Monthly Archives September 2014

A pune capăt trecutului

Nu există vieţi trecute, aşa cum nu există experienţe trecute. Convingerile din trecut îţi limitează capacitatea de a fi pe deplin prezent în momentul de acum. Nu pleca în trecut în căutare de amintiri. Dacă ele ies la iveală, recunoaşte-le, fii cu ele şi integrează-le. Fă acest lucru nu pentru a da forţa trecutului, ci pentru a-i pune capăt – în aşa fel încât să poţi fi prezent acum. Tot ceea ce te îndepărtează de la imediata ta comuniune cu viaţa nu-ţi este de nici un folos.

Autor: Paul Ferrini

Recomandam urmatoarele articole:
– J. Donald Walters – Meditaţia pentru începători – Capitolul 2. Ce este meditaţia?
– Mersul pe sârmă
– Beneficiile renunţării
– ADEVARUL – Doare sau Elibereaza
– EGO-ul – umbra din noi

Capitolul 2. Ce este meditaţia?

Meditaţia propiu-zisă începe în momentul în care gândurile şi emoţiile au fost liniştite. Este o stare de intensă conştientizare interioară, o stare în care atenţia persoanei respective nu mai este angajată în ovaţionarea continuă a paradei de probleme şi proiecte în care viaţa mărşăluieşte peste noi, ci este captivata de experienţa supraconştienta interioară. Meditaţia mai poate fi definită, de asemenea, mai general, ca orice practică al cărei scop este conştientizarea supraconştientă.
Pentru că acestea sunt cele 3 stări ale conştiintei: nu doar conştientul şi subconştientul (despre care majoritatea oamenilor ştiu câte ceva), ci şi supraconştientul (despre care puţini ştiu ceva).
Mintea conştientă este starea noastră normală de veghe a conştiinţei. Ea reprezintă doar o mică parte din conştiinţa noastră totală. O parte a ei cu mult mai mare rezidă în subconştient.
Subconştientul, popularizat în timpurile moderne de Sigmund Freud, reprezintă partea ascunsă, dar adeseori dominantă a psihicului nostru. Ne confruntăm cu aspecte ale acestuia în timpul somnului.

Mersul pe sârmă

Avem întotdeauna două voci în cap. Vocea trecutului spune: “Nu deschide. E prea înfricoşător. Nu-ţi aminteşti ce s-a-ntâmplat când…?” Vocea viitorului spune: “Prea gândeşti mult. De ce nu o faci, pur şi simplu?” Trecutul încearcă să ne reţină, viitorul încearcă să ne grăbească.

Îţi place sau nu, trebuie să asculţi ambele voci şi să le asiguri că au fost auzite. Apoi, te poţi reechilibra şi reveni în centru. După aceea, poţi găsi un ritm sigur, care să se potrivească momentului prezent.

Asta e ceea ce trebuie să facă cel ce merge pe sârmă. El nu-şi poate face griji pentru că, în trecut şi-a pierdut echilibrul. Nu poate visa la un spectacol perfect în viitor. El trebuie să se concentreze asupra a ceea ce se întâmplă chiar acum. Trebuie doar să pună un picior înaintea celuilalt. Fiecare pas e un act de echilibrare. Fiecare pas e un act spiritual.

Autor: Paul Ferrini

Recomandam urmatoarele articole:
– Maturitatea – Responsabilitatea de a fi tu insuti
– Eckhart tolle – Sfaturi #05
– Beneficiile renunţării
– Curs de miracole – culegere de exerciţii
– Cartea Secretelor

Sublimarea forței sexuale – de la Iesod la Kether

“Procedeul sublimării forței sexuale poate fi reprezentat sub mai multe forme simbolice.
Să luăm exemplul Arborelui Sefirotic. Pe stâlpul central, ce îl putem asimila coloanei vertebrale, sunt situați de jos în sus cei trei sefiroți Iesod, Tiferet și Kether. În noi, organele genitale sunt legate de Iesod inima și plexul solar de Tiferet, iar capul de Kether. De la Iesod la Kether, trecând prin Tiferet, aceasta trebuie să fie în mod simbolic calea energiei sexuale. La extremitatea superioară a stâlpului central, sfințenia lui Kether, care este capul încoronat, își are originea în puritatea lui Iesod, organele sexuale.
Sfințenia lui Kether este așadar manifestarea energiei sexuale sublimate datorită puterilor lui Tiferet, Soarele. Inițiatul reușește să schimbe direcția acestui curent de energii brute ce tinde mereu să întrețină conștiința oamenilor în lumea de jos. El lucrează asupra acestei chintesențe până o transformă în lumină, iar când ajunge sus, ea strălucește deasupra capului său ca o coroană de aur.”

Autor: Omraam Mikhaël Aïvanhov

Recomandam urmatoarele articole:
– Toate motivaţiile se găsesc în planul cauzal
– Trădarea emoţională şi sexuală
– Moralitate şi sex
– UMBRA, Polul întunecat al sufletului
– FUNCTIILE CHAKRELOR

Ajutor – ce ne vine de la spiritul din noi

“Este adevărat că oamenii nu sunt lipsiți de posibilități în planul fizic, dar cele mai mari posibilități le sunt oferite în planul psihic. Cum însă sunt foarte rar conștienți de ele, ei nu caută să le exploateze; și la cel mai mic incident, îi vedem pierzându-și cumpătul, lamentându-se, alergând după ajutoare materiale, deși posedă în ei destule mijloace ce le permit să reziste.
Spiritualistul este cel care a înțeles că numai spiritul îi este singur sprijin în împrejurări dificile. El începe astfel prin a pătrunde în sine, legându-se de lumea divină pentru a primi o lumină ce îi va inspira cel mai bun comportament de avut, cea mai bună metodă de folosit: De aceea îl vedem curțnd liniștit, încrezător, stăpân pe situație. El poate căuta apoi un sprijin material, dar trebuie să caute mai întâi ajutorul în sinea sa. Altminteri, cum ar putea să-și revină dacă și-ar pierde tot controlul de sine?”

Autor: Omraam Mikhaël Aïvanhov

Recomandam urmatoarele articole:
– Curs de miracole – Exerciţii – Lecţia 005
– Meditaţia pentru începători
– Iubire, înţelepciune şi adevăr (Gura, urechile şi ochii)
– Respiraţia, cheie a ritmurilor din Univers
– COPIII SUNT CA NISTE RADARE EXTREM DE SENSIBILE

Lecţia 5

“Nu sunt niciodată indispus din motivul presupus de mine.”

Această idee, asemenea celei precedente, poate fi folosită în legătură cu orice persoană, situaţie sau întâmplare care consideri că îţi provoacă suferinţă. Aplic-o în mod specific, la orice crezi că este cauza indispoziţiei tale, folosind descrierea senzaţiei în termenii care ţi se par potriviţi. Indispoziţia poate să pară a fi teamă, îngrijorare, deprimare, anxietate, supărare, ură, gelozie sau orice altă formă, fiecare dintre ele percepută, în mod neadevărat, ca fiind diferită.
Totuşi, până când înveţi că forma nu contează, fiecare formă devine un subiect potrivit pentru exerciţiile zilei. Aplicarea aceleiaşi idei la fiecare dintre ele în mod separat este primul pas spre recunoaşterea, în cele din urmă, a faptului că ele sunt identice.
Când foloseşti ideea de astăzi pentru cauza unei indispoziţii, percepută specific, indiferent de forma ei, foloseşte atât numele formei în care vezi indispoziţia, cât şi cauza pe care i-o atribui.
De exemplu:
“Nu sunt supărat pe…. din motivul presupus de mine.”
“Nu mă tem de ……. din motivul presupus de mine.”
Repet, acest exerciţiu nu trebuie să substituie perioadele de practică în care îţi scrutezi mai întâi mintea pentru a găsi “surse” de indispoziţie în care crezi şi forme de indispoziţie care crezi că rezultă.
În aceste exerciţii, mai mult decât în cele precedente, s-ar putea să-ţi fie greu să fii nediscriminator şi să eviţi a da o mai mare greutate unor subiecte în detrimentul altora.
Ţi-ar putea fi de ajutor să începi exerciţiile cu afirmaţia:
“Nu există indispoziţii minore. Toate îmi conturbă, în aceeaşi măsură, pacea minţii.”
Apoi cercetează-ţi mintea nu mai mult de aproximativ un minut şi încearcă să identifici un număr de forme diferite de indispoziţie care te deranjează, indiferent de importanţa relativă pe care ai putea să le-o acorzi. Aplică ideea de astăzi fiecăreia dintre ele, folosind atât numele sursei de indispoziţie, cât şi cel al sentimentului resimţit.

Iată alte exemple:
“Nu sunt îngrijorat de……. din motivul presupus de mine.”
“Nu sunt deprimat de……. din motivul presupus de mine.”
De trei sau patru ori pe zi este suficient.

Când punem presiune pe alţi oameni pentru a obţine ceea ce vrem noi, ei vor opune rezistenţă în mod automat. Simplul fapt că punem presiune, naşte răspunsul de opoziţie. Cu cât apăsam mai tare, cu atât mai tare se vor opune. Cu toate că ei s-ar putea să se supună cererilor noastre din teamă, asta nu este o acceptare în sinea lor, ceea ce, mai târziu, ne va face să pierdem ceea ce am câştigat. Această rezistentă se afla în noi toţi. Putem fi conştienţi de ea aşa cum operează, inconştient, şi o putem eluda găsindu-ne scuze şi explicaţii plauzibile.

Aşa cum a fost menţionat într-un capitol anterior, Robert Ringer denumea asta teoria baiat-fata (Băiatul întâlneşte fata. Imediat ce fata îşi dă seama de ce vrea el de la ea, devine inaccesibilă. Atunci, dacă băiatul se decide să renunţe, îl va dori ea şi, în schimb, el se va purta distant).

[…]

O altă cale de a renunţa la sentimentele pe care le avem în legătură cu ce ne-am dori din partea altei persoane, este să renunţăm la presiunile pe care le punem asupra ei în formă aşteptărilor şi a dorinţelor. Atunci persoana are spaţiul psihologic necesar pentru a agrea sau chiar de a iniţia ea însăşi rezultatul dorit de noi de la bun început.

Capitolul 1. De ce să medităm?

Gândeşte-te la cât de multe lucruri faci în speranţa că, odată ele îndeplinite, vei avea o stare de relaxare.
Îţi spui: Hai să cumpăr maşina aceea sport roşie ori modelul acela compact alb, ori dubiţa aceea mare şi frumoasă pentru întreaga familie. Nu voi avea linişte până nu o voi cumpăra!
Sau poate îţi spui: Îmi voi cumpăra casa aceea nouă cu verandă acoperită şi dormitorul matrimonial mare: cu sufrageria aceea liniştită, spaţioasă, ca să nu mai trebuiască să mâncăm întotdeauna în bucătărie cu castraveţii, cu livingul înclinat. Oh, după ce voi avea toate acestea, voi putea în sfârşit, să mă relaxez! Adeseori, reprezentarea noastră mentală a unui ideal atins este asemenea unei picturi puse în rama: statică şi niciodată schimbătoare. Este un scop în sine, nu o trecere către noi începuturi şi noi provocări. Chiar şi atunci când ne considerăm scopurile mijloace de a ajunge la alte finalităţi, viziunea viitorului pe care o nutrim ne poartă într-un timp în care relaxarea va deveni, cu adevărat, posibilă.

Lectia 4

“Aceste gânduri nu înseamnă nimic. Ele sunt asemenea lucrurilor pe care le văd în această cameră (pe această stradă, de la această fereastră, în acest loc).”
Spre deosebire de cele precedente, aceste exerciţii nu debutează cu ideea zilei. Începe această perioadă de practică, remarcând gândurile care îţi trec prin minte timp de aproximativ un minut. Apoi aplică-le ideea. Dacă eşti deja conştient de gânduri nefericite, foloseşte-le ca subiecte pentru idee. Totuşi, nu selecta numai gândurile care crezi că sunt “rele”. Îţi vei da seama, dacă te antrenezi să-ţi priveşti gândurile, că ele reprezintă un asemenea amestec, încât, într-un sens, nici unul dintre ele nu poate fi numit “bun” sau “rău”. Iată de ce ele nu înseamnă nimic.
La alegerea subiectelor pentru aplicarea ideii de astăzi, obişnuita specificitate este obligatorie. Nu te teme să foloseşti atât gânduri “bune” cât şi “rele”. Nici unele, nici altele, nu reprezintă adevăratele tale gânduri pe care acestea le maschează. Gândurile “bune” nu sunt decât umbre a ceea ce se află dincolo de ele, iar umbrele îngreunează văzul. Cele “rele” sunt piedici puse văzului, făcând vederea imposibilă. Tu ne le vrei pe nicicare.
Acesta este un exerciţiu important şi va fi repetat, din când în când, într-o formă oarecum diferită. Intenţia este antrenarea ta în primii paşi spre ţelul de a separa ceea ce nu are înţeles ca fiind în afara ta, şi ceea ce are înţeles ca fiind înlăuntrul tău. Este, de asemenea, începutul antrenării minţii tale în a recunoaşte ce este identic şi ce este diferit.
Folosindu-ţi gândurile în aplicarea ideii pentru astăzi, identifică fiecare gând prin figura sau întâmplarea centrală pe care o conţine, de exemplu:
“Acest gând despre……. nu înseamnă nimic. Este asemenea lucrurilor pe care le văd în această cameră, (pe această stradă, etc.).”
Poţi, de asemenea, să foloseşti ideea pentru un gând anume pe care îl recunoşti ca fiind dăunător. Această aplicare este folositoare, dar nu constituie o substituţie pentru procedeele mai aleatorii ce trebuie urmate pentru exerciţii. Oricum, nu-ţi examina mintea timp de mai mult de aproximativ un minut. Eşti încă prea neexperimentat ca să poţi evita tendinţa de a deveni preocupat fără noimă.
Mai mult, aceste exerciţii fiind primele de acest fel, s-ar putea să găseşti suspendarea judecăţii faţă de gânduri ca fiind deosebit de dificilă. Nu repeta exerciţiile mai mult de trei sau patru ori de-a lungul zilei. Vom reveni la ele mai târziu.

Momentul prezent

Fericirea are loc numai în momentul prezent. În cazul în care te preocupă ideea dacă vei fi fericit mâine, sau chiar peste cinci minute, nu vei fi în stare să fii fericit acum.

Poţi transcede tot haosul şi confuzia din mintea ta, prin simpla decizie de a fi întru totul prezent şi
atent – chiar acum. Acesta este miraculosul adevăr.

Autor: Paul Ferrini

Recomandam urmatoarele articole:
– [audiobook] Eckhart Tolle – Puterea prezentului
– Descoperirea prezentei lui Dumnezeu – non-dualitate devotionala
– Iubire, înţelepciune şi adevăr (Gura, urechile şi ochii)
– DESPRE SECRETELE TRANSFORMĂRII CONȘTIINȚEI
– DESPRE COMUNICAREA CU DUMNEZEU