unitate tagged posts

UNITATE IN DIVERSITATE

Category: Dezvoltare spirituala Comments: One comment

unitate in diversitate

Bună dimineața
și o zi a înțelepciunii și clarității sufletești.

Vă doresc să dobândiți puterea de a vă regăsi prin conștiința iubirii, puterea de a vă conecta la adevărul inimii, evitând astfel încercările minții de a vă induce fricile și a crea artificial separarea, nemulțumirile și conflictele prin care vă negați valorile sufletești și iubirea.

A ne iubi și a ne accepta așa cum suntem, a evita așteptările și atașamentele emoționale față de atenția, energia, și iubirea celor din jur, înseamna a ne educa la nivel emoțional și sufletesc în crezul și convingerea că, că tot ceea ce ne trebuie pentru a fi fericiți și a ne simții apreciați, respectați și iubiți, este deja în noi.

Când vom înțelege că educația și informațiile pe care le asumăm conștient sau fără discernământ, ne face să devenim ceea ce credem că suntem, prin suma convingerilor, cunoașterii și a credințelor pe care le formăm, vom înțelege și faptul că, fricile și constrângerile pe care le tolerăm, sunt decizii subconștiente ale minții prin care generăm și atragem situații conflictuale, suferințe și neîmpăcări.

Conștiința și rațiunea sinelui nostru spiritual, ne învață să fim fericiți și să discernem cunoașterea minții în mod conștient, prin valoarea ei, dobândind claritatea de a înțelege cine suntem, care ne este rostul și menirea, și încotro ne îndreptăm.

Educația familială sau cea instituționalizată – este o formă mascată de condiționare și constrângere a individului, pentru a-l supune, al controla și ai condiționa atitudinea, personalitatea și comportamentul, și a-l uniformiza, prin programarea mentală a nevoilor, convingerilor și fricilor sale.

Doar în situații excepționale, și în societățile dezvoltate în care individul nu este privit ca ”un angrenaj” în mecanismul societății, și când scopurile sale nu sunt acelea de a uniformiza sau a ”stoarce” creiere – educația devine un instrument al descoperirii valorilor și a formării vocaționale.

Cunoașterea este doar o acumulare de informații și este facultatea minții de a o reda, selecta și o stoca. Înțelegerea, este capacitatea spiritului de a discerne cunoașterea, a o chestiona și a o înțelege prin prisma valorii și utilității sale.

Atunci când acumulăm informații fără discernământ, cei ce ne programează mintea, făcând alegeri în locul nostru. Ca atare nu e de mirare, că după ce ne sunt implementate prin forță și constrângerile sistemelor de evaluare și notare, ajungem în fața societății, fără să înțelegem ce avem de făcut, sau încotro trebuie să ne îndreptăm.

Ieșind de pe băncile școlilor – adesea rămânem derutați și copleșiți în fața provocărilor vieții, incapabili să înțelegem de ce experimentăm eșecuri și de ce nu reușim să ne adaptăm lumii și societății în care trăim, aflate într-o perpetuă și alambicată mișcare a repartizării influențelor, a puterii, și a resurselor – din care izvorăsc și constrângerile induse de nevoile și insuficiențele noastre.

Adesea ne găsim într-un cerc vicios al neputinței noastre de a ieși din ”labirint” suferințelor și corvoadelor vieții, izvorâte dintr-un cost tot mai mare al subzistenței noastre, direct proporțional cu lăcomiile și fricile celor ce stăpânesc resursele planetei, și prin ele pe noi.

Auto-formarea, și auto-definirea valorilor noastre intrinseci. Prin ele ne putem defini și desăvârși caracterul și valorifica potențialul. Desigur, această cale, și detașarea de ceea ce știm și credem – pentru a putea chestiona utilitatea cunoașterilor și informațiilor acumulate în timp este o opțiune și nu o constrângere, ca și educația formală (sau instituționalizată).

A considera sau nu, calea auto-formării sau a educația non-formală, ca și o alternativă care completează lacunele lăsate de educația ”uni-formală” este tot o părere personală sau o credință a fiecăruia dintre noi.

Educația non-formală rămâne o opțiune liber exprimată, eficientă și viabilă pentru schimbare. Prin ea, individul devine capabil să-și dobândească conștiența sinelui său spirituală și rațiunea de alege conștient, să-și dezvolte abilitățile și valorile – pentru a înțelege cu claritate informațiile și ”cunoașterea” cu care este ”bombardat” și copleșit zi de zi.

Având doar o singură perspectivă a vieții, capacitatea noastră de a discerne în mod obiectiv între valoarea și non-valoarea informațiilor cu care intrăm în contact, va fi viciată de subiectivitatea cunoașteri limitate la ”a ști” minții, și nu la cea a înțelegerii dobândite prin spirit.

Fără un discernământ eliberat de convingerile și credințele ego-ului și a minții, vom fi adesea supuși erorilor de judecată.

Doar când vom deveni pe de-a întregul capabili să ne doar parțial capabil să ne recunoaștem și să ne dezvoltăm vocația, competențele și valorile – ne vor putea susține prin ele, în împlinirea viații, atât în plan material, cât și în cel mental și spiritual, ca efect al maturizării noastre emoționale și al trezirii conștiinței.

Desigur, ”educația”, ca opțiune de auto- formare – liber și conștient aleasă – nu trebuie privită ca un ”sacrificiu”, o corvoadă sau o obligație, ci ca efect firesc al maturizării emoționale, a dobândirii păcii sufletești și a evoluției conștiinței sinelui spiritual, a fiecărui individ în parte, capabil să recunoască, să prețuiască și să acumuleze valorile ce-i stau la îndemână…atunci când își deschide ochii spiritului, și dobândește claritatea luminii care o pătrunde.

Autor: Sandor Kasza
Facebook: https://www.facebook.com/kastimisoara

Recomandam urmatoarele articole:
UNITATE SPIRITUALA
FALSELE INVATATURI ALE FRICII SI VINOVATIEI
MIRACOLE
FORTA SI FLEXIBILITATE
FAPTE EGOISTE

Read More

CONSTIINTA UNITATII

Category: Dezvoltare spirituala Comments: One comment

constiinta unitatii

Bună dimineața!
Să aveți o zi a regăsirii liniști inimii și a păcii vostre sufletești, pentru a vă lăsa gândurile, cuvintele și faptele cuprinse de iubirea, frumusețea și puritatea voastră sufletească.

Lăsați-vă dragostea ce vă sălășluiește în inimi, să vă cuprindă gândurile și sufletul, pentru a deveni calde îmbrățișări ce să vă aducă împăcarea, speranța, frumusețea și bucuriile inimii, eliberându-vă de frici, nemulțumiri, neliniști și griji.

Lăsați clipele ce vin și pleacă, aducându-vă momentul și apoi răgazul dintre ele – să vă îmbogățească inima. Trăiți-le intens și bucurați-vă de ele. Nu le risipiți și nu le încărcați cu nemulțumirile și supărările voastre.

Lăsați fiecare moment al vieții, să vă înfrumusețeze trăirile și sufletul prin vibrația lor, prețuiți-le, iubiți-le, și folosiți-le pentru a vă desăvârși prin ele valorile și a le transforma în daruri. Lăsați-le să vă hrănească inima prin energia lor și să vă încarce sufletul cu Lumina, bucuriile, frumusețea, iubirea, și fericirea vieții.

Răgazul pe care ni-l dă momentul, îl vom putea savura și transforma în experiențe benefice și bucurii, doar de nu vom mai fi atât de preocupați și încrâncenați să reacționăm la ceea ce se întâmplă în jurul nostru sau nu se întâmplă în viața noastră.

A nu ne deschide ochii și inima pentru a ne vedea frumusețea lăuntrică și valorile, și a le oglindi apoi în afară, în mod conștient, prin gândurile, cuvintele și faptele noastre – ne va face să devenim în mod regretabil, roboți umani, depersonalizați de sentimente și autenticitate, incapabili să ne simțim bucuria sau să ne eliberăm de povara durerilor, a ne-iertărilor, a mâniei, a însingurării, a lipsurilor și a îndurerării.

Risipindu-ne timpul momentelor vieții, prin hrănirea resentimentelor, prejudecăților și a ostilităților noastre doar ne împotrivim vieții și cursului firesc a energiei vitale ce vin spre noi pentru a ne hrăni, a ne informa și a ne încălzi sufletul.

A ne eschiva de responsabilitatea propriilor poveri, alegeri, experiențe și consecințe – înseamnă a pierde lecțiile și soluțiile ce ne sunt transmise de divin, pentru a ne elibera sufletul de încorsetarea ego-ului, a suferințelor și a fricilor ce ne-au fost programată. Înseamnă a nu înțelege faptului că, răspunsurile la problemele și poverile noastre, se află în noi și nu în afară.

Prin încrâncenarea și încăpățânarea de a continua să ne plângem și să ne victimizăm, sau să căutăm în afară răspunsuri, soluții și confirmări pentru fericire și iubire sau pentru ne-iubirea și ne-fericirea noastră – nu vom face altceva decât să ne risipim inutil energia, învrăjbindu-ne și mai mult împotriva noastră, a lumii, a semenilor și a vieții pe care alegem să o trăim.

De am ne-am iubi și ne-am prețui, am putea să conștientizăm modul în care ne agresăm zi de zi, și felul în care îi agresăm pe cei din jur, molipsindu-i cu nefericirea noastră, atunci când alegem să suferim și să răspândim în sufletele celorlalți frica și nefericirea noastră.

De ne-am iubi, am renunța la negativitatea gândurilor, sentimentelor și convingerilor pe care le venerăm și le hrănim inconștient. De ne-am prețui pentru ceea ce suntem și am înțelege că prin suma experiențelor și a trăirilor noastre suntem maximul a ceea ce puteam fi – am ști să prețuim momentul și prin el ne-am acorda răgazul de a fi cu noi înșine și a fi fericiți pentru tot ceea ce avem, experimentă și trăim.

De am rămâne prezenți aici și acum, de am rămâne ancorați în cadrul experiențelor pe care le trăim și de am ști să ne observăm gândurile și sentimentele, fără a le intelectualiza, a le judeca, a le învinui, condamna sau eluda – am înțelege mesajele divine ce ne sunt destinate prin ele.

De ”am auzi” sugestiile sorții prin consecințelor vieții, de ne-am asculta ”mesagerii” – ”am vedea”, răspunsurile și soluțiile la întrebările și frământările noastre. Astfel, de am avea înțelepciunea și curajul de a ne recunoaște greșelile și erorile firești procesului de învățare și vindecare sufletească și ne-am asuma lecțiile lor – am reveni pe făgașul firesc al frumuseții și abundenței vieții.

Când vom înțelege că, exact în momentele în care ne înverșunăm cel mai tare să descifrăm vinovățiile și să căutăm în afară vinovați pentru consecințele nefavorabile sau ”neprietenoase”, ale alegerilor și acțiunilor noastre – ne adâncim și mai mult în povara lor – vom dobândi luciditatea de a renunța la neliniști, supărări, frământări, etichetări, agresivitate și judecăți de valoare.

Detașându-ne de probleme și de resentimente pentru a observa sursa lor – vom începe să vedem prin adevărul inimii, soluții acolo unde mintea vede probleme. Astfel ne vom elibera treptat de poveri, de nerăbdare, de frici și de încrâncenarea de a reuși cu orice preț, acționând în același mod în care am generat problemele ce ne copleșesc.

Exact în momentele în care ne amplificăm nemulțumirile, negativitatea și suferințele cauzate de risipa noastră de energie prin fricile, supărările, suferințele și furiile pe care le hrănim – avem cea mai mare nevoie, de a ne aduce gândurile la tăcere, a ne liniști și a asculta vocea inimii și a iubirii ce sălășluiește în ea, pentru a ne elibera de orice resentiment, prejudecată nemulțumire sau ostilitate a minții ego.

Chiar dacă la început nu dăm atenție sentimentelor noastre negative, e imposibil să nu observăm că, cu cât devenim mai înverșunați și mai ostili în fața nemulțumirilor și neîmplinirilor noastre, cu atât mai mult ne agravăm și ne amplificăm durere prin învinuirea și agresarea celor din jur.

Cu cât vom încercăm mai mult să ne mentalizăm problemele și să ne eschivăm de responsabilitatea propriilor poveri și probleme induse prin hrănirea resentimentelor, a convingerilor ostile și a emoțiilor negative – ne vom îndepărta tot mai mult de soluții, de adevărul inimii și de capacitatea noastră de a înțelege sursa rănilor și a neajunsurilor noastre.

Ca să descifrăm sensul întâmplării lucrurilor și să înțelegem consecințele vieții din perspectiva alegerilor și a cauzelor care stau la baza lor – este necesar să încetăm a mai căuta explicații, pricini sau vinovați în afară.

Când vom putea conștientiza și accepta că, NOI suntem atât sursa neîmplinirilor, a neîmpăcărilor și a nefericirii noastre, cât și sursa soluției împlinirilor și a fericirii după care tânjim – vom înțelege că toate cele bune și cele rele, ce le percepem în afară, sunt deja în noi.

Cu cât vom continua mai mult să ne eschivăm de asumarea și responsabilitatea neîmplinirilor, a poverilor și a ne-iertărilor noastre – cu atât ele vor devin mai pregnante și mai copleșitoare.

Cu cât vom opune mai multă rezistență în fața schimbării percepțiilor, atitudinii și a modului în care gândim, simțim, alegem și acționăm – ne vom îndepărta tot mai mult de soluțiile, răspunsurile și înțelesurile care se află în inima și sufletul nostru.

Doar atunci când vom renunța la strădania de a face ca viața să „meargă” așa cum ”ni se pare” că ar trebui, când ne vom accepta și prețui experiențele ca fiind perfecte așa cum sunt – vom înțelege că suntem deja prin experiențele noastre, maximul potențialului pe care-l putea prin ele atinge.

Când ne vom împăca cu ceea ce suntem, și ne vom iubi așa cum suntem, vom intra în starea noastră de grație. Când vom redeveni împăcați cu ceea ce suntem, facem, avem și experimentăm – vom începe să auzim și să înțelegem mesajele divine care prin consecințe, evenimente, trăiri și ”mesageri”, vin spre noi.

Când vom înțelege că nici o povară nu e prea mică sau prea mare pentru a cere susținere sau sprijin de la Dumnezeu în a ne călăuzi pașii prin lumina iubirii sale – vom ști să ne încredem în noi și în puterea pe care energia iubirii noastre lăuntrice și credința ni le oferă în dar.

Atunci când vom crede și vom iubi, vom regăsi resursele noastre interioare pentru a ne vindeca trupul și sufletul, pentru a reintra în armonie cu inima noastră și pentru a ne conecta prin vibrația divinului din noi, la întregul Univers.

De abia atunci vom înțelege că, mesajele pe care le primim sunt sunt menite să ne readucă prin credință și iubire în Adevărul inimii – vom înțelege că, prin tot ceea ce trăim suntem învățați să intrăm în armonie cu noi înșine, acceptând sensul curgerii firești a vieții.

Când ne vom accepta și asuma unicitatea, autenticitatea și măreția noastră prin valorile noastre lăuntrice și prin vulnerabilitățile pe care le avem – vom intra în armonia cu propria inimă și prin ea cu divinul din noi.

Când nu vom ceda minții puterea inimii – ne vom elibera de robia convingerilor și a ”dreptății”, evitând să ne lăsăm transformați prin iluziile fricii, în robii programelor noastre mentale ce ne hrănesc lăcomiile, nevoile, prejudecăților, orgoliile, insuficiențele, nemulțumirile, negativitatea și ostilitatea față de lume, față de semeni și față de noi.

Când ne vom deschide inima și ne vom elibera prin iubire, de balastul poverilor fricilor, a ne-iertărilor și a neajunsurilor noastre – vom dobândi prețuirea de sine și fericirea, înțelegând care ne este calea, rostul, destinul și menirea, în întregul pe care-l definim și-l formăm.

Când vom permite iubirii noastre lăuntrice să crească și să se reverse pe preaplinul sufletului nostru, nevoia de a cere și a o pretinde de la cei din jur, va dispărea.

Atunci, când prin abundența, și valorile darurilor noastră sufletești vom sădi iubirea în viața noastră și a celor din jur – lumea pe care o vom vedea, ne va oglindi frumusețea lumii noastre lăuntrice.

Când vom conștientiza esența vieții și firea noastră divină – vom înțelege că iubirea nu caută să lege, să controleze sau să înrobească, ci să elibereze, să dea forță și să-i lase pe ceilalți liberi ca să-și găsească propriul lor adevăr, prin experiențele și calea pe care o aleg.

Autor: Sandor Kasza
Facebook: https://www.facebook.com/kastimisoara

Recomandam urmatoarele articole:
Valoarea noastră – conștiința ce o avem despre ea nu trebuie să depindă de părerea altora
Iubirea de sine – conștiința propriei demnități de fiu al Domnului
Iubirea – ca stare superioară de conștiință
Răsăritul soarelui – să învățăm să îl privim pentru ca ziua să apară și în conștiința noastră
Spatiul spiritului – O calatorie in constiinta

Read More

UNITATE SPIRITUALA

Category: Dezvoltare spirituala Comments: No comments

unitate spirituala

Bună dimineața!
Vă doresc o zi a a bucuriei și a păcii inimii – pentru a vă putea trăi viața în lumina abundenței valorilor voastre morale, spirituale și sufletești!

Tot ceea ce dobândim prin: acceptarea și asumarea unității și diversității noastre de gândire și simțire, a sentimentelor, a punctelor de vedere, a ideilor, a experiențelor, a alegerilor, a atitudini și a acțiunilor pe care le exprimăm sau resimțim dinspre cei din jur – are menirea de a ne induce percepțiile, gândurile, alegerile, acțiunile, trăirile și stărilor emoționale – fie în lumina clarității conștiinței, fie în mod distorsionat de fricile și neîmpăcările ego-ului ce ne întunecă lumea trăirilor sufletești!

Prin a alege să stăm departe de griji, nevoi, lăcomii, insuficiențe, neliniști, nemulțumiri, judecăți, învinuiri, supărări, învrăjbiri sau mânii și, a nu le hrăni prin gânduri și emoții negative – vom genera acea stare sufletească pozitivă prin care dobândim înțelegere și claritatea asupra: – sensului vieții, – a experiențelor pe care le trăim, – a a dobândirii soluțiilor în provocările cu care ne confruntăm și a căii pe care trebuie să mergem pentru a ne manifesta viața prin starea de fericire.

Cauzele așteptărilor noastre neîmplinite, a nemulțumirilor, a dorințelor neîntemeiate, a imaturității emoționale, a alegerilor neinspirate, a lipsurilor și neîmpăcărilor noastre – sunt fricile care ne induc negativitatea și ostilitate, generând în corpul nostru fizic și spiritual, carențe emoționale și dezechilibru energetic.

Pentru evitarea dezechilibrului energetic în organism, și implicit a bolilor și a neîmplinirilor noastre în planurile vieții – este esențial să evităm stările de negativitate pe care carențele energetice le provoacă. Să înțelegem că ele de fapt ne avertizează că suntem dezechilibrați energetic și că de nu luăm urgent ”măsuri”, stările noastre conflictuale de la nivelul dialogului mental, se agravează și se cronicizează în depresii, într-un mod ce va fi potrivnic sănătății noastre fizice și sufletești, oglindite în defavoarea calității vieții.

De nu vom înțelege atunci când suferim, că trebuie URGENT să ne reechilibrăm energetic și să ne repunem viața pe făgașul ei firesc, suferințele noastre vor crește, se vor agrava, și vom intra pe un făgaș potrivnic al vieții de pe care nu vom putea ieși nici singuri și nici cu ajutor, căci mintea noastră se va opune crezând în mod eronat că suferința auto-indusă și crucificarea este starea sa firească și ”normală” de a fi.

Atunci când mintea subconștientă exprimă prin ego convingeri potrivnice binelui proprii și frumuseții vieții și, se opune schimbării de atitudine negativă într-una pozitivă și optimistă, dominată de încredere de sineșsi de acțiunii pro-active menite a ne susține binele, împlinirea și fericirea, în fiecare plan al vieții – nimeni din afara noastră nu va putea nici susține și nici încuraja pentru a ne vindeca de frică, durere și neîmpăcare.

Dacă noi nu ne dorim din tot sufletul și din toată ființa binele și vindecarea, și dacă continuăm să ne hrănim convingerile neputințelor și crezul că ”lumea din afară” este responsabilă pentru eșecurile și experiențele suferințelor și a nefericirilor noastre – nimeni din afară aparținând ”lumii” nu ne poate contrazice și nu ne poate schimba experiențele izvorâte din convingerile și dreptatea minții, pe care ”le apărăm cu dinții” și înverșunarea potrivnică a minții.

Până ce nu ne trezim la conștiința iubirii și sufletul nostru va continua să fie vlăguit de energia luminii, a credinței și a iubirii, prin ego și prin programele mentale pe care le rulăm și ne induc negativitate și convingerile potrivnice binelui nostru – tot ceea ce simțim, gândim, credem, experimentăm, alegem facem și trăim, va fi în detrimentul spiritului, a iubirii și a credinței în binele nostru.

Toate experiențele negative pe care le atragem în viața noastră prin alegerile pe care le facem, prin eschiva responsabilității și prin opoziția noastră în fața adevărului inimii – vor fi menite să ne învețe prin suferințe, calea iertării, a detașării, a acceptării, a asumării, a toleranței, a prețuirii, a recunoștinței și a iubirii.

Cu cât mai devreme vom deveni capabili să conștientizăm, să înțelegem și să acceptăm glasul inimii și vocea conștiinței iubirii sinelui nostru spiritual, inspirat de divin, cu atât mai repede ne vom desprinde de întunericul nostru sufletesc, pentru a-l vindeca, și a ne elibera de poverile ne-iertărilor și ne-iubirii noastre.

Când vom conștientiza și înțelege că – vindecarea apatiei nemulțumirilor, a stărilor noastre emoționale conflictuale și a suferințelor trăite în întunericului nostru sufletesc, provocate prin frici, prin experiența durerilor și a traumelor și de deficit energetic pe care-l provocăm prin gânduri și atitudini negative față de noi, față de semeni și față de viață – poate fi desăvârșită doar prin atitudinea pozitivă a iubirii.

Când vom alege în mod conștient – să gândim, să simțim, să alegem și să ne trăim viața, prin atitudinea iubirii – vom înțelege că suntem singurii în măsură să decidem: – dacă, vrem să ne continuăm suferința și auto-flagelarea sau – dacă, alegem să ne vindecăm, eliberându-ne de frici și negativitate, pentru a trăi în Împărăția Luminii și a uzita prin credința în binele nostru, la dreptul de A FI iubire și a trăii fericiți.

Autor: Sandor Kasza
Facebook: https://www.facebook.com/kastimisoara

Recomandam urmatoarele articole:
Celulele corpului nostru – o mulțime de mici suflete inteligente
Religia – trebuie să ia în considerare toate activitățile umane
Copiii Curcubeu
STUDIU: Ciupercile “Magice” ajuta la imbunatatirea bunei dispozitii si ajuta la dezvoltarea compasiunii pe termen lung
Omraam Mikhael Aivanhov – Omul va regăsi Paradisul apropiindu-se de lumina, de caldura si de viata soarelui

Read More