Category Dezvoltare spirituala

Gândul zilei de sâmbătă 10 ianuarie 2015

“Când simțim nevoia să ne topim în Sufletul Universal, ne îndreptăm spontan privirea spre marile spații, către imensitatea cerului. Dacă rămânem însă în această stare de dilatare, nu vom realiza nimic pe pământ; pentru a putea acționa, trebuie să folosim legea concentrării. Noi avem nevoie de marile întinderi pentru a ne dilata, apoi trebuie să ne repliem și să ne concentrăm pentru a culege niște forțe și a acționa.

Dilatarea și concentrarea corespund la două semne astrologice: Leul, semn de foc, și Capricornul, semn de pământ. Leul este un semn exteriorizant: el proiectează, el cheltuie. Dimpotrivă, Capricornul este un semn interiorizant: el acumulează și condensează. Sub influența sa, între lunile decembrie și ianuarie, pământul își concentreză energiile în rădăcinile arborilor pentru a pregăti explozia din lunile iulie și august: belșugul de fructe sub influența Leului.”

Autor: Omraam Mikhaël Aïvanhov

Recomandam urmatoarele articole:
– Despre concentrarea
– A învăţa lecţia
– Bashar – Puterea paradoxului
– Omraam Mikhael Aivanhov – Scoala initiatica
– Eckhart Tolle – Sfaturi #12

Legam prietenii invățând împreună cu ceilalți și căutăm prieteni ca să ne ajute să cultivăm bunăvoința. – Zeng Zi

Pacea sufletească este cea mai mare bucurie – Înțelepciune orientală

Gândul zilei de vineri 9 ianuarie 2015

“Viața zilnică este ca un curent ce vă poartă fără să aveți mereu timpul și posibilitatea să realizați în ce direcție vă antrenează. De aceea vă lăsați fără încetare copleșiți de tot felul de activități și angajamente care, pe moment, vă par folositoare, acceptabile; după o vreme, vă dați însă seama că ați pierdut mult timp și energie pentru niște rezultate minime. Aceasta nu înseamnă că trebuie să vă consacrați numai unor lucrări spirituale. În realitate, orice activitate poate fi benefică, dar numai dacă vă luați măsura de precauție de a vă lega de un înalt ideal, de o filosofie divină.

În ziua în care veți învăța să construiți în voi înșivă ceva solid, stabil, în jurul acestui centru care este spiritul vostru, toate activitățile voastre, chiar distracțiile, vor contribui să alimenteze viața în voi. Spiritul care locuiește o ființă nu îi aruncă ficatul, intestinele sau picioarele acesteia, sub pretext că ele nu sunt la fel de nobile ca el. Totul se află la locul său și spiritul se folosește de tot, dar el rămâne în centru. Și tocmai fiindcă spiritul rămâne în centru, această ființă este vie.”

Autor: Omraam Mikhaël Aïvanhov

Recomandam urmatoarele articole:
– Neville Goddard – Fundamentele metafizicii
– Astrologia Initiatică – Planetele si zodiacul
– Pacea – sau cum să ne hrănim în planurile fizic și psihic
– Iubire, înţelepciune şi adevăr
– Capodoperele de artă – nu sunt suficiente pentru a umple sufletul uman

Gândul zilei de joi 8 ianuarie 2015

“Pietrele prețioase aparțin elementului pământ. Ele sunt produsul unei întregi lucrări pe care pământul este capabil să o înfăptuiască, de aceea ele au fost alese ca simbol al virtuților ce omul le poate dobândi dacă învață să lucreze asupra propriei materii.
Obiceiul de a pune niște pietre prețioase pe hainele preoților și pe coroana regilor vine din cunoașterea acestui simbolism: ele reprezintă calitățile și virtuțile pe care aceste ființe trebuie să le posede pentru a-și exersa cu demnitate însărcinarea. Fiecărei virtuți îi corespunde o piatră: înțelepciunii, topazul; păcii și armoniei, safirul; iubirii, rubinul etc. Să nu fiți preocupați dacă aceste înalte personaje merită să poarte asemenea comori, simbolismul este cel care contează. Iar dacă regii pământului, papii și cardinalii poartă pe capul lor niște ornamente de pietre prețioase, este pentru că niște pietre prețioase sunt puse pe coroana Maestrului creației. Aceste pietre sunt îngerii, arhanghelii, divinitățile… ”

Autor: Omraam Mikhaël Aïvanhov

Recomandam urmatoarele articole:
– Pietrele prețioase – să ne inspirăm din transparența lor
– Omraam Mikhael Aivanhov – Noul Ierusalim (A)
– Omraam Mikhael Aivanhov – Izvorul
– Omraam Mikhael Aivanhov – Astrologia Initiatică – Planetele si zodiacul
– Omraam Mikhael Aivanhov – Initierea este victoria fiintei umane asupra propriilor slabiciuni

“Calea îndatoririlor se găsește în apropiere, însă lumea o caută în departare; îndeplinirea îndatoririlor stă în usurință, însă lumea o caută în dificultate.” – MENCIUS

Aş dori să vă istorisesc o poveste foarte veche, despre omul care nu credea în iubire. Acesta era un om obişnuit, la fel ca dumneavoastră şi ca mine, dar ceea ce îl făcea să fie cu adevărat deosebit era felul său unic de a gândi: el nu credea că iubirea există.
Evident, a avut o sumedenie de experienţe în încercarea de a găsi iubirea; mai mult, i-a observat şi pe oamenii din jurul său. Şi-a petrecut o mare parte din viaţă căutând iubirea, dar singurul lucru pe care l-a descoperit a fost că aceasta nu există.
Oriunde se ducea eroul nostru, el le povestea oamenilor că iubirea nu este decât o invenţie a poeţilor, un concept creat de religii pentru a-i manipula pe cei slabi, pentru a-i controla, pentru a-i face să creadă. El le spunea că iubirea nu este reală, şi deci nimeni nu o poate găsi, oricât de mult ar căuta-o.
Omul nostru avea o inteligenţă foarte vie şi era foarte convingător. El a citit o grămadă de cărţi, s-a dus la cele mai bune universităţi şi a devenit astfel un savant reputat. Putea vorbi în orice piaţă publică, în faţa a tot felul de oameni, iar logica sa era foarte puternică. El le spunea că iubirea este ca un drog, te ameţeşte şi te face să o doreşti din nou şi din nou, creându-ţi o dependenţă de ea. Ce se întâmplă însă dacă nu-şi primeşti porţia zilnică de dragoste? La fel ca în cazul unui drog, ai nevoie de această doză zilnică.

A fost odată ca niciodată un maestru care le transmitea oamenilor un mesaj atât de minunat încât toată lumea era profund emoţionată în faţa cuvintelor sale pline de iubire. În mulţime se afla un om care a ascultat fiecare cuvânt al maestrului. Era un om foarte smerit, cu o inimă foarte mare. El a fost atât de emoţionat de cuvintele maestrului încât s-a simţit obligat să-l invite pe acesta în casa lui.
De aceea, când maestrul a terminat de vorbit, el a ieşit în faţa mulţimii, l-a privit pe maestru direct în ochi şi i-a spus:
– Ştiu că eşti foarte ocupat şi că toată lumea doreşte să-ţi cucerească atenţia. Ştiu că nu ai timp nici măcar să mă asculţi, dar inima mea este atât de deschisă şi simt atâta iubire pentru tine încât aş dori să te invit la mine acasă. Doresc să pregătesc cea mai bună masă pentru tine. Nu mă aştept să accepţi invitaţia mea, dar am simţit nevoia să ţi-o adresez.
Maestrul l-a privit în ochi pe omul nostru, şi cu un zâmbet fermecător, i-a răspuns:
– Pregăteşte totul. Voi veni.
După care a plecat.

Cuvinte de intelepciune – 21 noiembrie 2014

A-ţi găsi un serviciu şi a-ţi găsi darul nu constituie acelaşi proces. Oricine poate obţine o slujbă. Însă foarte puţini îşi găsesc darul. Sursa darului tău nu se găseşte în afară, ci înăuntru. Nu îl vei găsi, dacă eşti în căutarea aprobării celorlalţi. Trebuie să înveţi să-ţi acorzi ţie însuţi această validare.

Nu-l vei găsi, dacă încerci să-ţi adaptezi darul la solicitările serviciului tău. În final, e posibil să fii obligat să alegi între unul şi celălalt. Darul tău este o chemare. Reprezintă o muncă pentru o viaţă. Ea (chemarea) începe adânc în tine şi se exteriorizează, pe măsură ce îţi recunoşti darul şi ai încredere în el.

Acest lucru nu se întâmplă peste noapte.

Cu cât crezi mai mult în darul tău şi îl dărui fără ataşamente, cu atât mai mult el se multiplică. Ai sentimentul de lipsă, numai atunci când nu ai încredere în darul tău – sau când pui condiţii ca să-l dăruieşti sau să-l primeşti.

Autor: Paul Ferrini

Recomandam urmatoarele articole:
– Conștientul Colectiv
– OSHO – Fiul
– Sensul vietii
– Curs de miracole – culegere de exerciţii
– Conversatii cu Dumnezeu – vol. 2

Cuvinte de intelepciune – 20 noiembrie 2014

Nevoia noastră de a avea dreptate înseamnă să admitem că suntem egocentrici şi mulţumiţi de noi sau, din contra, ne consideram frustrati. Cineva care are nevoie să aibă dreptate, rareori o şi are – şi, atunci când are dreptate, asta îl costa mult pe el şi pe ceilalţi.

Îngâmfarea şi mândria stau în calea trezirii noastre. Ele scurtcircuitează procesul nostru de creştere.

Atunci când suntem prea atraşi de ceea ce ştim, uităm că, de fapt, nu ştim prea multe. Începem să ne luăm mult prea în serios. Şi asta înseamnă că avem mai puţini prieteni şi mai puţină pace a minţii. Dacă vrem să trăim mai paşnic, trebuie să recunoaştem că nevoia noastră de a avea dreptate este un semn de imaturitate intelectuală şi de slăbiciune emoţională. Aceasta nu-i foloseşte nevoii noastre de a evolua, sau de a ne împlini în relaţiile noaste cu ceilalţi.

Autor: Paul Ferrini

Recomandam urmatoarele articole:
– Dreptate şi nedreptate
– Omraam Mikhael Aivanhov – Iubirea si sexualitatea
– Înainte de gând
– Neville Goddard – Indrazneala nerusinata
– Omraam Mikhael Aivanhov – Scoala initiatica