Monthly Archives July 2014

Charles Haanel – Cheia Universala – Partea XII – Introducere

INTRODUCERE – PATREA XII

Prezentăm aici partea a douăsprezecea. În al partulea paragraf vei găsi următoarea afirmaţie: „Mai întâi trebuie să cunoşti puterea pe care o ai, apoi curajul să îndrăzneşti şi în al treilea rând credinţa să faci.”

Dacă te concentrezi asupra acestor gânduri, dacă le acorzi întreaga ta atenţie, vei găsi în fiecare propoziţie o lume de înţelesuri şi vei atrage către tine alte gânduri în armonie cu acestea şi curând vei cuprinde întreaga semnificaţie a cunoştinţelor vitale asupra cărora te concentrezi. Cunoştinţele nu se aplică singure. Noi, că indivizi, trebuie să le aplicăm, iar aplicarea consista în fertilizarea gândului cu un scop viu.

1. Schimbarea obiceiurilor de somn: nelinişte, picioare fierbinţi, treziri de două-trei ori pe noapte. Te simţi obosit la trezire şi somnoros de mai multe ori pe zi. Există un anumit model al somnului, aşa-numita triada a somnului, care se întâmplă multora, şi anume: dormiţi pentru 2-3 ore, vă treziţi, adormiţi din nou câteva ore, vă treziţi din nou şi adormiţi din nou. Pentru alţii, nevoile legate de somn se schimbă. Puteţi să vă descurcaţi cu mai puţin somn. În ultima vreme am simţit valuri mari de energie străbătându-mi corpul dinspre creştetul capului. Este foarte bine, dar mă ţine trează timp îndelungat, după care încetează.
Sfat. Obişnuiţi-vă! Împăcaţi-vă cu ce se întâmplă şi nu vă îngrijoraţi că nu dormiţi destul (ceea ce duce deseori la insomnie). Veţi putea să faceţi faţă zilei care urmează dacă vă gândiţi numai la ceea ce aveţi nevoie. Puteţi, de asemenea, să cereţi Puterii Superioare să vă mai dea din când în când o pauză şi să vă dea şi o noapte întreagă de somn bun, adânc. Dacă nu puteţi să readormiţi imediat, folosiţi aceste momente pentru a medita, a citi poezie, pentru a vă scrie în jurnal sau pentru a privi lună. Corpul vostru se va adapta noului model de somn.

2. Activitate în zona creştetului capului: senzaţii de furnicături, mâncărimi, înţepături şi altele de acest gen în scalp şi/sau pe şira spinării. Senzaţie de energie vibrând în vârful capului, ca şi cum energia ar erupe de acolo şi s-ar scurge asemeni unui duş pe corp. De asemenea, senzaţie de energie ce se revarsa din creştet sub formă de stropi. Acelaşi lucru poate fi resimţit şi că o presiune în creştet, ca şi cum cineva va apăsa puternic cu degetul în vârful capului. După cum am menţionat la pct. 1, am simţit descărcări imense de energie prin creştetul capului. Înainte simţisem o presiune mai generalizată, ca şi cum capul meu ar fi fost prins într-o menghină blândă. Un bărbat îmi spunea că îşi simţea părul ridicându-se pe ceafă şi că avea piele de găină
Pe tot corpul.
Sfat. Nu aveţi de ce să vă alarmaţi. Ceea ce experimentaţi este o deschidere a chakrei din vârful capului. Senzaţiile înseamnă că vă deschideţi pentru a primi energia divină.

Rumi spunea la un moment dat: “Cu fiecare respiraţie ai două alternative: fie te conectezi cu sufletul tău, fie te lupţi cu îndoială”. Înţelegerea acestui principiu îţi poate schimba viaţa.

Să ne gândim acum la situaţiile tensionate, de emoţie puternică. Ce facem majoritatea dintre noi? Vorbim cu noi înşine şi ne spunem “totul e ok, totul va fi bine, este în regulă, calmează-te acum”. Sau ceva de genul acesta.

O alternativă mult mai naturală şi sănătoasă pentru a ne trăi altfel – mai calm – emoţiile, este de a respira.
Nu să te temperezi, nu să îţi vorbeşti, doar să respiri. Pentru a avea o comunicare mai bună, o viaţă sexuală mai bună, pentru a fi mai plin de viaţă, respira.

Pare banal, dar există o explicaţie!
În Psihologia somatică respiraţia este considerată cheia pentru o viaţă trăită cu adevărat. Când respiri adânc, eşti prezent în acel moment. Respiraţia ne ajută să simţim, să savurăm şi să ne conectăm cu lumea din jur sau cu Şinele nostru autentic. Atunci când laşi respiraţia să “te respire”, permiţi expresiilor originale şi spontane să se nască în tine.

Noi ne “luptăm cu îndoială” şi atunci opunem rezistenţă experienţelor noi, din cauza fricii că nu le putem stăpâni. Fizic, atunci când ne simţim ameninţaţi într-o situaţie, ne ţinem respiraţia pentru a-i miscora intensitatea.

Fii atent la ce se întâmplă în corpul tău în acele momente: observă cum ţi se întăreşte diafragma şi se încordează muşchii umerilor. Acelaşi lucru se întâmplă la nivel subtil, atunci când opunem rezistenţă sentimentelor inconfortabile.

Reprimarea este mecanismul inconştient de apărare care blochează amintirile şi sentimentele care credem că ne fac rău. Apărarea nu se face doar la nivel mental. Pentru a păstra sentimentele la nivel inconştient, implicăm şi partea fizică, le blocăm şi la acest nivel. Rezultă astfel tensiuni ale muşchilor trapezului, ale mijlocului spatelui, oftezi mai des, respiri mai scurt, ai contracţii la nivelul plexului solar şi diafragmei.

În medicină chineză aceasta are implicaţii mai adânci şi se numeşte Stagnare a Chi-ului la nivelul ficatului. În Tao-ism fiecare organ are un suflet. Spiritul ficatului se numeşte Hun. Hun este cel care inglobaza Instincul Vieţii. Este sediu creativităţii, creşterii, imaginaţiei şi dorinţei de a trăi. Reprimându-ţi energia emtionala, se micşorează conexiunea cu forţa vieţii. O respiraţia superficială înseamnă mai puţin contact cu Şinele.

Ceea ce câştigi pe termen scurt reprimând, este un momentan sentiment al păcii şi o reducere temporară a disconfortului emoţional. Doar că acestea nu vin fără un preţ. Mai întâi, dacă nu le opunem rezistenţă, emoţiile vin şi pleacă. De fapt, odată produse, emoţiile nu durează în noi decât 90 de secunde. Atunci când sunt reprimate, ele rămân blocate şi devin active – pe termen lung la un nivel mai scăzut.

Apoi, dacă respiraţia este cheia care ne permite să experimentăm lucruri uimitoare, atunci respirând mai puţin, mai superficial, ne îndepărtează de maximul pe care îl putem trăi. Astfel stagnam în viaţă.

Încă avem momente în care vrem să ştergem durerile vieţii. Însă atunci când învăţăm să le “tratăm” cu o respiraţie adâncă şi conştientă, avem numai de câştigat. Rămânem conectaţi cu noi înşine.

Atunci când simţi cum emoţiile cresc în tine (asta presupune să fii Conştient şi să nu le percepi ca fiind mai puternice decât sunt), deci când simţi că acestea apar. schimbă-ţi concentrarea de pe ele pe respiraţie.
Respiră adânc şi ceea ce vei simţi este efectul respiraţiei, adică o stare de calm, linişte. Asta înseamnă ca emoţia a trecut, fără să luptăm cu ea, să o învingem sau să o ascundem.

Data viitoare când apare un stres în viaţa ta, verifică-ţi corpul şi respiră adânc. Nu vorbi cu tine, nu eticheta starea, nu te abţine, doar respiră fără a judeca. Vei vedea că tensiunea dispare şi în locul ei apare starea de linişte şi pace.

Cu fiecare respiraţie a ta, ai de ales: fie te laşi în seamă Sinelui tău spontan şi creativ, fie te lupţi cu emoţiile, creând tensiune. Pentru a afla divinitatea din noi, trebuie mai întâi să ne acceptăm umanitatea. Emoţiile sunt o marcă a umanităţii şi a le ocoli, acoperi sau nega ne face să purtăm un sac de “probleme” în spate.

Modul cel mai natural de a trata emoţiile poate fi observat la un copil: el se enervează, se bucura spontan şi trăieşte din tot sufletul fiecare stare, dar nu judeca.

Ce e de făcut? Să revenim la stadiul de copii, când trăiam fiecare emoţie. Acum putem conştientiza mai uşor, dar putem şi să le lăsăm să treacă mai uşor, fără a le eticheta. Astfel nu le acumulam în noi. Astfel avem mai mult spaţiu interior pentru a fi noi înşine.

Sursă:
http://www.mindbodygreen.com/0-7084/the-secret-to-great-sex-happiness-and-inner-peace.html
şi http://www.care2.com/greenliving/do-you-avoid-your-emotions.html

Ce reprezintă “creşterea nivelului de cosntiinta” de fapt? Acest fenomen este adesea portretizat ca fiind o realizare supra-omenească care ne va oferi puteri super-puteri spirituale, dar de fapt este vorba de libertatea de a fi noi înşine, în noi înşine. Cu cât ne simţim mai liberi în interiorul nostru, neavând neapărat un motiv raţional, cu atât ne vom simţi mai liberi, mai uşori. Puteţi uita de gândurile care vă îndeamnă să deveniţi ceva, ceva “special”. Dezvoltarea nivelului de conştiinţă reprezintă procesul de eliberare de toate standardele auto-impuse şi de cele impuse de societate.

Iubeşte liber

Ţi-ai baricadat inima cu bariere, încerci să te protejezi într-o asemenea măsură încât dragostea nu mai poate curge în exterior în mod liber? Majoritatea dintre noi, într-un anumit moment al vieţii noastre am adoptat credinţa potrivit căreia “dragostea ne poate face să suferim”, sau că există anumite condiţii care trebuie să fie îndeplinite pentru a lăsa dragostea să curgă liber. Cu toţii ne-am închis la un moment dat, de obicei în momentele în care ne-am simţit refuzaţi sau în momentele în care am simţit că nu ni se răspunde cu aceasi dragoste pe care o oferim. Cu siguranţă, dacă veţi observa atent acest mod de a trăi, această iluzie foarte restrictiva, crează mult mai multă suferinţă şi mult mai multe tensiuni.

Dacă dorim să ne eliberăm cu adevărat de tot bagajul emoţional pe care-l cărăm şi să devenim mai uşori, mai liberi, trebuie să ne deschidem inima indiferent de cât de mult acest lucru ne poate provoca suferinţă. Vă asigur că este mult mai dureros să trăieşti cu o inimă închisă.

Adevărul este că, iubirea circula fără efort între toate fiinţele, indiferent de aparenţele exterioare sau de roluri. Noi suntem dragostea, şi noi suntem unul şi acelaşi. Iubirea noastră necondiţionată este starea nostra naturală, iar suferinţele sunt doar sistemele de protecţie pe care le-am clădit în jurul acestei iubiri.

Locuiţi în corpul vostru

Acesta este unul dintre cele mai eficiente modalităţi prin care vă puteţi linişti mintea, prin care vă puteţi conecta cu momentul prezent, prin care puteţi elimina rezistenţă interioară, prin care puteţi elimina judecăţile din viaţa dumneavoastră, prin care vă puteţi asculta intuiţia interioară şi prin care vă puteţi conecta cu propriul vostru corp fizic. Atunci când eşti pierdut printre gândurile tale, observă cum atenţia ta se afla în mintea ta, foarte puţină fiind acordată propriului nostru corp fizic. Un mod eficient prin care putem deveni conştienţi de momentul prezent este prin conectarea atenţiei noastre la propria noastră respiraţie sau senzaţiile corpului nostru. Aceastra practică ne linişteşte mintea şi ne aduce atenţia în momentul prezent.

Respirația – o metodă pentru a restabili armonia interioară

“A ști să respiri contribuie mult la armionia și la echilibrul interior, dar pentru aceasta sunt câteva reguli ce trebuie cunoscute. Mai întâo, este bine, în general, să nu respirăm pe gură, ci doar pe nas. Apoi, să inspirăm aerul foarte lent și să îl păstrăm în plămâni cât mai mult timp posibil. Expirul poate fi rapid și puternic. De exemplu, dacă simțiți o slăbiciune, ca și cum ați fi invadați de niște prezențe întunecate, faceți acest exercițiu: inspirați aerul lent, apoi eliminați-l dintr-o dată, îmaginându-vă că alungați și prezențele care creează aceste tulburări în voi.
Când aveți senzația că sunteți în sfârșit eliberați de acești intruși, inspirați, chemând în voi prezențe binefăcătoare. Imaginați-vă că inima voastră se umple de o lumină aurie, că devine un soare din care țâșnesc niște raze. Cum să nu se simtă spiritele îngerești atrase de un asemenea lăcaș?”

Omraam Mikhaël Aïvanhov

Charles Haanel – Cheia Universala – Partea XI – Introducere

INTRODUCERE – PATREA XI

Viaţa ta este guvernta de legi– principii actuale, imuabile, care nu variază niciodată. Legea este în operare tot timpul, în toate locurile. Legi fixe stau la baza tuturor acţiunilor umane. Din acest motiv, oamenii care contoleaza de exemplu, industrii gigantice, sunt capabili să determine cu precizie absolută ce procentaj din fiecare sută de mii de oameni va răspunde unui anumit set de condiţii date.

Este bine să ne amintim că în timp ce fiecare efect este rezultatul unei cauze, efectul devine la rândul lui cauză care creează alt efect, care la rândul lui creează altă cauză. Astfel, atunci când pui Legea Atracţiei în operare trebuie să-ţi aminteşti că iniţiezi un lanţ de reacţii cauza – efect care poate avea o infinitate de posibilităţi.

Vrem uneori să fim altcineva şi atunci ne spunem „dacă aş avea”, „dacă aş fi”, „atunci când voi fi”, „în cazul în care voi ajunge”, „numai să fiu”, „doar cu x condiţie o să ajung satisfăcut, fericit şi pe deplin împlinit”. Aşa să fie oare?

O povestire înţeleaptă ne dă răspunsul.

A fost odată un ţăran sărac a cărui slujbă era să sfărâme stâncile muntelui, pentru a le transforma în pietriş pentru drumuri. Omul muncea zilnic ore în şir, bătut de soarele arzător, ciocănind şi zdrobind pietrele. Într-o zi, trecu pe acolo însuşi regele, călare pe un cal magnific şi împodobit cu toate însemnele rangului său.
Ţăranul nostru îl zări şi se pomeni că se gândeşte: „Ah, ce puteri aş avea dacă aş fi rege! Aş străbate regatul în lung şi-n lat şi aş face mult bine supuşilor mei.” Atotputernicul Dumnezeu din ceruri i-a auzit gândurile şi l-a preschimbat în mare suveran. Omul străbătea acum regatul călare şi acorda tuturor graţia de rege, îmbrăcat în veşminte bogate şi grele. Cum soarele era mai tot timpul torid, regele simţea adesea că se sufocă.
„Ah, dacă aş fi soarele, ce putere imensă aş avea!”, gândi atunci ţăranul rege. „Aş lumina cu putere oamenii şi le-aş fi mereu izvor de mari binefaceri”. Atoputernicul Dumnezeu i-a auzit din nou din ceruri gândurile şi l-a prefăcut pe dată în soare. Ca astru, el îi lumina acum pe pământeni din zori până în amurg şi îi încălzea cu razele sale binefăcătoare. Dar, iată că, a trecut un nor peste el şi l-a acoperit, iar lumea întreagă fu cuprinsă de umbră.

„Ha, ha… iată că soarele nu e atât de puternic pe cât pare”, şi-a spus atunci ţăranul – soare. „Dacă aş fi însă un nor… aş avea o putere imensă! Aş aduce ploaia şi vremea senină şi astfel aş fi un izvor de binefacere pentru oameni”. Atotputernicul Dumnezeu, auzindu-i din ceruri vorbele, l-a transformat imediat pe ţăranul – soare într-un nor. Acum aducea ploaia la momentul potrivit, iar oamenii culegeau astfel recolte bogate.
Iată însă că într-o zi nu putu să treacă dincolo de un munte prea înalt care îi împiedică înaintarea. „Ah”, începu să se plângă pe dată ţăranul – nor, „iată că norii nu sunt atât de puternici pe cât par. Muntele este mai presus decât ei”, şi-a zis el. „Dacă aş fi un munte le-aş ţine umbră binefăcătoare oamenilor şi i-aş proteja de vânt”. Auzindu-l, atotputernicul Dumnezeu l-a prefăcut în munte, iar ţăranul – munte se simţi deodată mândru de el. Doar că privind la poale, ce-i văzură ochii? Un bătrân sărac care-l sfărâma în bucăţele, făcând din el pietriş pentru drumuri.

Aceste 20 de legi universale definesc relaţia pe care o avem fiecare dintre noi cu legea karmică, cu reîncarnarea, cu vibraţiile, cu atracţia, cu evoluţia sufletească şi cu mult mai multe legi fundamentale. Toate aceste legi au fost analizate mult mai pe larg de către Dick Sutphen în cartea sa publicată în anul 1987 “Aprinde-ţi lumina interioară” *. Iată cele 20 de legi ale Universului pe care nu le putem evita:

1. Legea universală a armoniei

Această lege depăşeşte cu mult chiar şi legea karmică, deoarece armonia reprezintă echilibrul suprem. Scopul karmei este acela de a ne ajuta să atingem echilibrul suprem. Dacă arunci o piatră într-un iaz, armonia va dispărea. Tu eşti cauză, iar efectul poate fi observat în valurile care continua să se producă până în momentul în care armonia este restabilită. În mod similar, acţiunile tale dizarmonioase se propagă în Univers şi se întorc la tine, viaţa după viaţa, până în momentul în care propria ta armonie interioară este restabilită şi susţinută.

2. Legea universală karmică şi legea universală a reîncarnării

Până în momentul în care nu ai depăşit Karma şi nu ţi-ai împlinit Dharma, acestea fiind datoriile tale pe această lume, vei continua să te reîncarnezi pe acest Pământ. Nici Dumnezeu, nici “Zeul Karmei” nu-ţi produce suferinţă în timpul vieţii tale, tu şi numai tu eşti cel care trebuie să înveţi tot ceea ce este necesar în timpul călătoriei tale pământeşti. Fiecare experienţă de viaţă prin care treci, într-un anumit fel te afli în căutarea altor suflete, împreună cu care, adesea, împărtăşeşti aceasi istorie. Aceste suflete sunt prezente în viaţa ta pentru a te ajuta să-ţi îndeplineşti nevoile karmice şi pentru a învăţa lecţiile personale. Ori de câte ori acţionezi cu intenţie, tu îţi creezi karma. Sunt considerate a fi acţiuni: gândurile, emoţiile, cuvintele şi faptele, dorinţa şi motivul din spatele fiecărei acţiuni. Actele pline de dizarmonie trebuie să fie aduse într-un echilibru în această viaţă sau într-o viaţă viitoare pentru cunoaşte o ascensiune a sufletului tău.

Ziua de astăzi – să o trăim ca și cum ar fi ultima noastră zi

“Dimineața, la trezire, încercați să conștientizați bine importanța zilei care începe. Pentru aceasta, există o metodă: faceți ca și cum această zi ar fi ultima. Unii ar spune că ar însemna să trăiasacă mereu cu gândul morții, ceea ce este îngrozitor. Nu, a trăi fiecare zi ca și cum ar fi ultima, nu ne împinge spre latura moarții, ci, din contră, spre latura vieții. Mai degrabă, cel care se comportă cu nesocotință și nepăsare ca și cum ar avea veșnicia în fața lui, se îndreaptă spre moarte, fiindcă își risipește viața.
Când înțelepții ne sfătuiesc să trăim fiecare zi ca și cum ar putea fi ultima, ei doresc doar să ne încurajeze să facem astăzi ceea ce este mai util, mai frumos, mai prețios ca ieri. Nu trebuie să credem neapărat că este ultima, este doar o metodă pedagogică pentru a trăi din plin ziua de astăzi.”

Omraam Mikhaël Aïvanhov

Opusele și lucrurile complementare ne definesc viața, pe fiecare plan al ei (fizic, mental, relațional, profesional sau antreprenorial). Prin ele clădim și percepem lumea în care trăim. Dimensiunea părții întunecate a propriului suflet (exprimat în mod inconștient, prin gânduri, cuvinte și faptele ce ne definesc stările de nemulțumire), este dată de măsura percepției și a judecății, oglindite în defectele și nemulțumirile resimțite din comportamentele și acțiunile celorlalți…

Măsura consecințelor noastre, devine în oglindă, complementar cu nivelul binelui și măsura propriei iubiri, pe care o reflectăm sau nu, asupra celorlalți, prin convingeri, alegeri și efectul acțiunilor noastre.

Precum întunericul este definit prin lipsa luminii, în aceeași măsură, și întunericul din sufletul nostru (definit prin temeri, insuficiente, nemulțumiri, egoism, învinuiri, critici, judecăți sau ură), este definit prin lipsa Luminii (ce ar trebui să fie reliefată în viața noastră ca efect al abundenței spirituale, dată de modul în care ne manifestăm în mod conștient credința, iubirea, iertarea, înțelegerea, acceptarea, toleranța… în acțiuni pline de empatie, altruism și dăruire, pentru binele și sufletul celorlalți).

În această logică, dacă mintea noastră rămâne preocupată cu criticarea răului celorlalți și cu demolatul a tot ceea ce percepem ca “rău”… nu vom fi capabili să ne focusăm energia emoțiilor, a entuziasmului și a pasiunii noastre vocaționale și de caracter, pe construirea binelui, ca alternativă la “construcțiile”, ce nu ne plac. Astfel prin ură și intoleranță la schimbare, vom exprima doar, incapacitatea noastră de a manifesta binele prin schimbare de atitudine și percepție.

Înlocuind cu iubire (prin forța binelui și a impunerii solidare a respectării legii)… temerile, insuficiența, lăcomiile, nemulțumirile și ură pe care le manifestăm în suflet, în gândurile, în alegeri și în fapte…, și alegând o atitudine pro activă și deschisă spre schimbare pozitivă, vom fi capabili să generăm în mod etic, prin propriul bine și simț civic, schimbarea pe care o dorim în viața noastră, pentru ca apoi prin răspândirea puterii exemplului personal, binele nostru, să se reflectate în mod firesc și constant, înspre și dinspre mediul și societatea pe care o compunem și în care trăim.

Autor: Sandor Kasza