Monthly Archives July 2014

Charles Haanel – Cheia Universala – Partea XVI – Introducere

INTRODUCERE – PATREA XVI

Activităţile vibratorii ale Universului sunt guvernate de legea periodicităţii. Tot ceea ce trăieşte are perioadă de naştere, creştere, rodire şi declin. Aceste perioade sunt guvernate de Legea cifrei şapte.

Legea cifrei Şapte guvernează zilele săptămânii, fazele lunii, armonia sunetului, lumină, electricitatea, căldură, magnetismul, structura atomului. Guvernează viaţa individului şi a naţiunilor şi domina activităţile comerciale mondiale.

Viaţa înseamnă creştere, iar crestera înseamnă schimbare. Fiecare perioadă de sapta ani ne aduce un nou ciclu. Primii şapte ani din viaţa reprezintă perioada de pruncie. Următorii şapte, perioada de copilărie, reprezintă începutul responsabilităţii individuale. Următorii şapte ani reprezintă adolescenta. A patra perioadă marchează atingerea creşterii complete. A cincea perioadă este o perioadă constructivă, când omul obţine proprietăţi, posesii, o casă şi familie. Următoarea, între 35 şi 42 este perioada reacţiilor şi a schimbărilor, care va fi urmată de o perioadă de reconstrucţie, ajustare şi recuperare, care ne pregăteşte pentru un nou ciclu de şapte, începând cu vârsta de cincizeci de ani.

Cei care sunt familiari cu aceste cicluri nu vor fi speriaţi când lucrurile par să meargă rău, ci vor aplica principiul subliniat în aceste lecţii, fiind complet siguri că o lege mai înaltă va controla invariabil toate celelalte legi şi că prin intelegrea şi operarea conştientă a legilor spirituale putem converti orice dificultate aparenta într-o binecuvântare.

Cuvântul Divin – sefirotul Hohmah

“Plantele, animalele au toate, în felul lor, un limbaj. Dar numai omul, dintre toate ființele posedă cuvântul. Datorită cuvântului au înflorit culturi și civilizații, și datorită lui, omul poată să devină atotputernic. Adevărata magie, magia divină este cuvântul luminos, armonios, muzical, cuvântul care vine de la Dumnezeu, Hristos, Cuvântul. În Arborele Sefirotic, Cuvântul este reprezentat de sefirotul Hohmah, Înțelepciunea, este prima emanație a sefirotului Kether, Coroana. Hohmah conține toate elementele, literele și numerele folosite de Dumnezeu la creația universului. Hristos este Cuvântul lui Dumnezeu, el este cheia universală ce deschide porțile vieții.
Acela care învață să lucreze asupra cuvântului devine puternic, însuflețit, armonios, și într-o zi va intra în posesia acestei chei. el va putea face minuni datorită ei, mai întâi asupra lui însuși, apoi asupra altora și a întregii naturi. Acesta este viitorul extraordinar care o așteaptă pe ființa umană: să poată acționa asupra creației prin cuvânt.”

Omraam Mikhaël Aïvanhov

În fiecare zi ne apropiem tot mai mult de închisoare, ne îndreptăm tot mai mult de prezenţa adevărului nostru, ne separăm tot mai profund de ceea ce suntem! Separarea este acea stare de blocare fie parţială fie completă a curgerii experienţei către celălalt. Nu e prea grozav să fii închis, primul lucru care îl descoperi, este ca exsita ziduri şi gratii, şi un simţ acut al separării de lumea exterioară.

Separarea presupune o anumită distanţă de lumea din jur şi ceva care să bazeze sau să împiedice liberă circulaţi a gândurilor şi trăirilor între tine şi cei ce te înconjoară. Cei mai mulţi dintre noi, suntem specialişti de prestigiu în separare instruiţi cu devotament de părinţi, şcoală sau societate.

Opusul separării este conexiunea, legătura dintre universul tău şi a celorlalţi. A avea o legătură cu o altă fiinţă, înseamnă a permite experienţei tale afective să curgă spre celălalt fără temeri, fără distorsiuni, păstrând contactul cu adevărul din tine.

Această atingere între miezurile a două fiinţe umane creează o punte a acceptării felului tău de a fi.

Fără contact iubirea este de neînchipuit!

Era odata un rege care avea 4 neveste.

Cel mai mult o iubea pe cea de-a patra sotie, pe care o imbraca cu straie din cele mai scumpe si o trata cu cele mai fine delicatese. Ii dadea tot ce era mai bun.
De asemenea o iubea si pe cea de-a treia sotie si ea era cea cu care se mandrea cel mai mult in fata regatelor vecine. Totusi, regele traia cu teama ca aceasta sotie il va lasa intr-o zi pentru un altul.

Regele o iubea si pe cea de-a doua sotie. Ea era confidenta lui si era intotdeauna draguta, intelegatoare si rabdatoare cu el. De cate ori regele avea o problema, putea avea incredere in ea ca il va ajuta sa treaca peste momentele grele.

Prima sotie a regelui era foarte loiala si isi adusese o mare contributie in mentinerea regatului. Totusi, regele nu o iubea pe prima sotie. Desi ea il iubea cu adevarat, el de abia o observa! Intr-o zi, regele simti ca sfarsitul ii este aproape. Se gandi la viata lui plina si isi spuse: “Acum am 4 sotii cu mine, dar cand voi muri, voi fi singur.”

O intreba pe cea de-a patra nevasta: “Te-am iubit cel mai mult, ti-am daruit cele mai frumose haine si ti-am aratat cea mai mare grija. Acum, eu am sa mor, vrei sa vii cu mine si sa-mi tii companie?” “Nici vorba!” replica cea de-a patra sotie, si pleca fara un alt cuvant.Raspunsul ei strapunse inima regelui ca un cutit.

Regele o intreba si pe cea de-a treia sotie: “Te-am iubit toata viata mea. Acum ca mor, vrei sa vii cu mine si sa-mi tii companie?” “Nu!” veni raspunsul celei de-a treia sotii. “Viata e prea buna! Cand vei muri, ma voi recasatori!” Inima regelui se stranse de durere.

Apoi o intreba si pe cea de-a doua sotie: “Intotdeauna am gasit la tine intelegere si ajutor si mereu ai fost acolo pentru mine. Cand voi muri, vrei sa vii cu mine si sa-mi tii companie?” “Imi pare rau, nu te pot ajuta de data aceasta!” replica cea de-a doua sotie. “Te pot doar inmormanta si veni la mormantul tau.” Regele fu devastat si de acest raspuns.

Apoi se auzi o voce: “Eu te voi urma oriunde vei merge!” Regele se uita imprejur si vazu ca cea care rostise aceste cuvinte era prima sotie. Era atat de slaba, pentru ca suferise mult din cauza foamei si a neglijarii sale. Adanc indurerat, regele spuse: “Trebuia sa fi avut mult mai multa
grija de tine cand am avut ocazia!”

In realitate, noi toti avem 4 sotii in viata noastra: Cea de-a patra sotie este TRUPUL nostru. Indiferent cat timp si efort investim in a-l face sa arate bine, el ne va lasa cand murim. Cea de-a treia sotie este AVEREA noastra. Cand murim, merge la altii.Cea de-a doua sotie este FAMILIA SI PRIETENII. Indiferent cat de apropiati ne-au fost in timpul vietii, ei nu pot decat sa vina la mormantul nostru dupa ce nu mai suntem.

Prima sotie este SUFLETUL nostru. Adesea este neglijat in goana dupa averi, bunastare si putere sau in goana dupa iluzii desarte, uitand ca iubirea curata si sincera iti face viata frumoasa si spiritul sa traiasca si dupa.Si totusi, SUFLETUL este singurul care ne va urma oriunde vom merge.

Doar judecata mintii poate determina “falsitatea” celorlați… Însă ea este subiectivă și superficială, căci se raportează la propriile noastre percepții, convingeri și șabloane mentale… care deseori diferă de valorile, dreptățile, adevărurile și percepțiile celorlalți. De aceea, prin a “elimina” din viața noastră persoanele care nu ne plac, doar pentru că nu corespunde așteptărilor și șabloanelor noastre mentale… sau prin eschiva de a ne asuma consecințele propriilor atitudini și vieți, manifestate în baza unor atitudini, convingeri și credințe diferite de ale lor, nu facem altceva decât să ne risipim fericirea și viața. Iar prin atitudinea în sine, nu devenim nici mai buni și nici mai puțin vinovați decât cei pe care-i judecăm sau învinovățim pentru propriile eșecuri, nemulțumiri și neîmpliniri.
Desigur, atunci când percepem că mediul în care trăim sau persoanele de lângă noi sunt sau devin ostile și potrivnice propriilor noastre valori etice și morale, și împiedică exprimarea devenirii noastre prin măreția propriei ființe și iubiri, putem alege, fie să ne schimbăm atitudinea și percepția față de ceilalți prin acceptare, fie să ne detașăm prin iertare, de ceea ce ne este ostil și neprielnic.

Autor: Sandor Kasza

Purificarea – scopul ei: ca lumina noastră să se cufunde în lumina divină

“Tot ceea ce ne înconjoară este viu, fiți conștienți de acest lucru, fiți atenți cu plantele, cu animalele și chiar cu pietrele. Mergând în natură, dacă treceți pe lângă o piatră, opriți-vă, mngâiați-o și spuneți-i: „Mai ai răbdare, într-o zi vei fi eliberată din această închisoare.” Ea vă va fi recunoscătoare pentru cuvintele frumoase. Fiindcă o ființă este acolo, închisă, așteptând ca acel bloc de piatră să se spargă în bucăți și să-și găsească libertatea. Rămășițele pietrei se află în cele mai bune condiții pentru a putea evolula: ele devin încet-încet un material asimilabil pentru regnul vegetal.
Îi mai puteți spune pietrei: „Admir rezistența ta: de secole ești aici, expusă ploii, gerului, caniculei și supărți fără să te plângi. Dăruiește-mi puțin din rezistența ta, din soliditatea ta.” Dacă repetați deseori acest exercițiu cu iubire și încredere, rezistența, stabilitatea ce le posedă piatra vor pătrunde în voi și veți ști apoi să le manifestați în viață.”

Omraam Mikhaël Aïvanhov

Charles Haanel – Cheia Universala – Partea XV – Introducere

INTRODUCERE – PATREA XV

Exeprimente realizate pe paraziţii găsiţi pe plante indica că şi cea mai joasă formă de viaţă este capabilă să profite de legea naturii. Acest experiment a fost realizat de către Dr. Jacques Loch, membru al Institutului Rockeffeller.

„Pentru a obţine materialul de studiu, tufe de trandafiri în ghiveci sunt puse în încăpere şi plasate în faţa unei ferestre închise. Dacă plantele sunt lăsate să se usuce, paraziţii, care înainte nu aveau aripi, se transformă în insecte zburătoare. După metamorfoza, animalele părăsesc plantă, zboară spre fereastră şi apoi se târăsc în sus pe sticlă”.

Este evident că aceste insecte minuscule au realizat că planta pe care se aşezaseră a murit şi că de aici înainte nu-şi mai pot asigura hrana din această sursă. Singura modalitate prin care se pot salva este să dobândească temporar aripi şi să zboare, ceea ce au şi făcut.

Dragi cititori,

însemnările care urmează vor încerca să exploreze ascunsele capcane ale evoluţiei spirituale sau, să le spunem, ispitele evoluţiei spirituale.

S-ar putea pune întrebarea: de ce apar ispitele în calea celor ce evoluează? De ce nu apar şi înainte? Răspunsul este că numai atunci când încerci să ieşi din apa îţi dai seama de diferenţa de densitate dintre apă şi aer.. Atunci simţi greutatea deoarece o vezi din afara ei.

Înainte de orice, aş dori să menţionez că nu este scopul celor de faţă să promoveze un iluzoriu sentiment de perfecţiune umană. Oricât de evoluat este un spirit, atâta timp cât se afla într-un corp fizic dens pe bază de carbon, va face ceea ce percepem că “greşeli” şi va manifesta ceea ce percepem că imperfecţiuni. După cum am sugerat în însemnările precedente, măiestria de Sine nu înseamnă că nu greşeşti niciodată, dar înseamnă că sesizezi şi înveţi din aşa numitele greşeli.

Purificarea – scopul ei: ca lumina noastră să se cufunde în lumina divină

Purificarea – scopul ei: ca lumina noastră să se cufunde în lumina divină “Lumina este chiar esența universului, și printr-o lucrare a gândului putem extrage câteva particule pentru a le asimila propriei noastre substanțe. Noi găsim această lumină mai întâi în soare, dar și în aer, în apă și în toate alimentele ce ne servesc zilnic ca hrană.
De îndată ce posedăm puțin din această lumină, avem toate posibilitățile de a o amplifica. Cum? Făcând-o să fuzioneze cu lumina divină. Ea aspiră mai mult ca orice la această fuziune. Există însă niște condiții: trebuie ca în sufletul nostru calea ce duce până la lumina divină să fie curățată de toate impuritățile, pentru că aceste impurități împiedică fuziunea. Purificându-ne, facem să dispară obstacolele ce separă lumina noastră de lumina Domnului. Până în ziua în care ele vor forma o singură lumină și nimic nu le va putea separa.”

Omraam Mikhaël Aïvanhov

Oamenii nu vor să se schimbe. Ei doar afirmă acest lucru pentru că, de multe ori, iluzia de a vrea ceva devine suficiență și justificare la ATÂT-ul din viața personală.

Ai dureri de coloană vertebrală în zona lombară sau lombo-sacrată? Ai hernie de disc, discopatie sau orice alt diagnostic care denumește o afecțiune dureroasă a zonei șalelor?
Te invit să citești următoarele rânduri.

Schimbarea este unul dintre cele mai grele lucruri de făcut în viaţă.

Aproape zilnic ne propunem să aducem ajustări, îmbunătățiri, schimbări în viața și traiul nostru. Nu există zi să nu ne promitem în barbă că „de mâine voi face altceva, altfel decât până acum”, dacă ceea ce am avut ne-a nemulțumit profund sau îi deranjează pe cei din jurul nostru.

Afirmăm sus și tare că vrem schimbare, hrănindu-ne cu privirile (interpretate de noi ca) admirative ale ascultătorilor, cu încurajările apropiaților, cu iluzia că putem și suntem în stare. ATÂT!

De cele mai multe ori, acestea sunt doar justificări ale incapacității noastre de a depăși o limită confortabilă și justificativă a vieții de până atunci.

Schimbarea e deranjantă.
Ea dislocă mari cantităţi de noroi adunat cu multă grijă, zi de zi, în corpul, inima şi sufletul nostru.
Pentru că implică multă determinare şi credinţă atât în forţele proprii, cât şi într-un viitor cu nuanţă mult mai curată, caldă şi roz decât până atunci, dar necunoscut, incalculabil şi imposibil de controlat.

„De mâine mă las de fumat!.
„După revelion nu mai pun o picătură de alcool în gură”.
„Jur să nu te mai bat vreodată, măi nevastă (sau copil)”.
„După Paște (sau Crăciun), sau de săptămâna viitoare, mă apuc de cura de slăbire”….etc.

Sunt doar câteva exemple de afirmații și promisiuni făcute cu hotărâre, chiar cu anumită mândrie. Dar, de cele mai multe ori, acestea sunt doar…vorbe goale. Că doar nu ne doare gura să dăm din ea, nu-i așa? De cele mai multe ori este forma maximă de scuză la „Ăsta/asta sunt, și nu am chef să fac ceva pentru a mă schimba. Mie mi-e confortabil aici, dacă vrei schimbă-te tu. Ia de-aici câteva vorbe și mulțumește-te că fac și atât!”.

Amânarea schimbării și găsirea de scuze au devenit un „sport” practicat, din păcate, mai des decât cel al luării taurului de coarne, asumării de riscuri și a schimbării cu orice preț a ceea ce ne-a făcut rău. Este, de fapt, încercarea de auto-justificare a pragului pe care nu putem, nu vrem sau nu suntem în stare să-l depășim pentru a obține altceva de la viață decât ATÂT-ul de până atunci.
Este triumful teoriei asupra practicii, al comodității asupra necunoscutului, al răului știut asupra binelui posibil.
Este proclamarea consistenței noastre din acel moment.
Este declarația noastră de existență din viața de până atunci.
Este ATÂT-ul real în comparație cu un potențial AȘ PUTEA…
Este minciuna care ne asigură supraviețuirea călduță de la o zi la alta, în locul unui „mâine” incalculabil și incontrolabil.
Este imobilitatea care omoară sufletul și dezintegrează spiritul.
E oglinda noastră din acel moment.

De ce mâine, de ce nu schimbi ceva de azi?
Pune-ţi întrebările: “ce am de pierdut dacă…?” şi “ce am de câştigat dacă…?”, şi fii cinstit(ă) şi corect(ă) în răspunsuri.
De ce amâni?

De ce rămâi lângă partenerul(a) care te ignoră, te batjocoreşte şi îţi arată în fiecare secundă cât de neînsemnat(ă) eşti pentru viaţa sa? Pentru că are bani iar tu ai impresia că nu te-ai descurca fără sprânceana sa ridicată? Pentru că eşti deja îngrozit(ă) de mutrele vecinilor şi de veşnicul iad în care vei arde, în conformitate cu cei care propovăduiesc un Dumnezeu răzbunător şi uşor iritabil pe motiv de păcate, care (zic ei că) te vrea mic, umil, tăcut, cuminte, naiv şi credul?
De ce alegi să rămâi la un loc de muncă prost plătit, în care ești tratat ca un sclav pe plantație, în loc să îți creezi tu munca pe care ai face-o cu plăcere, fără stres, și ai încasa și bani?

De ce accepţi să înghiţi umilinţe şi nedreptăţi care te devalorizează şi te anulează ca om, ca suflet, ca spirit, ca entitate, ca esenţă divină?
Cu ce este mai bun cineva care calcă în picioare tot ce e pur, faţă de tine care ai pretenţia că îi respecţi pe alţii?
Îţi spun eu: acela sau aceea are prea mult respect faţă de sine, pe când tu nu mai ai, ţi l-au anulat cei cărora le-ai înmânat “volanul” vieţii şi al destinului tău.

Diminuarea sau dispariția respectului în ochii proprii duce la probleme de coloană vertebrală, în special în zona lombară sau lombo-sacrată, deoarece aceasta este zona care ne permite rotirea, răsucirea, aplecarea coloanei. Adică exact mișcările necesare pentru a ne orienta, la propriu sau la figurat, în viață.

Hernia de disc apare, în special, la persoanele care trăiesc în situații care le repugnă, dar nu pot, nu vor sau amână de o viață să se rupă de ceea ce le alungă viața din propria viață.

De obicei, în aceste situații este afectată și musculatura paravertebrală, adică cea situată de-o parte și alta a coloanei, cu rol de susținere. Se poate spune că persoana în cauză se simte nesprijinită, neajutată în fața greutăților.

Și dacă tot pomenim de singurătate, de senzația de „pește pe uscat”, corpul încearcă să ajute oprind eliminarea apei din corp, retenția ei, ceea ce duce la edeme, și la apariția aspectului pufos al persoanei. De fapt, majoritatea celor catalogați drept „grași” au o mare retenție de apă, sunt umflați.

Alterarea respectului în ochii proprii poate duce și la…probleme oculare, de vedere. „Nu văd nicio scăpare din această situație”. Iar subconștientul ia de bună această informație, și dă comanda corespunzătoare, pentru că el ascultă și nu contrazice pe nimeni.

Când te-ai întrebat ultima dată ce îți place ȚIE să faci pentru a fi liniștit(ă), împlinit(ă) și plin(ă) de energie?
Când vei înceta să te întrebi cum să faci pentru ca celorlalți să le fie bine, să fie mai fericiți, chiar cu prețul nefericirii și robotizării tale?

Dacă vei fi sincer(ă) cu tine, vei vedea că singurele lucruri pe care le vei pierde vor fi apăsarea sufletească şi tensiunea în care te-ai obişnuit să supravieţuieşti zi de zi, nesiguranţa şi neîncrederea în tine şi în zâmbetul curat, vei pierde oboseala de a-ţi trăi viaţa.
În schimb îţi vei recâştiga încrederea în tine, în forţa ta creatoare, cea care “ţese” vitalitatea şi îţi consolidează credinţa în valoarea ta extraordinară; îţi vei readuce lângă tine zâmbetul pur, acela care vine din inimă şi vei începe să vezi lucrurile altfel, ca şi cum un văl ţi s-a luat de pe ochi. Vei găsi soluţii şi vei începe să trăieşti cu adevărat aşa cum vrei şi pentru că vrei TU, nu pentru că aşa ţi-au ordonat “stăpânii”.
Pentru că va dispărea frica, aliata şi însoţitoarea ta de până atunci.
Pentru că te vei regăsi.
Pentru că îţi vei rescrie singur(ă) definiţia TA!

Oamenii nu vor, de cele mai multe ori, să se schimbe. Pentru că în adâncul sufletului nu cred că pot, că ar fi în stare, că ar supraviețui.
Nu vor să-și pună întrebări incomode pentru a obține răspunsuri neplăcute.
De prea multe ori aleg să ignore imaginea distorsionată pe care o văd în oglindă şi care urlă neputincioasă, cerând să i se redea libertatea şi liniştea.
Ei preferă să folosească vorbe, ignorând să observe pe fața apropiaților și în ochii lor dezamăgirea de a încălca propriile promisiuni, pe care nu le-a cerut nimeni.

Oamenii nu vor să se schimbe. Ei doar afirmă acest lucru pentru că, de multe ori, iluzia de a vrea ceva devine suficiență și justificare la ATÂT-ul din viața personală.

Fii tu altfel.

Fă schimbarea pe care o vrei şi nu mai amâna.
Vei pierde doar frici, dar te vei recâştiga pe tine.
Iar eu cred cu tărie în acest premiu!

Binețe, cititorule!

dr. Edith Kadar
Arad, 14 iulie, 2013
revizuit şi adăugit la 22 noiembrie, 2013, cu ocazia multor schimbări făcute în viaţa mea.