Monthly Archives August 2014

Hotărâri – trei condiții pentru a le lua pe cele mai bune

“Neliniștea, agitația, tulburarea creează cele mai defavorabile condiții pentru activitatea gândului. De aceea, dacă aveți o problemă de rezolvat, o hotărâre importantă de luat, începeți prin a vă liniști. Faceți liniște în voi și încercați să vă proiectați cât mai mult posibil în voi înșivă, fiindcă în înalt veți găsi lumina. Când veți simți că ați atins un fel de înălțime, gândiți-vă la problema ce vă preocupă și așteptați… Răspunsul va începe să apară mai mult sau mai puțin clar; va fi poate doar o impresie vagă, greu de interpretat, dar va fi deja un indiciu. Nu renunțați. Reluați de câte ori este necesar, repuneți întrebarea: curând veți simți o clarificare, o certitudine, și în acel moment nu veți mai avea îndoieli; veți ști cum trebuie să acționați.
Lumina în intelect, căldura în inimă și o voință liberă: dacă îndepliniți cele trei condiții, veți găsi mereu cele mai bune răspunsuri la întrebările ce vi le puneți și veți lua hotărâri bune.”

Omraam Mikhaël Aïvanhov

A umili o ființă umană – înseamnă a-l jigni pe Domnul

“A respinge o ființă umană, a o disprețui, a o umili, înseamnă a declara că ea nu este o creatură a lui Dumnezeu, și nimeni nu are dreptul să declare sau chiar să gândească unu asemenea lucru; nimeni nu are dreptul să se interpună între această cretură și Tatăl ei Ceresc. Dacă prin propria voință, cineva dorește să se retragă din iubirea divină, este liber desigur să o facă; dar nimeni altcineva nu are dreptul de a-l exclude.
Chiar și ființele mai puțin evoluate, chiar și cele mai vinovate sunt fii și fiice ale lui Dumnezeu. El a pus în ei acea scânteie, acel spirit care este o emenație a Lui, și prezența acelei scântei îi determină să facă parte din natura divină. Când ei fac greșeli, ei merită, bineânțeles, să fie mustrați, sancționați. Chiar dacă suntem obligați să îi tratăm cu severitate și să îi ținem un timp la distanță, nu trebuie uitat că există undeva în ei, cufundat în profunzime, un germen divin, iar acest germene divin trebuie respectat și cultivat. Supunându-i la umilințe pe copiii săi, îl jignim pe Dumnezeu Însuși.”

Omraam Mikhaël Aïvanhov

Frica înseamnă că tu crezi ca un scenariu, despre care-ţi doreşti enorm să nu se întâmple, este foarte probabil să se-ntâmple! Aşadar frica te înştiinţează despre faptul că tu crezi într-o realitate pe care tu n-o preferi. Prin urmare, frica-ţi poate fi de folos, fiind un “indicator” sau o “alarmă”, care te înştiinţează că: “Hei, cred într-o realitate care nu este absolute deloc aliniată cu Fiinţa mea!” De îndată ce devii conştient de acest lucru, poţi alege să-ţi schimbi credinţă, astfel încât astfel de scenarii înspăimântătoare să nu mai apară în realitatea proprie.
#1. Intră în contact cu acea Credinţă care cauzează această frică/temere. Întreabă-te: “În ce ar trebui să cred pentru că eu să nu mai fiu înfricoşat de această situaţie chiar acum?”
#2. De îndată ce conştientizezi Credinţa care generează frica/temerea respectivă, Conştientizează faptul că aceasta este Credinţa ta actuală. “Posed-o”. (Nu poţi schimba ceea ce nu-ţi aparţine.)
#3. Întreabă-te: “Cu ce fel de Credinţă aş dori SĂ ÎNLOCUIESC Credinţa actuală?”
#4. De îndată ce te decizi asupra noii Credinţe preferate, accept-o. Adopt-o. Absoarbe-o. CREDE CU TĂRIE că această nouă Credinţă este acum activă şi funcţionează pe deplin în întreaga ta Fiinţă. (Nu este necesar ca tu “să scapi” de vechea Credinţă. Nu este necesar decât s-o inlcouiesti cu noua Credinţă preferată.)
Pătrunde în Starea Mentală a noii Credinţe.
Pătrunde în Starea Emotional-Sentimentala a noii Credinţe.
Pătrunde în Starea fizică şi Acţiunile noii Credinţe.

Spiritele naturii – să le invităm să participe la mântuirea omenirii

“Când mergeți în natură, încercați să conștientizați prezența tutoror spiritelor care o populează, și care existau cu mult timp înainte de apariția omului pe pământ. Vorbiți-le, încântați-vă de lucrarea ce o înfăptuiesc în lacuri, râuri, păduri, munți, nori etc. Cereți-le deopotrivă să ajute toate ființele umane care lucrează pentru ca iubirea, lumina și pacea să domnească în sfârșit pe pământ.
Prin acțiunea lor politică, economică, socială, oamenii își închipuie că sunt singurii care pot interveni în evoluția lumii. Nu, în acest organism viu și conștient care este natura și de care aparținem, o mulțime de entități sunt pregătite să contribuie la evoluția omenirii. Cele patru elemente, pământul, apa, aerul și focul au jurat în fața Domnului să îi ajute pe cei care lucrează să devină niște creaturi de pace, armonie, frumusețe. Oriunde v-ați duce, gândiți-vă să vă adresați tuturor acestor spirite care populează natura, până la soare și stele, și cereți-le să participe la venirea unei noi ere.”

Omraam Mikhaël Aïvanhov

O metodă nouă – de găsit pentru fiecare problemă nouă

“Viața se caracterizează prin mișcare, ea nu este niciodată aceeași: ea curge, circulă și se transfoormă, deplasând ființele și obiectele și de fiecare dată trebuie să ne adaptăm. Astăzi aveți de rezolvat o problemă și ați reușit folosind o anumită metodă. Iată însă că a doua zi vă confruntați cu un alt eveniment, și dacă încercați să folosiți aceeași metodă, nu este sigur că veți reuși: trebuie să țineți cont de ceea ce apare nou sau chiar neașteptat în această situație.
Spuneți-vă că nu vă veți afla niciodată într-un repaus, fiindcă viața prezintă fără încetare niște probleme de rezolvat, iar fiecare cere o anumiită soluție. De exemplu, soluțția pentru ziua de ieri era un gest de bunătate, de generozitate. Astăzi aveți însă o altă chestiune de rezolvat, iar raționamentul, fermitatea sau perseverența vă vor ajuta. Altă dată va fi indiferența sau uitarea…Încercați să vă adaptați zilnic împrejurărilor. Aceasta necesită atenție și judecată.”

Omraam Mikhaël Aïvanhov

• Care este esenţa a ceea ce sunt eu? Este oare vorba de carnea şi oasele corpului meu? Este memoria mea, gândurile şi emoţiile mele, sau rolurile mele sociale? Ceea ce simt că sunt EU în esenţă, nu este nimic din toate acestea! Ceea ce unii i-ar spune individualitate sau identitatea mea, simt că este ceva foarte preţios! Dar ce este de fapt ea? Este sentimentul ascuns a ceea ce sunt eu cu adevărat – este conştiinţa însăşi – singurul lucru pe care nu-l pot pierde. Aşa că putem spune că poţi pierde totul, în afară de tine însuţi!

• Tu spui:,,fiecare vrea să fie un individ”. Eu spun doar: fiecare vrea să fie! Conştiinţa de a fi este auto-realizarea! Conştiinţa că eşti este adevărata fericire!

• Dacă te predai şi accepţi ceea ce este şi nu mai hrăneşti simţirea cu gândurile şi poveştile tale,… atunci întristarea se v-a duce şi odată cu ea şi egoul – şi ţi se v-a arata o altă fată a lucrurilor care este pace sau chiar bucurie! Bucuria este aspectul dinamic al păcii! Dar nu te aştepta să obţii ceva prin predarea de sine. Tu spui:,,până şi aceasta abandonare pare să nu ajute”. Atâta timp cât prin predare tu cauţi să obţii un rezultat (ceva anume, un ajutor, alinare) aceasta nu este o predare completă. Este o aşteptare. În adevărata predare de sine, nu ceri nimic şi nu aştepţi nimic! Ci simplu, doar îmbrăţişezi ceea ce este!

• În trecut limitarea era faptul că învăţătura ajungea la un număr restrâns de oameni. Acum ajunge la milioane, iar eu nu sunt capabil să interacţionez cu oamenii personal. Asta ar fi chiar frustrant, dacă n-aş şti şi n-aş accepta că fiecare situaţie cu care te întâlneşti îţi aduce o limitare proprie. Pentru orice câştigi, este ceva ce vei pierde. Pentru orice pierzi, v-a fi ceva ce vei câştiga. Acesta este modul de manifestare a lumii formei.

• Ce să mâncăm? Eu recomand să ne ascultăm corpul. Când te uiţi la un fel de mâncare, fii liniştit şi totuşi vigilent. Atunci vei simţi corpul deschizându-se şi spunând ,,da” sau vei simţi o slabă contracţie, care înseamnă că atunci spune ,,nu”. Corpul tău ştie mai multe despre hrana decât mintea ta ar putea vreodată cunoaşte!

• Pentru majoritatea oamenilor, transformarea nu este un eveniment izolat, ci un proces prin care ei trec. Este o dez-identificare graduala de gândurile şi emoţiile lor, apărând astfel conştientizarea. Mulţi oameni venind în contact cu învăţătura, trec acum prin acest proces, iar unii sunt chiar liberi!

• Noul Testament conţine un adevăr spiritual adânc dar şi neclarităţi. Acele distorsiuni sunt de două feluri: unele sunt datorate neînţelegerii învăţăturii lui Iisus, altele au apărut pentru faptul că oamenii au o aşteptare (ei vor să-l înghesuie pe Iisus în ideiile lor preconcepute, aşteptând apoi să se întâmple transformări). Dintr-un punct de vedere, aş scrie o carte despre aceste lucruri în mod mult mai detaliat. Dar puteţi găsi toate acestea în voi înşivă. Când sunteţi prezenţi, voi accesaţi înţelepciunea interioară şi veţi simţi ce este adevărat şi ceea ce a fost adăugat sau distorsionat.

• Atâta timp cât vei vrea ceva de la celălalt, cum ar fi de exemplu sexul, eşti tu oare prezent? Sau cauţi să obţii ceva în viitor care să îţi permită să te simţi împlinit? Dar în felul acesta faci din momentul prezent ca şi din cealaltă persoană, ceva de obţinut.

• Toate dorinţele implică faptul că viitorul este mai imortant decât prezentul. Este inevitabil că atracţia fizică pentru o altă persoană să apară uneori. Aceasta nu este altceva decât o parte a naturii.. dar când te identifici cu impulsul, el devine ,,tu” şi se transformă în dorinţa. Atunci cealalalta persoana devine un lucru de obţinut. Iar sexul – a obţine un obiect al dorinţei tale. Când eşti prezent, poţi observa atracţia sau sentimentele sexuale apărând în tine – recunoaşte-le ca fiind naturale, acceptă-le chiar bucură-te de ele, dar nu e nevoie să te identifici cu ele. În cele din urmă v-a fi nefiresc să te mai identifici. Când te recunoşti pe tine ca spaţiu al conştiinţei vaste în care impulsurile apar, nu mai vei vrea să devii impulsul, şi nu mai poţi să te pierzi pe tine în el. Şi asta pentru că prezentul este spaţiu, mai mult decât orice altceva din ceea ce se întâmplă.

• Compasiunea este conştiinţa unei legături adânci între tine şi toate creaturile!

• Salvarea adevărată este eliberarea de negativitate, şi mai presus de toate, de trecut şi viitor că nevoie psihologică!

• Este suferinţa cu adevărat necesară? Da şi nu. Dacă nu a-ţi fi suferit aşa cum a-ţi suferit, nu ar fi fost nici-o înţelegere în voi, nici acceptare şi nici compasiune.

• Eliberarea înseamnă să alegi să trăieşti în starea de prezenţa mai mult decât în timp. Înseamnă să spui DA la ceea ce este!

• Mergând prin viaţă, nu acordaţi 100% atenţia voastră lumii externe şi minţii voastre. Rămâneţi şi în interiororul vostru. De fapt sunteţi fiinţă interioară chiar şi atunci când sunteţi angajaţi în activităţi zilnice, şi în special atunci când relaţionaţi cu natura. Simţiţi liniştea adâncă din interiorul ei. Ţineţi astfel poarta deschisă!

• Conceptele şi explicaţiile despre ceea ce este viaţa sau realitatea, sunt un lucru, dar adevărata aliniere la viaţa este altceva. Totul este un mare şi cosmic film! Nimic nu are fiinţă în realitate aici! Conceptele sau explicaţiile întotdeauna te induc în eroare dacă le foloseşti spre a-ţi ghida acţiunea – sau non-actiunea, după cum e cazul. Ele vă pot ajuta că indicatoare spre adevăr – care oricum este aici şi acum, şi inseparabil de ceea ce eşti tu de fapt – dar devin un obstacol dacă sunt luate drept adevărul însuşi. În cele din urmă, toate sunt numai gânduri plutind în jurul minţii. Fiecare gând implica o perspectivă limitată. Tot ce este adevăr – este paradoxal! Nici-un gând şi nici-o explicaţie a realităţii, nu poate să-l cuprindă!

• Vrei să treci de la credinţa în conceptul de sine la a trăi în sine? Dacă asta vrei, atunci trebuie să arunci mai întâi conceptul de sine. De fapt este vorba doar de ceva ce ai citit într-o carte, nu-i aşa? A fost un semn de direcţionare, dar l-ai confundat cu adevărul. De fapt trebuie să abandonaţi încrederea în gânduri şi să lăsaţi să se ducă credinţa pe care o aveţi că aceasta ar fi realitatea!

• Trebuie doar să îmbrăţişaţi starea de “a nu şti”. Aceasta vine uşor dacă trăiţi într-un mod nedirecţionat, de predare de sine în fata momentului prezent, aşa cum este el acum! Acesta este singurul fel de a trăi echilibrat!

• Când îmbrăţişezi “a nu şti” deveniţi alert şi în pace, conştient şi fără gânduri. Deveniţi prezent! Apoi prezentul care sunteţi răspunde la nevoile din momentul acela. Acţiunile voastre nu mai sunt dictate de credinţe sau concepte – gânduri, ci apar din adâncul fiinţei. Această stare este a trăi în sine!

Nu le mai permite altora să te facă să te simţi vinovat pentru felul în care îţi trăieşti viaţa.

Atât timp cât nu faci rău nimănui, trăieşte-ţi viaţa aşa cum vrei. De multe ori ne pierdem pe noi înşine pentru că ne străduim să ne trăim viaţa aşa cum se aşteaptă alţii să o facem, ne lăsăm manipulaţi sau şantajaţi emoţional de persoanele egoiste din jurul nostru sau trăim doar ca să-i impresionăm pe alţii.

Ni se spune cum ar trebui să trăim că fim “bine văzuţi”, ni se spune ce înseamnă “succesul”, le permitem altora să ne spună ce să facem, cum să gândim, s.a.m.d. Chiar dacă nu rezonam cu felul în care ni se spune să trăim, facem toate acestea ca să ne simţim acceptaţi de către oameni care de multe ori au o viziune îngustă despre viaţă şi care la rândul lor doar reiterează nişte idei preluate arbitrar din jurul lor.

În viață, nu există alegeri bune sau proaste… există doar consecințe, cărora le atribuim valoare, în raport cu modul în care ele se pliază pe nevoile și așteptările, convingerile și șabloanele noastre mentale.

Efectul indolenței, nepăsării și neimplicării în schimbare, a noastră sau a celor ce aleg să stea deoparte (rezumându-se doar la a privi și a-și plânge de milă prin lamentări, judecăți, nemulțumiri, critici, învinuiri, scuze, obiecții și justificări), …e de mii de ori mai dăunător și periculos asupra propriei vieți și a viitorul acestei nații, decât efectul răului săvârșit de lăcomia celor lipsiți de suflet, scrupule sau bun simț (sau a celor pe care-i învinovățim pentru neajunsurile, nereușitele și insuficiențele noastre). Și asta pentru că numărul celor din urmă, este infinit mai mic, decât a celor ce permit prin teamă și lipsă de credință, subjugarea propriei ființe și amanetarea sufletului lor.

Gândul meu către tine astăzi: Lasă-te în voia vieţii, nu te împotrivi ei şi nici nu o forţă. Doar acţionează.

Când negi realitatea, indiferent de motivele pe care le-ai avea, de fapt negi mersul firesc al vieţii şi al lucrurilor.

Da, este posibil să nu fie tocmai cum vrei tu. Este posibil că uneori să nu îţi placă ce vezi, simţi, auzi… acceptă-le aşa cum sunt. Şi apoi adaptează-te lor.

Pentru că totul în jurul tău evoluează. Se schimbă. Permanent. Secunda de secundă. Chiar dacă îţi place sau nu.

Nu rămâne impasibil. Nu te victimiza. Priveşte atent. Observă schimbarea din jur. Şi apoi fă-o şi tu.

Când ceva nu este aşa cum îţi doreşti, ai cel puţin 2 variante: SCHIMBA acel ceva sau SCHIMBĂ-TE TU.

TRĂIEŞTE ASTĂZI ŞI ACUM, OM FRUMOS.

Se spune că “speranța moare ultima…”. În esență însă, speranța reprezintă iluzia unui șir răzleț de gânduri, apărute aleator, menite cel mult să ne îmbete simțurile și așteptările. Cu toate astea, speranța este singurul canal energetic care poate menține vie conexiunea energetică a ființei noastre cu o realitate imaginară, după care tânjim și pe care o visăm uneori cu ochii deschiși. Dar pentru că nu știm să materializăm conținutul ei în viața noastră fizică și nu știm să o hrănim cu energia pasiunii și a iubirii noastre, o risipim, o lăsăm să moară, să se dematerializeze și să piară în ignoranța noastră…la fel cum lăsăm să piară, acele lucruri și stări sau persoane dragi din viața noastră… pe care cândva am știut să le iubim.

”Focul vlăguit de energie, care nu este întreținut și hrănit cu combustibil se stinge” Însă el nu se stinge nici brusc (de pe o zi la alta), și nici din cauza vreo unor factori externi străini nouă, ci se stinge în timp, și din cauze interne și intime lumi noastre mentale și emoționale. Speranța moare în final, prin renunțarea noastră, prin pierderea credinței și din cauza îndoielilor, nemulțumirilor și fricilor noastre pe care le lăsăm să se cuibărească în mintea, inima și în sufletul nostru, hrănindu-le cu vanități, judecăți, învinuiri și orgolii. Speranțele și gândurile care le compun și prin care putem materializa conținutul lor în plan fizic (hrănindu-le cu energia credinței, a iubirii, a pasiunii și a entuziasmului nostru)…dispar de lăsăm îndoiala, teama și neîncrederea noastră să ne copleșească mintea și sufletul.