fara resentimente tagged posts

A DARUI FARA RESENTIMENTE

Category: Dezvoltare spirituala Comments: No comments

a darui fara resentimente

Bună dimineața!
HRISTOS A ÎNVIAT!
Vă doresc să aveți parte de o duminică plină de grația divină a iubirii – îmbelșugată în bucurii, voie bună și zâmbete, pentru a dobândi prin pacea voastră lăuntrică și prin frumusețea inimii – puterea de a vă vindeca mintea de resentimente, eliberându-vă gândurile, sufletul și viața, de supărări, suferințe, nemulțumiri, neîmpăcări, temeri și griji.

Compasiunea față de aproapele nostru, iertarea supărărilor și a resentimentelor noastre față de părinți, frați, prieteni, colegi, etc – este singura cale prin care ne putem mântui și dezrobi inima și sufletul de întunericul din noi. Iertarea e singura cale pentru a elibera lumina iubirii din noi, și a ne manifesta acceptarea și toleranță față de noi și față de semenii noștri.

Fără binele nostru, nu vom putea vedea nici binele celorlalți, și fără a percepe binele celorlalți, nu-l vom putea nici percepe și nici atinge propriul bine. Binele nostru cel mai înalt și binele cel mai înalt al semenilor noștri este unul și același lucru.

Nevoia de a vedea și a căuta defectele, carențele și greșelile celorlalți, ne oglindește de fapt nevoia acută de a ne vindeca și corecta propriile noastre carențe sufletești. Fără a ne elibera de frici, resentimente, judecăți, negativități și ostilități, nu vom putea trezi nici scânteia divină a iubirii din noi, și nici nu ne vom putea elibera inima și Spiritul, din capcana și dominația orgolioasă a minții ego.

Până nu ne vom elibera de frici și resentimente, vom trăii dureri, decepții, insuficiențe, nemulțumiri, suferințe și deznădejde – crezând că lumea și oamenii, ne sunt potrivnici și ostili. Până la urmă va trebui să înțelegem, că, există un echilibru între nevoia sinelui și nevoile celorlalți, așa cum există și între nevoile noastre individuale, raportate la nevoile grupului.

Fără echilibru sufletesc, orice nevoie a ego-ului, care ignoră contextul general al nevoilor grupului – vom hrăni doar insuficiențe și dezamăgiri, și tristețe, în planul propriei așteptări, nevoi, dorințe, consecințe și rezultate.

A vrea să luăm mai mult pentru noi, încălcând drepturile, interesele, nevoile, și libertățile celorlalți nu vom face altceva decât să ne hrănim propriul ego și propriile nemulțumiri, văzând în ceilalți, rivali ce ne sunt ostili.

Cât timp vom fi tentați să-i judecăm și să-i învinovățim pe ceilalți, din teama de a nu experimenta, pierderi, insuficiențe sau lipsuri de orice fel – ne vom ocupa mintea cu propriile incapacități de adaptare și cu neputința de a iubi și a face.

Negativitatea, supărările și nemulțumirile noastre ne vor distorsiona de fiecare dată percepție minții și realitate propriilor carențe sufletești în ale bucuriei, iubirii, împăcării, blândeții și grației sufletești. privind propria realitate – este cea care contribuie la insuficiențele și nemulțumirile, decepțiile și supărările noastre.

Cât timp ne vom exprima resentimentele, nemulțumirile și negativitatea, nu doar că ne vom agresa agresându-i pe semenii noștri sau împotrivindu-ne cursului firesc al vieții, ci, în final, vom materializa consecințele fricilor noastre, împovărându-ne viața cu și mai multe griji, risipe, ne-ibire și neîmpliniri.

Compasiunea față de propria persoană și pentru ceilalți, este calea găsirii echilibrului între mintea noastră temătoare plină de griji, și inima noastră plină de decepții și răni. De aceea, pentru a ne elibera de întunericul nostru sufletesc, vindecare trebuie să fie atât sufletească cât și trupească.

Fără vindecare și fără acceptare și iertare, nu vom găsi pace sufletească, și nici atinge aceea stare de împăcare, în care iubirea din noi crește și atinge abundența necesară împlinirii, mulțumiri, fericirii și revărsării ei, în propria viață și în viața celorlalți.

De ne vom da răgazul în momentele de restriște ale vieții și când facem alegeri – să ne punem întrebarea: ”Ce anume din ceea ce cred, gândesc, aleg și fac, servește binele propriu cel mai înalt și de-o potrivă și binele cel mai înalt al celorlați?” vom evita atât nemulțumirile noastre ulterioare, cât și generarea de suferințe semenilor noștri, prin lezarea intereselor sau a binelui lor.

Răspunsurile pe care ni le vom da în momentele noastre de tristețe, de supărare sau de suferințe auto-induse emoțional – ne vor arăta dacă calea pe care mergem, duce la o înfundătură, sau ne scoate la liman.

Prin întrebările pe care ni le punem și prin răspunsurile pe care ni le dăm, și pin atitudinea toleranței față de lume, față de semeni și față de noi, ne vom împiedica mintea, de a mai ajunge în situația de a-i ataca energetic pe ceilalți (conștient sau inconștient)… ne lăsând-o să ne convingă de ”justețea dreptului nostru” de a fi orgolioși, nemulțumiți sau de a judeca și învinui.

În momentele emiterii de critici, învinuiri, nemulțumiri, negativități sau judecăți noi agresăm, iar universul generează situații în care vo fi agresați pentru a resimți durerile pe care noi înșine le provocăm celor din jur.

Evitând orice agresivitate la adresa celor din jur – ne vom feri de atacuri energetice venite în replică, și ne vom proteja de plăți karmice ulterioare, și consecințe negative – primite ca plăți karmice, pentru atacurile și agresiunile noastre inconștiente săvârșite prin gânduri ce poartă emoții negative și ostilitate sau prin fapte potrivnice, atât binelui nostru cât și al celorlalți.

Pentru a nu ne rătăcii în labirintul vieții și a nu greși calea la bifurcațiile de drum, este esențial să înțelegem că, atât conformarea (care duce la la trădarea de șine), cât și, non-conformarea (care duce la excluderea sau marginalizare socială), sunt capcane ale fricilor și iluzii ale minții, ce ne duc ființa în ispită și la rătăcire.

Pentru a evita prin alegerile pe care le facem, capcanele vieții – trebuie să învățăm să lucrăm – atât cu natura antagonică a nevoilor noastre (exprimate atât la nivelul nevoii de apartenență și unitate, cât și la nivel de individualizare sau separare), – cât și cu natura bipolară a structurii noastre mentale (date de nevoile minții și a trupului, respectiv, de nevoia stringentă de a ne trezi Spiritul și conștiința, pentru a înțelege și disimula între iluziile minții și realitate, și a dobândi un nivel superior de conștientizare și rațiune conștientă prin Spirit).

Fără a înțelege Adevărul inimii, disimulat de irealitatea miții, care ne limitează realitatea perceptuală și cea acceptată, la convingeri și programe mentale (bazate pe cunoașterile noastre subiective și trăiri anterioare) – ”încadrarea” și integrarea noastră în rigorilor ”realității” societății (sociale, culturale, etice, morale, economice, etc), va avea de suferit.

Pentru a creea la nivel mental o asociere sănătoasă (și nu una ostilă, ce se va întoarce împotriva percepțiilor și stărilor noastre mentale, emoționale și psihologice): – între nevoile și abilitățile noastre, – între dreptatea minții și adevărul inimii, – între interesele noastre și nevoile celorlalți, – între defectele noastre și felul în care-i privim și-i vedem pe ceilalți, etc – este nevoie să ne desprindem de prejudecățile minții – pentru a ne observa și înțelege în mod obiectiv mecanismele mentale, emoționale și decizionale, atât din perspectiva rezultatelor alegerilor și acțiunilor noastre, cât și din ceea a convingerilor prin care ne inducem gândurile și emoțiile atașate lor.

O societate plină de compasiune îi ajută pe oameni să dobândească sănătate și bunăstare fizică, mentală și emoțională, fără de care nimeni nu poate dobândi sănătate Spirituală. Procedând astfel o societate ideală, investește în binele populației și astfel să se realizeze.

De nu vrem să ne hrănim dezamăgirile, decepțiile și nemulțumirile, în ceea ce privește societatea și felul în care o vedem, o judecăm sau ne raportăm la ea – este important să nu trecem cu vedere, faptul că, noi toți și fiecare dintre noi, cu bune și rele, suntem cei care formăm societatea și ne oglindim în ea, lumea mentală, morală și sufletească.

De nu ne place ceea ce vedem în lume, în societate, în mediul în care trăim, în familie sau în relațiile pe care le dezvoltăm – trebuie SĂ PRIVIM MAI ÎNTÂI ÎN NOI să ne vedem inima și sufletul, și să ne întrebăm: ”ce fac eu bine pentru mine și cei de lângă mine, și ce dăruiesc eu prin ceea ce sunt și fac, prin ceea ce oglindesc în afară, ca valori ale frumuseții mele sufletești… ca ceea ce văd să fie mai frumos și mai plină de iubire?”

Când prin Conștiința Christică a Iubirii – vom deveni capabili să ne modelăm valorile și accesoriile sufletești, până când ceea ce vedem în afară este în armonie cu frumusețea lăuntrică din noi – vom redeveni, pe deplin fericiți, împăcați și plini de lumina divină a iubirii.

Autor: Sandor Kasza
Facebook: https://www.facebook.com/kastimisoara

Recomandam urmatoarele articole:
Iubirea – dăruiește cunoașterea și puterea
http://portalspiritual.com/maestri-si-invatatori-spirituali/omraam-mikhael-aivanhov/iubirea-daruieste-cunoasterea-si-puterea/
A primi si a darui (B)
NU AI GRESIT CALUL
CEVA NOU, CEVA VECHI

Read More