Monthly Archives April 2014

Dr. David R. Hawkins, doctor în medicină şi filosofie, este un renumit conferenţiar şi expert în procesele mentale. Apariţiile sale la televiziune includ printre altele The MacNeil/Lehrer News Hour şi The Today Show. Ales membru pe viaţă al Asociaţiei Psihiatrice Americane, el a început să practice psihiatria în 1952; continuând să asiste pacienţii cu nevoi speciale şi după ce a renunţat la consultaţiile de la cabinetul său new-yorkez, pentru a se dedica muncii de cercetare.

Cercetările doctorului Hawkins cu privire la natura conştiinţei au condus la publicarea dizertaţiei sale de doctorat „Analiză cantitativă şi calitativă şi calibrarea nivelelor conştiinţei umane”. Aceasta a constituit baza ştiinţifică de la care a fost scrisă cartea Putere versus Forţă: o anatomie a conştiinţei, devenită ulterior text universitar. Cartea a fost publicată în numeroase ediţii străine şi a figurat în topul primelor zece cărţi cel mai bine vândute în multe ţări, fiind salutată de mulţi lideri mondiali şi laureaţi ai Premiului Nobel, printre care şi Maica Tereza.

OMRAAM MIKHAEL AIVANHOV
Conferinţa din 23 August 1953
CICLUL MESAJE

Lectura meditaţiei zilei.
“Acela care doreşte să lucreze cu principiile lui Hristos, care sunt veşnice, neschimbătoare, acela aparţine Fraternităţii Albe Universale. El nu distruge nimic, nu lucrează împotriva lui Hristos, nu aduce o religie nouă, nu, el este adeptul formelor noi, atâta tot. În timp ce acela care se agaţă de forme dovedeşte că nu a înţeles principiile. El îşi imaginează că forma îl va salva şi doarme
liniştit, protejat fiind de formă… Da, în formă se adoarme cu adevărat. În timp ce, aceia care nu dau prea mare importanţă formelor şi lucrează cu principiile, evoluează enorm. Nu este mai avantajos acest ideal pe care vi-l prezint ? Chiar Hristos Însuşi va veni să vă spună că este minunat, căci stă scris în Evanghelii: “Cuvântul ucide şi Spiritul însufleţeşte”. Tocmai acest lucru vi-l explic acum.

În primăvara anului 1992, de Paşte dacă nu mă înşel, în viaţa mea s-a întâmplat un fenomen extraordinar.
Dumnezeu a început să vă vorbească.
Prin mine.
Să vă explic.
În acea perioadă eram foarte nefericit în plan personal, profesional şi emoţional şi simţeam că viaţa mea era un eşec la toate nivelurile. Întrucât eram obişnuit de ani de zile să-mi scriu gândurile sub formă de scrisori (pe care de obicei nu le expediam niciodată), mi-am luat caietul meu galben şi am început să-mi revărs sentimentele.
De data asta, în loc să adresez scrisoarea unei alte persoane pe care mi-o imaginam că mă chinuieşte, m-am gândit să mă duc direct la sursă; direct la cel care ne chinuieşte cel mai tare.
M-am hotărât să-I scriu o scrisoare lui Dumnezeu.
A fost o scrisoare plină de pasiune, ciudă, confuzii, răstălmăciri şi condamnări. O grămadă de întrebări furibunde.
De ce nu îmi mergea bine în viaţă? Ce trebuia să fac pentru asta? De ce nu puteam fi fericit în relaţiile pe care le aveam? Oare banii or să mă ocolească întotdeauna? În cele din urmă – şi cea mai puternică întrebare – ce am făcut ca să merit o viaţă de luptă continuă?

OMRAAM MIKHAEL AIVANHOV

Loc pentru eroi

Conferinţa nr. 485 din 12 octombrie 1947

Cu sinceritate vă spun, eroii sunt necesari. Ei sunt chemaţi acum cu insistenţă. Avem nevoie de eroi. În Noul Învăţământ vor intra numai eroii; laşii şi fricoşii nu au ce căuta. Pentru aceasta, diplomele universitare nu sunt de ajuns; alte lucruri sunt mai importante.
Iată un gând măreţ. De ce eroi şi nu laşi? Fiindcă atunci când intri în Noul Învăţământ, se petrec lucruri extraordinare, atât în viaţa interioară cât şi în cea exterioară. În momentul în care începi să lucrezi spiritual pentru a evolua, viaţa ţi se transformă; numai Iniţiaţii înţeleg toate aceste schimbări. Modificări similare se petrec însă şi atunci când cineva abandonează o viaţă plină de lumină, inteligenţă, puritate pentru a se cufunda într-o viaţă ordinară, stupidă, în care se dezlănţuiesc ura, răutatea, mânia şi toate celelalte pasiuni.

Valea de cremene

Înfruntând marea spre vest şi ridicându-se la mii de metri deasupra ei cu un perete întins, abrupt şi stâncos, Piscul Altarului apare de la depărtare semeţ şi primejdios. Totuşi, mi-au fost arătate două căi destul de sigure de a ajunge la el: amândouă nişte cărări înguste şi întortocheate, înconjurând multe prăpăstii, una de la nord, cealaltă dinspre sud. Am hotărât să nu o aleg pe nici una. Între cele două poteci, coborând direct din vârf şi ajungând aproape până la poale, mi s-a părut că zăresc o vale îngustă, lină, care îmi apărea ca un drum împărătesc ce şerpuia agale spre pisc.
Mă atrăgea cu o putere ciudată şi am hotărât să mi-o aleg drept cale. Când i-am dezvăluit hotărârea mea unui muntean din partea locului, acesta mă ţintui cu ochii speriaţi şi frângându-şi mâinile, strigă îngrozit:
„Pe Valea de Cremene? Nu fii atât de nesăbuit încât să-ţi pierzi atât de ieftin viaţa. Mulţi înaintea ta au încercat, dar nimeni nu s-a întors vreodată să povestească. Valea de Cremene? Doamne fereşte!”

Fragmente din serialul de desene animate “Avatar – Legenda lui Aang” în care se explică sistemul celor 7 chakre, cum funcționează, ce le blochează și cum se activează. Un mod excelent de explicare pentru copii și nu numai.

La pyramide de Lumière – Piramida de Lumină

Conferinţa din 8 Aprilie 1947

De ce v-am pus să cântaţi atât în dimineaţa asta? Acest lucru nu îmi va permite să stăm de vorbă, dar, voi ştiţi deja, că în timp ce cântaţi vă purificaţi, diminuaţi şi distrugeţi karma voastră, puneţi în ordine armonia şi lumina în interiorul vostru. Unii nu vor auzi conferinţa pentru că trebuie să meargă la serviciu, dar nu vor pierde nimic, prietenii le vor transmite notele lor, în timp ce cântecul şi ceea ce oferă el, nu poate fi transmis. E bine ca fiecare să cânte.
Nimeni nu poate cânta în locul nostru. Mâncăm singuri. Mama voastră vă hrănea, dar asta nu a durat pentru totdeauna. Să respirăm, să cântăm, să ne rugăm, fiecare le face singur pentru sine. Puteţi să plătiţi pe cineva ca să se roage pentru voi, dar se va ruga fără dragoste, şi ce valoare are astfel de rugăciune? Fiecare să se roage şi să cânte.

ALMUSTAFA, cel ales şi mult iubit, care era aurora propriei sale zile, aşteptase timp de doisprezece ani în cetatea Orphales revenirea corabiei ce urma să-l readucă în insula-i natală.
Şi, în al doisprezecelea an, în a şaptea zi de Ielool, în luna recoltelor, el se sui pe colina din afara zidurilor oraşului şi privi peste mare; şi zări sosind cu ceaţa, corabia lui.
Atunci porţile inimii brusc I se deschiseseră şi bucuria-i zburdă departe pe mare. Şi închise ochii şi în tăcerea sufletului se rugă adânc.
Apoi, coborând colina, fu cuprins de tristeţe şi gândi în inima sa: „Cum aş putea să plec liniştit şi fără părere de rău? Nu. Nicicum nu se poate să părăsesc această cetate fără ca sufletu-mi să sângereze.
Lungi au fost zilele de amărăciune pe care le-am trăit între zidurile-i, lungi nopţile singurătăţii; dar cine poate să-şi abandoneze amărăciunea şi singurătatea fără părere de rău? Pe aceste străzi am risipit prea mult din spiritul meu şi prea numeroşi sunt copiii aşteptării mele care merg goi printre aceste coline şi deci nu mă pot desprinde de ei fără o dureroasă apăsare.

Întrebare: Încă de când eram mică, am crescut în religia catolică. Am fost convinsă să îl neg pe Dumnezeu, nu să cred în el. Şi acum, datorită modului în care tu predai şi împărtăşeşti, ştiu că conectivitatea este acolo, conştiinţa, liniştea este acolo.
Dar mă gândesc, de ce să mă rog? Pentru că dacă Dumnezeu este atotcunoscător, omnipotent, atotiubitor etc, nu cred că el/ea are nevoie ca eu să spun: “Psst, prietenul meu moare de cancer, îl poţi ajuta?”. Nu cred că este necesar, dar îmi place să mă rog. Ador să aud gândurile tale; cum ar fi mai potrivit să mă rog? Tu crezi în rugăciune?

Eckhart Tolle: Poate că tu îţi înalţi rugăciunile de la cereri petiţionare (te rog, fă că acest lucru să se întâmple), până la mici indicatori mentali, cum ar fi pacea, de exemplu. Micii indicatori mentali încă folosesc concepte, deoarece, fiecare rugăciune este formată din cuvinte şi concepte – pentru a puncta, pentru a vă ajuta să mergeţi dincolo de concepte. Aţi putea spune, de exemplu, o afirmaţie – aşa cum a spus Isus: “Eu sunt lumina lumii”. Aceasta este o afirmaţie – este un concept, el indică o realitate mult mai îndepărtată decât cuvintele. Voi puteţi spune, dacă încă mai doriţi o anume petiţie: “te rog, lasă-mă să cunosc că eu sunt lumina lumii”.

OMRAAM MIKHAEL AIVANHOV

Puritatea, rolul şi necesitatea ei

Conferinţa nr. 104 din 16 aprilie 1944

Avertisment:
Prezentul text a fost redactat după note stenografiate, iar conţinutul lui nu a fost revăzut de autor. Este deci posibil ca în el să se fi păstrat greşeli de transcriere.

Răspunzând întrebării unuia dintre voi am să vorbesc astăzi despre puritate. Voi fi pus în situaţia de a vă spune unele adevăruri pe care le-am învăţat de la Maestrul meu şi vă cer să rămâneţi eschişi, să nu vă simţiţi lezaţi, şocaţi.
Aceasta este o problemă despre care nu se poate vorbi cu uşurinţă oricui. Unii ar putea fi erturbaţi, e un lucru care să repună în discuţie prietenii şi legături adeseori bazate pe orice altceva decât pe puritate. Relaţiile stabilite pe baza purităţii nu pot fi deloc atinse de ceea ce am să vă spun. Să rămânem câteva momente tăcuţi, apoi am să vă vorbesc.
O seară este puţin pentru a trata un subiect atât de important şi vast ca puritatea. Voi fi deci obligat să mă limitez la esenţial. Puritatea, această veritabilă ştiinţă, joacă un rol primordial în toate domeniile: igienă, sănătate, hrană, morală, societate, pretutindeni. De ce se spune “pur precum cristalul”, “pur ca razele soarelui”, “pur ca apa unui lac de munte”? De ce vi se spune să alegeţi o hrană pură, băuturi pure, aer pur? Lucrul acesta merită explicat, cu atât mai mult cu cât oamenii au idei ciudate despre puritate. De pildă: doi hoţi pradă o biserică; au pus de-o parte anaforiţele, vase, alte obiecte de valoare, când ochiră un candelabru superb agăţat cu un lanţ lung. Neputând să ajungă la el, luară o masă, unul dintre cei doi bărbaţi se urcă pe ea, dar tot nu putu ajunge la candelabru şi atunci îi zise partenerului: “Dă-mi catastiful ăla de pe altar!” Când tocmai se pregătea să se urce pe carte, celălalt îi zise: “Sper că n-ai de gând să te sui cu picioarele pe Sfintele Scripturi!?” – “De ce nu? Când sufletul e curat, totul e curat”. Ca să vedeţi cum e înţeleasă puritatea.