Monthly Archives November 2014

Aş dori să vă istorisesc o poveste foarte veche, despre omul care nu credea în iubire. Acesta era un om obişnuit, la fel ca dumneavoastră şi ca mine, dar ceea ce îl făcea să fie cu adevărat deosebit era felul său unic de a gândi: el nu credea că iubirea există.
Evident, a avut o sumedenie de experienţe în încercarea de a găsi iubirea; mai mult, i-a observat şi pe oamenii din jurul său. Şi-a petrecut o mare parte din viaţă căutând iubirea, dar singurul lucru pe care l-a descoperit a fost că aceasta nu există.
Oriunde se ducea eroul nostru, el le povestea oamenilor că iubirea nu este decât o invenţie a poeţilor, un concept creat de religii pentru a-i manipula pe cei slabi, pentru a-i controla, pentru a-i face să creadă. El le spunea că iubirea nu este reală, şi deci nimeni nu o poate găsi, oricât de mult ar căuta-o.
Omul nostru avea o inteligenţă foarte vie şi era foarte convingător. El a citit o grămadă de cărţi, s-a dus la cele mai bune universităţi şi a devenit astfel un savant reputat. Putea vorbi în orice piaţă publică, în faţa a tot felul de oameni, iar logica sa era foarte puternică. El le spunea că iubirea este ca un drog, te ameţeşte şi te face să o doreşti din nou şi din nou, creându-ţi o dependenţă de ea. Ce se întâmplă însă dacă nu-şi primeşti porţia zilnică de dragoste? La fel ca în cazul unui drog, ai nevoie de această doză zilnică.

A fost odată ca niciodată un maestru care le transmitea oamenilor un mesaj atât de minunat încât toată lumea era profund emoţionată în faţa cuvintelor sale pline de iubire. În mulţime se afla un om care a ascultat fiecare cuvânt al maestrului. Era un om foarte smerit, cu o inimă foarte mare. El a fost atât de emoţionat de cuvintele maestrului încât s-a simţit obligat să-l invite pe acesta în casa lui.
De aceea, când maestrul a terminat de vorbit, el a ieşit în faţa mulţimii, l-a privit pe maestru direct în ochi şi i-a spus:
– Ştiu că eşti foarte ocupat şi că toată lumea doreşte să-ţi cucerească atenţia. Ştiu că nu ai timp nici măcar să mă asculţi, dar inima mea este atât de deschisă şi simt atâta iubire pentru tine încât aş dori să te invit la mine acasă. Doresc să pregătesc cea mai bună masă pentru tine. Nu mă aştept să accepţi invitaţia mea, dar am simţit nevoia să ţi-o adresez.
Maestrul l-a privit în ochi pe omul nostru, şi cu un zâmbet fermecător, i-a răspuns:
– Pregăteşte totul. Voi veni.
După care a plecat.

OMRAAM MIKHAEL AIVANHOV
Galvanoplastia spirituală trebuie răspândită

Conferinţa din 29.09.1984

Lectura meditaţiei zilei

Stă scris în Evanghelii că: Într-o zi lui Iisus i se făcuse foame şi, zărind un smochin care nu avea decât frunze, fiind lipsit de fructe, deoarece nu era vremea smochinelor, enervat, el îl blestemă, iar smochinul s-a uscat. Dacă interpretăm, această anecdotă, cuvânt cu cuvânt ne putem întreba dacă Iisus era, cu adevărat, bun şi drept. Trebuie să înţelegem că smochinul nu reprezintă aici, cu adevărat un arbore, ci fiinţa omenească. Pentru fiinţa omenească nu există anotimp, oricând trebuie să fie în stare să dea fructe, adică gânduri şi sentimente luminoase, căci Domnul poate coborî oricând, El nu aşteaptă vreun anotimp, nu se anunţă dinainte; iar acest arbore, care este omul, trebuie să aibă fructe, altminteri spiritul îl va părăsi, iar această părăsire va fi un blestem, omul se va usca, îşi va pierde viaţa, forţele, de aceea va trebui să muncească, pentru a produce mereu fructe în intelectul său, în inima sa, în sufletul şi spiritul său.

Cum ştiţi deja, dragii mei, eu nu aleg niciodată meditaţia zilei, “alţii” o fac în locul meu şi, uneori, sunt mirat să văd această pagină, cu conţinut straniu, despre smochin. Dacă ne gândim acum cine era Iisus, ce măreţie avea, ce nobleţe avea, sfătuind să ne iubim duşmanii, ne uimim cum s-a enervat în faţa unui, arbore, deoarece nu avea fructe, blestemându-l chiar. Eu nu cred aceasta. Cum a apărut scris acest lucru, este cu adevărat extraordinar! El, care nu blestema niciodată, ci binecuvânta numai, din contra, înseamnă că nu s-a putut stăpâni! Deci, atunci când nu ne stăpânim, nu putem comanda spiritelor să asculte.
Vedeţi, dar, câte lucruri sunt simbolice în Evanghelii care trebuie descifrate, iar eu v-am prezentat pasaje, care nu au fost explicate niciodată de două mii de ani, lucruri, în aparenţă, de necrezut, lipsite de sens. Ca de exemplu atunci când spune: “…Este mai uşor să treacă o camilă prin urechea acului, decât să intre un bogat în Împăraţia Domnului”, când această poartă este imensă! Nimeni nu a interpretat acest lucru, de două mii de ani; la fel în cazul celor cinci fecioare nechibzuite şi al celor cinci fecioare înţelepte care, neavând ulei, nu au fost primite! Ei, ce crud este, deoarece lumina se găsea jos, în sală… La fel şi cu ispravnicul necredincios, Iisus luându-i apărarea şi condamnându-l în acelaşi timp. Acestea au fost toate explicate, şi apar pline de sens, de profunzime şi de adevăr.
Acum, cum nu era vremea fructelor, cum se putea cere unui copac să aibă fructe?

Gândul zilei de vineri 21 noiembrie 2014

“Când suferiți, încercați să conștientizați că numai o parte din voi este atinsă de această suferință. O altă parte îi rămâne inaccesibilă: spiritul vostru. Spiritul vostru esstte liber, nu este supus nici unei constrângeri. El vă privește, el vă sfătuiește din regiunile sublime unde se află. Uneori, el vă spune chiar: „Tu suferi? Ei bine, bucură-te, iar dacă ești inteligent, datorită acestei suferințe vei câștiga ceva în luciditate, în înțelegere și te vei întări.”

Cel care este nefericit are tendința să se identifice cu necazul său, se lasă invadat de el. Tocmai acest lucru este periculos pentru el. Dimpotrivă, el trebuie să intre imediat în alertă și să-și spună: „Acum este o lucrare de înfăptuit. Desigur, eu sufăr, dar numai o parte din mine suferă.” Să facă apel la această entitate spiritul său, care trăiește în imensitate, în veșnicie, și care este deopotrivă el. Din fundul acestei mocirle în care are senzația că este înghițit, el va simți țâșnind lumina și forța.”

Autor: Omraam Mikhaël Aïvanhov

Recomandam urmatoarele articole:
– Puterea alegerii
– Farmacie pentru suflet
– Eckhart Tolle – Sfaturi #13
– Ajutorul Domnului – îl găsim în noi
– PILDA CREIONULUI

Cuvinte de intelepciune – 21 noiembrie 2014

A-ţi găsi un serviciu şi a-ţi găsi darul nu constituie acelaşi proces. Oricine poate obţine o slujbă. Însă foarte puţini îşi găsesc darul. Sursa darului tău nu se găseşte în afară, ci înăuntru. Nu îl vei găsi, dacă eşti în căutarea aprobării celorlalţi. Trebuie să înveţi să-ţi acorzi ţie însuţi această validare.

Nu-l vei găsi, dacă încerci să-ţi adaptezi darul la solicitările serviciului tău. În final, e posibil să fii obligat să alegi între unul şi celălalt. Darul tău este o chemare. Reprezintă o muncă pentru o viaţă. Ea (chemarea) începe adânc în tine şi se exteriorizează, pe măsură ce îţi recunoşti darul şi ai încredere în el.

Acest lucru nu se întâmplă peste noapte.

Cu cât crezi mai mult în darul tău şi îl dărui fără ataşamente, cu atât mai mult el se multiplică. Ai sentimentul de lipsă, numai atunci când nu ai încredere în darul tău – sau când pui condiţii ca să-l dăruieşti sau să-l primeşti.

Autor: Paul Ferrini

Recomandam urmatoarele articole:
– Conștientul Colectiv
– OSHO – Fiul
– Sensul vietii
– Curs de miracole – culegere de exerciţii
– Conversatii cu Dumnezeu – vol. 2

Gândul zilei de joi 20 noiembrie 2014

“La apropierea bătrâneții suntem îndemnați în mod firesc să aruncăm o privire înapoi, iar pentru multe persoane începe o perioadă de regrete. Ele simt că și-au petrecut prea mult timp într-o serie de activități inutile, dar chiar dacă ar încerca să se orienteze altfel acordând mai mult loc vieții interioare, este prea târziu, ele nu vor recupera timpul pierdut.

Evident, când bătrânețea apare, este puțin cam târziu să-ți schimbi complet viața, dar nu este prea târziu, niciodată nu este prea târziu pentru a începe ceva constructiv. Cel mai rău pentru aceste persoane ar fi să-și petreacă în regrete și timpul ce le-a mai rămas de trăit.

Este de înțeles că ele regretă, dar există ceva mai bun de făcut decât să regrete. Ele pot cel puțin să revină asupra tuturor evenimentelor existenței lor pentru a trage niște învățăminte. De îndată ce au făcut-o, să pună în mișcare tot ce le-a rămas ca iubire, inteligență, voință, pentru a da vieții lor acel sens pe care nu au știut încă să îl găsească.”

Autor: Omraam Mikhaël Aïvanhov

Recomandam urmatoarele articole:
– Munca discipolului în timpul somnului
– Eckhart Tolle – Sfaturi #13
– Don Miguel Ruiz – Omul care nu credea in iubire
– Curs de miracole – culegere de exerciţii
– 10 scurtături pentru o viaţă mai bună

Cuvinte de intelepciune – 20 noiembrie 2014

Nevoia noastră de a avea dreptate înseamnă să admitem că suntem egocentrici şi mulţumiţi de noi sau, din contra, ne consideram frustrati. Cineva care are nevoie să aibă dreptate, rareori o şi are – şi, atunci când are dreptate, asta îl costa mult pe el şi pe ceilalţi.

Îngâmfarea şi mândria stau în calea trezirii noastre. Ele scurtcircuitează procesul nostru de creştere.

Atunci când suntem prea atraşi de ceea ce ştim, uităm că, de fapt, nu ştim prea multe. Începem să ne luăm mult prea în serios. Şi asta înseamnă că avem mai puţini prieteni şi mai puţină pace a minţii. Dacă vrem să trăim mai paşnic, trebuie să recunoaştem că nevoia noastră de a avea dreptate este un semn de imaturitate intelectuală şi de slăbiciune emoţională. Aceasta nu-i foloseşte nevoii noastre de a evolua, sau de a ne împlini în relaţiile noaste cu ceilalţi.

Autor: Paul Ferrini

Recomandam urmatoarele articole:
– Dreptate şi nedreptate
– Omraam Mikhael Aivanhov – Iubirea si sexualitatea
– Înainte de gând
– Neville Goddard – Indrazneala nerusinata
– Omraam Mikhael Aivanhov – Scoala initiatica

Gândul zilei de miercuri 19 noiembrie 2014

“Meditați uneori asupra acestei frumoase imagini a transparenței… Veți înțelege că, pentru ca viața să treacă, ca lumina să treacă, ca energiile celeste să treacă, trebuie să le deschidem calea, adică să devenim transparenți. Totul în natură subliniază această lege. De ce pietrele prețioase sunt atât de mult apreciate?

Desigur, fiindcă ele sunt colorate, dar mai ales pentru că sunt transparente: ele lasă să treacă lumina…Cum a reușit natura să lucreze atât de minunat asupra unor minerale, purificându-le, afinându-le, făcând aceste minuni ce le admirăm astăzi: cristalul, diamantul, safirul, smaraldul, topazul, rubinul?…Iar dacă natura a reușit, de ce nu ar face și ființa umană aceeași lucrare în ea însăși?

Întreaga practică spirituală trebuie să tindă spre acest scop. Când vom reuși să purificăm totul în inima și în sufletul nostru până vom deveni limpezi, transparenți, Domnul care apreciază mult pietrele prețioase ne va ppune pe coroana sa. Fără îndoială, este o imagine, dar ea corespunde la ceva foarte real. ”

Autor: Omraam Mikhaël Aïvanhov

Recomandam urmatoarele articole:
– Astrologia Initiatică – Planetele si zodiacul
– Initierea este victoria fiintei umane asupra propriilor slabiciuni
– Colectivitatea cosmică – ne îmbogățim dacă lucrăm pentru ea
– Omraam Mikhael Aivanhov – Legea înregistrării
– Libertatea – se găsește numai la vârf, în Dumnezeu

Cuvinte de intelepciune – 19 noiembrie 2014

Cel care caută iubire şi cel care dăruieşte iubire trăiesc în lumi diferite. Cel care caută iubire nu ştie cum să iubească. El este atât de preocupat de cât de mult obţine, încât nu are timp să dăruie celorlalţi.

Veşnic măsurând şi numărând, el se retrage în minte şi îşi închide inima.

Cu toate acestea, până când nu va oferi iubire, el va fi nefericit. Până când nu va dărui, fără să aştepte să primească ceva în schimb, iubirea care se întoarce la el nu va fi niciodată îndeajuns.

Autor: Paul Ferrini

Recomandam urmatoarele articole:
– Legile universului
– [film artistic] – The Fountain
– A-ţi aduce ţie însuţi iubire
– Iubirea si sexualitatea
– Omul care nu credea in iubire

Gândul zilei de marţi 18 noiembrie 2014

“Universul este guvernat de legea cauzelor și a consecințelor. Fiecare faptă, fiecare eveniment este o cauză ce antrenează niște consecințe, iar fiecare faptă, fiecare eveniment este el însuși consecința unei cauze. Cauzele și consecințele sunt așadar indisolubil legate, dar durata unei vieți umane este prea limitată pentru a observa acest vast joc al înlănțuirilor. Așa cum constatăm astăzi niște fapte ce sunt consecințele unor cauze cu mult anterioare actualei noastre existențe și pe care nu le cunoaștem, tot așa nu putem prevedea consecințele ce vor antrena mai târziu anumite fapte pe cale să se producă. În momentul actual, ne aflăm așadar în fața unor situații care, unele sunt cauze, altele sunt consecințe, de aceea există atâtea evenimente al căror sens ne scapă.

Cât despre reîncarnare, ea este în realitate un aspect particular al acestei legi a cauzelor și a consecințelor. Cum viața ființelor nu se oprește în clipa în care ele părăsesc pământul, nu numai că aceste consecințe ale faptelor lor le urmăresc în lumea de dincolo, dar în momentul în care vin să se reîncarneze, acestea devin vii și acționnează. Nu putem așadar concluziona că cineva nu merită condițiile de care beneficiază în această existență, iar un altul nedreptățile suferite, fiindcă nu cunoaștem nimic din reîncarnările lor trecute. Atât timp cât nu vom accepta reîncarnarea, nu vom înțelege nimic din justiția divină.”

Autor: Omraam Mikhaël Aïvanhov

Recomandam urmatoarele articole:
– Omraam Mikhael Aivanhov – 1966.12.11 – Ciclul Reincarnarea – Dovezi ale reincarnarii in Evanghelii (A)
– Omraam Mikhael Aivanhov – 1966.12.11 – Ciclul Reincarnarea – Dovezi ale reincarnarii in Evanghelii (B)
– Scoala initiatica
– Cum să ne comportăm cu Maestrul nostru spiritual
– Iubire, înţelepciune şi adevăr (Gura, urechile şi ochii)