Monthly Archives July 2014

OMRAAM MIKHAEL AIVANHOV
Spiritul şi materia

Conferinţa din 31.08.1983

Materia nu este nimic fără spirit, dar fără materie spiritul nu se poate manifesta

Lectura meditaţiei zilei

Problema spiritului şi a materiei este infinită căci, sub alte forme, spiritul şi materia înseamnă bărbatul şi femeia, pozitivul şi negativul, emisivul şi receptivul, cerul şi pământul. Nimic nu este mai important decât aceste două principii. Dar trebuie înţelese care sunt locul şi rolul lor, pentru a nu privilegia pe unul în detrimentul altuia. Oamenii au, mereu, tendinţa să meargă spre extreme, sau să se concentreze numai asupra materiei, abandonând spiritul. Ceea ce se întâmplă la ora actuală, ocupându-ne de materie fără a introduce spiritul, ea rămânând inertă, neanimată. Trebuie introdus spiritul pentru ca materia să devină vie, expresivă. De ce un bărbat, sau o femeie, pot deveni atât de atrăgători, atât de expresivi? Din cauza spiritului care se află în ei şi care le animă materia. Este adevărat, că la moarte, când spiritul iese din om, nu rămâne decât să-l înmormântăm pe om, nu-l mai iubim. Spiritul face totul prin materie, materia nu este nimic fără spirit, dar, fără materie spiritul nu se poate manifesta.

Iată o pagină, dragii mei fraţi şi surori, care este foarte importantă. Pentru că dacă vă veţi închipui că oamenii au cunoştiinţe adevărate, juste, despre cele două principii, spirit şi materie, vă înşelaţi. Este atât de obscur, atât de îndepărtat, de conştiinţa lor. Puneţi-le întrebarea şi veţi vedea că nu au lămurit problemele de mai sus: ce este materia, şi ce este spiritul. Şi mai ales, acum, ştiinţa, care a descoperit particule şi lucruri extraordinare…, deci, dacă le puteţi enumera, mereu ea descoperă particule, chiar mezomi, electroni. Şi eu am găsit, am spus, într-o conferinţă, că am făcut cercetări asupra materiei, şi am descoperit particule pe care le-am numit poltroni, da, pentru că denumirea particulelor se termină în “tron” la sfârşit, da.
Şi, acum, oamenii gândesc că totul se află în materie, este materia. Dar, cum se face că nu s-au gândit că materia, dacă nu avea această forţă înăuntrul ei, această energie – pe care au descoperit-o, servindu-se chiar de ea, pentru a distruge materia pe cale atomică, pulverizand-o, oh, ea degajează forţa ascunsă în interior – ei bine, ei nu şi-au dat seama că materia conţine forţe şi că însăşi materia nu există, este un fel de energie condensată, da, ei nu au înţeles aceasta. Ei gândesc că o bucată de cărbune, singură, poate face să se urnească un tren cu o sută de vagoane, care să ocolească de mai multe ori Pământul, folosind energia conţinută în cărbune.
Iar dacă vă gândiţi puţin, judecaţi, toţi aceşti munţi, aceste stânci, întregul pământ, este formidabil. Fiindcă am călătorit aproape în toată lumea, şi am văzut munţii, stâncile, arborii, mă gândeam, îmi spuneam, ce este această energie conţinută în munţi, nu ne putem imagina, ne depăşeşte. Şi, dealtfel, nimeni nu poate avea o imagine clară despre ce există, ca energie, înmagazinată în pământ, iar pământul, ce este pământul, nimic în comparaţie cu soarele şi chiar cu celelalte planete. Iar când ştiinţa ne spune că soarele este de un milion de ori şi jumătate mai mare ca pământul, ne putem oare imagina cât de mare este soarele. Ei nu. Ah, dar îl putem vedea mic, mic, aşa ca o portocală. Ei da, există distanţe, legi care determină mărimea obiectelor când se reflectă pe retina noastră distanţa. De ce soarele este aşa de mic? Iar, în realitate, nu ne putem imagina o planetă de două ori, de trei ori mai mare ca Pământul. Dar de un milion şi jumătate mai mare? Oh, lá, lá!
Cum se face că savanţii n-au ajuns să descopere lucruri cu adevărat reale, ca Ştiinţa Iniţiatică care ne instruieşte? Fiindcă materia dispare îngropată în lucruri atomice, nu există, atunci, decât energie. Şi iată cum, Ştiinţa Iniţiatică, ne-a revelat că totul, la început…, chiar înaintea creaţiei lumii; Domnul – care dorea crearea universului, şi care era de o chintesenţă pe care nu ne-o putem imagina, nefiind tangibil, terestru, nu putem avea vreo idee – atunci, El, a emanat ceva din El. Şi ce a emanat El, mai întâi? Oh, a fost lumina, focul şi o parte, apoi… deci, era primul element apărut în univers, focul. Iar o parte din foc s-a condensat şi a produs aerul. Deci, aerul nu este nimic altceva decât o condensare a focului. Şi apoi, o parte a aerului s-a condensat şi a apărut pământul, ştiinţa n-a descoperit, încă, toate acestea, da.
Atunci ce este pământul? Ei bine, este o condensare a focului, a unei energii, a unei forţe. Şi după, se poate face contrariul? Ei da, condensarea, ajungerea la a subtiliza într-atât, încât totul revine la lumină, la foc. Şi astfel Ştiinţa Iniţiatică a găsit aceste două cuvinte care explicau enorm de multe lucruri: “Solve şi coagula”; erau două cuvinte latineşti, “solve”, adică a face să se dilueze lucrurile, până a le face invizibile, iar lucrurile invizibile, de a le face palpabile, vizibile, concrete, iată “coagula”, adică a condensa. Şi peste tot, tot, vedem aceste fenomene.
Când priviţi, mai întâi, cerul, nu este nimic, este transparent, limpede, clar, iar după un timp se formează norii, chiar negri şi groşi. Şi cum se întâmplă oare? Ei bine, aşa, câteva entităţi se joacă de-a “solve” şi “coagula”, sunt chiar îndrăgostite de aceste două cuvinte. Şi apoi le întrebaţi, cu gentileţe, despre “solve”, ele vă ascultă şi, din nou, dispar dincolo. După puţin timp vă apare o tumoare undeva. Ce este această tumoare? Este coagula, ceva în voi s-a coagulat, se îngroaşă, vă deranjează, devine… chiar chirurgia este obligată să se amestece! Dar dacă cunoaşteţi anumite legi, ca “solve”, puteţi face să dispară aceste coagulări, da. Peste tot nu există decât solve, decât coagula, chiar şi pentru copil, priviţi. Mai întâi ce a fost el? Oh, un gând, o idee şi după ce această idee s-a ridicat în aer, a devenit lichidă, apoi solidă, chiar şi oasele se află aici. Deci, din nou coagula. Şi apoi? Apoi, când suntem în cimitir, devenim solve, din nou totul dispare, totul se descompune în aer, în apă… şi nu mai este. Deci este solve, nu se vede decât aceasta. Şi priviţi pe pământ coagula, sunt oameni care se nasc, şi apoi apare solve, ei dispărând, dispărând…
Există, deci, un echilibru extraordinar care este dirijat de Inteligenţa Cosmică, cum să facă acest solve, şi cum să facă această coagula. Chiar dacă vă revelez numele meu, Omraam, da, el se bazează pe aceste două legi: solve şi coagula. V-am vorbit, în trecut, de ce mi s-a dat acest nume, şi care este latura solve, şi care aceea coagula. Om înseamnă solve. Când se pronunţă cuvântul Om sau Aum, tot ce este negativ se descompune, dispare, tot ce este rău, impur. Dar când dorim să condensăm calităţile, virtuţile, cerul, concretizat aici, pe pământ, este Raam; Raam concretizat. Iată solve şi coagula, Omraam, da. Da, este formidabil. Puteam să nu v-o spun, dar am decis aşa, aşa mi-a venit, poate textul o fi greşit…
Acum, eh, dacă aţi şti că şi înţelepciunea şi dragostea, de asemenea, sunt solve şi coagula! Când doriţi să slăbiţi, să slăbiţi înseamnă solve, ah, ghidaţi-vă asupra înţelepciunii, meditaţi, gândiţi, studiaţi, şi veţi deveni, atunci, slab ca un cui. Iar dacă vreţi să vă îngrăşaţi, dragostea. Dragostea, oh, lá, lá, nu veţi trece prin uşă, dragostea acumulează. Savanţii nu cunosc acestea, ei caută remedii pentru a slăbi, căuta, dar totul este minciună. Ei vă spun: “Iată, trebuie plătit atât şi atât, şi atunci veţi slăbi”. Nici un remediu nu este eficient, cu excepţia înţelepciunii. Da, dar atunci mă veţi întreba: “De ce nu slăbiţi?”. Din cauza iubirii, da, da, fiindcă, dacă aş rămâne în înţelepciune, vor exista mereu defecte, lacune, slăbiciuni, vicii. Dar iubirea, iubirea care este oarbă, acceptă, nu vede, continuă să iubească. Şi priviţi, oamenii nu au destulă iubire, ei analizează, disecă, gândesc, iar oamenii graşi posedă mai multă dragoste, da, este adevărat. Şi dealtfel, oamenii cei mai activi, cei mai dinamici, creativi, întreprinzători, au o mică “bomboană” aici, vedeţi, da, iar alţii sunt incapabili de a face ceva.
Să căutăm, acum, un aspect privind materia şi spiritul. Există multe. De exemplu, bărbatul şi femeia, înseamnă ceva simbolic, fiindcă, luaţi în plan fizic, amândoi sunt materie, dar simbolic, în domeniul interior, există o diferenţă, pentru că principiul masculin este emisiv, şi principiul feminin este receptiv. De exemplu, soarele, care este masculin, emisiv, care hrăneşte, trimite, luminează, iar pământul primeşte, fertilizează, produce, hrăneşte omenirea. Dar, în realitate, dacă ne gândim, ne oprim asupra corpului fizic, amândouă sunt materia, iar înăuntru amândouă sunt spirit, numai polarizate diferit, dar sunt spirit lăuntric amândouă. De ce ne adresăm unei femei “Suflet din sufletul meu”? Deci este un suflet, da. Dar de ce nu spunem “Spirit din spiritul meu”? Este curios, eu am observat că lipseşte ceva. Se spune “Suflet din sufletul meu” şi niciodată “Spirit din spiritul meu”!
Şi deci femeia, care, simbolic vorbind, reprezintă materia, iar bărbatul, la fel, spiritul – dar în realitate, adesea, se întâmplă, ei bine, ca femeia să fie mai spirituală, care este mai materialistă. Priviţi, chiar, în general femeile sunt mai bine pregătite pentru activitatea spirituală, ezoterică, mistică, poetică, iar bărbaţii, ei bine, au afaceri, îşi critică soţiile. E păcat că bărbaţii sunt mai materialişti, în loc de a fi spiritualişti, da.
V-am spus, într-o zi, de ce materia se îndreaptă, mereu, către spirit? Pentru a fi spiritualizată! Şi de ce, spiritul, se îndreaptă mereu către materie? Pentru a fi materializat! Şi este adevărat! Iată un punct de vedere asupra căruia oamenii nu s-au aplecat la studiu. Iar când concep un copil, femeia se va lăsa pe spate, va privi în sus, spre iubitul ei, către cer, iar el, ei bine, va privi spre pământ, spre femeie. Deci, dacă el este spiritul, el va coborî către materie; şi dacă ea este materia, ea va dori să se spiritualizeze. Priviţi, este extraordinară această poziţie. Ştiţi că nici bărbatul, nici femeia, nu s-au oprit pentru a interpreta această situaţie, de ce este aşa, da.
Este adevărat, în lumea întreagă, materia, arborii – subtanţele lor –, insectele, plantele, florile, totul evoluează, adică merge spre spirit, spre înălţime, iar spiritul coboară pentru a însufleţi insectele, animalele, păsările, peştii, oamenii. Este adevărat, spiritul coboară, nu are nevoie să urce, fiindcă este deja în înălţimi, el coboară, dar materia, care este foarte joasă, condensată, are nevoie de a fi însufleţită. Vedeţi, acum, că problema materiei şi a spiritului nu este foarte clară în mintea oamenilor, da. Proba, acum numai materia contează, oamenii au abandonat spiritul, partea spirituală nefiind importantă, ei se scufundă în materie, şi aici este un mare defect, o mare lacună, fiindcă urmează, apoi, evenimente teribile, războaie, revoluţii, distrugeri, catastrofe, deoarece, atunci când se dă prioritate materiei, spiritul slăbeşte, nu mai există acea lumină, nu se mai poate prevedea, ghici, nu se pot lua precauţii, toate catastrofele apar.
De ce, oare, acum nu se gândeşte decât asupra materiei, nu există decât ea, şi nu s-a observat, nici măcar, un fenomen, un eveniment care există aici, este cunoscut de o lume întreagă?! De ce corpul devine un cadavru fără spirit? Nu mai vorbeşte, nu mai mişcă, nu se mai exprimă, şi nefiind atraşi de ceva mort, ne grăbim să-l înmormântăm. Şi cine produce această frumuseţe, această splendoare, această manifestare, această inteligenţă? Ei bine, era spiritul! Şi de ce, oamenii, sunt atât de proşti, de ignoranţi, neobservând aceasta, neconstatând că spiritul aduce tot, tot, tot, iar corpul, adică materia fără spirit, este neînsufleţită. Vedeţi măreţia, profunzimea, imensitatea prostiei şi stupizeniei omeneşti. Da. În loc de a lucra pentru ca spiritul să fie expresiv, ca el să se dezvolte, să devină luminos, formidabil… el, omul, nu se ocupă decât de materie, şi deloc de spirit. Şi atunci materia devine atât de opacă, ternă, impenetrabilă, încât spiritul nu poate să se manifeste în ea. Iată cazul vremurilor noastre, da, da.
Iar acum, dacă şi bărbaţii, ştiind ce este…, care este valoarea spiritului, se vor ocupa de spirit, pentru a-i oferi mai multe manifestări, mai mult spaţiu, timp, energie, activităţi, sub tot felul de forme, ca emanaţii, ca lumină, bunătate, iubire, puritate, şi de ce? Fiindcă vor fi mai însufleţiţi, mai atrăgători, perfecţi, minunaţi, şi vor fi mai mult iubiţi. Şi de ce, acum, toată lumea este nefericită? Fiindcă nu este iubită, nu este atrăgătoare, pentru că au lăsat deoparte latura spirituală; materia nu poate atrage, spiritul este cel care atrage. Atunci, dacă femeile doresc să devină atrăgătoare trebuie să se ocupe de spirit, iar ele ştiu aceasta. Vedeţi, deci, dragii mei fraţi şi surori, cât de departe merg lucrurile. Ce concluzie pot trage eu, oh, lá, lá, lá, numai aceste două cuvinte: importanţa spiritului! Ei da, dar…
Să luăm afirmaţia de mai sus că oamenii iubesc extremele. Ce vrea să spună aceasta? Ei bine, înseamnă că cineva, care vine lângă mine, care a scris cărţi, conferenţiază, este cineva. Şi după câteva zile, petrecute aici, mi-a spus: “Oh, Maestre, credeam că ştiu multe, tot, şi acum văd că nu ştiu nimic”. Îl privesc cu înţelegere şi îi spun: “În primul caz, nu v-aţi aflat în adevăr, şi nici acum nu sunteţi, ci undeva între cele două”. Ei bine, oamenii merg mereu spre extreme, şi în loc de a se afla undeva, la mijloc, între ştiinţă şi ignoranţă, fiindcă ştiu, totuşi, câte ceva, şi nu ştiu altele; deci, ar trebuie să se afle între cele două, ei merg spre extreme, ah, i-am observat, sunt foarte dezvoltate aceste tendinţe. Şi ce vedem despre acest subiect, al materiei, şi al spiritului? Atunci, unii care merg în extrema materiei, se materializează complet, nu mai au nimic spiritual în ei, şi alţii, care au neglijat materia, renunţă la tot, merg în spiritualitate numai, ei bine, ei pleacă, părăsesc pământul. De ce? Fiindcă nu este aşa, trebuie amândouă, trebuie un echilibru, o măsură, şi această măsură este greu de găsit. Cât trebuie să ne ocupăm de materie şi cât de spirit. Şi cum oamenii nu o ştiu, în curând ei devin mai materialişti, şi acolo unde sunt se află materia, îngrăşământul chimic, sau sunt atât de spiritualizaţi, nemaiexistând viaţă pentru corpul lor, nu mai mănâncă, nu mai beau, nu se mai îngrijesc, iar atunci spiritul merge spre regiunea sa, corpul fizic rămânând neînsufleţit. Ei nu, dragii mei, nu trebuie exagerat. “Un Sfânt exagerat, nu place lui Dumnezeu”. Ah, deci trebuie să ne gândim, de ce materia? Pentru că materia este mijlocul, calea, pentru spirit, de a se manifesta aici, aici, în planul fizic, fiindcă el se manifestă în înalt, fără corp, fără materie. Dar, pentru a se manifesta, aici, îi trebuie un material, un corp fizic, altfel nu va fi văzut, simţit, atât este de subtil, aproape inexistent; de aceea îi trebuie materia, pentru a putea vorbi, gesticula, a se exprima. Ei bine, oamenii nu ştiu aceasta, ei exagerează.
Iar acum vă voi spune cât trebuie pentru spirit, şi cât pentru corpul fizic. Şi, de unde ştiu eu aceasta? Uite aşa, prin întâmplare, hazard, aşa mi-a fost revelată. Într-o zi m-am oprit asupra problemei condamnării lui Iisus de către farisei şi saduchei, aceştia, căutând un motiv, un pretext, pentru a-l acuza în faţa lui Pilat. Şi atunci i-au spus: “Trebuie să plătim dijma Cezarului sau nu?”. Iar el a văzut atunci, fiind atât de inteligent, le-a citit gândurile, a înţeles capcana, şi a spus: “Daţi-mi un ban”. Şi când i-au dat: “Oh, a cui este imaginea aici? – A Cezarului. – Ei bine, daţi Cezarului ce este al Cezarului, şi Domnului ce aparţine Domnului!”. Dar el nu a spus cât, şi Biserica nu a găsit cât Cezarului şi cât Domnului, da, dar eu am găsit. Veţi vedea acum.
Luaţi, acum, ceva, de exemplu o bucată de lemn şi ardeţi-o, pentru a vedea ce trebuie să daţi Cezarului şi ce Domnului. Şi iată focul, flăcările, vaporii şi aerul, gazele, oh, trei sferturi merge spre Domnul, şi numai un sfert Cezarului, adică pământului, respectiv cenuşa. Oh, trebuie dat numai un sfert materiei, şi trei sferturi Domnului, da, este matematic. Chiar dacă voi veţi fi arşi, va fi la fel, trei sferturi vor merge la Domnul, şi un sfert la pământ. Deci, totul este construit aşa: trei sferturi şi un sfert. Luaţi pământul, este imens, ei da, dar oceanele sunt şi mai mari. Şi atmosfera, oh, nu se cunoaşte. Dar partea eterică? Deci, vedeţi, pământul este un punct mic de cenuşă, da. Toată natura este aşa, tot universul este aranjat în acest fel. Partea materială este foarte mică, iar restul mult mai larg, mult mai vast. Ei bine, oamenii nu s-au oprit asupra celor de mai sus. Ei ştiu, savanţii, câtă apă şi cât pământ există, iar aerul, atmosfera, nu prea ştie cât; iar partea eterică, care merge până la stele… Iată, de ce, am explicat într-o zi, ceea ce astrologii n-au făcut-o, spunând, acum, că oamenii sunt influenţaţi de stele, pământul la fel… şi cum să explici că ele acţionează, influenţează, străbătând spaţiul? Nu este posibil. Este posibil numai când ele sunt sudate, când se apropie, când sunt împreună. Şi iată că partea eterică a pământului atinge, deja, plantele, iar corpul eteric, al plantelor, îmbibă, deja, pământul. Iată de ce suntem influenţaţi, fiindcă s-au amestecat, dar nu laturile fizică, lichidă, atmosferică, nu, există limite. Dar partea eterică, merge până la… de aceea soarele şi pământul sunt legate, sudate, da, aceasta n-a fost explicată de către ştiinţă, şi nici astrologii n-au făcut-o. Deci lucrurile merg departe. Trei sferturi Domnului ce înseamnă asta? Ei bine, înseamnă a medita, a gândi, a studia, a fi viu, a face sacrificii, renunţări, şi puţin putem să ne hrănim, să bem, să ne îngrijim corpul, un sfert, dar nu în neştire, cum fac alţii, şi nu mai rămâne nimic Domnului. Atunci, chiar şi creştinii, nu au înţeles nimic! Priviţi-i cum trăiesc, numai pentru stomac şi sex, iar apoi spun că sunt copiii Domnului. Şi de ce vorbesc eu aşa? Pentru a le arăta că sunt departe, încă, de a înţelege ceea ce Iisus dorea să le dea… oh, lá, lá, lá…
Iisus spunea, de exemplu: “Fiţi perfecţi, aşa cum Tatăl vostru din Ceruri este”; a fost aceasta luată în consideraţie? Nu. Treburile conjugale, hrana păsărilor, din când în când mergem să aprindem o lumânare… Totul este foarte uşor. Nimeni nu se gândeşte la perfecţiune, şi tocmai aceasta o cerea Iisus, esenţialul. Nu poţi fi perfect, dacă eşti ignorant şi slab, de aceea trebuie să înveţi să te întăreşti, aici, trebuie să practici pentru a deveni un bun creştin, cum cerea Iisus. Dar toate acestea sunt glume, da. Ah, după oameni, ei se cred minunaţi, se felicită între ei… dar dacă ar vedea cum cerul mă vede, mă judecă, şi poate mă găseşte că sunt o nulitate, da. De aceea mă grăbesc, zi şi noapte, pentru a-i câştiga puţină simpatie, da. Şi eu sunt înăuntru, el mă vede, mă cântăreşte. Dar creştinii nu se gândesc la acestea. Ah, părerea altora, a prietenilor, a societăţii, asta contează, părerea altora. Dar acum, dragii mei, trebuie făcut ceva acum, trebuie să avansaţi, să vă perfecţionaţi, altfel viaţa nu are nici un sens. Şi, de ce am fost eu plasat acolo? Pentru a nu-i lăsa liniştiţi pe fraţii şi surorile mele, asta o văd clar, să le dau lovituri de picior, să-i cert, iată rolul meu, munca mea, da.
Iar ceea ce v-am spus, pe Stâncă, nu a fost auzit de toată lumea. V-am spus că ieri s-a întâmplat ceva într-un oraş din Franţa, nu mai ştiu care, dar voi îl cunoaşteţi. Grindina căzută a distrus acoperişuri, vegetaţia, viile, copacii, maşinile, oameni răniţi, miliarde de pierderi. Oraşul este declarat sinistrat. De ce? Cum s-a format grindina? S-a văzut la televizor, niciodată nu s-a mai văzut aşa ceva. Cum să o interpretăm? Ei bine, v-am avertizat că cele patru elemente vor începe să ne dea lecţii. Aşteptaţi, asta nu a fost totul; erupţiile vulcanilor, furtunile, inundaţiile, şi chiar incendiile, vedeţi ce s-a petrecut aici, şi mai ales în Corsica, mii de hectare au ars, la fel şi în alte locuri. Iar oamenii nu cred că cele patru miliarde de creiere pot acţiona asupra forţelor naturii, da. Ce este gândul? El nu acţionează? Ba da, este formidabil aceasta; când am văzut, la televizor, distrugerile, case întregi, grindina, distrugând cea mai mare biserică, vitraliile sparte, este nemaipomenit, nici bisericile n-au fost protejate.
Solve, coagula, bărbatul şi femeia. Ei bine, pentru mine nu este decât aceasta, bărbatul şi femeia, tot restul este descifrat, lămurit, din cauza bărbatului şi a femeii; da, sunt cheile care-mi deschid totul, bărbatul şi femeia.
Deci, pofta bună, dragii mei fraţi şi surori.

Un minut de meditaţie.

Copiii – adulții trebuie să le arate atenție și respect

“Viața copilului de vârstă fragedă rămâne încă un mare mister. Trebuie să o ocrotim atât cât este posibil, menținând-o într-o atmosferă de armonie, de puritate, chiar în timpul somnului. fiindcă el este receptiv la toți curenții care circulă în jjurul său. Corpul său astral doarme, el nu a intrat nici încă în posesia corpului său mental, dar corpul său eteric lucrează în mod activ și absoarbe curenții și elementele din atmosfera psihică. Dacă părinții sunt atenți la atmosfera ce o creează în jurul copilului lor, acesta va fi mai târziu rezistent, capabil să facă față loviturilor și durității vieții.
Atunci când copillul vine pe lume, părinții săi nu cunosc spiritul care îl locuiește. Ei trebuie să-și spună că acest copil nu le aparține, că este un fiu, o fiică a Domnului, ei dându-i numai un corp, adică un domiciliu. Cei care se apropie de copii trebuie să se comporte cu atenție și respect, pentru a-i ocroti. Ei trebuie să tremure la gândul că pot fi vinovați de niște cuvinte sau fapte rele ce vor distruge ceva în sufletul lor. Adulții care nu îi respectă pe copii vor fi într-o zi pedepsiți de Cer, iar pedepsele vor fi îngrozitoare.”

Omraam Mikhaël Aïvanhov

Charles Haanel – Cheia Universala – Partea XX – Introducere

INTRODUCERE – PATREA XX

Mulţi ani s-au purtat discuţii nesfârşite despre originea raului. Teologii neau spus că Dumnezeu este Iubirea şi că Dumnezeu este omniprezent. Dacă este adevărat atunci nu există loc unde să nu fie Dumnezeu. Atunci unde se afla Raul, Satana sau Iadul? Să vedem:

Dumnezeu este Spirit.

Spiritul este principiul Creativ al Universului.

Omul este făcut după chipul şi asemanrea lui Dumnezeu.

Omul este deci o fiinţă spirituală.

Singură activitate pe care o posedă spiritul este puterea de a gândi.

Gândirea este deci un proces creativ.

Toate formele sunt deci rezultatul procesului gândirii.

Distrugerea formei trebnuie să fie, de asemenea, rezultatul procesului gândirii.

Reprezentările fictive ale formei sunt rezultatul puterii creative ale gândului, că în Hipnotism.

Reprezentrile aparente ale formei sunt rezultatul puterii creative ale gândului, că în Spiritism.
Invenţia, organizarea şi munca constructivă de orice fel sunt rezultatul puterii creative ale gândului, că în concentrare.

Când puterea creativă a gândului se manifestă în beneficiul umanităţii, numim acel rezulatat bun.

Când puterea creativă a gândului se manifestă într-o manieră destructivă sau rea, numim acel rezultat rău.

Aceasta este originea binelui şi a raului; sunt doar cuvinte care au fost atribuite pentru a indica natura rezultatului procesului de gândire sau procesului creativ.

Gândul precede cu necesitate şi determină acţiunea; acţiunea precede şi determină condiţia.

Partea care urmează va arunca mai multă lumină asupra acestui subiect important.

OMRAAM MIKHAEL AIVANHOV

Porţile Ierusalimului Celest

Conferinţa din 07.09.1966 (Bonfin)

Conferinţă improvizată

Dragii mei, aţi auzit atât de mult vorbindu-se despre puritate zilele acestea… Dar este necesar, pentru că puritatea are aspecte foarte numeroase! Religia a prezentat-o, numai, sub aspectul castităţii; şi este ceva adevărat, castitatea este cuprinsă în puritate, dar ea nu oferă decât o viziune foarte incompletă a acesteia.

Astăzi, dacă doriţi, vă voi spune câteva cuvinte şi ne vom ocupa de cele douăsprezece porţi ale Ierusalimului Celest.
Stă scris în Apocalipsă: “Şi am văzut Cetatea Sfântă, Noul Ierusalim, pogorându-se din Cer, de la Dumnezeu… Şi avea zid mare şi înalt şi avea douăsprezece porţi, iar la porţi douăsprezece Îngeri şi nume înscrise deasupra, care sunt numele celor douăsprezece seminţii ale fiilor lui Israel. Spre răsărit trei porţi şi spre miazănoapte trei porţi şi spre miazăzi trei porţi şi spre apus trei porţi… Iar cele douăsprezece porţi sunt douăsprezece mărgăritare; fiecare din porţi este dintr-un mărgăritar”.
Veţi spune: “Cum să fie făcută fiecare poartă dintr-o singură perlă? Ar trebui să existe stridii gigante pentru a produce perle de o asemenea dimensiune! Unde se găsesc acestea? Sunt stridii şi în Înalt?”… Evident, aceste perle reprezintă un simbol. În ştiinţa ezoterică perla simbolizează puritatea şi ea este consacrată lunii prin analogie cu puritatea lunii.
Rolul unei porţi este de a permite trecerea dintr-un loc în altul, dacă nu pentru fiinţele umane, cel puţin pentru curenţi, forţe sau entităţi. Această problemă a porţilor este esenţială. Apocalipsa vorbeşte despre douăsprezece porţi ale Ierusalimului Celest (din Cabală), despre cele cincizeci de porţi ale lui Binah… Iar copilul care vine pe pământ nu trece şi el printr-o poartă? Fiinţa umană posedă, deci, şi ea porţi, şi nu numai porţi fizice, ci şi porţi spirituale. Deseori unele sunt închise, înfundate, iar puritatea face tocmai ca aceste porţi să se deschidă cu scopul de a lăsa să treacă numai entităţile celeste. Deocamdată, acest lucru nu vă este prea clar, dar aveţi răbdare…

Înregistrările clipelor luminoase – le putem regăsi în noi

“Cel mai mărunt eveniment trăit în existența noastră se înregistrează în noi: întâlnirile, experiențele, totul este înregistrat și ne oferă niște posibilități nemaipomenite, fiindcă depinde numai de noi să le retrăim câ des dorim. Chiar și cea mai nefericită creatură a avut în viața sa câteva clipe de fericire, de care își poate aminti pentru a neutraliza gândurile și sentimentele ce o copleșesc. De ce ar trebui să-și repete la nesfârșit numai decepțiile, necazurile?
Ați trăit cu siguranță aceste stări de conștiință minunată în care, cel puțin pentru câteva secunde, existența poate însemna lumină, pace, frumusețe, iubire, împlinire. Chiar dacă nu mai sperați la nimic, aceste clipe nu s-au șters, le puteți regăsi, simțindu-vă cuprinși de vibrațiile lor binefăcătoare. Regăsiți-le deseori, amintiți-vă locul, împrejurările, căutați să redescoperiți gândurile, sentimentele, senzațiile de atunci. Încet-încet, veți avea impresia că retrăiți acele stări la fel de intens, ca și cum vi s-ar fi întâmplat acum. Realitatea obiectivă nu este esențială: este esențial ceea ce ați reușit să creați în voi.”

Omraam Mikhaël Aïvanhov

Charles Haanel – Cheia Universala – Partea XIX – Introducere

INTRODUCERE – PATREA XIX

Frica este o formă foarte puternică a gândului. Paralizează centrii nervoşi, afectează circulaţia sângelui, care la rândul ei paralizează sistemul muscular, astfel că frica afectează întreaga fiinţă, creier şi nervi, fizic, mental şi muscular.

Bineînţeles, calea de a depăşi frica este să devii conştient de putere. Ce este caeasta forţă misterioasă şi vitală pe care o numim putere? Nu ştim, dar pe de altă parte nu ştim nici ce este electricitatea. Dar ştim că dacă ne comformam cerinţelor legii elecricitatii, aceasta va fi servitorul nostru supus; va lumina casele noastre, oraşele, va ajuta la funcţionarea utilajelor şi ne va fi utilă în mai multe moduri.

La fel este şi cu forţa vitală. Deşi nu ştim ce este, şi s-ar putea să nu ştim niciodată, ştim că este forţa primară care se manifesta prin intermediul corpurilor vii şi că supunându-ne legii şi principiilor prin care guvernează, putem să ne deschidem unui influx abundent al acestei energii vitale şi astfel să exprimăm cel mai înalt grad posibil de eficienta mentală, morală şi spirituală.

Cauzele profunde ale bolilor

„Orice actiune a gandirii, a imaginatiei, a vorbirii sau a corpului poarta in sine fructe bune sau rele. Omul este, intr-o masura nebanuita, creatia gandirii sale; la ce gandeste in aceasta viata, mai tarziu, el va deveni.“ Sri Ramakrishna

Ati auzit de multe ori cunoscuti care atunci cand erau intrebati de afectiunea de care sufereau spuneau ca neplacerile au inceput si s-au amplificat pe un fond nervos dezechilibrat. Stresul, agitatia, nelinistea reprezinta de multe ori cauzele incipiente ale multor afectiuni. Dar daca analizam cauzele stresului si ale anxietatii, vom descoperi ca ele sunt mentinute de o gandire profund nefasta caracterizata de agitatie haotica, dominata de ganduri negative, frica, dorinte nesatisfacute, frustari, nefericire, etc. Vom prezenta in cele ce urmeaza cateva idei cu caracter general menite sa conduca la o intelegere mai profunda a cauzelor anumitor boli, precum si asupra relatiilor si legaturilor mai subtile care exista intre minte si corp.

1. Destinul nostru de fericire si sanatate sau de boala si suferinta este consecinta caracterului nostru; caracterul nostru este rezultatul obiceiurilor, obisnuintelor, reflexelor si tendintelor noastre. Acestea la randul lor sunt create prin repetarea si mentinerea in mintea noastra a acelorasi tipuri de ganduri si idei.

Şase oameni s-au trezit din întâmplarein întuneric şi în frig.

Fiecare avea câte un baston de lemn, cel puţin aşa susţine povestea.

Adunaţi în jurul focului aflat pe punctul de a se stinge, unul dintre ei a observat că faţa unui dintre tovarăşii săi era neagră, aşa că i-a întors spatele.

Altul a remarcat că în jurul focului nu se afla niciun enoriaş de la biserică sa, de aceea, nu s-a îndurat să cedeze bastonul sau din lemn pentru focul comun.

Al treilea om era îmbrăcat în zdrenţe, aşa că s-a gândit: de ce să îşi cedeze el bastonul pentru a-l încălzi pe bogătaşul de lângă el?

Omul bogat nu se gândea decât la bogăţia pe care o avea acasăsi cum să o păzească de oamenii săraci şi leneşi.

În timp ce focul s-a stins!

Pe faţa omului negru se putea citi dorinţa de răzbunare.

El vedea în bastonul lui de lemnun instrument prin care îi putea pedepsi pe oamenii albi.

Ultimul om din grupul nostru nu era dispus să facă niciodată vreun lucru decât dacă avea ceva de câştigat.

El nu dăruia decât celor care îi dădeau ceva în schimb.

Dimineaţa, cei şase au fost găsiţi morţi, tinând strâns între degetele lor rigide bastoanele de lemn.

Ei nu au murit din cauza frigului exterior ci din cauza frigului dinlăuntrul lor.

George R. GOLDIE IV

Trăiesc printre noi în număr foarte mare. Sunt acei oameni dificili în cazul cărora regulile obișnuite nu funcționează, care nu învață din greșeli, nu le pasă de consecințele faptelor lor și care nu ezită să te solicite în exces sau să te pună în pericol dacă asta le oferă un anumit avantaj.

Vampirii energetici nu au nimic supranatural. Ei sunt doar oameni cu tulburări de personalitate. Când oamenii se înnebunesc pe ei înșiși suferă de nevroze sau psihoze, iar când îi înnebunesc pe alții au tulburări de personalitate. Cele mai frecvente modele sunt: antisocialul, dramaticul, narcisistul, obsesiv-compulsivul și paranoicul. Cei mai mulți dintre ei nu sunt atât de grav tulburați încât să poată fi diagnosticați oficial cu tulburări de personalitate și în ciuda caracteristicilor patologice și secătuitoare posedă unele trăsături de personalitate pe care ceilalți le găsesc atractive. Tulburarea constă în faptul că ei văd lumea diferit de oamenii normali, iar percepțiile lor sunt deformate de dorința pentru lucruri imature și inaccesibile. Cer atenție totală și exclusivă, o dragoste care dă mereu și nu cere nimic în schimb, divertisment și extaz, iar de lucrurile plictisitoare și grele să se ocupe altcineva. Chiar dacă sunt adulți, în interior au rămas doar niște bebeluși!

Așa cum vampirii din filme se sperie de cruci, usturoi sau apă sfințită, vampirii energetici se simt amenințați de lucruri normale precum responsabilitatea, incertitudinea, plictiseala sau necesitatea de a oferi, nu doar de a primi.

Lenea – este mai periculoasă decât celelalte defecte

“Toate obișnuințele dăunătoare sănătății noastre fizice și psihice se pot compara cu niște intruși care au forțat ușa unei locuințe pentru a se instala în ea. Fiecare trebuie să facă față unor nenumărați cuceritori, adică tuturor impulsurilor instinctive de care este asaltat: gelozia, furia, invidia, lăcomia, senzualitatea, orgoliul etc.
Dintre toți posibilii cuceritori, cel mai periculos este desigur lenea. De ce? Fiindcă ea se agață de voință. Înțelegem ce este de făcut, simțim ce este de făcut, dar voința lipsește; și cum voința este punctul de plecare al oricărei decizii, forțele vii sunt cele atinse. În ziua în care intelectul a înțeles însă ce este bun și frumos, iar inima o dorește cu tărie, ei vor obține împreună acordul voinței. Lenea este atunci răpusă și apare libertatea!”

Omraam Mikhaël Aïvanhov