Monthly Archives August 2014

Una dintre superstiţiile care ne sunt întipărite în minte prin influenţa mediului este cea care nu este bine să fim prea fericiţi, deoarece se vor întâmpla lucruri rele după aceea.

Pe lângă faptul că superstiţiile sunt credinţe iraţionale, odată ce ni le însuşim începem să fim terorizaţi de ele, iar ele devin reale tocmai pentru că noi credem în ele şi le dăm putere. La nivel de mental comun, există atât de multe superstiţii care ne influenţează viaţa: pisica neagră, găleata goală, scara, etc.

Credinţele pe care le accepţi în mintea ta sunt cele care îţi creează realitatea, astfel că superstiţiile pot deveni reale deoarece tu le fabrici în mintea ta.

Iubirea este o stare de vibrație energetică superioară, trăită prin spirit, și trece dincolo de stări emoționale, temeri, dureri, nevoi, așteptări și simțurile experimentate prin minte și trup… Pentru a o experimenta, e nevoie să învățăm să fim puri și ecologici prin ceea ce gândim și facem… trăind prin cumpătare și iubire, dincolo de ego, nevoile sale și de programe mentale care ne induc insuficiența, lăcomiile și nemulțumirile.

“Iubirea este singurul lucru care activeaza inteligenta si creativitatea, care ne purifica si ne elibereaza.” – Paulo Coehlo

Autor: Sandor Kasza

Schimburi – sunt indispensabile vieții

“Ce îi îndeamnă pe oameni să iasă din casă pentru a-și vizita familia, prietenii, să facă niște cumpărături în magazine sau să se plimbe în natură? Pur și simplu, nevoia de a face niște schimburi. Fiindcă schimburile sunt absolut indispensabile vieții. Putem chiar defini viața ca rezultatul schiburilor ce le facem cu întreg universul și creaturile care îl populează. Viața noastră este făcută numai din schimburi. Manifestările cele mai evidente sunt respirația și nutriția, iar dacă aceste schimburi nu se fac corect, se instalează slăbirea, boala și moartea.
Schimburile ce trebuie să le facem pentru a trăi nu se limitează însă la respirație și la nutriție. Sau, mai exact, ele constau în a respira și a ne hrăni și în diferitele regiuni ale universului pentru a ne însufleți corpurile subtile: corpurile eteric, astral, mental, cauzal, budic, atmic. Toți cei care au învățat cum să respire și să se hrănească cu ajutorul corpurilor lor subtile își simt viața ca o imensă simfonie.”

Omraam Mikhaël Aïvanhov

• Nu este nimic rău în a face lucruri noi, a iniţia activităţi, a explora trăiri noi, să întâlniţi oameni, să obţineţi cunoaştere şi experienţă, să vă dezvoltaţi abilităţile voastre fizice şi mentale, şi să creeati, orice sunteţi chemaţi să imaginaţi în această lume. Este minunat să creeati şi este loc întotdeauna de mai mult, decât puteţi face voi! Acum întrebarea este: Vă căutaţi pe voi înşivă, în ceea ce faceţi? Încercaţi să adăugaţi mai mult la ceea ce credeţi că sunteţi? Vă străduiţi compulsiv, să ajungeţi la următorul moment,… şi apoi la următorul,… şi iarăşi la următorul, sperând să vă găsiţi sentimentul de completitudine şi împlinire?

• Preţul Fiinţării este cu adevărat important pentru voi! Ceea ce caută de fapt, şinele egotic, la nivelul poveştii personale – acel vreau să fiu special – ascunde faptul că voi nu puteţi fi mai speciali decât sunteţi acum! Nu e vorba de speciali pentru că sunteţi mai mult sau mai puţin afectaţi decât oricine altcineva, ci pentru că puteţi da un sens şi apreciere frumuseţii, şi vieţii din voi!

• Când sunteţi prezenţi în acest moment, voi întrerupeţi continuitatea poveştii voastre – trecutul şi viitorul. Atunci apare inteligenţă adevărată şi bineînţeles iubirea! Singurul mod prin care iubirea poate veni în viaţa voastră nu este prin forma, ci prin spaţiul interior fără margini care este Prezentul. Iubirea nu are formă!

• Folosiţi-vă mereu de aceste lucruri: Fiţi acolo unde sunteţi. Priviţi în jurul vostru – doar priviţi, nu interpretaţi! Priviţi lumină,… formele,…culorile,…texturile. Fiţi conştient de prezenţa liniştită a fiecărui lucru.

• Este o interconexiune între toate fenomenele universului. Budiştii au ştiut asta dintotdeauna, iar fizicienii o confirmă acum. Nimic din ceea ce se întâmplă nu este un eveniment izolat! Cu cât mai mult etichetam ceva, cu atât mai mult îl izolam! Întreaga viaţă devine fragmentata prin gândirea noastră!

• Fii sigur că nu mai ai nici-o rezistenţa în interiorul tău, şi nici-un pic de ură, nici-o negativitate: ,,iubiţi-vă duşmanii”, a spus Iisus, care desigur înseamnă ,,să nu mai aveţi duşmani”! Nu mai judecaţi!

• Faceţi-vă un obicei: monitorizaţi-vă stările voastre mentale, şi emoţiile, prin auto-observare. Sunt în pace în acest moment? Este o întrebare bună pe care puteţi să v-o puneţi frecvent! Sau puteţi să vă întrebaţi: ce se întâmplă în mine ,în această clipă?

• Să atingi adevăratul scop al vieţii!

• Cuvintele sunt doar indicatoare. Ceea ce este comunicat se afla în spatele cuvintelor, dar le putem folosi în direcţia pe care o semnifica, şi asta e folositor.

• Majoritatea oamenilor tratează clipa aceasta ca şi când ar fi un obstacol pe care trebuie să-l înfrângă. Dar pentru că momentul prezent este viaţa însăşi, este o nebunie să trăieşti astfel,… viaţa!

• În starea de conştientă, a face ceva, este o aliniere internă completă la momentul prezent – orice a-ţi face acum. A face,… nu mai este atunci ceva primordial care se deplasează spre o finalitate, ci devine o deschidere care invită conştiinţa fără limite să pătrundă în această lume. A te alinia pe tine însuţi la clipa aceasta de acum, este a te alinia la singurul scop universal – scopul întregului! Care este ţelul lui? Naşterea şi înflorirea conştiinţei fără limite. Atunci întregul te v-a ghida în orice gândeşti şi faci!

• A face lucrurile din starea de conştientă nelimitată, are trei modalităţi, depinzând de circumstanţe şi de natura activităţii. Ele sunt: acceptarea, bucuria şi entuziasmul. Dacă nu este nici acceptare, nici bucurie, sau entuziasm în tot ceea ce faci, eşti în afară alinierii cu scopul universal. Atunci vei creea nefericire, şi suferinţa, într-o formă sau alta. Un mod de a defini egoul este şi acesta: o relaţie nepotrivită cu momentul prezent. Scopul formelor exterioare create de un mod de a face conştient este acela de a permite şi a lăsa conştiinţa fără limite să apară în orice se face!

• Dacă umanitatea este gata pentru o transformare? Da. Am văzut semne care deja se întâmplă. Pentru prima dată sunt mai mulţi oameni treziţi pe planeta noastră. De ce acum? Pentru că dacă nu ar fi o schimbare în conştiinţa umană, acum, ne-am distruge pe noi înşine şi poate şi planeta. Nebunia minţii egotice colective, amplificată de ştiinţă şi tehnologie, aduce repede specia noastră pe marginea prăpastiei. Te transformi sau mori: aceasta este singura noastră şansă, în momentul acesta.

• Transformarea conştiinţei se întâmplă cu adevărat chiar dacă lucrul acesta nu este spus la ştirile de astă seară. Dacă se întâmplă destul de repede? Sunt optimist în legătură cu viitorul omenirii, mult mai mult acum decât atunci când am scris Puterea Prezentului. De fapt din cauza aceasta am şi scris cartea. Atunci nu prea credeam că umanitatea mai poate supravieţui. Acum lucrurile sunt diferite. Văd mult mai multe motive de a fi încrezători.

• Totuşi, aşa cum cred că ştiţi, toate întrebările şi la fel toate răspunsurile sunt făcute din gânduri, dar adevărul a cea ce eşti tu cu adevărat NU este realizat prin gânduri. În cel mai bun caz, gândul poate fi de ajutor pentru cei care încă au nevoie de direcţionare, dar numai prin ABANDONAREA GÂNDIRII se poate revela adevărul pe sine!

• Folosim des fraze că ,,a te alinia cu adevărat vieţii” şi ,,să te aliniezi interior la ceea ce este”. Cum ajungem să fim nealiniaţi cu ceea ce este? – Probabil prin rezistenţă, nepredare de sine în fata momentului prezent!

• Atâta timp cât acel adevăr nu este recunoscut, atunci, apare suferinţă ( care desigur că e o parte a ceea ce este). Cu cât mai repede este recunscut, cu atât mai repede apare o nouă dimensiune: conştientă – prezenţă. Aceasta este trezirea, transformarea, trancederea suferinţei. Aşa că atunci când zic să te aliniezi la viaţa ,vreau să spun alinierea conştientă.

• Nepredarea în fata momentului prezent este în cele din urmă numai ne-recunoasterea că tu eşti deja una cu ceea ce este! Aceasta este iluzia separării (care desigur şi ea îşi are locul adevărat înăuntrul totalităţii). Aşa că noi toţi suntem pe drumul de la inconştienta spre alinierea conştientă la viaţă!

Libertatea – se găsește numai la vârf, în Dumnezeu

“Libertatea poate fi înțeleasă numai dacă este asociată ideii de ierarhie. Ce libertate poate avea cel situat în cea mai defavorabilă poziție? Oare pietrele sunt libere? Dar plantele?…Și animalele?…Nici chiar oamenii, cei mai mulți nu sunt liberi: ei se află, mai mult sau mai puțin, sub dominația altor ființe umane sau entități ale lumii invizibile, fiindcă în interior, din punct de vedere psihic, ei se situează foarte jos pe scara ierarhică, și nu ei decid.
Cel care vrea să scape de orice obstacol trebuie să se străduiască să urce din ce în ce mai sus. El se eliberează apropiindu-se din ce în ce mai mult de vârf, de Domnul. Fiindcă numai Domnul este cu adevărat liber. Toate celelalte creaturi trăiesc într-o formă de dependență, chiar și Arhanghelii: cufundați în sufletul Domnului, ei depind de El, Ei sunt liberi din libertatea Domnului, dar ei nu sunt liberi în raport cu Domnul. Numai Domnul este liber, și în măsura în care se apropie de El, creaturile sunt libere din libertatea sa, nu altfel.”

Omraam Mikhaël Aïvanhov

• Pentru majoritatea oamenilor, gândirea este involuntară, compulsiva şi chiar vicioasă, ca un drog. Mulţi sunt torturaţi zilnic de minţile lor, de vocea din capul lor, care nu se opreşte niciodată din comentat.

• Majoritatea stărilor emoţionale negative sunt cauzate de gândirea disfuncţională. Emoţiile sunt reacţii ale corpului la gânduri. De exemplu, nemulţumirile, resentimentele, vinovăţia … dispar atunci când vocea din capul tău se opreşte şi nu îţi mai spune vechile ei poveşti. Frică dispare şi ea atunci când mintea NU mai creează scenarii viitoare… de niciun fel! Corpul reacţionează la ele ca şi când ar fi o realitate prezenta.

• Nu te preocupă de rezultatele acţiunii tale, ci doar acorda atenţie acţiunii însăşi. Rezultatul va veni prin propria lui voinţă! Aceasta este puterea practicii spirituale.

• Toată negativitatea este produsă prin negarea prezentului. Anxietatea, apăsarea, tensiunile, stresul, îngrijorarea, toate formele de frică sunt cauzate de prea mult viitor sau trecut şi prea puţin prezent. PREZENTUL este realitatea care dizolvă trecutul şi viitorul!

• Moartea este deschiderea transcedentei – posibilitatea de a şti cine eşti cu adevărat, dincolo de nume şi formă.

• Suntem aici pentru a găsi ,,cea mai importantă dimensiune a existenţei umane”, înăuntrul nostru. Ea este mai adâncă decât gândul şi nu este bazată pe cunoaşterea unor fapte noi, interesante, pe date noi. Lumea este deja plină de ele. Poţi apăsa orice buton media şi vei obţine informaţia de care ai nevoie. Suntem deja înecaţi de ele. Şi în cele din urmă spre ce punctează toate acestea? Mai multă informaţie, mai multe lucruri… ca un mare shopping-mall.

• Te găseşti oare pe tine însuţi prin creşterea capacităţii de a gândi şi analiza, prin acumularea de cât mai multe date şi mai mult conţinut? Poate ,,mai mult” să salveze lumea? Totul este formă. Nu vei reuşi NICIODATĂ să faci asta la nivelul formei! Nu le poţi aranja în mod corespunzător şi nu poţi acumula toate formele de care crezi că ai nevoie pentru a te simţi cu adevărat împlinit! Poate uneori, totuşi, vei reuşi puţin…dar pentru scurt timp!

• Ţi se poate întâmpla, aşa…că totul să funcţioneze minunat în viaţa ta – cu sănătatea stai bine, ai o relaţie deosebită, bani, avere, dragoste şi respect din partea celorlalţi oameni. Dar, asta nu durează mult timp şi apoi, deodată, ceva începe să se năruie aici… sau acolo… fie în finanţe sau în relaţie,… cu sănătatea sau în munca pe care o faci sau poate în situaţiile de viaţă prin care treci. Toate astea pentru că este în natura lumii formelor că nimic să nu rămână fix prea mult timp – şi astfel după o perioadă, lucrurile încep să se destrame… din nou…!

• Vocea din cap care nu se mai opreşte odată, comentariul – devine civilizaţia care este obsedată de forma şi de aceea NU ŞTIE NIMIC despre cea mai importantă dimensiune a existenţei umane: SACRUL, nemărginită linişte şi pace, lipsa formei, Divinul. ,,Ce vei dobândi de câştigi întreaga lume, dar te pierzi pe tine însuţi?”

• Se poate spune că sunt două căi prin care poţi să fii nefericit: neobţinând ceea ce vrei şi …obţinând ceea ce vrei.

• După ce oamenii ating ceea ce lumea spune că este pentru ei necesar pentru a fi împliniţi – adică bogăţie, recunostere, prosperitate, realizări – nu după mult timp, totuşi ei nu se mai simt fericiţi. Nu se simt împăcaţi cu ei înşişi. Pentru că nu au obţinut adevărata siguranţă, acel sentiment că au ajuns la capăt până la urmă. Realizările lor nu le-au dat ceea ce ei căutau cu adevărat – pe ei înşişi! Nu le-au dat sentimentul de a fi adânc înrădăcinaţi în viaţă, aşa cum spune Iisus, plinătatea vieţii, viaţă întreagă!

• Forma pe care o ia acest moment este poartă spre dimensiunea lipsită de forme. Este poarta strâmtă de care ne vorbeşte Iisus, care duce la viaţă. Da, este foarte îngustă: este chiar această clipă!

• Pentru a găsi poarta, trebuie doar SĂ TE OPREŞTI odată din scormonirea nesfârşită a trecutului şi viitorului poveştii care este viaţa ta. Acolo sunt cărţi,… povestiri şi tu le-ai rumegat tot timpul. Aşa că abandonează-ţi povestea. Nu este ceea ce eşti tu cu adevărat. De obicei, oamenii trăiesc purtând toată viaţa cu ei o povară, care este trecutul şi viitorul lor, o greutate – istoria lor personală, întotdeauna nefericită – şi fac asta pentru că spera că îi va face cândva, să se simtă mai împliniţi în viitor. Dar asta nu se va întâmpla niciodată, aşa că renunţă la această continua căutare! Opreşte-te – nu mai cauta nimic! Abandonează această căutare! E fără rost!

• Nu poţi rezolva problemele pe care le ai prin gândirea îndârjită, doar creezi probleme.. prin… gândire. Soluţia apare numai atunci când te opreşti din a gândi şi devii liniştit şi absolut prezent, fie şi numai pentru un moment. Apoi, un pic mai târziu, când gândul se întoarce, deodată ai o inspiraţie, care nu există înainte.

• Da drumul la gândirea excesivă şi vei vedea cum totul se va schimba miraculos! Relaţiile ţi se vor schimba, pentru că nu mai aştepţi şi nu mai ceri ca cealaltă persoană să facă ceva pentru tine, să îţi dea ceva, spre a-ţi întări şi creşte egoul. Nu te mai compara cu ceilati şi nu mai încerca să fii mai mult decât ei (şi toate astea numai pentru a-ţi întări egoul). Lasă-i pe toţi să fie aşa cum sunt! Nu este nevoie să-i schimbi! Nu trebuie să-i faci să se poarte altfel, numai ca să fii tu fericit!

“Atunci când iubeşti, eşti plin de bucurie. Când nu poţi iubi, nu ai cum să fii fericit. Bucuria este o funcţie a iubirii, o umbră a acesteia. Ea urmează pretutindeni iubirea.

De aceea, deschideţi-vă din ce în ce mai mult faţă de iubire şi veţi deveni din ce în ce mai fericiţi. Nu va trebui să vă intereseze dacă iubirea vă este returnata sau nu; acest lucru nu are nici cea mai mică importantă. Fericirea urmează pretutindeni iubirea, indiferent dacă aceasta din urmă este returnata sau nu sau dacă celălalt îi răspunde cu aceeaşi monedă. În aceasta constă rezultatul iubirii, în faptul că valoarea ei este intrinsecă. Ea nu depinde de răspunsul celuilalt, ci va aparţine în întregime dumneavoastră. Nu contează nici pe cine iubiţi: poate fi un câine, o pisică, o piatră sau un copac.

Aşezaţi-vă lângă o stâncă, cu o atitudine plină de iubire. Purtaţi un mic dialog. Sărutaţi piatră şi aşezaţi-vă pe ea. Simţiţi-vă una cu ea, şi dintr-o dată veţi simţi un val de energie dublată de o bucurie imensă. POate că nu piatra v-a răspuns la iubirea dumneavoastră – sau poate că a făcut-o, dar acest lucru nu are nici o importanţă. Cert este că iubirea dumneavoastră a generat acest val de fericire. Cine iubeşte este fericit.

De înţelegeţi acest secret, puteţi fi fericit 24 de ore pe zi. Dacă sunteţi plin de iubire timp de 24 de ore pe zi, fără să mai depindeţi de un obiect al iubirii, veţi deveni din ce în ce mai independent, căci veţi putea iubi fără ca cineva să fie de faţă. Veţi putea iubi chiar şi golul din jurul vostru. Chiar dacă sunteţi singur în cameră, veţi umple întreaga cameră de iubirea voastră. Chiar dacă vă aflaţi într-o închisoare, o veţi putea transforma instantaneu într-un templu. În clipa în care o veţi umple cu iubire, ea nu va mai fi o închisoare. Invers, un templu poate deveni o închisoare dacă nu este umplut cu iubire.”

fragment din cartea Farmacie pentru suflet de Osho

B: Alegerea îţi aparţine cu privire la cum alegi să experimentezi teamă. Nu e ca şi cum vreo parte din tine te-a forţat să experimentezi lucruri negative sau înspăimântătoare. Îţi arată că ai puterea de-a transforma aceste lucruri, să vezi prin şi dincolo de iluzie. Iar tu eşti furioasă doar pentru că nu ai făcut-o încă. Are sens?
A: Da. Cred că uneori e greu să înţelegi straturile Sinelui.
B: Da, dar asta e ok. Ideea e să nu fii furioasă pe tine fiindcă nu înţelegi. Asta e primul pas. După care oferă-ţi o pauză. Şi spune: “E ok că nu înţeleg.”
Paradoxul e că trebuie să fie ok că eşti furioasă, trebuie să fie ok că nu înţelegi că să poţi, de fapt, să renunţi la furie şi s-o înţelegi.
Dar tu nu eşti ok cu asta. Şi, deci, ceea ce faci e să devalorizezi o experienţă; devalorizezi ideea laturii întunecate ca şi experienţa validă. Iar devalorizand-o, încerci s-o îndepărtezi, iar încercând s-o îndepărtezi realizezi că devine un arc care nu are unde se duce şi îţi sare înapoi din ce în ce mai puternic.
Deci, ideea e că trebuie să accepţi că experienţele negative sunt parte integrantă din măcar ceea ce e posibil şi că sunt valide ca şi alegeri. Când validezi faptul că latură întunecată e o alegere validă, nu mai trebuie s-o alegi. Singurul motiv pentru care ţi-e greu să ieşi din ea e pentru că nu accepţi că polaritatea e parte din existenţă. Are sens?
A: Cum ajung în punctul în care s-o accept?
B: Ideea e, din nou, să conştientizezi că fără latură întunecată nu ai şti Lumina. Deci, întunericul îţi oferă ocazia de a vedea ce preferi de fapt. Deci trebuie s-o validezi pentru că are un motiv pentru care există şi nu s-o judeci că nu îşi are locul în realitate. Tu conţii întuneric şi lumină. Tu conţii pozitiv şi negativ. Tu conţii polaritate. O vei conţine întotdeauna.Prin urmare, trebuie să accepţi că o parte din tine e întuneric şi aşa va fi întotdeauna. Însă nu trebuie să alegi o experienţă din latura aceea. Dar singurul mod de a alege o experienţă doar din latura pozitivă e să validezi faptul că e ok dacă decizi să alegi una din latura negativă. Odată ce devine ok, odată ce latura negativă devine o alegere la fel de validă, atunci nu mai trebuie s-o alegi. Nu mai are nicio încărcătură, nu te mai stăpâneşte. Nu fugi de ea. O laşi să trăiască acolo, dar nu îi experimentezi efectul pentru că ai lăsat-o să fie o alegere validă. Şi astfel îi îndepărtezi toată puterea. Pur şi simplu ai transformat-o într-o alegere neutră şi-atât.

Învățământ spiritual – oferă numai o lumină și niște metode
“Lucrurile trebuie să vă fie clare: un învățământ spiritual oferă niște cunoștințe, niște metode, vă descoperă niște orizonturi nebănuite, dar nu vă ferește de încercări. Orice cale existențială ați urma, bună sau rea, veți întâlni dificultăți. Aceste dificultăți nu sunt poate de aceeași natură și, mai ales, le trăiți în mod diferit, dar nu scăpați de ele.
Slăbiciunea, vulnerabilitatea sunt niște pericole ce îi pândesc pe adepții unui învățământ spiritual. Alegând calea luminii, ei își închipuie că pot înainta sub protecția unor entități puternice, la adăpost de boli, de accidente, de atacurile unor oameni răuvoitori. Iar atunci când se confruntă cu niște încercări la care nu se așteptau, ei nu știu cum să le facă față și clachează. De acum înainte, fiecare trebuie să știe dinainte că un învățîmânt spiritual nu îi pregătește un refugiu în care să fie la adăpost de accidentele vieții; oferind o lumină, niște metode, el face însă mult mai mult! Luminați-vă deci cu această lumină, practicați aceste metode: orice s-ar întâmpla, nu numai că veți rămâne fermi, de nezdruncinat, dar veți deveni deopotrivă capabili să îi ajutați pe cei aflați în necaz.”

Omraam Mikhaël Aïvanhov

• Să întâmpini orice şi pe oricine într-o stare de LINIŞTE, în locul zgomotului mental, este marele dar pe care îl poţi oferi Universului.

• Îi spun LINIŞTE, dar este un giuvaer cu multe fete: această Linişte este şi bucurie, dar şi iubire.

• Adevărul este fără timp.

• Iisus îi spune Martei: « Eşti neliniştită şi supărată pentru multe lucruri, dar numai un singur lucru este necesar! »

• Ieşi afară din timp. Din perspectiva egoului, acesta este un lucru rău şi te va face să îţi fie frică. Dar dintr-o perspectivă mai vastă, a ieşi afară din timp este exact ceea ce este necesar pentru că noua conştiinţa să apară în această lume.

• Principală capcană de evitat este confuzia între conţinut şi esenţa. Dictonul vechi ,,cunoaşte-te pe tine însuţi” indica spre esenţă, adevărata ta identitate. Numele tău, naţionalitatea, religia, opiniile tale, punctele tale de vedere politice, posesiile materiale,… ce îţi place şi ce nu îţi place, dorinţe, frici, ambiţii, ca şi modul cum te vezi că un succes sau o ratare, bun sau rău – de fapt istoria ta personală şi procesul de gândire – toate acestea sunt conţinut. Tot conţinutul se supune legii efemerului, şi dacă încerci să descoperi cine eşti tu în interiorul conţinutului, vei simţi frustarea iar şi iar. Şi aşa cum a arătat Buddha, vei suferi. Suferi pentru că tu îţi obţii identitatea exclusiv din conţinutul vieţii tale. Un alt cuvânt pentru conţinut este formă. Acesta este egoul: identificarea cu formă. Când nu te mai identifici cu formă, egoul nu mai controlează nimic. Aşa că atunci când îţi dai seama că nu eşti forma, ceea ce va rămâne este ceea ce eşti tu cu adevărat. Da, ai putea spune că nu mai rămâne nimic, dar nu-i aşa. Ceea ce rămâne nu este formă, ci ESENŢĂ, căreia i-am putea spune şi spaţiu interior. Spaţiul din care toate formele vin şi în care dispar. Filosofii antici chinezi l-au numit TAO. El este dincolo de timp. Este eternitatea, primordialul EU SUNT!

• Poţi să dezvolţi capacităţi şi abilităţi fără să te identifici cu ele şi fără o dependentă interioară faţă de rezultatul viitor al acţiunii. Când acţionezi fără ego apare o energie care se revărsă şi care este de fapt extrem de primitoare. Când te bucuri de momentul prezent, viitorul ce vine nu mai este primordial. Egoul propune activităţi ce ocolesc momentul prezent şi de aceea totul devine stresant şi frustrant.

• Cu privire la psihologie, ea singură nu ne poate purta dincolo de disfuncţiile minţii omeneşti şi nu ne poate aduce o profundă transformare interioară a fiinţei umane, care este necesară acum pentru că omenirea să supravieţuiască. Psihologia este folositoare, totuşi, pentru că ne învaţă cum să recunoaştem egoul în variatele sale deghizări, astfel încât să nu ne mai poată păcăli iarăşi şi iarăşi. Ce este personalitatea fără ego? Dansul universal al formelor – fascinant, dar efemer, care trece ca un nor.

• Uita de situaţiile vieţii tale şi acordă atenţie vieţii. Momentele vieţii tale există în timp. Dar viaţa ta este acum. Întâmplările din viaţa ta sunt conţinutul minţii. În schimb, viaţa ta este reală.

• Nefericirea ta poluează nu numai fiinţa ta interioară, ci şi pe cea a celor din jurul tău, ca şi pshicul colectiv uman de care eşti indisolubil legat. Nici-o altă formă de viaţă de pe planetă nu cunoaşte negativitatea, doar oamenii, aşa cum nici-o altă formă de viaţă nu strică şi otrăveşte pământul, ci îl susţine.

• Cu LINIŞTEA vine şi pacea binefăcătoare.

• Mă predau faptului cu care sunt mai tot timpul în legătură.

• Când sunt singur, cea mai adâncă bucurie este să fiu NIMENI!

• Nu mă mai identific extern cu nimic. Mă duc simplu în linişte, cât mai adânc. Locul pe care-l iubesc cel mai mult este LINIŞTEA Nu pierd liniştea când vorbesc, deoarece cuvintele răsar atunci chiar din linişte. Când oamenii mă lăsa singur, nu mai rămâne decât PACEA. Şi asta îmi place foarte mult!

• Când transformarea interioară s-a întâmplat aş putea spune că a apărut o diferenţă. Starea simplă de a fi a fost aşa de completă şi de binecuvântată încât am pierdut tot interesul de a face ceva sau a interacţiona. Timp de câţiva ani m-am pierdut în Fiinţa. Am renunţat aproape complet să fac ceva, dar destul cât să mă păstrez în viaţă şi chiar şi asta a fost miraculos. Mi-am pierdut complet interesul pentru viitor. Modul cum sunt acum, este că simt o diferenţă în viaţa mea între a fi singur şi a interacţiona cu oameni, între a fi şi a face. Iar a face a fost abandonat şi a rămas numai a fi. Era o fericire profundă, minunată, dar, dintr-un punct de vedere exterior, mulţi oameni au crezut că mi-am pierdut minţile, că am inebunit. Unii credeau că e o nebunie SĂ LAS să se ducă toate lucrurile lumeşti pe care le-am obţinut. Ei nu înţelegeau că nu le mai voiam şi nu mai aveam deloc nevoie de ele. Aşa că, diferenţa este acum între a fi singur şi a mă întâlni cu oamenii. Şi asta e bine. Ştiu că trebuie să fiu atent, pentru că lucrul acesta să nu se piardă şi să nu mă pierd în a face. Nu cred că se mai poate întâmpla asta vreodată, dar e nevoie de multă vigilenţă!

• Inima învăţăturii este simpla practică de a trăi în momentul prezent! Este adevărat, desigur, că fiecare trăieşte deja în momentul prezent, dar, din păcate, oamenii nu îşi dau seama de lucrul acesta şi atunci pretind că trecutul şi viitorul sunt mult mai importante decât momentul prezent.

• De fapt, întreaga ta viaţă se desfăşoară în spaţiul prezentului. Nimic nu există în afară momentului de acum. Vorbesc de a trăi clipa de faţă, în mod conştient! Acesta este şi cel mai rapid mijloc de a ajunge dincolo de ego. Gândindu-te la trecut şi la viitor hrăneşti eul. Trecutul şi viitorul nu au nicio existenţă reală, decât că forme-gând în mintea ta şi în timp ce tu devii conştient de momentul prezent, toate vechile structuri ale minţii tale încetează să mai opereze. După aceea, mintea nu îţi mai este stăpân, ci slujitor. Apare o nouă stare de conştiinţă: PREZENTA. În loc de a nega momentul acesta – ceea ce este de fapt negarea vieţii de către ego – ÎL ACCEPŢI, îl recunoşti şi ţi-l faci prieten din duşman. Când trăieşti aliniat la clipa aceasta, tu trăieşti pacea, dar şi puterea vieţii însăşi! În felul ăsta mergi dincolo de fericirea însăşi!

• Nu ţie îţi e frică de LINIŞTE şi tăcere, ci egoului tău. Egoul apare din zgomotul neîncetat al minţii. Iubeşti liniştea pentru că e inseparabila de ceea ce eşti în esenţă. Atunci când te bucuri de orice… adânc… când trăieşti frumuseţea, dragostea, sentimentul intens de a fi viu sau creativitatea – LINIŞTEA va fi acolo în fundal, chiar dacă nu eşti conştient de ea în mod direct. Adevărata creativitate vine din starea de pace. Când devii conştient de liniştea care eşti, dimensiunea spirituală intra în viaţa ta, iar tu eşti ghidat atunci de o inteligenţă mult mai vastă decât poţi cuprinde cu mintea!