot trăi în întuneric.

Poţi vorbi din spirit sau din eu, după cum alegi. Dacă vorbeşti din spirit, ai ales să „te opreşti şi să cunoşti că eu sunt Dumnezeu”. Cuvintele acestea sunt inspirate pentru că reflectă cunoaştere. Dacă vorbeşti din eu, renegi cunoaşterea în loc să o afirmi, dez-inspirându-te astfel. Nu efectua călătorii inutile, căci chiar sunt în zadar. Deşi eul le doreşte, spiritul nu le poate efectua, fiind veşnic nedispus să îşi părăsească Temelia.

Drumul crucii trebuie să fie şi ultima „călătorie inutilă”. Nu stărui asupra ei, ci alungă-i gândul ca unui lucru gata săvârşit. Dacă o poţi accepta ca ultima ta călătorie inutilă, eşti liber să te alături şi învierii mele. Până nu o faci însă, chiar că îţi iroseşti viaţa. Căci nu face decât să repună în scenă separarea, pierderea puterii, zadarnicele încercări compensatorii ale eului şi, în cele din urmă, răstignirea trupului, sau moartea. Aceste reiterări sunt interminabile până nu renunţi la ele voluntar. Nu fă greşeala patetică de-a te „agăţa de bătrâna cruce”. Singurul mesaj al răstignirii e acela că poţi birui crucea. Până atunci, eşti liber să te răstigneşti de câte ori vrei. Nu asta e evanghelia pe care am avut de gând să ţi-o ofer. Avem de întreprins o altă călătorie, şi lecţiile acestea te vor ajuta să te pregăteşti pentru ea, dacă le citeşti atent.

[…]

Descarca sau asculta capitolul 4 din “Curs de miracole”:

[AudioBook] Curs de Miracole – Capitolul 4 – Iluziile eului

Ispăşire fără sacrificiu

1. Înainte de-a dispărea şi ultima rămăşiţă de frică asociată cu miracolele, trebuie lămurită o altă chestiune. Nu răstignirea a stabilit Ispăşirea, ci învierea. Mulţi creştini sinceri au înţeles greşit. Cei liberi de credinţa în carenţă nu ar face o asemenea greşeală. Dacă vezi răstignirea dintr-un punct de vedere răsturnat, pare că Dumnezeu l-a lăsat – şi chiar încurajat – pe unul dintre Fiii Lui să sufere pentru că acesta era bun. Această interpretare deosebit de nefericită, ivită din proiecţie, i-a condus pe mulţi la o cruntă frică de Dumnezeu. Asemenea concepte antireligioase pătrund în multe religii. Dar un creştin adevărat ar trebui să se oprească şi să se întrebe: „Cum se poate?” Chiar să fie Dumnezeu în stare de-un gen de gândire despre care Propriile-I cuvinte au spus clar că e nedemn de Fiul Său?
2. Ca întotdeauna, cea mai bună apărare e să nu ataci poziţia altuia, ci să protejezi în schimb adevărul. Nu e înţelept să accepţi un concept dacă trebuie să răstorni un întreg cadru de referinţă ca să îl justifici. E o procedură dureroasă în aplicaţiile ei minore, dar extrem de tragică pe scară mai mare. Persecuţia are deseori ca rezultat o încercare de-a „justifica” teribila percepţie greşită că Dumnezeu Însuşi Şi-a persecutat Fiul în folosul mântuirii. Până şi cuvintele sunt lipsite de înţeles. A fost o greşeală deosebit de greu de învins pentru că, deşi greşeala în sine nu e mai greu de corectat decât oricare alta, mulţi nu au fost dispuşi să renunţe la ea, datorită valorii ei proeminente ca mecanism de apărare. Într-o formă mai atenuată, un părinte spune: „Mă doare mai tare decât pe tine” şi se simte disculpat că şi-a bătut copilul. Poţi să crezi că Tatăl nostru chiar gândeşte aşa? E atât de esenţial ca toată gândirea de acest fel să fie înlăturată, încât trebuie să ne asigurăm că nu mai rămâne nimic de
genul acesta în mintea ta. Nu am fost „pedepsit” pentru că tu ai fost rău. Lecţia total blajină pe care o predă Ispăşirea se pierde dacă e întinată, sub orice formă, de acest gen de distorsiuni.
3. Afirmaţia „A mea este răzbunarea, zice Domnul” e o percepţie greşită prin care cineva îşi atribuie „relele” din trecut lui Dumnezeu. „Relele” lui din trecut nu au nimic de-a face cu Dumnezeu. Nu El le-a creat şi nu El le menţine. Dumnezeu nu crede în răsplată. Nu aşa creează Mintea Lui. El nu îţi pune la socoteală faptele „rele”. E posibil oare să mi le pună la socoteală mie? Fii foarte sigur că recunoşti cât de imposibilă e această supoziţie şi cât de total rezultă din proiecţie. Acest gen de greşeală se face răspunzător de o mulţime de greşeli aferente, inclusiv de convingerea că Dumnezeu l-a izgonit pe Adam şi l-a scos cu forţa din Grădina Edenului. Şi tot de aceea poţi să crezi, din când în când, că te îndrum greşit. Am depus toate eforturile să folosesc cuvinte aproape imposibil de denaturat, dar e mereu posibil să suceşti nişte simboluri dacă vrei.
[…]

Asculta capitolul 3 din “Curs de miracole”:

[AudioBook] Curs de Miracole – Capitolul 3 – Perceptia inocenta

Gândul zilei de 8 mai

Oricare ființă umană care se încarnează pe pământ are neapărat de corectat niște greșeli, niște datorii de plătit, ceea ce se numește karmă. Astfel, mulți Inițiați, mulți sfinți și profeți au lucrat, au suferit pentru a îndrepta niște greșeli comise în încarnările anterioare! Aceasta nu împiedica însă ca sufletul și spiritul lor să trăiască în splendoarea divină, pentru că, în ciuda obstacolelor, a adversităților, ei se străduiau să păstreze contactul cu lumea divină.

Măreția unei ființe constă în faptul că ea nu-și pierde niciodată conștiința existenței în sine a unei regiuni inaccesibile tulburărilor și atacurilor, spiritul ei, unde se poate refugia pentru a-și continua munca. De îndată ce ea a reușit să se înalțe până acolo, chiar asaltată de karmă, ea se simte deasupra, mereu deasupra. Karma dorește să o îngrădească? Ea se eliberează. Ea vrea să o întunece? Ea rămâne în lumină… Ea își continuă lucrarea în ciuda tuturor opreliștilor.”

Autor: Omraam Mikhaël Aïvanhov

Recomandam urmatoarele articole:
– O intrebare fundamentala in dezvoltare personala si spirituala
– DESPRE CALEA TREZIRII CONȘTIINȚEI SPIRITUALE (Partea I-a)
– DESPRE CALEA TREZIRII CONȘTIINȚEI SPIRITUALE (Partea a II-a)
– Pâinea – simbol al hranei spirituale
– Cuvinte de intelepciune pentru fiecare zi. Un calendar spiritual

Gândul zilei de 7 mai

Există unii bărbați și femei ale căror talente ne uimesc: ei sunt înzestrați. Ce este o înzestrare? O entitate care a venit să locuiască într-o ființă pentru a se manifesta prin ea.
Contemporanii noștri, care se consideră raționali, nu vor admite poate niciodată această idee că talentele, înzestrările sunt niște entități care locuiesc în oameni. Cum să-și explice apoi că se întâmplă să le piardă?

Tocmai pentru că o înzestrare este un oaspete venit din altă parte: el a acceptat să se instaleze la o anumită persoană, dar cum aceasta i-a creat niște condiții insuportabile, el pleacă în final. S-a întâmplat cu mulți care, în loc să vegheze asupra acestei comori ce o posedau, au ruinat-o printr-o viață dezordonată, necinstită, plină de intrigi. Ei și-au închipuit că talentul lor era ceva dobândit pe vecie. Ah, nu, din nefericire, nu. Așadar, dacă nu doriți să vă pierdeți înzestrările, dacă vreți să le amplificați sau să obțineți altele, trebuie să pregătiți pentru entitățile celeste niște condiții favorabile: pacea, armonia, lumina.”

Autor: Omraam Mikhaël Aïvanhov

Recomandam urmatoarele articole:
– Cele cinci elemente esentiale ale vietii. Ghidul succesului personal
– Copiii cei Noi au sosit. Tu ai un copil de Cristal?
– [E-Book] Claude M Bristol – Magia credintei
– Galvanoplastia spirituala trebuie raspandita
– Dreptate şi nedreptate

Gândul zilei de 6 mai

“Tendința normală a oamenilor este să se impună, să ceară, să îi contrazică pe alții, fără să se întrebe dacă aceste exigențe sunt justificate. Și este extraordinar că aceasta le pare ușor de realizat. Ei declară: „Eu decid! Eu comand!” Ei nu prevăd că vor întâlni tot felul de opoziții – ceea ce este totuși previzibil! – și că se angajează astfel într-o luptă din care vor ieși epuizați și chiar bolnavi.

Cei care au tendința să se impună mereu trebuie să se analizeze. Desigur, mulți vor pretinde că profesia îi obligă să-și asume niște responsabilități dificile, că munca îi epuizează datorită condițiilor deplorabile, că angajații, anturajul le fac fără încetare niște greutăți… Nu, oboseala nu apare din muncă atunci când știi cum să lucrezi, cum să te porți față de colegii de muncă; ea vine din faptul că deseori se confundă a lucra cu a te impune.”

Autor: Omraam Mikhaël Aïvanhov

Recomandam urmatoarele articole:
– Ai incredere in propriile instincte – Instrumente secrete pentru utilizarea celui de-al saselea simt
– Despre Dragoste
– Despre Dragoste
– DESPRE PIERDERI ȘI RESENTIMENTE
– DESPRE CONSTRÂNGERILE MINȚII

Gândul zilei de 5 mai

“Unul dintre temeiurile creștinismului constă în faptul că, acum două mii de ani, Dumnezeu și-a manifestat iubirea față de omenire trimițându-și pe pământ „unicul fiu”. Într-o perioadă, această credință i-a ajutat poate pe unii oameni să evolueze, dar acum o asemenea enormitate trebuie înlăturată. Fiindcă nu reprezintă o înțelegere corectă a iubirii Domnului, care este imensă, inepuizabilă, infinită. Dumnezeu a avut mulți fii și fiice, El are și va avea încă mulți. De mii de ani, El trimite pe pământ niște ființe excepționale pentru a-și lumina frații și surorile și va mai trimite și altele. El nu îi ia în seamă pe cei care îi interzic să aibă alți fii decât Iisus sau care susțin că, înaintea de venirea lui Iisus, oamenilor le lipsea adevărata lumină. Ca și cum mântuirea oamenilor ar trebui să depindă de epoca în care au trăit: înainte de Iisus sau după el!

Biserica se poate încăpățâna să fixeze un început și un termen revelației divine, însă Domnul nu este impresionat de aceste decizii. El nu ține cont de ele, El se află dincolo de ele și va trimite fără încetare niște ființe care vor aduce de fiecare dată noi lumini în lume.”

Autor: Omraam Mikhaël Aïvanhov

Recomandam urmatoarele articole:
– OSHO – Fiul
– Gata cu scuzele
– Matei, vorbeste-mi despre rai, Vol. 1
– Quado ne vorbeste, Vol. 1
– Un bolnav – nu trebuie să se identifice niciodată cu boala sa

Extinderea e un aspect dumnezeiesc fundamental pe care Dumnezeu l-a dat Fiului Său.
În creaţie, Dumnezeu S-a extins la creaţiile Lui şi le-a insuflat aceeaşi Voinţă iubitoare de-a crea. Ai fost creat nu numai în totalitate; ai fost creat şi perfect. Nu există gol în tine. Datorită asemănării tale cu Creatorul tău, eşti creator. Niciun copil de-al lui Dumnezeu nu îşi poate pierde această capacitate căci face parte integrantă din ce e fiecare fiu, dar o poate folosi necorespunzător proiectând. Folosirea necorespunzătoare a extinderii, sau proiecţia, are loc când crezi că există un gol sau o lipsă în tine, pe care crezi că o poţi umple cu propriile tale idei în loc de adevăr. Acest proces implică următorii paşi:
Mai întâi, crezi că ce a creat Dumnezeu poate fi schimbat de propria ta minte.
În al doilea rând, crezi că perfectul poate fi făcut imperfect sau deficient.
În al treilea rând, crezi că poţi distorsiona creaţiile lui Dumnezeu, inclusiv pe tine însuţi.
În al patrulea rând, crezi că te poţi crea pe tine şi că ţie îţi revine să dirijezi propria ta creaţie.
2. Aceste distorsiuni corelate ilustrează ce s-a petrecut de fapt în procesul de separare, sau de „digresiune în frică”. Înainte de separare, nu a existat nimic din toate acestea, şi nici acum nu există de fapt. Tot ce a creat Dumnezeu I se aseamănă. Extinderea, după cum o întreprinde Dumnezeu, e similară strălucirii interioare moştenite de copiii lui Dumnezeu de la El. Adevărata ei sursă e lăuntrică.
Un lucru la fel de adevărat referitor la Fiu, cât şi la Tată. În acest sens, creaţia include atât crearea Fiului de către Dumnezeu, cât şi creaţiile Fiului când mintea lui e vindecată. Asta cere înzestrarea Fiului de către Dumnezeu cu liberul arbitru, căci toată creaţia iubitoare e dată liber, într-o linie continuă, în care toate aspectele sunt de acelaşi ordin.
3. Grădina Edenului – sau condiţia de dinainte de separare – a fost o stare mentală în care nu era nevoie de nimic. Când a ascultat „minciunile şarpelui”, tot ce a auzit Adam a fost neadevăr. Nu trebuie să continui să crezi ce nu e adevărat, dacă nu cumva alegi să crezi aşa ceva. Tot neadevărul poate să dispară literalmente într-o clipire, căci nu e decât o percepţie greşită. Ce vezi în vise pare foarte real. Biblia spune însă că un somn greu a căzut asupra lui Adam şi nicăieri nu se face referire la trezirea lui. Lumea nu a avut încă experienţa unei redeşteptări sau renaşteri globale. O asemenea renaştere e imposibilă cât timp continui să proiectezi sau să creezi greşit. Şi totuşi, ai încă în tine capacitatea de-a extinde, cum Şi-a extins şi Dumnezeu la tine Spiritul. În realitate, e singura ta opţiune, căci liberul arbitru ţi s-a dat să te bucuri creând ce e perfect.
[…]

Asculta capitolul 2 din “Curs de miracole”:

[AudioBook] Curs de Miracole – Capitolul 2 – Separarea si ispasirea

1. Miracolele nu au o ordine a dificultăţii. Unul nu e „mai greu” sau „mai mare” decât altul. Sunt toate la fel. Toate expresiile iubirii sunt maxime.
2. Miracolele ca atare nu contează. Singurul lucru ce contează e Sursa lor, care întrece cu mult orice evaluare.
3. Miracolele se produc firesc, ca expresii ale iubirii. Adevăratul miracol e iubirea care le inspiră. În acest sens, tot ce vine din iubire este un miracol.
4. Toate miracolele înseamnă viaţă, iar Dumnezeu e Dătătorul de viaţă. Vocea Lui te va îndruma foarte concret. Ţi se va spune tot ce e nevoie să ştii.
5. Miracolele sunt deprinderi şi trebuie să fie involuntare. Nu trebuie să fie sub control conştient. Miracolele selectate conştient pot fi dirijate greşit.
6. Miracolele sunt fireşti. Când nu se produc, ceva nu e în regulă.
7. Miracolele sunt dreptul fiecăruia, dar mai întâi e necesară o purificare.
8. Miracolele vindecă pentru că suplinesc o lipsă; sunt săvârşite de cei ce au temporar mai mult decât cei ce au temporar mai puţin.
9. Miracolele sunt un fel de schimb. Ca toate expresiile iubirii, mereu miraculoase în adevăratul sens, schimbul inversează legile fizice. Ele aduc mai multă iubire celui ce dă şi celui ce primeşte.
10. Utilizarea miracolelor ca spectacole pentru inducerea credinţei e o neînţelegere a rostului lor.
11. Rugăciunea este mijlocul de propagare al miracolelor. E un mijloc de comunicare al creatului cu Creatorul. Prin rugăciune iubirea se primeşte; prin miracole iubirea se exprimă.
12. Miracolele sunt gânduri. Gândurile pot reprezenta nivelul inferior sau trupesc al experienţei, sau nivelul superior sau spiritual al acesteia. Unul face fizicul; celălalt creează spiritualul.
13. Miracolele sunt totodată începuturi şi sfârşituri, modificând astfel ordinea temporală. Sunt întotdeauna afirmaţii ale renaşterii, care par să meargă înapoi, dar merg de fapt înainte. Ele desfac trecutul în prezent şi eliberează astfel viitorul.
14. Miracolele stau mărturie pentru adevăr. Ele sunt convingătoare pentru că se nasc din convingere. Fără convingere, degenerează în magie, care nu are minte şi este, de aceea, distructivă; sau, mai bine spus, utilizarea necreatoare a minţii.
15. Fiecare zi ar trebui închinată miracolelor. Rostul timpului e să îţi permită să înveţi cum să foloseşti timpul în mod constructiv. El este, aşadar, un instrument didactic şi un mijloc de-a atinge un scop. Timpul va înceta când nu va mai fi util la facilitarea învăţării.
16. Miracolele sunt mijloace didactice de-a demonstra că e la fel de fericit să dai, cât şi să primeşti. Ele sporesc simultan puterea celui care dă şi dau putere celui ce primeşte.
17. Miracolele transcend trupul. Sunt treceri subite în invizibil, departe de nivelul trupesc. Iată de ce vindecă.
18. Un miracol este un serviciu. E serviciul maxim pe care îl poţi face altuia. E un mod de-a-ţi iubi aproapele ca pe tine însuţi. Recunoşti simultan valoarea ta şi cea a aproapelui tău.
19. Miracolele fac minţile una în Dumnezeu. Ele depind de cooperare pentru că Fiimea e suma a tot ce a creat Dumnezeu. Prin urmare, miracolele reflectă legile veşniciei, nu ale timpului.
20. Miracolele retrezesc conştienţa că spiritul, nu trupul, e altarul adevărului. Tocmai recunoaşterea acestui lucru duce la puterea de vindecare a miracolului.

Asculta capitolul 1 din “Curs de miracole”:

[AudioBook] Curs de Miracole – Capitolul 1