Category Bhagwan Sri Rajneesh (OSHO)

SERIOZITATE

Category: Bhagwan Sri Rajneesh (OSHO) Comments: No comments

seriozitate

Maestre, de ce privesc totul, inclusiv pe mine, intr-un mod atat de serios?

– Egoul nu poate exista decat prin seriozitate. Nimic nu ucide mai rapid egoul decat rasul, joaca, bucuria. Cand incepi sa privesti viata ca pe un simplu joc, egoul nu mai poate exista. Egoul este o boala; el are nevoie de atmosfera tristetii pentru a exista. Si seriozitatea creeaza in tine aceasta tristete. Tristetea este solul in care se dezvolta egoul. Tocmai de aceea asa-zisii sfinti venerati de lume sunt atat de seriosi si gravi, pentru ca ei sunt cei mai egoisti oameni de pe pamant. Poate ca unii incearca sa arate ca sunt umili, insa sunt foarte mandri de piosenia lor. Pana si pe aceasta o considera ca fiind ceva foarte serios. Un sfant adevarat nu poate fi serios. O persoana religioasa celebreaza viata.

Nu mai privi viata prea serios; ea este o joaca, o gluma – da, o gluma cosmica. Permite-i rasului sa patrunda in tine. Rasul este mult mai semnificativ decat rugaciunea. Rugaciunea nu iti poate distruge egoul; dimpotriva, ea il poate face sa devina foarte pios si aparent sfant. Dar cand razi cu toata fiinta ta, ai observat? Egoul dispare pentru o clipa. Atunci redevii copil si uiti complet de seriozitate. Priveste-te cand razi: unde-ti este egoul? Cine mai esti tu? Deodata, devii fluid, nu mai esti solid, ci curgator. Nu te mai vezi ca fiind o persoana in varsta, cu multe experiente si amintiri, cu o multime de informatii si invataturi.

Tocmai de aceea iubesc atat de mult glumele – ele sunt o otrava pentruego!

Autor: Osho

Recomandam urmatoarele articole:
EGO-ul – umbra din noi
Jiddu Krishnamurti – San Diego 1970 – Conferinte publice
ALEGERI ȘI RENUNȚĂRI
AMBALAJUL POTRIVIT?
Vizitele – unor ființe îngerești

Read More

OSHO – Farmacie pentru suflet

Category: Bhagwan Sri Rajneesh (OSHO) Comments: No comments

Bhagwan Sri Rajneesh (OSHO)

“Noi trăim unii cu alţii, dar nu ştim ce înseamnă să trăieşti în cuplu. Putem trăi ani de zile împreună fără să aflăm acest lucru. Priviţi prtetutindeni în lume: oamenii trăiesc împreună, nimeni nu trăieşte singur: soţii cu soţiile, soţiile cu soţii, părinţii cu copiii, părinţii cu prietenii. Toţi trăiesc alături de alţi oameni. Viața nu există decât în asociere, dar ştiţi voi ce înseamnă asocierea?

Trăieşti alături de o soţie timp de 40 de ani şi poate că nu ai trăit împreună cu ea nici măcar o singură clipă. Chiar şi când faci dragoste cu ea te gândeşti la alte lucruri. Nu eşti prezent,. iar dragostea devine un act mecanic.

Am auzit că odată Mulla Nasruddin s-a dus la un film cu soţia. Erau căsătoriţi de cel puţin 20 de ani. Filmul la care s-au dus era un film de dragoste. La plecare, soţia i-a spus lui Mulla: “Nasruddin, tu nu faci niciodată dragoste cu mine aşa cum au făcut actorii aceia. De ce?”
Nasruddin i-a răspuns: “Eşti nebună? Ştii cu cât sunt plătiţi să facă asemenea lucruri?”

Read More

OSHO – Emoţiile şi sănătatea

Category: Bhagwan Sri Rajneesh (OSHO) Comments: One comment

osho

“Calea inimii este minunată, însă periculoasă. Calea minţii este obişnuită, însă sigură. Bărbatul a ales drumul cel mai sigur şi cel mai scurt în viaţă. Femeia a ales cea mai frumoasă, dar cea mai accidentată, periculoasă cale, a emoţiilor, sentimentelor, stărilor sufleteşti.
Şi deoarece până acum lumea a fost condusă de bărbaţi, femeile au suferit enorm. Femeia nu a fost în stare să se adapteze la societatea pe care au creat-o bărbaţii, deoarece societatea este creată conform raţiunii şi logicii.
Femeia vrea o lume a inimii, iar în societatea creată de bărbat nu este loc pentru inimă. Bărbaţii trebuie să înveţe să fie mai inimoşi, pentru că raţiunea a dus întreaga omenire spre o sinucidere globală. Raţiunea a distrus armonia naturii, ecologia. Raţiunea ne-a dat maşinării minunate, dar a distrus minunată umanitate. Este nevoie de puţin mai multă inima în toate.
În ceea ce mă priveşte, calea către fiinţa voastră cea mai ascunsă este mai scurtă din inima decât din minte. Mintea este o scurtătură dacă mergeţi în afară, iar inima este o cale foarte lungă. Dacă mergeţi înăuntru, totul se schimbă în opusul său: inima este scurtătură către fiinţă, iar mintea este cel mai scurt drum la care vă puteţi gândi.
De aceea sunt cu totul pentru dragoste, pentru că de la dragoste este foarte uşor să vă duc la meditaţie, să vă duc la veşnicia vieţii voastre, să vă duc la divinitatea voastră; este foarte greu s-o fac pornind de la cap. Mai întâi trebuie să ajungem la inimă, şi numai după aceea ne putem îndrepta spre fiinţă.
Accentul pe care-l pun pe dragoste are un motiv în esenţă spiritual. De la inima femeia se poate deplasa imediat…iar bărbatul se poate deplasa spre inimă fără dificultate.El a fost doar prost educat…este numai o condiţionare. I s-a spus să fie dur, puternic, viril, şi toate acestea sunt prostii.
Niciun bărbat nu plânge şi nu-şi lasă tristeţea sau bucuria să se manifeste prin lacrimi pentru că i s-a spus de pe când era copil că lacrimile sunt pentru femei, că e ceva caracteristic fetelor. Bărbaţii nu plâng şi nu se vaieta niciodată.
Dar care este scopul acestor lacrimi? Este nevoie de ele!  Ele sunt un limbaj foarte încărcat de semnificaţie.Există momente în care nu puteţi spune nimic, însă lacrimile voastre pot arăta acest lucru. Se poate să fiţi atât de copleşiţi de bucurie, încât să vă apăra lacrimi în ochi. Lacrimile sunt întotdeauna simbolul unei experienţe debordante. Se poate să fiţi atât de trişti încât cuvintele să nu poată exprima acest lucru; lacrimile vă sunt de ajutor.
Acesta este unul din motivele pentru care femeile înnebunesc mai rar decât bărbaţii, deoarece ele sunt gata să se vaiete, să plângă şi să arunce cu lucruri oricând: temporar, ele o pot lua razna zilnic. Un bărbat acumulează încontinuu şi apoi, într-o zi, explodează “en gros”. Femeile o iau razna “en detail” şi aceasta este o modalitate mai înţeleaptă, să termini stocul. De ce să acumulezi?
Bărbaţii se sinucid în număr mai mare decât femeile. E puţin ciudat; femeile vorbesc despre sinucidere mai mult decât bărbaţii,dar arareori o fac. Bărbaţii nu vorbesc aproape niciodată despre sinucidere, însă în realitate se sinucid în număr mai mare, aproape de două ori mai des. Bărbatul continuă să refuleze, continua să arate o anumită fata, care este falsă. Şi există o limită pentru toate; vine un moment când nu se mai poate abţine şi totul se naruieste.
Bărbaţii trebuie să fie învăţaţi să fie mai inimoşi, pentru că din inima se deschide calea către fiinţă. Nu puteţi ocoli inima. Femeia se afla într-o poziţie mai bună: ea se poate îndrepta direct către fiinţă de la inimă. Însă, în loc să recunoască această imensă calitate a femeilor, bărbaţii le-au condamnat pe femei. Poate că există un motiv; poate că au fost conştienţi cu privire la o oarecare superioritate a femeilor, superioritatea dragostei.
Nicio logică nu poate fi mai presus de dragoste şi nicio minte nu poate fi mai presus de inimă. Dar mintea poate fi foarte ucigătoare, mintea poate fi foarte violentă, şi asta a făcut mintea secole la rând. Bărbaţii le-au bătut pe femei, le-au oprimat, le-au blamat. Şi, în consecinţă, bărbaţii nu au putut să-şi sporească propria conştientizare. Ar fi putut să înveţe şi ei arta de a merge în sus; ar fi putut să meargă şi ei pe acelaşi drum. De aceea spun mereu că emanciparea femeilor este şi emanciparea bărbaţilor. Este chiar mai mult emanciparea bărbaţilor decât emanciparea femeilor.
Da, femeile deţin mai multă dragoste…însă ele ar trebui să fie făcute să devină conştiente, de asemenea, cu privire la cealaltă faţă a monedei. Partea masculină a minţii deţine logică, iar partea femeii este ilogică; nu este periculos, este numai o greşeală, poate fi corectată. De aceea calea inimii este minunată, dar periculoasă. Cealaltă latură a dragostei este ura; cealaltă latură a dragostei este gelozia. Aşa încât, dacă o femeie este cuprinsă de ură şi gelozie, toată frumuseţea dragostei moare şi ea nu mai rămâne decât cu venin. Se va învenina pe sine şi va învenina pe toată lumea dimprejur.
Pentru a fi iubitori, trebuie să fiţi mai vigilenţi, pentru că puteţi cădea în groapa urii, care este foarte aproape. Orice culme a dragostei este foarte aproape de valea întunecată a urii; ea împresoară culmea de jur-împrejur şi puteţi aluneca în ea foarte uşor. Poate că acesta este motivul pentru care multe femei se hotărăsc să nu iubească. Poate că acesta este motivul pentru care bărbaţii au hotărât să trăiască la nivelul capului şi să uite complet de inimă… pentru că inima este atât de sensibilă. Se simte lezată foarte uşor; dispoziţia i se schimbă că vremea.
Cel care vrea să înveţe cu adevărat arta de a iubi trebuie să ţină minte toate aceste lucruri şi trebuie să evite că dragostea să cadă în toate aceste gropi ale urii, ale geloziei. Altminteri, îndreptarea către fiinţă va deveni imposibilă, chiar mai imposibilă decât este pornind de la cap.”

OSHO, fragment din  “Emoţiile şi sănătatea”

Read More

OSHO – Despre iubire

Category: Bhagwan Sri Rajneesh (OSHO) Comments: No comments

Bhagwan Sri Rajneesh (OSHO)

“Iubirea nu stăpâneşte, şi iubirea nu poate fi stăpânită. Adevărata iubire te duce la libertate. Libertatea este cea mai înaltă culme, este valoarea supremă. Iar iubirea vine imediat după ea. Următoarea valoare după libertate este iubirea. Iubirea nu este împotriva libertăţii. Iubirea este piatra de sprijin către libertate. Conştientizarea îţi arată limpede că iubirea trebuie folosită ca piatra de sprijin pentru libertate. Dacă iubeşti, îi dai libertate celuilalt. Iar când îi dai libertate celuilalt, primeşti libertate de la el.
Iubirea înseamnă împărtăşire, nu exploatare. Şi, de fapt, iubirea nici nu gândeşte în termeni de frumos şi urât. Iubirea nu gândeşte deloc – ea doar acţionează, reflectează, meditează. Da, se întâmplă uneori să te potriveşti cu cineva – dintr-o dată totul intră în armonie. Ne e o chestiune de frumuseţe sau urâţenie, e o chestiune de armonie, de ritm.
[…]

În realitate, problema frumuseţii şi a urâţeniei e o problemă falsă. Nimeni nu e urât, şi nimeni nu e frumos. Persoana urâtă se poate potrivi cu cineva, şi atunci pentru acel cineva, persoana urâtă va fi frumoasă. Nu te îndrăgosteşti de o persoană frumoasă; procesul este exact invers. Însă rar găseşti o persoană care să se potrivească întru totul cu tine. Iar dacă ai norocul să o întâlneşti, viaţa devine un cântec. Atunci există două trupuri şi un singur suflet – acesta este cuplul adevărat. Și atunci iubirea duce în mod firesc la meditaţie.”

OSHO – fragment din “Intimitatea – Increderea in sine și în celălalt

Read More

BUCURIA ESTE FERICIREA CARE VINE DIN INTERIOR

Category: Bhagwan Sri Rajneesh (OSHO) Comments: One comment

bucuria este fericirea care vine din interior

”Venim cu mâinile goale, și vom pleca tot cu mâinile goale, așa că ce rost are să avem pretenție la atât de multe între timp? Însă noi asta știm, asta ne spune lumea: Posedă, domină, dispune de mai mult decât au alții. Poate fi vorba de bani, sau poate fi vorba de merite, nu contează. Important e să fii foarte deștept, altfel vei fi exploatat. Exploatează și nu te lăsa exploatat – acesta este mesajul subtil pe care îl primești odată cu laptele mamei. Și fiecare formă de învățământ (școală, colegiu, universitate) este înrădăcinată în ideea de competiție.

Read More

Bhagwan Sri Rajneesh (OSHO) – Bucuria de a iubi

Category: Bhagwan Sri Rajneesh (OSHO) Comments: No comments

Bhagwan Sri Rajneesh (OSHO)

“Atunci când iubeşti, eşti plin de bucurie. Când nu poţi iubi, nu ai cum să fii fericit. Bucuria este o funcţie a iubirii, o umbră a acesteia. Ea urmează pretutindeni iubirea.

De aceea, deschideţi-vă din ce în ce mai mult faţă de iubire şi veţi deveni din ce în ce mai fericiţi. Nu va trebui să vă intereseze dacă iubirea vă este returnata sau nu; acest lucru nu are nici cea mai mică importantă. Fericirea urmează pretutindeni iubirea, indiferent dacă aceasta din urmă este returnata sau nu sau dacă celălalt îi răspunde cu aceeaşi monedă. În aceasta constă rezultatul iubirii, în faptul că valoarea ei este intrinsecă. Ea nu depinde de răspunsul celuilalt, ci va aparţine în întregime dumneavoastră. Nu contează nici pe cine iubiţi: poate fi un câine, o pisică, o piatră sau un copac.

Aşezaţi-vă lângă o stâncă, cu o atitudine plină de iubire. Purtaţi un mic dialog. Sărutaţi piatră şi aşezaţi-vă pe ea. Simţiţi-vă una cu ea, şi dintr-o dată veţi simţi un val de energie dublată de o bucurie imensă. POate că nu piatra v-a răspuns la iubirea dumneavoastră – sau poate că a făcut-o, dar acest lucru nu are nici o importanţă. Cert este că iubirea dumneavoastră a generat acest val de fericire. Cine iubeşte este fericit.

De înţelegeţi acest secret, puteţi fi fericit 24 de ore pe zi. Dacă sunteţi plin de iubire timp de 24 de ore pe zi, fără să mai depindeţi de un obiect al iubirii, veţi deveni din ce în ce mai independent, căci veţi putea iubi fără ca cineva să fie de faţă. Veţi putea iubi chiar şi golul din jurul vostru. Chiar dacă sunteţi singur în cameră, veţi umple întreaga cameră de iubirea voastră. Chiar dacă vă aflaţi într-o închisoare, o veţi putea transforma instantaneu într-un templu. În clipa în care o veţi umple cu iubire, ea nu va mai fi o închisoare. Invers, un templu poate deveni o închisoare dacă nu este umplut cu iubire.”

fragment din cartea Farmacie pentru suflet de Osho

Read More

Bhagwan Sri Rajneesh (OSHO) – Manipulator de suflete sau metafizician genial?

Category: Bhagwan Sri Rajneesh (OSHO)General Comments: One comment

Bhagwan Sri Rajneesh (OSHO)

A alimentat în numeroase reprize cronicile spiritualo-mondene ale presei de senzaţie, mult mai interesată de a-şi mări tirajul decât de a oferi nişte informaţii fondate şi autentice. El este maestrul neo-tantric! Ascetul cu şaptezeci de Rolls Royce-uri este tot el!… Dar, dincolo de aparenţe şi polemici inutile, cine este Bhagwan Sri Rajneesh?
Acest maestru spiritual s-a născut pe 11 septembrie 1931 la Kuchwara, un mic sat în centrul Indiei. Este primul născut dintr-o familie cu doisprezece copii, tatăl lui fiind negustor, de religie jainistă. Încă din primii ani ai copilăriei şi adolescenţei sale petrecute în India, Osho se dovedea a fi un spirit independent şi rebel care se opunea acceptării tradiţiilor sociale, politice şi religioase ale lumii în care trăia, fiind orientat întotdeauna către experimentarea proprie a Adevărului şi nu către dobândirea de cunoştinţe pur intelectuale.
La vârsta de douăzeci şi unu de ani, pe data de 21 martie 1953, a atins starea de iluminare. După acest eveniment extraordinar el se autodefinea, astfel: „Eu nu mai doresc şi nu mai caut nimic. Existenţa şi-a deschis porţile pentru mine. Nu mai pot spune că aparţin existenţei pentru că acum sunt, de fapt, părticică din ea. Când o floare înfloreşte, eu înfloresc odată cu ea. Când Soarele răsare, eu răsar odată cu el. Ego-ul, care face ca oamenii să se simtă individualităţi separate, nu mai există. Trupul meu este o părticică din natură, fiinţa mea este o parte din întreg, Eu nu mai sunt o entitate separată.”
Osho a absolvit studiile de filozofie la Universitatea din Sagar, cu cea mai mare medie. După nouă ani de profesorat în filozofie la Universitatea din Jabalpur, a început să ţină conferinţe în întreaga Indie despre religie, lovind în concepţiile, tradiţiile şi prejudecăţile societăţii indiene, provocându-i pe liderii religioşi la discuţii publice.
În întreaga sa activitate spirituală, Osho a vorbit discipolilor săi despre toate nivelurile conştiinţei umane şi despre toate sistemele filozofice şi toate religiile. De la Sigmund Freud la Chuang Tzu, de la George Gurdjieff la Gautama Buddha, de la Iisus Christos la Rabindranath Tagore… el a urmărit să extragă esenţa tuturor acestor învăţături, străduindu-se să le ofere cât mai pe înţelesul omului modern, bazându-se nu pe o înţelegere intelectuală, ci pe propria sa experienţă spirituală. El nu aparţine nici unei tradiţii. „Eu sunt începutul unei noi conştiinţe religioase”, spunea Osho. „Vă rog să nu-mi legaţi învăţătura de vreo religie a trecutului.”
Discuţiile pe care le-a avut cu discipolii săi din întreaga lume au fost publicate în mai mult de şase sute cinzeci de volume şi au fost traduse în peste treizeci de limbi. El spunea: „Mesajul meu nu este o doctrină, o filozofie. Mesajul meu este o alchimie, o ştiinţă a transformării, aşa că numai cei care-mi vor permite să le distrug fiinţa ignorantă şi limitată pentru a putea renaşte spiritual – numai aceşti oameni curajoşi să vină să mă asculte, deoarece pentru ceilalţi, ceea ce voi spune eu va fi foarte periculos. Ascultându-mă, faceţi primul pas către renaşterea spirituală. Nu este o filozofie la adăpostul căreia să vă simţiţi mai în siguranţă; nu este o doctrină în care să vă găsiţi consolarea. Mesajul meu nu este o simplă comunicare verbală. Este mult mai periculos decât atât. Este moarte şi renaştere spirituală.”
În martie 1974 Osho părăseşte Bombay-ul pentru a se stabili la Poona. Grupul de discipoli ce l-au însoţit pun bazele unui ashram situat în zona parcului Koregon. Acest ashram s-a dezvoltat foarte mult în anii care au urmat, mii de occidentali facinaţi de discursurile lui Osho perindându-se pe aici.
În 1981, la insistenţele discipolilor săi occidentali, părăseşte India pentru a se stabili în Statele Unite, unde în statul Oregon înfiinţează Rajneeshpouram (oraşul lui Rajneesh). Mesajul său a avut mare succes în rândul occidentalilor pentru că el nu a impus nici o disciplină, nu a cerut nici un efort personal explicând că omul este o fiinţă perfectă şi că nu trebuie decât aici şi acum să devină conştientă de aceasta.
„Maestrul spiritual”, spunea Osho „nu trebuie să aibă atitudini autoritare. Un maestru vine doar că să ajute. El este prezent doar pentru a arăta calea. Şi această cale nu trebuie indicată în funcţie de un sistem rigid. Calea trebuie indicată în funcţie de fiecare individ în parte. Un maestru te ascultă, te observă, te învăluie cu dragostea sa şi te ajută să devii tu însuţi.”
În loc de a convinge bărbaţii şi femeile să se izoleze în mănăstiri pentru a medita, el susţinea că plăcerea şi fericirea pe care ţi-o oferă această lume, trăite plenar şi integrate în mod divin, te pot conduce spre cunoaşterea de sine, fapt pentru care a urmărit să-i determine pe oameni să-şi trezească libertatea interioară, să înveţe să trăiască din plin momentul prezent. Devenit indezirabil pentru autorităţile americane la sfârşitul anilor ’80, se reîntoarce în India, la Poona moment din care nu va mai fi văzut în public în afara zilelor sale de naştere.
Osho şi-a părăsit trupul pe 19 ianuarie 1990. Cu câteva săptămâni înainte de moartea sa, a fost întrebat ce se va întâmpla cu tot ceea ce a dăruit el din punct de vedere spiritual după ce nu va mai fi. El a spus: „Încrederea mea în existenţă este absolută. Dacă există măcar un adevăr în ceea ce spun, acela va supravieţui… cei ce vor rămâne interesaţi de munca mea vor conduce în continuare torţa, dar fără să impună aceste adevăruri celorlalţi.
Eu voi rămâne întotdeauna sursă de inspiraţie, de lumină pentru discipolii mei şi sunt sigur că ei vor simţi aceasta şi când eu nu voi mai fi. Doresc ca ei să dezvolte munca mea şi să emane în jurul lor dragoste, puritate, înţelepciune, luciditate, calităţi care nu sunt monopolul nimănui, care nu sunt dependente de nici un sistem filozofic sau religios. Doresc ca oamenii să devină proprii lor stăpâni, să nu mai fie dominaţi şi controlaţi de alte persoane.”
Comunitatea care s-a dezvoltat în jurul lui există şi acum în Poona, India, aici adunându-se în fiecare an mii de discipoli din toate colţurile lumii pentru a participa la activitatea culturală şi spirituală iniţiată de Osho, urmărind să descopere picătura divină din fiinţele lor.

Fragment din MINIENCICLOPEDIA ÎNŢELEPŢILOR, secolele XIX-XX, de Angela Mayer, apărută la Editura RAM, 1995

Read More

OSHO – Fiul

Category: Bhagwan Sri Rajneesh (OSHO) Comments: One comment

osho

Toți părinții își fac speranțe și prin aceste speranțe își distrug copiii. Trebuie să te eliberezi de părinți. Așa cum într-o zi ieși din pântecul mamei… După 9 luni, copilul își părăsește mama. Oricât de golită s-ar simți, copilul trebuie să părăsească trupul ei. Vine și o altă zi în viață, când copilul va părăsi așteptările părinților. De-abia atunci, pentru prima oară, va deveni o ființă cu propriile drepturi, pe propriile picioare. Atunci va deveni cu adevărat liber. Dacă părinții sunt atenți și înțelegători, își vor ajuta copilul să devină liber cât mai repede. Nu-l vor condiționa pentru a-l folosi, ci îl vor ajuta să trăiască în iubire. Așa se va naște o lume nouă, în care oamenii vor munci din iubire. Tâmplarul va munci pentru că iubește lemnul. Profesorul va preda pentru că iubește învățătura. Cizmarul va face pantofi pentru că-i place meseria. Dar acum se întâmplă ceva foarte neclar. Cizmarul a devenit chirurg, iar chirurgul a devenit cizmar. Amândoi sunt furioși. Tâmplarul este politician, politicianul este tâmplar. Și ei sunt furioși. Toată existența pare să fie furioasă. Uitați-vă în jur, la fețele oamenilor: unul e mai furios decât altul. Fiecare pare a nu fi acolo unde trebuie. Niciunul nu se simte împlinit, nu-și simte utilitatea, și acest lucru îl obsedează.

Read More

OSHO – Farmacie pentru suflet

Category: Bhagwan Sri Rajneesh (OSHO) Comments: 2 comments

osho

Noi trăim unii cu alții, dar nu știm ce înseamnă să trăiești în cuplu. Putem trăi ani de zile împreună fără să aflăm acest lucru. Priviți pretutindeni în lume: oamenii trăiesc împreună, nimeni nu trăiește singur: soții cu soțiile, soțiile cu soții, părinții cu copiii, copiii cu prietenii. Toți trăiesc alături de alți oameni. Viața nu există decât în asociere, dar știți voi ce înseamnă asocierea? Trăiești alături de o soție timp de 40 de ani și poate că nu ai trăit împreună cu ea nici măcar o clipă. Chiar și când faci dragoste cu ea te gândești la alte lucruri. Nu ești prezent, iar dragostea devine un act mecanic.

Mulla Nasruddin s-a dus la film cu soția. Erau căsătoriți de 20 de ani. Filmul la care s-au dus era de dragoste. La plecare, soția i-a spus lui Mulla: „Nasruddin, tu nu faci niciodată dragoste cu mine așa cum au făcut actorii ăia. De ce?” Nasruddin i-a răspuns: „Ești nebună? Știi cu cât au fost plătiți actorii ăia să facă asemenea lucruri?”

Oamenii trăiesc alături unii de alții, dar nu se iubesc. Nu iubiți decât atunci când puteți obține anumite beneficii de pe urma iubirii voastre. Cum poți iubi pe cineva dacă aștepți să obții ceva de pe urma lui? Iubirea devine o marfă. Ea nu mai este o relație, o tovărășie, o celebrare. Nu sunteți fericiți atunci când sunteți alături de celalalt; cel mult vă tolerați.

Read More