conferinta tagged posts

OMRAAM MIKHAEL AIVANHOV
Astrologia Iniţiatică – Planetele şi zodiacul

Conferinţa din 24.09.1984

Lectura meditaţiei zilei

Ştiinţa Iniţiatică ne învaţă că trăim într-un ocean fluidic, denumit lumina astrală. Acest fluid este atât de sensibil, încât orice lucru se imprimă în el. Fapta cea mai lipsită de importanţă din activităţile noastre zilnice, cea mai uşoară emoţie sufletească, cel mai trecător gând de-al nostru se imprimă în acest fluid, până la limitele zodiacului. Căci semnele şi poziţionarea zodiacului sunt limitele pe care Dumnezeu le-a creat pentru lumea manifestării. De aceea, zodiacul a fost asimilat şi cu un şarpe care se încolăceşte peste întreaga lume, în cercul propriului său corp. Dacă karma este implacabilă, aceasta se datorează faptului că tot ceea ce am simţit, am gândit şi am împlinit, s-a înscris în acest ocean fluidic de care nu mai putem scăpa. Atât binele cât şi răul se înscriu şi revin într-o bună zi către noi.

Citind rândurile de mai sus, vedem că am tot vorbit despre acest subiect. Vorbim mereu despre aceste subiecte, dar în aspecte diferite, cu puncte de vedere diferite şi noutatea constă tocmai în acest lucru. Acelaşi lucru îl vom face şi astăzi, pentru karmă şi zodiac. Oamenii confundă ştiinţa ocultă cu Ştiinţa Iniţiatică. După părerea mea, prima nu se identifică automat cu cea de-a doua. În ştiinţa ocultă se studiază mereu magia neagră cu toate manifestările ei, cu tot ce se înregistrează, cu toate lucrurile care sunt aproape de oameni în planul astral. În vreme ce, Ştiinţa Iniţiatică merge mult mai departe… Nici măcar ocultiştii nu au o idee foarte clară despre Ştiinţa Iniţiatică, căci ea este extrem de vastă, practic infinită, încât nu o vom putea cunoaşte niciodată în întregime, fiindcă atunci trebuie să fuzionăm cu Inteligenţa Cosmică: numai în acest moment o vom cunoaşte cu adevărat, căci ea îmbrăţişează tot ceea ce este mai subtil, mai necunoscut şi extraordinar, care scapă puterii noastre de înţelegere, chiar şi chakrele noastre. Da, chakrele sunt limitate.

OMRAAM MIKHAEL AIVANHOV
Iniţierea este victoria fiinţei umane asupra propriilor slăbiciuni

Conferinţa din 12.09.1984

Lectura meditaţiei zilei

Iisus a spus: intraţi prin poarta cea strâmtă, că largă este poarta şi lată este calea care duce la pieire şi mulţi sunt cei care o află”. Această poartă strâmtă, care permite accesul la Împărăţia Domnului, este poarta Iniţierii. Iniţierea este o asceză ce îl învaţă pe om să se despartă de slăbiciunile, de tendinţele sale negative. O putem compara cu orificiul prin care este nevoit să treacă şarpele atunci când trebuie să-şi schimbe pielea. Discipolul este acela care se pregăteşte să treacă prin poarta cea strâmtă ce îi va înlătura “vechea sa piele”, adică proastele obiceiuri, concepţiile sale greşite. Fiecare dintre voi trebuie să treacă prin poarta cea strâmtă. Iar în loc să vă tulburaţi şi să vă fie frică, bucuraţi-vă, fiindcă veţi deveni astfel oameni noi, cu gânduri, cu sentimente noi, cu un comportament nou. Se poate spune că, de-a lungul întregii sale vieţi, omul străbate trei porţi: aceea a naşterii, prin care trec toţi oamenii, fie buni sau răi, apoi aceea a morţii, străbătută de asemenea de toţi dintre voi, şi aceea a Iniţierii, trecută numai de aceia care au fost în stare să facă mari sacrificii, să renunţe la foarte multe lucruri.

Dragii mei, această pagina este plină de sensuri, foarte interesantă, foarte importantă. Eu am întâlnit în viaţă tot felul de oameni, mai ales femei care îmi mărturiseau că trecuseră deja de cea de-a cincea Iniţiere, iar eu eram atât de trist şi de nefericit, deşi trăisem lângă Maestrul Peter Deunov atâtea încercări şi probe, aproape douăzeci de ani… Mă necăjea faptul că nu reuşisem să trec nici de prima Iniţiere!… Dar am întâlnit în viaţă şi o mulţime de Iniţiaţi pe care, totuşi, nu îi întâlneşte toată lumea… Este atât de ciudat! Ne închipuim că suntem nişte creaturi nemaipomenite, chiar atunci când nu am făcut vreun sacrificiu, vreo renunţare, când nu am ajuns să ne învingem natura noastră inferioară, iar bietul pământ este bântuit încă de atâţia “Iniţiaţi”!… Şi totuşi, Împărăţia Domnului nu a apărut încă datorită lor!… Veţi vedea în continuare cum trebuie judecat acest subiect al Iniţierii… Nu este deloc uşor!…

OMRAAM MIKHAEL AIVANHOV
Cum să ne comportăm cu Maestrul nostru spiritual

Conferinţa din 02.09.1984

Gândul meditaţiei zilei

Pentru a explica creaţia lumii, hinduşii povestesc că o pasăre imensă, pe nume Kalahamsa, Pasărea Cosmică, a creat un ou, care era universul. De ce un ou? Fiindcă oul este un simbol fundamental. Legenda lui se găseşte, sub diferite forme în toate religiile. Cea mai bună dovadă este Sărbătoarea Paştelui, la creştini, unde se oferă ouă. Coaja oului reprezintă planul fizic, albuşul reprezintă planul spiritual, sufletul, iar gălbenuşul, unde se află sămânţa, reprezintă spiritul, iar acest spirit se hrăneşte cu albuş, cu sufletul, şi trebuie, apoi, să spargă coaja, pentru a se elibera. Discipolul este ca şi sămânţa, el trebuie să evolueze, şi pentru aceasta este nevoie de o găină care cloceşte, adică să-l încălzească, un Maestru, care prin iubire, răbdare, duioşie şi sacrificiu să trezească căldura interioară a oului. Toţi aceia care îşi imaginează că pot ieşi din coaja lor, fără ajutor exterior, fără un Maestru, se înşeală. Este nevoie ca un Maestru să sosească, să spargă o bucăţică din coajă, pentru ca discipolul să poată ieşi.

Iată, dragii mei, un ou, ouă, asta este limba franceză, de ce să nu spunem ouă? Un ou, două ouă, deci! Ei da, legenda hindusă este foarte semnificativă. De altfel, biologii, naturaliştii, au observat că, în natură, toate creaturile, aproape toate, se înmulţesc prin ouă. Evident, ouă de diferite mărimi, culori, dimensiuni…, dar ouă. Deci, oualele sunt de o importanţă inimaginabilă. Existau, în trecut, destui filozofi care-şi puneau problema: “Ce a fost mai întâi, găina sau oul?”. Acum, cred că au cam obosit, deşi unii mai spuneau: “Ei bine, la început a fost oul, fiindcă oul a creat găina, ei da, dar fără găină oul n-ar fi existat, deci, mai înainte trebuie să fi existat o găină”. Ei da, dar cum s-a născut ea, de unde a apărut? Printr-un ou! Oh, lá, lá, lá, şi tot n-am rezolvat problema! Dacă m-aţi întreba, v-aş spune că nici eu nu ştiu soluţia, dar, mi se pare că amândouă existau în acelaşi moment, nu a fost ceva înainte, nu, ci amândouă în acelaşi timp.

OMRAAM MIKHAEL AIVANHOV
Meditation. Sur quels sujets méditer?
Meditaţia. Asupra căror subiecte să medităm?

Conferinţa din 19.08.1984

Lectura meditaţiei zilei

La ora actuală, meditaţia este la modă şi din ce în ce mai mult oamenii meditează, chipurile. Dar această meditaţie nu aduce nimic, căci ea nu se poate face aşa, fără pregătire. Cum să faci să mediteze pe cineva care n-a avut niciodată un ideal înalt, care n-a ieşit niciodată din capriciile, din dezmăţurile, din plăcerile şi dorinţele sale, din vin şi tutun. El zice că meditează, dar asupra ce meditează? Asupra banilor, a puterii, a unui bărbat sau a unei femei de sedus sau asupra picioarelor, a pieptului unei fete – fiindcă trebuie să adăugăm acest lucru… El nu poate medita asupra unor subiecte celeste, pentru că nu are un ideal înalt, care să-l scoată din viaţa obişnuită, animală, pentru a-l duce până la Cer. El nu poate medita înainte de a fi învins unele slăbiciuni şi înţeles unele adevăruri. Şi nu numai că nu poate, dar este chiar primejdios pentru el să încerce.

Ce înseamnă, de fapt, meditaţia?
Iată un subiect foarte, foarte apreciat de hinduşi, de tibetani şi chiar şi de creştini, de egipteni, mai ales în trecut. Progresul, evoluţia, erau bazate pe meditaţie. Totul era bazat pe ea. Numai că nu tuturor le este dat să ştie cum să mediteze.
Ce înseamnă cuvântul “a medita”? Înseamnă, mai degrabă, a judeca, a raţiona, a tergiversa, a gândi, a se concentra, asupra unei probleme, a unui subiect, asupra unor plăceri, unor dificultăţi… Iar când întrebi pe cineva: “Ce faci?”. “Meditez!”. Or, nu aceasta este adevărata meditaţie. Suntem obişnuiţi să credem că “a medita” înseamnă a te gândi la rezolvarea unor probleme, a reflecta, a găsi originea, cauza sau consecinţele. Dar aceasta, încă, nu este meditaţie. Acum, pentru a clarifica acest subiect şi pentru a vă ajuta, vă voi revela anumite lucruri. Dar, înainte de a vi le revela, trebuie să vă dau, pentru început, câteva noţiuni despre meditaţie, (să ştiţi) mai întâi, ce este ea.
Amintiţi-vă că, în trecut, v-am spus că există, mai întâi, concentrarea – că trebuie să te concentrezi asupra unui subiect, a unei probleme, asupra unei chestiuni, apoi să reflectezi, să meditezi, să judeci, să analizezi, să faci sinteze; iar apoi să contempli. Da, numai că oamenii nu ştiu ce e contemplarea… Iar apoi, să ajungi până la a te identifica.
Şi acum să vedem ce e meditaţia.

OMRAAM MIKHAEL AIVANHOV

Iubire, înţelepciune şi adevăr (Gura, urechile şi ochii)

Conferinţa din 05.03. 1938 (Paris)

Conferinţă improvizată (note stenografiate)

În această seară, voi adăuga, încă, câteva cuvinte despre ochi, urechi şi gură, pentru că există, încă, multe lucruri interesante de spus în privinţa acestor organe.
În fiecare zi mâncaţi pâine, beţi apă sau vin, respiraţi aer şi nu sunteţi niciodată destul de sătui, nici plictisiţi de toată această hrană. Iar eu mă aflu aici pentru voi ca un bucătar: v-am adus, deja, o hrană lichidă pentru gura voastră, o hrană aeriană pentru urechile voastre şi, în sfârşit, o hrană eterică pentru ochii voştri. În această seară… ei bine, în această seară meniul va fi un amestec de alimente lichide, aeriene şi eterice. În mod succesiv v-am arătat literele A, U şi M. Acum vom lega aceste sunete pentru a pronunţa cuvântul Aum.

A este pentru ochii voştri
U este pentru urechile voastre
M este pentru gura voastră

OMRAAM MIKHAEL AIVANHOV
Legea înregistrării

Conferinţa din 12.09.1982

Lectura meditaţiei zilei

Datorită faptului că totul se înregistrează în natură, este important să ne controlăm gândurile, sentimentele şi cuvintele. Discipolul care este într-o stare de armonie poate acţiona binefăcător, prin cuvânt, asupra întregii naturi.

Trebuie să vă obişnuiţi a vorbi cu blândeţe şi bunătate florilor, păsărilor, arborilor, animalelor şi oamenilor, deoarece acesta este un obicei divin. Acela care ştie să pronunţe cuvinte care însufleţesc, inspiră, aprind focul sacru, posedă o baghetă magică în gura sa. Fiţi întotdeauna, foarte atenţi la gândurile şi cuvintele voastre, pentru că în natură există mereu unul din cele patru elemente: pământul, apa, aerul sau focul aşteaptă momentul când va trebui să îmbrace tot ceea ce voi exprimaţi. Iar realizarea se va produce, deseori, foarte departe de persoana care a însămânţat. Aşa cum vântul poartă grăunţele şi le însămânţează, la fel gândurile, cuvintele voastre, îşi iau zborul şi vor produce, departe de ochii voştri, rezultate bune sau rele.

OMRAAM MIKHAEL AIVANHOV
Cea mai bună poziţie pentru rugăciune

Conferinţa din 22.09.1982

Lectura meditaţiei zilei

De ce, Iniţiaţii trecutului i-au învăţat pe oameni să se roage, împreunându-şi mâinile? Este un simbol, adevărata rugăciune înseamnă a împreuna cele două principii, inima şi intelectul. Dacă, numai inima voastră cere, fără ca gândirea voastră să participe şi să se alăture ei, rugăciunea voastră nu poate fi primită; trebuie să existe inima şi intelectul, gândirea şi sentimentul, adică cele două principii, masculin şi feminin. Câte picturi nu reprezintă oameni în rugăciune, chiar şi copii, cu mâinile împreunate, dar profunzimea acestui gest nu a fost înţeleasă! Aceasta nu înseamnă că, pentru rugăciune, trebuie obligatoriu să alăturăm mâinile, fizic, nu, căci nu latura fizică contează, ci aceea interioară, trebuie împreunate sufletul şi spiritul, inima şi intelectul, căci împreunarea lor dă putere rugăciunii.

OMRAAM MIKHAEL AIVANHOV
La respiration, clé des rythmes de l’univers

Respiraţia, cheie a ritmurilor din Univers

Conferinţa din 08.02.1981

Lectura meditaţiei zilei

Există în respiraţie ceva de învăţat, şi puteţi să îl învăţaţi numai însoţindu-l de o lucrare a gândului. Expirând, gândiţi-vă că reuşiţi să vă dilataţi până când atingeţi hotarele universului apoi, inspirând, reveniţi spre voi înşivă, spre eul vostru care este ca un punct imperceptibil, vă dilataţi apoi din nou. Descoperiţi astfel că această mişcare de flux şi reflux este cheia tuturor ritmurilor din univers. Încercând să vă conştientizaţi în sinea voastră, pătrundeţi în armonia cosmică, şi se produce un schimb între univers şi voi. Fiindcă inspirând, primiţi nişte elemente din spaţiu, şi expirând, proiectaţi, în schimb, ceva din inima şi sufletul vostru. Natura a lăsat peste tot nişte mijloace pentru a-i pătrunde misterele. Dacă filozofii ar practica o respiraţie conştientă, ei ar înţelege multe lucruri despre care, pentru moment, ei vorbesc şi scriu fără să înţeleagă nimic. De altfel, capacitatea de a gândi este legată de respiraţie. Pentru a avea o minte limpede, trebuie să învăţaţi să respiraţi.

Iată o pagină, dragii mei fraţi şi surori, foarte, foarte importantă. Cei care au urmat Învăţământul de multă vreme au auzit destule lucruri referitoare la respiraţie. Nişte lucruri ce nu pot fi găsite cu adevărat nici chiar în lituratura ocultă.
Despre ce v-am vorbit în trecut? Eu v-am revelat cum a creat Domnul universul, expirând, iar universul a fost creat. Iar când el va inspira, universul va fi distrus, totul va dispare. La fel ca această inspirare, şi această expirare durează miliarde şi miliarde şi miliarde de ani… Ca în filozofia hindusă, unde o zi a lui Brahma durează miliarde de ani. În acest fel Domnul a creat lucrurile în şase zile. Ei da, dar aceste şase zile nu au fost de 24 de ore, aşa cum credeau creştinii în trecut: “El a creat totul în şase zile. Apoi, El a obosit şi a trebuit să se odihnească”.
Ce părere trebuie să avem acum despre Domnul? El este ca noi, El a muncit cu spor şi a obosit. Dar de ce creştinii nu au judecat?

OMRAAM MIKHAEL AIVANHOV
Ştiinţa educaţiei

Conferinţa din 25.07.1984

Părinţii sunt cei care trebuie educaţi, căci copiii îi vor lua ca modele. Diferitele faze ale dezvoltării copiilor.

După cum v-am promis, mă voi opri puţin asupra educaţiei copiilor; bineînţeles, înainte de a ne ocupa de educaţia copiilor, trebuie să ne ocupăm de galvanoplastia spirituală pentru că, până acum, lumea întreagă muncea în acest fel: gestaţia, fabricarea, creaţia, formarea copilului…, nu prea erau studiate în trecut, nici măcar savanţii nu proiectau vreo lumină. Acum da, aproape toţi doctorii sunt unanimi în privinţa sensibilităţii copilului, a faptului că el înregistrează tot ceea ce se întâmplă cu mama sa, ei dau chiar dovezi, exemple, pentru că au aparate care pot detecta, vedea, înţelege şi înregistra. Deci, acum, ei au mijloace mai perfecţionate pentru a se pronunţa. Şi chiar ne spun că, dacă mama vorbeşte o limbă străină, această limbă, copilul este mai pregătit a o vorbi şi a o înţelege; iar dacă ea cântă la un instrument, sau altul, copilul este şi el capabil de a cânta, are aceste posibilităţi… Deci gândurile, sentimentele, se reflectă, acţionează asupra copilului.
Şi cum se face că ei (doctorii, savanţii) au uitat ceva esenţial, foarte important. Acum aproape 42 de ani, când am vorbit la Lyon, despre galvanoplastia spirituală, existau doctori care râdeau, îşi băteau joc chiar, nu credeau. Şi era chiar şi o soră, nu sunt aşa mulţi ani de atunci, care aştepta un copil, se afla într-o clinică, şi vorbindu-i doctorului, spunându-i că aparţinea unui Învăţământ spiritual, şi că Maestrul acestuia explica că mama are toate puterile în formarea copilului, chiar în a-l face genial, a-i forma corpul, tot, la făcut, pe acesta, să râdă şi să-şi bată joc, spunând că nu există nici o legătură între gândul mamei şi copil.

OMRAAM MIKHAEL AIVANHOV
Cum acţionează Sefiroţii şi planetele

Conferinţa din 22.07.1984

Lectura meditaţiei zilei

În Arborele Sefirotic (din Cabală), stabilitatea Planului Cauzal este reprezentată prin Sefirotul Binah, regiunea celor douăzeci şi patru de Bătrâni, despre care vorbeşte Ioan în Apocalipsă: “Am văzut douăzeci şi patru de scaune de domnie, şi pe aceste scaune de domnie stăteau douăzeci şi patru de Bătrâni, îmbrăcaţi în haine albe, şi pe capete aveau cununi de aur”. Aceşti douăzeci şi patru de Bătrâni sunt aşezaţi pe aceste stânci de neclintit, “scaune de domnie”, şi nimic nu le poate tulbura pacea. Dacă rămâneţi în regiunea inferioară a lui Iesod, unde se găsesc iluziile planului astral, vă veţi pierde, iar dacă veţi rămâne în regiunea lui Hod, intelectul, sau în cea a lui Netzah, iubirea, nu trebuie să constituie refugiul vostru definitiv. Trebuie mers mult mai sus, până la Binah, căci Binah este, cu adevărat, Înaltul Refugiu despre care vorbeşte Psalmul 91: “Căci tu eşti locul meu de scăpare şi cetăţuia mea, Dumnezeul meu în care mă încred”.

Citindu-vă această pagină, dragii mei, câţiva, care-şi amintesc conferinţa precedentă, în care v-am vorbit despre Iesod şi Tiferet, vor spune că toate acestea contrazic ceea ce v-am explicat. Deloc, veţi înţelege imediat în ce condiţii, în ce stare, cele două, sunt adevărate; Iesod reprezintă luna – cum toţi astrologii o ştiu deja – regiuni minunate, divine, ce ne transmit radiaţiile lor, emanaţiile lor, care ne ating, dar oamenii sunt atât de diferiţi în structura celulelor lor, în aura lor, în receptivitate, în gradul lor de evoluţie; de aceea, ei sunt aceia care fac ca aceste radiaţii, aceste raze, să fie complet schimbate, perturbate, şi nu planetele sunt cele care ne trimit lucruri negative; da, oamenii sunt cei care nu primesc cum trebuie aceste radiaţii, raze, aceste lumini. Căci, totul este divin în cosmos, noi, însă, nu suntem asemenea lui… Se spune, despre regiunea lui Iesod, că ne situăm prea jos în ea; în realitate acest lucru este simbolic, în noi înşine se află, cu adevărat, această coborâre sau urcare.