aparare tagged posts

LIPSA DE APARARE

Category: Dezvoltare spirituala Comments: No comments

lipsa de aparare

Bună dimineața!
Vă doresc o zi plină de lumină și soare, în care cugetul să vă ferească de suferințe, negativitate și agresivitate – pentru a vă susține viața și consecințele, prin decizii dominate de înțelegere și rațiune conștientă – dobândite prin Spirit, prin conștiință trează și prin credința în iubire și dragoste adevărată.

Atunci când ne confruntăm cu probleme și avem impresia că toate consecințele vieții ne sunt potrivnice, suntem adesea tentați să devenim agresivi emoțional, cu oamenii din jur și deseori și cu noi înșine. E un gest reflex de apărare al minții, ca efect al programelor noastre subconștiente, prin care am fost învățați că, ”a greși este rău”. În realitate însă, viața este un proces continuu de învățare.

Problemele noastre apar din cauza inadaptabilității noastre la schimbările din jur, și din cauza refuzului minții ne a ne asuma și gestiona erorile, ca ceva pozitiv, menit să ne învețe să evităm toate acele gânduri, emoții și alegeri, care ne înfrânează de la învățare și ne fac ostili în fața asumării, a iubirii și a responsabilității față de viață și față de propriile cauzalități.

Cât timp mintea și conștiința ne vor fi dominate de convingeri potrivnice bucuriei vieții și celebrării ei, cât timp percepțiile și atitudinile ne sunt dominate de atașamente față de negative și de obiceiul de a ne eschiva de la asumarea propriilor consecințe, prin a căuta ”țapi ispășitori” și vinovați pentru propriile neîmpliniri – alegerile noastre vor continua erorile inițiale, distorsionându-ne gândurile și realitatea, prin false frici și emoții negative.

Astfel energia emoțiilor pozitive ni se va scurge inutil, pentru a hrăni, a menține și a atrage în viața noastră și mai multe situații și consecințe negative, ce se vor manifesta tot în partea nepotrivită a balanței vieți.

Pentru a schimba polaritatea rezultatelor noastre, este esențial să ne de-focalizăm mintea de pe probleme, pentru a ne reorienta energia cerebrală, și a o dirija către gânduri și emoții pozitive, care vizează hrănirea alegerilor și acțiunilor pozitive.

Cât timp mintea și gândurile noastre vor da comanda ”mersului înapoi”, ne va fi imposibil să coordonăm ”mersul înainte”. Pentru schimbarea direcției de mers, va trebui să ne detașăm gândurile de pe ”probleme și vinovați”, pentru a ne re-orienta energia pe soluții și pe ”mersul înainte”.

Atunci când ne aflăm într-o mașină, și uităm schimbătorul de viteze în marșalier, oricât de mul am apăsa pedala de accelerație, oricât combustibil am risipi și oricât de mult ne-am enerva ca mașina ”merge înapoi”, ea nu-și va schimba direcția de mers, până ce nu ne vom trezi la conștiință pentru a constata cauza ”mersului înapoi”. Dar asta nu va fi suficient pentru a ne schimba ”direcția de mers”.

Atunci când dorim orice schimbare, e nevoie și de acțiune. În cazul nostru, pentru ”a merge înainte”, e nevoie să scoatem maneta schimbătorului din viteză, și s-o reașezăm, în prima treaptă a !mersului înainte” . După ce mașina primește avânt și ne reobișnuim cu direcția de mers, putem schimba viteza, însă nu prea mult, pentru a ne putea bucura și de peisaj, și de drum.

Se întâmplă adesea ca pe drum să apară și obstacole. Se întâmplă să întâlnim oameni a căror spirit sau conștiință nu le îngăduie să perceapă sau să înțeleagă răul ce-l produc în jurul lor. Gândurile și atitudinile lor sunt ghidate de instinct și de nevoia de a a lua și a poseda prin orice mijloace, de oriunde și de la oricine, fără însă a le păsa de consecințele acțiunilor lor, de pagubele pe care le provoacă, sau de suferințele ce le sădesc în jur.

Mulți dintre cei care ajungem victimele propriei nesăbuințe si a rătăcirii luminii și a iubirii din sufletele noastre – alegând să experimentăm suferințele fizice, psihice și emoționale, financiare, considerăm că suntem îndreptățiți să simtă ură și să ne revărsăm năduful prin gânduri, cuvinte, emoții negative sau atitudini ostile pe cei despre care dăm verdictul că ne greșesc.

Din păcate această tendință ține tot de instinctualitatea firii umane, și prea puțin de rațiunea spiritului sau de spiritul de conservare dat de o conștiință trează, capabilă să evalueze consecințele, ”pagubele colaterale”, și efectele ulterioare manifestate în timp, atunci când ne risipim energia pe atacuri energetice, verbale și fizice asupra celorlalți, prin gânduri și atitudini negative și ostile.

Doar o persoană cu conștiință trează, cu discernământ curat, cu sufletul pur și cu inima caldă, a cărui cuget și rațiune este ghidat de un spirit conștient, va fi capabilă (prin asimilarea lecțiilor experiențelor sale de viață) să înțeleagă că – până și cel mai nevinovat și în aparență cel mai neînsemnat gând de nemulțumire lansat la adresa cuiva pe care-l judecă, critică sau îl învinovățește pentru ceva, va avea un efect negativ major: asupra gândurilor, atitudinilor, alegerilor, acțiunilor, obiceiurilor, atașamentelor, convingerilor, și consecințelor sale viitoare.

Când vom înțelege efectele negative ale propriilor gânduri și acțiuni și din perspectiva suferințelor pe care le provocăm celorlalți, și vom vedea oamenii și consecințele din viața noastră și prin prisma înțelesului că ”binele propriu nu trebuie să se clădească pe suferința celorlalți” – vom deveni capabili să fundamentăm atitudinea noastră față de viață și față de ceilalți, pe principiul non-agresivității energetice, verbale, fizice, psihice sau emoționale, exprimate prin gânduri și fapte negative.

Când vom reintra în lumină asumându-ne iubirea și grația ei divină exprimată prin adevărul inimii – vom ști și vom înțelege în mod desăvârșit, cum să ne vom feri viața, trupul, mintea și sufletul de durere. Astfel, ști să-i ferim și pe ceilalți, de agresivitatea noastră, de momentele de cădere și ne-iubire și, mai ales de consecințele potrivnice iubirii, manifestate prin negativitate, ostilitate și suferințele pe care ni le inducem.

Adoptând o atitudine pozitivă, empatică și activă în tot ceea ce gândim, simțim, alegem și întreprindem, și lăsându-ne gândurile să fie dominate de rațiunea bazată pe conștiință trează a iubirii, capabilă să prevadă efectul asupra consecințelor pe care le determinăm prin alegeri și emoțiile cu care le hrănim – nu doar că vom evita să manifestăm în mod inconștient prin fricile, supărările și ostilitatea noastră, ci ne vom îngădui să experimentăm prin fericire, efectul liniștii inimii și a păcii noastre sufletești.

Prezența în mintea și conștiința sinelui nostru lăuntric, a rațiunii conștiente, a mulțumirii, a prețuirii, a recunoștinței, a încrederii, a acceptării, a asumării, etc – vor duce la stoparea propriei agresivității și a risipei de energia vitală.

Prin atitudinea toleranței, iertării și iubirii – vom deveni non agresivi față ne noi înșine și față de cei din jur, ceea ce ne va conduce la manifestarea non-violenței și a non-agresivității noastre față de cei ce ne greșesc sau ne atacă energetic involuntar, prin gândurile și atitudinile lor ostile.

Prin manifestarea iubirii necondiționate, ne vom proteja în permanență trupul, mintea inima, conștiința și sufletul, iar prin evitarea fricilor, a suferințelor și a experienței durerii, generate de perpetuarea propriilor negativității – vom evita, atât consecințele nefavorabile viitoare, cât și contactele cu oameni nepotriviți.

Cât timp vom rămâne în lumină – nu vom mai fi expuși decepțiilor și lipsei de apărare, în fața eventualelor ostilități și agresiuni venite din partea celor ce ne rănesc, căci ne vom putea folosi iubirea ca scut, în fața ne-iubirii lor, rămânând înțelegători și toleranți cu durerea din sufletele lor, știind că nu inima lor ci suferința ce o poartă, îi instigă la agresivitate.

Autor: Sandor Kasza
Facebook: https://www.facebook.com/kastimisoara

Recomandam urmatoarele articole:
MECANISMELE DE APARARE
ÎMPLINIRE
Ochiul Domnului – prezența sa în noi
Dușmanii – ne ferim de ei prin iubire
DESPRE NEFERICIRE

Read More

MECANISMELE DE APARARE

Category: Dezvoltare spirituala Comments: No comments

mecanismele de aparare

Bună seara!
Vă doresc să aveți parte mereu de putere reconcilierii și a eliberării de dureri, preconcepții și prejudecăți – pentru a vă experimenta pacea lăuntrică, abundența energetică a iubirea de sine.

Adesea, în viața noastră de zi cu zi, inegalitățile, inechitatea și abuzurile pe care le vedem și le resimțim la nivel fizic, emoțional sau psihologic, sunt cauzate de niște automatisme mentale pe care în timp ni le-am format sau le-am asimilat benevol din mediu, ca tipar comportamental.

Am fost învățați să fim mereu în competiție cu ceilalți și cu noi înșine, adeseori fără ca cineva să țină cont de nevoile, interesele sau de înclinațiile noastre vocaționale. Ni s-a spus că e singura cale să răzbim în viață, și noi am crezut și credem în continuare asta. Competiția însă, aduce învinși și învingători. Oricare dintre aceste stări le-am experimenta, ele se ating cu un consum mare de energie.

În mod firesc cel care învinge, experimentează un anumit grad de bucurie, satisfacție și împlinire. Aceste stări emoționale, îl reîncarcă cu energie. Cel învins însă, simte frustrare, nemulțumire și neîmpăcare. Aceste stări emoționale, scad și mai mult nivelul său energetic. Dacă însă, consideră că, în competiția la care a participat, celalalt și-a creat avantaje indirecte prin diverse metode nelegale și neecologice.

Frustrarea sa se va transforma în furie, iar furia îl va expune la blocarea sistemului său imunitar, instalându-se la nivelul său subconștient starea de depresie și decepție profundă.

Ceea ce este esențial să înțelegem pentru a evita astfel de experiențe traumatizante auto-induse, prin stările emoționale pe care alegem să ni le inducem prin risipa de energie vitală – este, să admitem că oamenii sunt egali și că ”învingătorul” și cel ”învins” nu sunt nici superiori și nici inferiori unii față de ceilalți.

Ei doar experimentează diverse trăiri și stări emoționale, pentru a-și învăța limitele, ași înțelege nevoile și a-și prețui energia, valorile și abilitățile prin care se pot adapta mediului, și-și pot înțelege rolul și rostul ființării în această dimensiune și corpul în care propriul Spirit este întrupat.

În mod firesc, dacă analizăm în mod superficial lucrurile, privind-le doar din perspectiva planului nostru mental, oamenii par a fi inegali unii față de ceilalți. Există oameni, care dețin mai multe diplome de studiu și altele nu au nici opt clase.

Unii posedă miliarde sau milioane de euro în conturi, case, iahturi, terenuri, mașini și diverse bunuri de valoare, în timp ce alții trăiesc în chirie sau lipsiți de un acoperiș deasupra capului, într-o sărăcie cruntă. Și asta nu arată a egalitate. Cu certitudine, dacă ne referim doar la planu material al percepțiilor noastre, e firesc să sesizăm diferențe între oameni. Și aceasta nu ar fi pentru noi o problemă.

Problemele apar când noi etichetăm diferențele și le raportăm la nivel emoțional, la propriile nevoi, potențe și capacități profesionale, intelectuale și fizice de a atinge ca grad de prosperitate materială. Subiectivitatea aprecierilor și a nemulțumirilor noastre în plan emoțional, atunci când ne lăsăm dominați de nemulțumiri (în raport cu nivelul împlinirilor materiale pe care le avem), nu ține de egalitatea între oameni. Ea ține strict de comparația unor stări de fapte (concretizate în dobândirea unor lucruri materiale sau privilegii aferente deținerii lor., raportate la niște nevoi emoționale subiective și efemere.

Când nivelul de conștiință și iubirea ne va îngădui să privim oamenii din perspectivă spirituală, vom constata că suntem cu toții egali, chiar dacă ne aflăm la vârste diferite de evoluție și trezire și înțelegere a propriului sine și a lumii în care ne desăvârșim spiritual. Când putem să privim dincolo de aparențe, în inima oamenilor, vedem același zbucium, aceleași lupte și aceleași dureri ale fricii, lipsei și pierderii.

Durerea este un mare egalizator. Ea se manifesta în egală măsură și în sufletul omului bogat, ca și în cel al omului sărac. Pentru ea nu contează cu ce este îmbrăcat omul atunci când Spiritul este întrupat în el, sau când la moarte, îl părăsește, pentru ași continua existența.

Durerea ne așează pe toți în genunchi, ne face pe toți umili și mai sensibili la nevoile celorlalți. Durerea este cel mai mare învățător de pe Pământ. Ea subminează toate ierarhiile și desființează statutul social, invalidând bogățiile materiale. Ea ne învață să ne prețuim energia și să înțelegem prin deficitul ei, că totul are nevoie de vindecare.

Autor: Sandor Kasza
Facebook: https://www.facebook.com/kastimisoara

Recomandam urmatoarele articole:
Ochiul Domnului – prezența sa în noi
Dușmanii – ne ferim de ei prin iubire
DESPRE NEFERICIRE
Despre Dragoste
De ce? Cat de des pui intrebarea asta si ce ar fi posibil fara ea?

Read More